Cu ceva timp in urma, s-a vorbit mai mult decat de obicei despre Jacques

Salome. Ce mai e de spus despre el? Este psihosociolog, de origine franceza. A

devenit cunoscut odata ce "a indraznit" sa demoleze mitul comunicarii instinct, al
comunicarii spontane, sustinand ca a comunica, a relationa cu ceilalti este ceva ce se
invata, este respectarea unui set de norme, numite de el reguli de igiena relationala si
impartasite lumii ca metoda E.S.P.E.R.E. (Energie Specifica Pentru o Ecologie
Relationala Esentiala). Si despre ce altceva vi s-ar fi parut mai nimerit sa vorbim cu
el? Despre cuplu, deci, cu Jacques Salome.
In dialog cu Valentina Vuxanovici

121.ro: Care sunt etapele comunicarii in cuplu?

Jacques Salome: Atractia, sentimentele si apoi dorinta de a se proiecta in viitor pentru
a construi ceva impreuna. Apoi, odata ce suntem impreuna, trebuie sa se
indeplineasca trei conditii: 

1. Trebuie sa avem capacitatea de a intra in alianta, de a se lega - pentru asta,

trebuie ca inainte sa fii dezlegat. Nu te poti lega de o femeie sau de un barbat daca nu
esti dezlegat de trecut (de o alta dragoste sau chiar de parinti); 

2. Capacitatea de angajare - sa fi suficient de autonom (financiar sau afectiv); daca

eu nu sunt indepedent din punct de vedere material, ii voi cere partenerului meu sa
ma sustina. La fel si daca nu sunt independent din punct de vedere afectiv: imi va fi
in permanenta teama ca partenerul ma va parasi. Facem o paranteza si spunem ca, in
general, in cuplu, de aceea apare separarea, pentru ca cei doi nu sunt independenti din
punct de vedere afectiv. 

3. Capacitatea de a construi un vis impreuna: de a avea un copil impreuna, de a

construi o casa impreuna, de a ne face un vis impreuna, de a imbatrani impreuna. De-
a lungul timpului, cand se deruleaza viata unui cuplu, vor fi trei crize. Prima criza se
intampla odata cu iesirea din fuziune. Prima etapa din viata unui cuplu este fuziunea,
cand cei doi parteneri sunt la inceput, sunt indragostiti, fac totul impreuna. Apoi,
descoperim ca nu avem chiar aceleasi gusturi. A doua criza: diferentierea. Vom trece
de la unul la doi. Si atunci intervin discutii de genul "poate te-am lasat sa crezi ca-mi
plac prietenii tau sau sa joc tenis, dar nu este chiar asa... Sunt altfel decat tine". Si
atunci apare tensiunea. Cel care sufera si nu suporta ca celalalt se indeparteaza va
incepe razboiul pentru a deveni din nou ceea ce au fost. Multe cupluri se separa in
acest punct al diferentierii.A treia criza este descoperirea faptului ca in cuplu exista
de fapt "trei" si aceasta inseamna ca exista el, ea sirelatia dintre ei, care, pentru a
supravietui, trebuie in permanenta hranita. Relatia este ca o conducta prin care circula
tot felul de mesaje, ale mele catre partener, ale partenerului catre mine. Am prefera sa
circule doar mesaje pozitive, dar, din nefericire, in multe cupluri circula multe mesaje
negative: "ar trebui sa-ti lasi parul sa creasca, ar trebui sa te ingrasi/sa slabesti, sa faci
dragoste cu mine cand am eu chef, ar trebui sa o iubesti pe mama...". Multe cupluri
cand ajung in acest punct risca sa se separe. Daca se traverseaza cu bine aceste trei
crize, cei doi pot ramane impreuna pana la adanci batraneti. 
121.ro: Aceste crize se petrec in ordine cronologica?
Jacques Salome: Da, sunt in ordine cronologica. Durata crizelor e diferita la fiecare
cuplu, ele pot sa dureze cativa ani, cateva luni. 

Cam in toate tarile se intampla la fel, fie ca e in Japonia, in Franta, in Romania. Deci,
se poate spune ca sunt inevitabile. 

Mai exista o criza importanta in viata cuplului si anume criza varstei a treia. Copiii
au crescut, munca devine mai putin importanta si ne trezim ca "noi doi" nu mai avem
nimic intre noi. Si multe cupluri se separa la pensie, dupa 20 si mai bine de ani.
Pentru ca de fapt ceea ce-i mentinea impreuna era fie munca, fie copiii, fie ceva ce-si
propusesera sa faca impreuna: "20 de ani ne-am facut o casa impreuna si dupa ce am
terminat-o ne dam seama ca am construit o casa, dar nu ne-am construit pe noi intr-o
relatie". 

