Curs AETD Partea 2

1. Tensometria.
Prezentare general
1. TENSOMETRIA. PREZENTARE GENERAL
1.1 Direc ii principale i tensiuni principale
Practica a ar tat c la solicit ri nu prea mari (în domeniul elastic)

pentru majoritatea materialelor, între deforma iile specifice i tensiuni
exist o rela ie liniar . Peste aceast limit de solicitare apar deforma ii
plastice, iar leg tura dintre deforma iile specifice i tensiuni nu mai este
una liniar . În acest domeniu rela iile care exprim leg tura dintre
deforma iile specifice i tensiuni devin foarte complicate.
În urma solicit rii unui element acesta se deformeaz , în el luând
na tere tensiuni normale, respectiv tangen iale ( , ). Determinarea
direct pe cale experimental a tensiunilor este imposibil . De aceea, pe
cale experimental pentru a ajunge la tensiuni, mai întâi se determin
deforma iile produse în urma solicit rii i apoi pe baza rela iilor teoretice
cunoscute dintre deforma iile specifice i tensiuni se determin valoarea
tensiunilor.
Studiul pe cale experimental asupra elementelor solicitate const
în general în determinarea deforma iilor acestuia. Studiul poate fi
efectuat pe modele sau chiar pe piesa real . De altfel, deforma ia este
un fenomen fizic accesibil direct m surabil, în timp ce tensiunea este o
m rime abstract care nu poate fi m surat direct.
Aparatele cu care se m soar deforma ia ( l) se numesc
extensometre, iar cele cu care se determin deforma ia specific ( ) se
numesc tensometre.
Rezult atunci c tensometria este un ansamblu de metode i
tehnici care se ocup cu m surarea deforma iilor mici de la suprafa a
pieselor supuse unor solicit ri.
Pentru studiul elementelor de rezisten ne intereseaz valoarea
maxim a tensiunilor, adic tensiunile principale ( 1, 2, 3). Pentru
aceasta este deosebit de important s se cunoasc direc iile dup care
se produc aceste tensiuni, adic s se stabileasc direc iile principale,
iar m surarea deforma iilor specifice s se fac pe aceste direc ii.
Determinând direc iile principale i m surând pe aceste direc ii
deforma iile specifice 1, 2, 3 se pot determina valorile tensiunilor
principale.
Astfel, în cazul st rii plane de tensiune se utilizeaz rela iile:
E
1 2 1 2 (1.1-1a)
1
9
1. Tensometria. Prezentare general
E
2 2 2 1 (1.1-1b)
1
iar pentru starea monoaxial de tensiune, rela ia:
1 1 E (1.1-2)
unde:
coeficientul lui Poisson
E modulul de elasticitate longitudinal al materialului.
În practic este dificil, dac nu imposibil, de a stabili direct direc iile

principale din zona ce urmeaz a fi cercetat . Determinarea direc iilor
principale din zona respectiv se poate face urmând urm toarele etape:
se alege o ax , de exemplu notat Ox (Fig.1.1-1) ce trece
prin punctul în care se studiaz starea de tensiune
se aleg trei direc ii oarecare (1, 2, 3) care trec prin acel punct
i care fac cu axa Ox unghiurile 1, 2, 3
printr-o metod adecvat se m soar deforma iile specifice
0 0
pe aceste trei direc ii, 1, 2, 3. Dac 1 = 0 , 2 = 45 , 3
= 900, pozi ia direc iilor principale rezult din urm toarea
rela ie:
2
tg 2 2 1 3
(1.1-3)
1 3
O 1= 0 x
1
1
2= 450
900 1
450 900
3=
1
2
y 2
Fig.1.1-1 Direc ii i direc ii principale
10
Deci, din (1.1-3) se ob ine pozi ia celor dou direc ii principale date
de unghiurile 1 i 2, unghiuri m surate de la axa Ox:
1 2
1 arctg 2 1 3
(1.1-4a)
2 1 3
2 1 (1.1-4b)
2
dac intereseaz , deforma iile specifice pe direc iile principale
se pot dtermina cu rela iile:
1 3
2 2 2
1,2 (1.1-5)
2 2 1 2 2 3
Cu rela iile (1.1-1a,b) se determin acum tensiunile normale

principale. Mai departe, cu ajutorul rela iilor cunoscute din rezisten a
materialelor dintre tensiunile normale i cele tangen iale, se pot
determina i tensiunile tangen iale principale.
Se constat c dac unghiurile alese 1, 2, 3 au valori mici,
calculul se complic i se introduc erori. Cea mai mare utilizare o au
unghiurile 1 = 0 , 2 = 450, 3 = 900. În Fig.1.1-1 sunt prezentate i
0
direc iile principale 1 i 2.

