Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Efectele aditivilor asupra sănătății prezenți în aceste trei tipuri de salam sunt:
Lactatul de sodiu este un aditiv alimentar cunoscut și sub denumirea de E325. Acesta
este sarea de sodiu a acidului lactic (E270).
Acest aditiv nu este bine studiat și nu există foarte multe informații referitoare la
efectele lui asupra adulților.
Totuși, se cunoaște că acesta nu trebuie consumat de copiii mici pentru că aceștia nu
au sistemul enzimatic dezvoltat suficient și astfel nu îl pot metaboliza.
Deși numele ne poate duce cu gândul la lactoză, E325 nu este similar cu aceasta.
Astfel, acesta poate fi consumat de persoanele cu intoleranță la lactoză și de alte persoane ce
nu pot consuma produse lactate.
Tripolifosfatul de sodiu este un aditiv alimentar anorganic. Acesta face parte din
categoria trifosfaților, împreună trifosfatul pentapotasic – E451 (ii), și se mai numește și
trifosfat de sodiu sau tripolifosfat.
Se obține prin încălzirea unui amestec de fosfat disodic și fosfat monosodic.
Acesta este utilizat în industria alimentară ca stabilizator, emulsificator, conservant.
În alimente și în organism se transformă în fosfați mai simpli, similari celor prezenți în
mod natural în alimente.
Totuși, chiar dacă fosfații sunt necesari organismului, o cantitate mare poate avea
efecte negative asupra organismului, în special în cazul persoanelor care suferă de afecțiuni
renale sau cardiovasculare.
Spre deosebire de fosfații ce se găsesc în mod natural în alimente, cei rezultați din
descompunerea tripolifosfatului de sodiu E 451 (i) se absorb mult mai bine și influențează
vizibil cantitatea de fosfați din sânge.
Principalele efecte ale unui nivel crescut de fosfați în sânge sunt disfuncția endotelială,
calcifierea vasculară, alterarea metabolismului fosfatului, accelerarea îmbătrânirii
(îmbătrânirea pielii, atrofierea mușchilor etc.).
Citraţii de sodiu sunt săruri de sodiu ale acidului citric. Aceste substanţe se găsesc în mod
natural în organism, fiind substanţe ce participă la diverse reacţii metabolice.
Citraţii de sodiu sunt folosiţi şi ca agenţi de reglare a acidităţii produselor alimentare,
ca antioxidanţi, conservanţi sau arome.
Există trei tipuri de citraţi de sodiu:
– E331 i – citrat monosodic;
– E331 ii – citrat disodic;
– E331 iii – citrat trisodic.
Industrial se obţin din melasă, cu ajutorul fungilor din genul Aspergillus.
Au fost raportate efecte secundare ca greaţă, vomă, crampe abdominale şi musculare, reacţii
alergice, amorţirea extremităţilor, oboseală, ritm cardiac anormal, crize, ameţeală, respiraţie
greoaie etc.
Consumul de citrati de sodiu poate cauza:
probleme la nivelul muschilor (spasme si contractii necontrolate si dureroase);
hipernatremie;
cresterea nivelului de potasiu;
probleme la nivel digestiv (diaree).
Consumul de citrati de sodiu nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o
limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Dextroza
Aceasta este o substanţă cu un index glicemic foarte ridicat, cu zaharuri cu absorbţie
extrem de rapidă. Este interzisă în dieta bolnavilor de diabet, dar este bine să evităm
consumul produselor care conţin această substanţă pentru că riscăm să ne îmbolnăvim de
diabet. Şunca de praga are un conţinut ridicat de dextroză.
Carminul este un colorant roșu strălucitor produs din insecte uscate și zdrobite –
coșenilă sau coșenilă poloneză. Deși în principal este o vopsea roșie, se găsește în multe
alimente care sunt roșii, roz, violet.
Se poate găsi și sub următoarele denumiri: coșenilă, acid carminic, carmin, E120 și
roșu natural 4.
Este considerat un aditiv alimentar natural. Culoarea roșie provine de la acidul
carminic pe care gândacul îl produce pentru a se proteja împotriva altor insecte. Pentru a
obtine produsul final, această soluție de acid carminic este apoi tratată cu substanțe pe bază
de aluminiu.
Carminul nu este recomandat în alimentația copiilor pentru că poate produce
hiperactivitate și deficiențe de concentrare. Poate produce astm, alergii, rinite etc.
În câteva cazuri carminul a fost răspunzător de producerea șocului anafilactic.
Un studiu facut în Spania a arătat că reacțiile alergice pot să apară la contactul cu
pielea, ingestie și prin inhalare.