121.ro: Care sunt semnele care ar trebui sa-ti dea de gandit intr-o relatie de cuplu?
Jacques Salome: Unul dintre semne: sexualitatea. Unul dintre cei doi incepe sa se
indeparteze. Este un semn important, pentru ca ceea ce se distinge in relatia unui
cuplu, dintre toate celelalte lucruri care le facem impreuna, este sexualitatea. Putem
lucra impreuna, face tot felul de lucruri impreuna, dar, ca si cuplu, cel mai intim
element este sexualitatea. 

Un alt semn este cand descoperim ca partenerul nu este relatia noastra principala.

Exista relatii care sunt mai importante decat cea de cuplu: o relatie cu o prietena, o
pasiune, munca... Putem descoperi ca avem doar o relatie de coabitare economica,
parentala (ne crestem copiii), dar nu o relatie de cuplu. 

Pentru ca ceea ce caracterizeaza relatia de cuplu este intalnirea tuturor limbajelor:

al emotiilor, al sentimentelor, al energiilor, al gesturilor, al inconstientului (foarte
important). Poate ca partenera nu este constienta ca-mi aduce aminte de fetita de care
eram indragostit cand eram mic. Sau ca ochii lui sunt ochii actorului de care eram
indragostita in adolescenta. Eu cred ca sunt iubit pentru mine, cand de fapt, fiecare
vede in cineva pe altcineva pe care il iubeste. Relatia de cuplu inseamna toate aceste
limbaje si, mai mult decat atat, exista aceasta proximitate, intimitate fizica: facem
dragoste, dormim impreuna. Aceasta intimitate - de care putini oameni sunt constienti
- va trezi mica fetita sau micul baietel care exista in noi. Acesti fosti copii se vor trezi
umiliti, raniti, exigenti, furiosi... tot ce exista in noi, in esenta, ceea ce face ca atunci
cand ajungem la masa sau in pat sau in masina impreuna, sa avem, de fapt in relatie,
un adult si un copil. De aici apar tot felul de decalaje pe care celalalt nu le pricepe.
Pentru ca, de exemplu, eu ca barbat, m-am casatorit cu o femeie, nu cu o fetita, care,
uneori cere tandrete. Pe cand eu, de exemplu, as vrea o relatie intima. Se poate
intampla, in alte cazuri, ca femeia sa vrea sa fie ca o mama pentru barbat. Si atunci il
va pune sa inchida capacul la pasta de dinti... Iar barbatul, ca adult, nu va accepta
aceste lucruri pentru ca se va simti pus in inferioritate. 
Aceste mici detalii care, acumulate, creaza tensiuni si suferinta. 

121.ro: Cineva din afara cuplului vede cand apar aceste crize?

Jacques Salome: Sigur ca da. Oricine poate sa vada... De multe ori in comportamentul
adultilor de langa noi putem vedea tocmai aceste comportamente de copil care
sufera. Dar nu putem sa facem nimic, pentru ca acel baietel care sufera nu accepta sa
fie vazut asa de catre cei din jur. De aceea suntem neputinciosi, ca prieteni, sa
ajutam. 

E aceeasi situatie ca atunci cand suntem parinti si vedem cum sufera copilul nostru.
Nu putem face nimic. Cand ne vedem copiii casatoriti gresind, nu putem sa-i ajutam. 

Trebuie sa faci o munca cu tine insuti... De aceea, o psihoterapie de cuplu inseamna a

face o munca cu tine insuti, prin care ajungi sa te intelegi mult mai bine si ajungi sa
intelegi ce rani trezesc in tine anumite lucruri din viata de cuplu. 

121.ro: Care sunt pasii pe care un cuplu ajuns intr-una dintre situatiile de criza ar
trebui sa-i parcurga pentru a se "reinventa", dupa cum spune si titlul seminarului pe
care l-ati sustinut si in Romania?
Jacques Salome: Cred ca ar trebui sa fie constienti de tot ceea ce am spus pana acum.
Nu este important ceea ce EA sau EL spun si fac, ci ceea ce EI inteleg din asta. In
momentul in care spui un lucru, la mine se raneste ceva ce am trait odata. Dar noi ar
trebui sa discutam despre ceea ce ai spus tu, de ce ai zis sau de ce nu ai zis ceva.
Degeaba se intampla aceste discutii, in principiu, pentru ca important este ceea ce ai
simtit cand s-a pus in discutie acel subiect. 