În cazul unghiuril0 1 = 00, 0
2 = 60 ,
0
3 = 120 (rozet delta)
rela iile de calcul sunt:
3 60 120
tg 2 (1.1-6)
2 0 60 120
0 60 120 2 2 2 2
1,2 0 60 0 120 60 120 (1.1-7)
2 3
2 2
1
1,2 E 0 90 120
0
0 60 120 0 120
(1.1-8)
3 1 1 3 3
11
1.2 Extensometre (tensometre)
1.2.1 Considera ii generale
În cele ce urmeaz , pentru aparatele care m soar fie deforma ia

l, fie deforma ia specific se va utiliza no iunea de extensometru.
Diferen a dintre extensometru i tensometru a fost precizat întru-un
paragraf anterior.
În practic , extensometrele sunt mult mai r spândite decât
tensometrele. M surând deforma ia l cu ajutorul extensometrelor se
poate determina u or deforma ia specific cu rela ia:
l lu l0
l0 l0 (1.2-1)
unde:
l0 distan a între dou repere înainte de deformarea piesei, numit
i baz de m surare
lu - distan a între acelea i dou repere dup deformarea piesei.
Dup cum se poate constata, cu ajutorul extensometrelor nu se

poate ajunge direct la deforma ia specific , pe când cu ajutorul
extensometrelor se determin direct deforma ia specific .
A adar, extensometrele sunt ansamble (aparate) cu ajutorul c rora
se determin deforma ia l dintre dou puncte situate la distan a l0 pe
suprafa a unei structuri, piese sau epruvete.
În cazul m sur torilor pe epruvete m rimea bazei de m surare l0
se alege în func ie de dimensiunile sec iunii transversale ale acesteea i
ea este standardizat . Astfel, pentru epruvete cu sec iune circular
având diametru d, lungimea bazei de m surare l0 = 5d (epruvete
normale) sau l0 = 10d (epruvete lungi).
Dac deforma ia specific este constant pe toat lungimea
bazei de m surare, atunci dimensiunea bazei de m surare poate fi alta
decât cea standardizat , ea neinfluen ând valoarea deforma iei specifice.
Dac deforma ia specific nu este constant pe lungimea bazei de
m surare, atunci dimensiunea acesteea influen eaz valoarea
deforma iei specifice. În acest caz trebuie utilizate epruvete
standardizate.
M rimea bazei de m surare l0 trebuie s fie cu atât mai mic cu cât
derivata de ordinul doi a lui 0 este mai mare. Aceast condi ie rezult
din rela ia:
12
l 02 ''
m 0 0 (1.2-2)
24
unde:
0 deforma ia specific corespunz toare mijlocului distan ei l0.
Un extensometru se compune din urm toarele p r i:

vehiculul, care reprezint acea parte a extensometrului care
transmite deforma ia l a bazei de m surare l0 la sistemul de
amplificare
sistemul de amplificare, este un sistem care amplific
deforma ia l pentru a fi citit mai u or. Un astfel de
ansamblu este necesar având în vedere c deforma iile
m surate au valori mici
sistemul de înregistrare i citire a deforma iei, este un sistem
care permite citirea deforma iei bazei de m surare. De multe
ori acest sistem con ine un comparator. În unele situa ii
deforma ia l poate fi i înregistrat .
1.2.2 Clasificarea extensometrelor sau tensometrelor
Extensometrele se clasific dup mai multe criterii. Astfel:

a) dup modul de aplicare pe pies i reutilizare, sunt:
extensometre fixe. Acestea în timpul m sur torilor r mân
fixe pe pies i nu pot fi demontate dup efectuarea
m sur torilor
extensometre amovibile. Acest tip de extensometru se
monteaz pe pies numai în momentul efectu rii
m sur torilor, dup care se demonteaz . Acest tip de
extensometru se poate utiliza la mai multe m sur tori.
Cele mai multe tipuri de extensometre fac parte din
aceast categorie. Extensometrele amovibile, fa de cele
fixe prezint o serie de avantaje, dar i dezavantaje. Ca
principal dezavantaj se aminte te acela c au totu i
dimensiuni apreciabile i ca atare nu pot fi montate în
zone greu accesibile ale piesei.
b) dup modul de ac ionare, extensometrele pot fi:
extensometre mecanice:
extensometre cu amplificare prin angrenaje
extensometre cu pârghie
extensometre cu band torsionat (Johansson)
extensometre optice:
13
extensometru cu amplificare optic

extensometru Martens-Hesse
extensometre pneumatice
extensometre cu coard vibrant i acustic
extensometre cu repere materializate.
Clasificarea de mai înainte nu este una foarte riguroas . Trebuie

avut în vedere faptul c modernizarea celor existente i apari ia unor
modele noi cu performan e tehnice deosebite este ceva obi nuit în zilele
noastre.
Cu scopul de a în elege principiul de func ionare al
extensometrelor, se vor prezenta schematic câteva extensometre, cu
p r ile lor principale. Fiecare extensometru este înso it de instruc iuni de
montare, func ionare i utilizare, instruc iuni pe care cei care efectueaz
m sur tori cu astfel de instrumente trebuie s le cunoasc foarte bine.
În Fig.1.2-1 se prezint schematic un extensometru mecanic
amovibil.
Comparator
Pârghie
Cu ite
Pies
l0
Fig.1.2-1 Extensometru mecanic amovibil
Pentru acest tip de extensometru sistemul de amplificare este

realizat dintr-un sistem cu pârghie. Cele dou cu ite situate la distan a l0
care constituie baza de m surare se fixeaz pe pies i odat cu
deformarea piesei ele se îndep rteaz unul de cel lalt. Unul dintre cu ite
se continu cu o pârghie (sistemul de amplificare) care transmite
deforma ia la comparator (sistemul de înregistrare i citire).
În Fig.1.2-2 se prezint de asemenea schematic un extensometru
mecanic cu pârghie utilizat pentru m sur tori la o solicitare de trac iune.
14
Bara 1 este prev zut la un cap t cu un cu it fix 2, iar la cel lalt