Monoglutamatul de sodiu
Monoglutamatul de sodiu, sau E621 este cel mai periculos potentiator de aroma pe
care corpul uman il poate ingera.
Exista o serie de efecte adverse ce au fost asociate consumului de monoglutamat de
sodiu printre care se numara ameteala, senzatii de usturime, furnicaturi, senzatie de greata,
amortire, dificultate in respiratie și dureri in piept.
Gluco-delta-lactonă
Glucono-delta-lactona reprezinta o mixtura de lactona si acid gluconic, putand fi obtinut si
din amidon de porumb.
Conform Codex Alimentarius, aditivul E 575 poate fi folosit pe post de regulator de aciditate,
agent de crestere si agent de chelare.
Consumul de glucono-delta-lactona poate cauza reacții alergice.
Consumul de glucono-delta-lactona nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o
limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Descriere:
Corector de aciditate, stabilizator artificial. Se poate obtine si din plante modificate genetic
(porumb). Este lactona acidului gluconic si se descompune la 153 grade Celsius. Se utilizeaza
pentru acidifierea rapida a salamurilor si carnatilor cruzi producand gelifierea proteinelor.
Favorizeaza culoarea salamurilor fierte in prezenta azotatilor. A nu se depasi un consum de 20
g/zi
Nitrit de sodiu
Conservant împotriva lui Clostridium botulinum (o bacterie care poate cauza
botulismul) din produsele din carne; colorant - intensifică culoarea roz a produselor din
carne; inhibator al oxidării lipidelor, proces ce duce la râncezirea acestora.
E250 este interzis în Norvegia, Suedia, Germania si Canada.
Nitriții se găsesc în alimentele procesate (cârnați, parizer, salam, carne afumată) și în
anumite tipuri de cosmetice, bere și în tutun.
Potrivit legislației europene, nitritul de sodiu poate fi introdus în alimente doar în
amestec cu sarea de bucătărie iar concentrația maximă admisă este de 0.06%.
Poate produce cancer în urma interacțiunii cu proteinele din alimente, reacție ce duce
la formarea nitrozaminelor (substanțe posibil cancerigene). Pentru a diminua cantitatea de
nitrozamine formată, producătorii din industria alimentară adaugă în produse vitamina C (acid
ascorbic) și vitamina E (tocoferol).
In concentrație mare poate reacționa cu hemoglobina.
Nu este permis în produsele destinate alimentației copiilor sub 6 luni.
Toți acești aditivi prezentați anterior sunt autorizați de către organele compentente
conform REGULAMENTULUI (UE) NR. 1129/2011 AL COMISIEI din 11 noiembrie 2011
de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al
Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari.
Consumatorul este informat cu privire la existența aditivilor alimentari în produsul
analizat, astfel încât el să dispună de toată informația necesară prezentată pe eticheta
produsului. Principiul de bază care s-a folosit la etichetarea aditivilor este acela că informarea
consumatorului să fie adecvată, astfel încât acesta să aleagă în cunoștință de cauză (cu privire
la identitatea, compoziția, proprietățile și a altor caracterisitici ale alimentului).
Primul lucru la care trebuie să ne uităm este eticheta compoziţională. Trebuie să ştim
că pe etichetă, ingredientele sunt trecute în ordinea cantităţilor folosite. Astfel, dacă vedem că
primul e apă, e evident că acesta este ingredientul care primează. Cele mai de proastă calitate
mezeluri conţin, după apă, grăsimea şi carnea MDM, adică dezosată mecanic, care conţine
resturile care au rămas pe carcase.
De asemenea, se urmărește ca sănătatea consumatorului să fie protejată și produsul să
poată fi folosit fărăr riscuri (fie că este vorba de alergeni, durabilitate, condiții de depozitate).
Etichetarea acestor produse s-a realizat conform Art. 23 care se referăla Etichetarea
aditivilor alimentari destinați vânzării către consumatorul final din REGULAMENTUL
1333/2008.
Un ingredient de bază este apa. Pentru ca apa să poată fi folosită în cantităţi mari în
mezeluri este nevoie de un gelifiant, caragenanul, cunoscut şi sub numele de E407. Este un
extras din alge marine, care reţine apa şi tu cumperi, astfel, apa la preţul cărnii. Există studii
noi care arată că E407 ar putea fi responsabil pentru apariţia cancerului colorectal. Guma de
guar este tot un gelifiant şi este tot nesănătoasă în cantităţi mari şi pe termen lung.
1.http://www.madr.ro/industrie-alimentara/retete-consacrate-
romanesti.html
2. http://www.madr.ro/docs/ind-alimentara/produse-traditionale/ordin-
privind-atestarea-produselor-tradi%C8%9Bionale.pdf
3. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX
%3A32008R1333
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_aditivi_alimentari