Ar trebui sa scriem cu ruj pe oglinda din baie: in cuplu nu ar trebui sa existe nici
acuzatii ("e greseala ta", "niciodata nu esti aici"), dar nici autoacuzatii ("nu sunt atat
de inteligenta ca tine", "nu am facut aceleasi lucruri ca si tine", "tu ai avut parinti care
te-ai iubit, ai mei au divortat"). Deci, nici acuzatii, nici autoacuzatii,
ciresponsabilitate. Aceasta e cheia. Ce atinge in mine ideea, gandul ca tu ai putea sa
ai alta relatie? Ce atinge in mine ideea ca munca ta e mai importanta decat mine? Ce
atinge in mine faptul ca eu inteleg ca te intereseaza doar relatia sexuala? Si altele
asemenea. Trebuie sa ne oprim sa-l acuzam pe celalalt. Trebuie sa invatam
responsabilitatea. 

Obstacolele care apar in relatie sunt normale. Nu poti sa-l schimbi pe celalalt, dar
poti schimba relatia cu celalalt. Nu mai vorbesc despre el, vorbesc cu el. Nu-l mai las
sa vorbeasca despre mine, ci sa vorbeasca despre el. Este o regula de baza. Invat sa
ma definesc si nu sa ma las definit de celalalt. In anumite domenii, sotul defineste
partenera, iar in altele se intampla invers. 

De exemplu, eu am spus de 100 de ori ca nu-mi place carnea, dar ea gateste carne,
pentru ca are impresia ca e buna pentru mine. Alt exemplu: daca in relatia intima,
partenerul se grabeste foarte tare sa mangaie sanii partenerei, pentru ca asa a vazut la
televizor sau asa i se pare lui normal sa faca, poate ca ea este intr-un moment mai
sensibil sau nu vrea ca mangaierea sa aiba loc chiar acolo. Dar partenerul nu va
asculta si va face in continuare cum crede el. 

Sau: ea are nevoie de intimitate, in baie, sa se spele, sa se faca frumoasa. Si eu, cum
am vazut-o in baie, cred ca e pregatita pentru mine. 

E paradoxal, dar in cuplu exista foarte multe transgresiuni. Facem cu sotul sau

sotia lucruri pe care nu indraznim sa le facem cu un prieten sau un strain: injurii,
descalificari ("nu esti in stare sa faci nimic in bucatarie"), ceea ce cu un prieten nu
indraznim. De aceea in cuplu exista atata violenta verbala, morala si chiar fizica. 

In Franta, 4 din 10 femei maritate marturisesc ca au primit lovituri fizice. Acesta este
paradoxul cuplului. Ca si cum faptul ca traim impreuna ne da dreptul de a face
multe lucruri. Asa se intampla de exemplu de fata cu prietenii: "uite, iar a venit
tarziu, nu e in stare de nimic".

Trebuie sa fim vigilenti, pentru ca dragostea nu-ti da dreptul sa-l maltratezi pe cel pe
care il iubesti. E o regula de igiena relationala. 

121.ro: Care ar fi urmatorul pas pe care il vedeti pentru cariera dvs?

Jacques Salome: As vrea sa scriu un roman! Am scris 46 de carti, care sunt eseuri,
carti de reflectie, am scris nuvele, dar imi doresc sa scriu un roman. Continuu sa ma
lupt pentru introducerea disciplinei "comunicare" la scoala, asa cum se invata
literatura sau matematica. 

Ar trebui sa incepem foarte de devreme sa invatam sa comunicam, pentru ca ne va

folosi pe parcursul vietii, in relatiile de cuplu, in munca... 

121.ro: Un roman autobiografic?

Jacques Salome: Nu... Cand scriem o carte, un roman, e ca si cum am fi Dumnezeu.
Facem pe cineva fericit, il facem sa moara... 

121.ro: Daca ati avea puterea sa schimbati ceva in viata dvs, ce ati schimba?
Jacques Salome: Nu regret trecutul meu, chiar daca a fost dureros si dificil. Imi spun
de multe ori ca m-am nascut la 35 de ani. E adevarat ca n-as vrea sa mai traiesc odata
aceleasi vremuri. Stiu insa ca datorita acelor momente din viata mea am devenit cel
care sunt astazi. Daca as avea putere, as vrea sa devin un lingvist. Mi-ar placea sa stiu
cat mai multe limbi. Regretul meu cel mai puternic este ca nu am o bagheta magica,
pentru ca, in felul acesta, cunoscand atatea limbi, ne putem amplifica descoperirile
culturale.