cap t are un loc în form de V în care se a eaz cu itul mobil 3 având
forma unei prisme.
Pe cu itul mobil 3 este fixat ar t torul 4, acesta rotindu-se în fa a
cadranului 5, cadran pe care se cite te deforma ia l. Raportul de
multiplicare k al extensometrului este dat de rela ia:
m1
k (1.2-3)
m2
unde:
m1 lungimea art torului 4
m2 în l imea cu itului mobil 3
5
m1 4
1
2
m2 3
N N
l l0
Fig.1.2-2 Extensometru mecanic cu pârghie
Acest tip de extensometru se utilizeaz numai pentru m sur tori în

regim static de solicitare.
Extensometrul mecanic Martens-Kennedy (Fig.1.2-3) are
urm toarele componente: tijele 1 care fac corp comun cu cu itele 2 i
sectoarele gradate 3 pe care se citesc deforma iile, cu itele mobile 4
solidare cu acele indicatoare 5 i menghina de strângere elastic a
aparatului pe epruvet 6. Baza de m surare l0 este de 100 mm, ceea ce
înseamn c indica iile de pe cadran indic tocmai lungirea specific
(alungirea) . Raportul de amplificare pentru acest aparat este de circa
25. Deforma ia se cite te la ambele sectoare gradate, dar în calcul se ia
media lor aritmetic . Pentru solicitarea de întindere cele dou ace se
a eaz în dreptul diviziunilor zero, iar pentru solicitarea de compresiune,
15
acele indicatoare se a eaz în dreptul celuilalt cap t al sc rii gradate.

Aceste aparate sunt recomandate pentru determinarea limitei de curgere
sau pentru studiul materialelor cu deforma ii mari.
1 4
l0
5 5
3
2
Fig.1.2-3 Extensometru mecanic Martens-Kennedy
Extensometrul cu ceasuri comparatoare (Fig.1.2-4) se utilizeaz în

cazul m sur torilor cu deforma ii mari, având baza de m surare cuprins
între 100 ... 200 mm. În dreptul reperelor 1 i 2 ale epruvetei 3 se fixeaz
inelele 4 i 5 cu ajutorul uruburilor 6.
F
8 3
4
1
6
7 l0
6
2
5
F
Fig. 1.2-4 Extensometru cu ceas comparator
16
Deforma ia epruvetei este transmis prin tija 7 ceasului comparator

8. Dac se utilizeaz comparatoare care înregistreaz miimi de
milimetru, precizia m sur torilor este ridicat .
Un alt tip de extensometru mecanic foarte utilizat este
extensometrul Huggenberger (Fig. 1.2-5) i a c rui principiu a fost utilizat
pentru prima dat de Okhuizen.
3
B h
4
5
H
b
1 2 a
F F
l0 l
Fig.1.2-5 Extensometrul Huggenberger
Aparatul se compune din corpul 3, cu itul fix 1, cu itul mobil 2,

pârghia de amplificare 4, scala gradat i acul indicator 5, articula ii i un
sistem de fixare a corpului 3 pe piesa de m surat. Aparatul se a eaz pe
suprafa a exterioar a piesei astfel încât cu itele 1 i 2 s se situeze la
capetele bazei de m surare l0 de-a lungul c reia se m soar deforma ia.
Prin deformarea piesei punctul 2 se deplaseaz fa de 1 cu lungimea l
iar, punctul B se deplaseaz cu distan a (b/a)· l i vârful indicatorului cu
(H·b/h·a)· l. A adar, extensometrul prezint atunci un grad de
amplificare
H b
k (1.2-4)
h a
a c rui valoare este 1.200 sau 2.000.

Extensometrul Huggenberger necesit pentru fiecare pies de
m surat alt dispozitiv de fixare i el nu poate fi îndep rtat de pe pies
decât la sfâr itul opera iei de m surare.
17
Extensometrele optice utilizeaz dispozitive cu oglinzi pe care cade

o raz de lumin . Datorit deform rii piesei oglinda se rote te i raza de
lumin reflectat se mi c în fa a unei scale gradate, scal pe care se
cite te deforma ia. Acest tip de extensometre au practic factorul de
amplificare nelimitat. Extensometrele optice sunt mai precise decât cele
mecanice, iar citirea se face direct sau cu ajutorul unei lunete. Din punct
de vedere constructiv sunt mai complicate, ceea ce constituie un
dezavantaj.
Citirea la aceste aparate se poate face direct sau cu ajutorul unei
lunete. Cel mai cunoscut aparat cu lunet este extensometrul cu oglind
Martens (Fig.1.2-6).
Dispozitiv
de fixare
l0
Fig.1.2-6 Extensometrul cu oglind Martens
Vârful fix 1 i cel mobil 2 ale aparatului situate la distana a l0 permit

m surarea lungirii l. Prin deformarea piesei, piesa mobil 2 de care
este fixat oglinda 3 se rote te cu un unghi astfel încât l = h·sin .
Unghiul de rotire sau l pot fi citite prin oglind cu ajutorul lunetei 4 pe
o scal gradat 5, situat la distan a L.
Conform Fig.1.2-6 din triunghiul format de scala 5 i cele dou
raze 6 rezult :
H L tg 2 (1.2-5)
Deoarece unghiul are valori mici, atât sinusul cât i tangenta se

