Ce putem învăța valoros de la alte sisteme educaționale?

Sistemul finlandez propune teme puține, dar multe activităti practice, profesori aleși doar
dintre elite și o promovabilitate de peste 90 % a elevilor care dau bacalaureatul. Temele au
scopul de a fixa anumite cunoștințe, ele sunt mult mai puține, pentru că incurajăm
creativitatea. Elevii sunt îndemnați să facă proiecte de weekend și să citească
Profesorilor li se spune pe nume, și asta datorită faptului că finlandezi cred că respectul se
poate câștiga prin alte modalități și nu trebuie impus de o adresare. Un alt lucru care ni l-au
spus finlandezii este că o națiune care citește este o națiune care face orice lucru. Drept
urmare, ne uităm la ei că economic sunt sus, social, cultural și din alte puncte de vedere.
Finlandezii continuă să aducă imbunătătiri sistemului educațional. Pană în anul 2020,
Finlanda va renunță la impărtirea programei școlare în materii clasice, precum istorie sau
matematică, și va trece la studiul unor teme interdisciplinare. Mai exact, elevii se vor pregăti
pentru ceea ce își doresc să devină cu adevărat.
Diferența este că ei nu merg doar pe romană și mate, merg și pe arte vizuale, adică își
descoperă talentele. Dacă ar avea toată ziua romană și mate ar fi foarte axați doar pe ele și ar
uita să afle lucruri importante despre ei. Copiii ies foarte mult în fată. Ei folosesc elemente de
public speaking, sunt motivați să tină discursuri și să aducă argumente. Dorința noastră este să
le punem cel puțin 10 intrebări la fiecare oră pentru că ei să fie motivați să găsească răspunsuri.
Chiar dacă în România există școli particulare care imprumută modele educaționale de
succes, sistemul public de invătămant rămane la pămant. Suntem pe primele poziții în Europa
când vine vorba de analfabetism sau abandon școlar. Recunoscută cândva pentru calitatea
invătămantului, tară noastră se află acum abia pe locul 32 din 40, în clasamentul celor mai
apreciate sisteme de educație din lume. Și an de an clasamentul se schimbă. În rău pentru
România și pentru viitorul ei.
Finlandezii au ziua de școală bogată în activități extracuriculare propuse chiar de școală,
deoarece ei cred că învățarea celor mai importante lucruri are loc în afara sălilor de clasă
“In Finlanda, spune Schleicher, școala este centrul comunitatii”. Școala pune la dispoziție nu
doar servicii educaționale ci și servicii sociale. Educația are legătură cu crearea identității.
Motivația intrinsecă și urmărea interesului propriu sunt lucruri care fac parte din cultură
finlandeză
Așadar, o zi de școală este alcătuită în principal din activități extracuriculare, deoarece în
mod cultural, finlandezii cred că cele mai importante lucruri se învață în afara sălilor de clasă.
(excepție o fac sporturile, care nu sunt sponsorizate de școală, ci de primăriile orașelor). O
treime din materiile pe care le fac în liceu sunt opționale, iar elevii pot alege chiar și tipul de
examen pentru absolvire.”
 Cu toate acestea nu lipsește rigoarea academică, “rigoare cerută mai ales de istoria
statusului țării că fiind prinsă între superputeri europene”, spune Passi Sahlberg, educator
finlandez, autorul cărții “Lectii finlandeze: ce poate învăța restul lumii de la schimbarea din
sistemul educațional finlandez”.
“O explicație pentru această rigoare în sistemul educațional o poate reprezenta faptul că
finlandezii ca și popor nu prea există în afară țării lor”, spune Sahlberg. “Acest lucru îi motivează
să ia foarte serios în considerare educația. De exemplu, nimeni pe glob nu mai vorbește această
limbă ciudată (n.r. finlandeză) pe care o vorbim noi. Finlanda este o țară bilinguală și fiecare
student învață atât limbă finlandeză cât și pe cea suedeză. Și fiecare finlandez care vrea să
reușească trebuie să stăpânească cel puțin încă o altă limbă de circulație internațională, de
obicei engleză, dar se studiază în mod obișnuit și germană, franceză, etc. Până și copiii mici din
Finlanda înțeleg că nimeni altcineva în lume nu mai vorbește finlandeza, și dacă vor să facă sau
să realizeze ceva în viață, trebuie să învețe și alte limbi”.
Profesorii în Finlanda predau 600 de ore pe an, iar restul timpului de muncă îl investesc în
dezvoltarea profesională. În SUA profesorii stau în sala de clasă 1.100 de ore pe an și au prea
puțin timp pentru feedback din partea comunității sau a studenților
Ce au în comun finlandezii cu sud coreenii: un respect profund pentru profesori și meseria
lor .
În Finlanda doar unul din 10 candidați la condiția de profesor în programele educaționale
naționale este admis. După o închidere în masă, în anii 70, a colegiilor care pregăteau profesori,
au mai rămas doar câteva, cele mai bune programe de pregătire din universități, ceea ce a dus
la o creștere a reputației și statusului de profesor. Profesorii în Finlanda au cam 600 de ore de
predare în tot anul, restul timpului îl petrec în programe pentru dezvoltarea profesională,
întâlnindu-se cu colegi, studenți și familii. În Statele Unite, profesorii stau în sală de clasă 1.100
de ore pe an și le rămâne foarte puțin timp pentru a își îmbunătăți practică prin colaborări
colegiale, feedback de la părinți sau familii.
Educația în Finlanda a avut cea mai rapidă și extinsă creștere începând cu anii ‘70.
Programele de formare a cadrelor didactice au devenit mult mai riguroase și selective, profesia
de dascăl devenind una dintre cele mai respectate din țară, iar cariera de învățător pentru
clasele primare, una dintre cele mai vânate. Profesorii se bucură de prestigiu întrucât doar cei
mai buni studenți sunt selectați pentru a deveni cadre didactice (unul din 10 candidați sunt
admiși) și după ce au ajuns profesori, au libertate în abordarea curriculum-ului, fiind încurajați
să găsească metode noi de predare.
Salariile profesorilor în Finlanda sunt atrăgătoare, dar nu sunt cu mult mai ridicate față de
salariile din alte țări vest europene.
În încheiere, iată un text despre rolul educației în Finlanda:„Educatia înseamnă să respecți
nevoile fiecărui copil în parte și să oferi șansa că fiecare să se dezvolte ca persoane unice.
Cadrele didactice trebuie să îi ghideze pe elevi să își dezvolte abilități sociale și interactive, să îi
încurajeze să acorde atenție nevoilor celor din jur și să le pese de alții, precum și să dezvolte o
atitudine pozitivă referitoare la alți oameni, alte culturi și medii diferite. Scopul de a oferi
oportunități de dezvoltare a independenței este acela de a permite copiilor să aibă grijă de ei,
iar pe măsură ce devin adulți, să fie capabili să ia decizii responsabile, să participe productiv în
societate ca cetățeni activi și să aibă grijă de alți oameni care au nevoie de ajutor” (Anneli
Niikko, "Finnish Daycare: Caring, Education and Instruction).