înlocuiesc prin arcul corespunz tor:
H
l h H 2 L iar (1.2-6)
2 L
18
Prin înlocuire se ob ine:

H h
l (1.2-7)
2 L
unde:
h o constant a aparatului
L o constant , ce depinde de fiecare montaj realizat.
Se poate constata c deforma ia l este propor ional cu indica iile

H citite prin lunet . Dac se ia lungimea L astfel încât s se realizeze
egalitatea h/2L = 1/500, deforma ia epruvetei este l = H / 500.
Dac diviziunea minim perceptibil pe scala gradat a aparatului
este H = 0,5 mm, apartul poate m sura o deforma ie
0,5
l 0,001 mm 1 m (1.2-8)
500
Se constat c acest aparat este mult mai sensibil decât

extensometrele mecanice.
Extensometrele pneumatice (Fig.1.2-7) au ca principiu de
func ionare schimbarea de stare a gazelor (de obicei aerul) la curgerea
printr-o conduct cu varia ii de sec iune. Extensometrele pneumatice au
dimensiuni reduse (în l imea 30 ... 40 mm) i baza de m surare l0 = 2
mm.
Orificiu de fixare
Camer urub de
ajustare
Absorb ie
aer
Epruveta
Orificiu variabil
h
H Intrare
aer
Pinten de fixare
Rezervor
cu lichid
Nivel de lichid cu
închiderea variabil
a orificiului Pârghie
Fig.1,2-7 Extensometru pneumatic (schem de principiu)
19
De asemenea, au o sensibilitate ridicat i pot fi utilizate pentru

m surarea deforma iei în zone cu concentratori de tensiune i în locuri
greu accesibile pentru celelalte tipuri de extensometre.
Tensometrele cu repere materializate se utilizeaz pentru
m sur tori la intervale mari de timp, la m sur tori unde sunt necesare
mai multe aparate de m sur sau dup executarea unor opera ii de
prelucrare a pieselor. În vederea m sur torilor baza de m surare este
marcat prin pl cu e metalice cu proieminen e sferice lipite pe pies sau
prin amprente sferice sau conice executate cu poansoane. Tensometrul
se a eaz pe reperele respective (cu ajutorul celor dou picioare ale
sale). Deforma ia este dat de varia ia distan ei dintre repere, distan
care se cite te.
1.2.3 Caracteristicile i condi iile de baz ale extensometrelor
Principalele caracteristici ale extensometrelor i tensometrelor

sunt:
a) Baza de m surare (l0) este considerat ca fiind principala
caracteristic a unui extensometru. Erorile de m surare
depind de m rimea bazei de m surare. Dup cum se tie
deja, baza de m surare reprezint acea por iune calibrat
(de sec iune constant ) a unei epruvete pe care se
m soar deforma ia. În cazul m sur torilor direct pe piese,
baza de m surare este dat de distan a dintre cu itele
extensometrului care se fixeaz pe pies . În general, mai
ales la extensometrele mecanice, m rimea bazei de
m surare este fix , nu se poate modifica, fiecare
extensometru are o anumit baz de m surare.
b) Sensibilitatea este caracteristica care exprim cea mai
mic deforma ie ce poate fi citit pe scala extensometrului.
În ultimii ani, s-au realizat extensometre cu o sensibilitate
tot mai mare. Alegerea unui extensometru cu un grad de
sensibilitate mai mare decât este necesar, conduce la
cre terea complexit ii tehnicii de m surare. De aceea,
alegerea unui anumit tip de extensometru se face în
func ie de structura la care urmeaz a se efectua
m sur torile.
c) Domeniul de m surare este dat de m rimea deforma iei
maxime ce poate fi m surat de extensometru. Acesta
este limitat de indica ia maxim a scalei aparatului care
înregistreaz deforma ia.
20
d) Precizia sau reproductibilitatea este acea caracteristic a

extensometrului de a indica cât mai exact deforma ia
produs , astfel încât câmpul de erori s fie cât mai mic.
Exist îns o serie da factori externi care pot cauza erori.
Unul dintre ace tia este temperatura mediului exterior în
care se efectueaz m sur torile.
M sur torile tensometrice, adic m surarea deforma iilor se face

în general la suprafa a piesei, epruvetei sau structurii.
Un extensometru (tensometru) pe lâng caracteristicile amintite
trebuie s îndeplineasc i anumite condi ii. Se amintesc urm toarele:
s aib sensibilitate i precizie ridicate
s aib dimensiuni mici i greutate redus
rezultatele ob inute prin m sur tori s nu fie influen ate de
factori externi
s poat fi utilizate atât la m sur tori statice cât i dinamice.
1.2.4 Efectul varia iei de temperatur asupra m sur torilor

tensometrice
În mod normal, în timpul m sur torilor piesa i extensometrul au

aceea i temperatur . Nu întotdeauna acest deziderat este îndeplinit. În
aceste situa ii trebuie luate m suri de anihilare a efectului varia iilor de
temperatur asupra m sur torilor sau aduse corec ii rezultatelor
ob inute.
Aparatele care elimin influen a temperaturii asupra m sur torilor
se numesc compensatoare de temperatur . Ele se aleg în func ie de
metoda de cercetare aleas pentru m sur tori. Eliminarea influen ei
temperaturii asupra rezultatelor m sur torilor tensometrice se poate face
prin multe procedee i cu aparatur variat . Ele se vor studia la fiecare
metod prezentat pentru m sur tori tensometrice.
21
1.3 Alegerea metodei sau tehnicii de m surare

tensometric
În prezent exist mai multe metode tensometrice, pentru fiecare

dintre ele existând i aparatura necesar . Luate separat, fiecare metod
prezint avantaje dar i dezavantaje. De cele mai multe ori se utilizeaz
mai multe metode pentru aceea i m sur toare, procedeu ce are ca scop
tocmai eliminarea de c tre o metod a dezavantajelor celeilalte metode.
Ca metode experimentale pentru determinarea st rii de deforma ie
i tensiune din corpurile solicitate se vor prezenta metodele: tensometria
electric rezistiv , fotoelasticimetria i metoda lacurilor casante. Aceste
metode sunt cele mai utilizate în cercetarea experimental i permit
efectuarea unor lucr ri practice de laborator.
În vederea alegerii unei anumite metode sau tehnici de m surare
tensometric , trebuie inut seama de:
materialul, dimensiunile i geometria structurii asupra c reia
se fac m sur torile
num rul punctelor (locurilor) unde trebuie efectuate
m sur torile, precum i pozi ia lor în ansamblul structurii
precizia dorit
durata m sur torilor
factorii externi ce pot influen a rezultatele
aparatura de care se dispune
calificarea personalului ce urmeaz s efectueze
m sur torile.
22
2. Tensometria electric
2. TENSOMETRIA ELECTRIC
2.1 Considera ii generale
Tensometria electric este o metod de m surare pe cale electric

a m rimilor neelectrice (în general mecanice).
Momentul crucial al dezvolt rii tensometriei electrice îl constituie
anul 1930, datorit descoperirilor savantului american Simmons.
De la îceputurile sale i pân în prezent, dezvoltarea tensometriei
electrice a parcurs mai multe etape, asupra c rora nu se va insista.
Tensometria electric m soar deforma iile unui corp solicitat prin
intermediul unor elemente numite traductori electrici.
Fa de alte metode de determinare a deforma iei unui corp
solicitat, tensometria electric prezint o serie de avantaje, dar i
dezavantaje.
Ca avantaje fa de alte metode se amintesc:
pentru m sur tori nu se modific forma piesei sau structurii
se pot efectua m sur tori în condi ii reale de func ionare a
pieselor atât în regim static cât i dinamic de solicitare
prezint sensibilitate i precizie ridicate
locul de m surare al deforma iei poate fi situat la distan relativ
mare fa de locul de înregistrare i prelucrare a datelor
datele ob inute pot fi stocate, memorate sau transmise (chiar
prin radio) la distan e mari de locul unde se efectueaz
m sur torile.
Principalul dezavantaj îl constituie faptul c nu indic zonele cele
mai solicitate ale piesei. Stabilirea zonelor de solicitare maxim se face
de c tre cercet tor, ceea ce poate implica un mare risc i imprecizie.
Rezultate foarte bune se pot ob ine dac tensometria electric se
utilizeaz în combina ie cu alte metode experimentale sau chiar analitice,
acestea indicând zonele de solicitare maxim .
Aparatura utilizat în tensometria electric este compus în
principal din trei p r i, fiecare dintre acestea având roluri i func ii
distincte:
a) traductorul electric este elementul care preia i transform
varia iile deforma iei în varia ii ale unei m rimi electrice, de
regul a rezisten ei electrice a circuitului electric în care
acesta este montat
b) firele de leg tur sau conexiune fac leg tura între
traductorul electric i conductorii (cablurile) de leg tur . În
unele situa ii firele de leg tur pot lipsi.
23
c) conductorii de leg tur fac leg tura dintre firele de

conexiune sau dintre traductorul electric i blocul de
m surare i de înregistrare a deforma iei
d) puntea tensometric sau blocul de m surare i de
înregistrare a deforma iei, este un ansamblu de aparate
care transform varia ia m rimii electrice în deforma ii, i
permite înregistrarea direct a acesteea.
24
2.2 Traductorul electric. Clasificarea traductorilor

electrici
Traductorul electric poate fi de mai multe tipuri i poate fi clasificat

dup mai multe criterii. În Fig.2.2-1 se prezint o schem de clasificare a
traductorilor electrici, f r a avea preten ia c aceasta este cea mai
potrivit momentului actual, asta datorit faptului c mereu apart tipuri
noi cu performan e din ce în ce mai bune. În schema din Fig.2.2-1 s-a
reprezentat cu linie groas traseul de studiu al traductorilor electrici ce se
vor studia în prezenta lucrare. Se va insista în mod deosebit asupra
traductorilor electrici rezistivi.
Traductorii energetici când sunt solicita i dau na tere la un curent
electric într-un circuit nealimentat.
Traductorii parametrici produc varia ia unor caracteristici ale
circuitului electric: rezisten a electric , capacitatea sau inductan a.
25
26
Generatori
Electrodinamici
Piezoelectrici
Fotoelectrici
Cu reostat
Cu fir
Cu folie
Cu Rezistivi
semiconductori
Electrostatici Capacitivi
Cu piese în
mi care
Inductivi
Magnetostrictivi
Balometrici
Acustici
Radioactivi
Fotoelectrici
Tensometria electric
2.3 Traductorul electric rezistiv
2.3.1 P r i componente. Clasificare
Datorit dimensiunilor sale mici, traductorul electric rezistiv se mai

nume te marc tensometric sau timbru tensometric.
Principalele propriet i ale unui traductor electric rezistiv sunt:
are dimensiuni i greutate mic
se poate utiliza pentru încerc ri statice i dinamice
m sur torile se fac cu precizie ridicat
rezultatele se pot transmite la distan e mari de locul unde se
efectueaz m sur torile
dac montajul lor se execut corect rezultatele nu sunt
influen ate de factori exteriori (temperatur , umiditate etc.)
instalarea i montarea lor este simpl
prezint o rela ie liniar între deforma ia piesei i indica iile sale
au un pre de cost relativ sc zut.
Este cunoscut faptul c atunci când un conductor electric str b tut

de curent electric se lunge te sau se scurteaz , rezisten a sa electric R
se modific dup rela ia:
l
R (2.3-1)
S
unde:
rezistivitatea electric a materialului conductorului
l lungimea conductorului
S aria sec iunii transversale a conductorului electric.
Dac acest conductor (traductor electric) se fixeaz pe o pies
solicitat , el se deformeaz odat cu cu deformarea piesei în zona unde
este fixat, modificându- i în acela i timp rezisten a electric .
Determinând varia ia rezisten ei electrice a traductorului se poate
ajunge la stabilirea varia iei deforma iei piesei. Dac între deforma ia
traductorului i varia ia rezisten ei sale electrice exist o leg tur liniar
i nu s-a dep it limita de propor ionalitate a materialului piesei, cu
rela iile din Teoria elasticit ii se poate determina starea de tensiune din
zona studiat .
Un traductor electric rezistiv se compune din trei p r i (Fig.2.3-1):
conductorul electric sau elementul sensibil
suportul traductorului
adezivul cu ajutorul c ruia se fixeaz elementul sensibil pe
suport, respectiv al traductorului rezistiv pe piesa de cercetat.
27
l0
b gril
Fir
Suport
Repere de orientare
Fig.2.3-1 Forme de traductor

electric rezistiv
În func ie de elementul sensibil traductorii electrici rezistivi pot fi:

a) cu fir
b) cu folie
c) cu semiconductori.
La traductorul electric rezistiv cu fir (Fig.2.3-1) elementul sensibil
este un fir, de obicei din constantan lipit pe un suport, care la rândul s u
se lipe te pe piesa de cercetat. Elementul sensibil se realizeaz sub
forma unui grilaj, pentru a reduce baza de m surare (l0), iar la capete are
lipi i doi conductori (contacte) de sec iune mai mare, de care se leag
firele de conexiune.
La traductorul electric rezistiv cu folie (Fig.2.3-2) elementul sensibil
nu mai este un fir, ci o folie aplicat în prealabil pe un suport i decupat
prin anumite procedee.
Traductorul electric rezistiv cu semiconductori (Fig.2.3-3) are ca
element sensibil un semiconductor (siliciu sau germaniu). Acest tip de
traductor are o mai mare sensibilitate la deforma ii decât cel cu fir sau
folie, îns are dezavantajul unui pre de cost ridicat. Traductorii electrici
rezistivi cu semiconductori func ioneaz pe baza propriet ii de
piezorezisten a unor materiale. Piezorezisten a este proprietatea pe
care o au unele materiale de a- i schimba conductivitatea electric în
urma unei solicit ri mecanice. Siliciul i germaniul sunt materiale care
prezint propriet i bune de piezorezisten . Dup cum este cunoscut,
semiconductorii sunt de dou tipuri: tip n i tip p. Pentru siliciu constanta
k este pozitiv pentru tipul p i negativ pentru tipul n.
28
Lamel
Contacte
0,15
Suport
Fig.2.3-2 Traductor electric cu folie
La traductorii electrici rezistivi cu semiconductori varia ia rezisten ei

electrice nu mai este liniar , ci este dat de rela ia:
2
R l l 2
k k (2.3-2)
R l l
unde în general:
k =1,75 i = 72,625.
Pe m sur ce rezistivitatea scade, varia ia rezisten ei R/R tinde
spre o dreapt . Traductorii electrici rezistivi cu semiconductori nu se
utilizeaz în cazul în care în timpul m sur torilor temperatura variaz în
limite mari.
În Fig.2.3-3 se prezint trei tipuri de traductori electrici rezistivi cu
semiconductori: traductor cu un monocristal (Fig.2.3-3a), traductor dublu,
cu un cristal p i unul n lega i în semipunte (Fig.2.3-3b), traductor
monocristal în form de litera U (Fig.2.3-3c).
Traductorii electrici rezistivi cu semiconductori se lipesc la fel ca cei
cu fir sau folie i se utilizeaz atunci când se m soar alungiri foarte mici
( < 10-3). În cazul acestor traductori nu este nevoie de aparatur de
amplificare. De asemenea, rezultate bune se ob in i în cazul
m sur torilor în regim dinamic.
Traductorii electrici rezistivi cu semiconductori sunt prefera i pentru
solicit ri de compresiune, pentru aceast solicitare având o rezisten
mai mare.
O clasificare mai am nun it a traductorilor electrici rezistivi este
prezentat în schema din (Fig.2.3-4). Clasificarea este f cut dup tipul
elementului sensibil.
Deoarece mereu apar noi tipuri de traductori electrici rezistivi cu
semiconductori cu performan e tot mai ridicate i sub diferite forme
constructive, clasificarea prezentat în (Fig.2.3-4) trebuie privit ca
orientativ , continuu perfectibil . De altfel, este foarte dificil a face o
29
clasificare riguroas a traductorilor electrici rezistivi, inând seama de

toate caracteristicile i particularit ile lor.
4
3
4 2
1
2 p n 1
1 3 1 1
2
2
4 4
4
4
a) b) c)
1 cristale 2 folii pentru contact
3 suport 4 conductori de conexiune (leg tur )
Fig.2.3-3 Traductori electrici cu semiconductori
30
31
Traductori cu gril
plan
Traductori cu gril plan f r
sensibilitate transversal
Rozete
Traductori înf ura i
Traductori cu compensare
termic
Traductori cu gril
plan
Rozete
Traductori cu
Schelet de pe te compensare termic
Traductori pentru
Diafragm utiliz ri speciale
Pentru m surarea
direct a tensiunii
2.3.2 Traductorul electric rezistiv cu fir cu gril plan
Acest tip de traductor electric rezistiv a mai fost prezentat (Fig.2.3-

1). Din cauza por iunilor de racordare acest tip de traductor electric
rezistiv nu poate fi confec ionat cu baza de m surare prea mic .
Num rul de spire se alege în func ie de rezisten a electric dorit . Dac
spirele sunt mai rare c ldura produs de trecerea curentului se elimin
mai u or i rezultatele m sur torilor sunt mai precise. Firele de
conexiune pot fi legate la acela i cap t (Fig.2.3-1) sau la ambele capete
(Fig.2.3-5).
Fir de conexiune
Fir de conexiune
Fig.2.3-5 Traductor rezistiv cu fir
Por iunile de racordare ale elementului sensibil sunt influen ate i

de deforma iile transversale ale piesei:
pe por iunea rectilinie, firul se lunge te sau scurteaz i
rezisten a lui electric se modific
pe por iunea curbilinie de racordare, datorit contrac iei
transversale a piesei, lungimea acestora de modific , deci se
modific rezisten a electric a elementului sensibil.
2.3.3 Traductorul electric rezistiv cu gril plan f r

Dup cum s-a v zut mai înainte, varia ia rezisten ei electrice a

elementului sensibil este func ie i de deforma ia transversal a piesei. În
general aceast deforma ie este mic i se poate neglija. În cazul unei
st ri plane de tensiune, deforma ia transversal a piesei nu poate fi
neglijat . Pentru a elimina sau m car diminua efectul deforma iei
transversale a piesei, por iunile de racordare semicirculare ale
elementului sensibil sunt înlocuite cu un fir transversal de sec iune mai
mare, sudat între firele paralele (Fig.2.3-6).
Fig.2.3-6 Traductor rezistiv f r

Fire transversale
32
Firele transversale de sec iune mare au deforma ii foarte mici, deci

sunt pu in sensibile la deforma ia transversal a piesei.
2.3.4 Rozetele
Rozetele sunt traductori electrici rezistivi realizate din mai multe

grile lipite pe acela i suport. Ele permit determinarea deforma iilor
specifice pe dou sau trei direc ii. Direc iile dup care se orienteaz
traductorii trebuie s fie direc iile principale ale tensiunii, sau direc iile
preferen iale pe baza c rora prin calcul se determin pozi ia direc iilor
principale (vezi paragraful 1.2). În Fig.2.3-7 se prezint câteva tipuri de
rozete, care se utilizeaz când nu sunt cunoscute direc iile principale.
450 450
450
450
a) b)
c)
Fig.2.3-7 Tipuri de rozete
Atunci când se cunosc direc iile principale se pot utiliza rozete de

tipul celor din Fig.2.3-7.
33
În Fig.2.3-8 se prezint mai multe forme de rozete tensometrice

alc tuite din traductori electrici rezistivi. Astfel de rozete sunt utilizate de
obicei pentru m sur tori în cazul unor piese speciale.
Fig.2.3-8 Alte forme de rozete formate din traductori

electrici rezistivi
2.3.5 Traductorii înf ura i
Traductorii rezistivi înf ura i elimin unele dintre dezavantajele

traductorilor cu gril plan , dar la rândul lor, introduc altele noi. Ob inerea
unui traductor înf urat (Fig.2.3-9) este urm toarea: firul sensibil se
înf oar sub forma unei elice pe un cilindru de hârtie sub ire (Fig.2.3-
9a). Apoi, cilindrul se turte te (Fig.2.3-9b) i se lipe te pe un suport
(Fig.2.3-9c).
Cilindru de hârtie
Fir sensibil
a) b)
34
Suport
c)
Fig.2.3-9 Traductor rezistiv înf urat
Un astfel de traductor electric rezistiv cu fir are o sensibilitate

transversal redus . Fa de traductorul electric rezistiv prezint o serie
de dezavantaje, ceea ce-l face mai pu in utilizabil în cercetarea
experimental .
2.3.6 Traductorul electric rezistiv cu folie
La traductorul electric rezistiv cu folie elementul sensibil este un

gr tar plan decupat dintr-o foi metalic sub ire (0,001 ... 0,0125 mm),
cu mijloace fotochimice. Acest traductor se lipe te la fel ca i cel cu fir i
poate avea dimensiuni i rezisten electric foarte variat . De acest tip,
se pot realiza traductori cu baza de m surare de 1 mm i rezisten a
electric de 120 .
Realizarea acestui tip de traductor este u oar i el nu prezint
sensibilitate transversal .
35
2.4 Elementele traductorilor electrici rezistivi
Principalele elemente ce caracterizeaz un traductor electric

rezistiv sunt urm toarele:
materialul din care este realizat elementul sensibil
adezivul care realizeaz leg tura între elementul sensibil i
suport, precum i cea dintre suport i pies
materialul suportului
modul în care se realizeaz leg tura între elementul sensibil i
firele de conexiune, respectiv conductorii de leg tur .
2.4.1 Elementul sensibil
Elementul sensibil trebuie s fie realizat dintr-un material care s

posede o serie de propriet i, dintre care se amintesc:
sensibilitate mare la deformare
sensibilitate redus la factori externi (temperatur , umiditate
etc.)
caracteristici electrice i mecanice bune.
Sunt îns pu ine materiale care r spund pozitiv la toate aceste
cerin e. Dintre toate materilale, cel care satisface cel mai bine cerin ele
pentru un element sensibil corespunz tor este constantanul.
Sensibilitatea la deformare este dat de proprietatea materialului
de a- i modifica rezisten a electric atunci când este deformat în urma
unei solicit ri mecanice.
Se cunoa te c rezisten a electric ini ial a elementului sensibil
este dat de rela ia:
l
R (2.4-1)
S
unde:
rezistivitatea electric a materialului elementului sensibil
l lungimea elementului sensibil
S aria sec iunii transversale a elementului sensibil.
Dac se are în vedere c volumul firului este V = S·l se ob ine:
l l l2
R (2.4-2a)
S V V
l
sau
R V l2 (2.4-2b)
36
Logaritmând rela ia (2.4-2b) rezult
ln R lnV ln 2 ln l
sau
ln R ln 2 ln l lnV (2.4-2c)
Diferen iind rela ia (2.4-2c) se ob ine ecua ia diferen ial :
dR d dl dV
2 (2.4-2d)
R l V
M rimile R, , l, V având varia ii finite rela ia (2.4-2d) se poate scrie sub

forma:
R l V
2 (2.4-2e)
R l V
Având în vedere c deforma ia specific volumic v este
V l
v 1 2 1 2 (2.4-2f)
V l
Experimental s-a constatat c între varia ia de volum V i cea a

rezistivit ii electrice exist urm toarea rela ie:
V
c c 1 2 (2.4-2g)
V
unde:
c o constant de material.
inând seama de rela ia (2.4-2g), rela ia (2.4-2e) devine
R
c 1 2 2 1 2 2 1 2 c 1
R
sau
R
2 1 2 c 1 k (2.4-2h)
R
37
unde
k = 2 + (1 - 2· )·(c 1) este o constant i se nume te constanta
traductorului sau coeficient de tensosensibilitate a traductorului.
În final s-a ob inut pentru varia ia rezisten ei electrice a elementului

sensibil, rela ia:
R
k (2.4-2m)
R
Din rela ia (2.4-2m) rezult c între varia ia rezisten ei electrice i

deforma ia specific liniar a elementului sensibil al traductorului exist o
rela ie liniar .
De asemenea, constanta traductorului k, rezultat din rela ia (2.4-2m)
are expresia:
R
k R 1 2 (2.4-2n)
ceea ce înseamn c valoarea constantei traductorului k este dat de

varia ia rezisten ei electrice a elementului sensibil care a suferit o
deforma ie specific . De obicei, valoarea lui k este cuprins între 1,6 i
3,6. Cei mai mul i traductori electrici rezistivi au k = 2.
Constanta traductorului, dup cum s-a constatat, este func ie de
deforma ia specific .
Pentru = constant =0 i
k = 1 + 2· (2.4-3)
De exemplu, pentru constantan 0,5, se ob ine k = 2, valoare

care rezult i din determin rile experimentale.
Constanta k a traductorilor electrici rezistivi se determin pe loturi
de fabrica ie în uzina produc toare, înscriindu-se, al turi de rezisten a
electric R, pe fiecare traductor.
Din rela ia (2.4-2n) rezult c pentru determinarea deforma iei
specifice este necesar s se m soare varia ia rezisten ei electrice a
elementului sensibil, varia ie care este destul de mic . Spre exemplu,
pentru un traductor electric rezistiv având k = 2, R = 120 supus unei
-3
deforma ii specifice = 0,7·10 (care îi corespunde unui o el = E· =
2,1·105 ·0,7·10-3 = 147 MPa) varia ia rezisten ei electrice este:
3
R k R 2 120 0,7 10 0,168
38
Aceste varia ii mici ale rezisten ei electrice se m soar prin varia ii

de curent sau de tensiune, cu ajutorul pun ii Wheatston care este
încorporat în puntea tensometric . Asupra acestora se va insista într-un
paragraf ulterior.
Sensibilitatea la temperatur const în varia ia rezisten ei electrice
a elementului sensibil atunci când temperatura acestuia variaz .
Materialul din care se realizeaz elementul sensibil trebuie s fie cât mai
pu in sensibil la varia iile de temperatur . Pentru eliminarea sau m car
diminuarea influen ei varia iilor de temperatur asupra elementului
sensibil sau conceput i realizat a a numitele compensatoare de
temperatur .
În general, materialele sensibile la deformare au i sensibilitate
ridicat la temperatur . Constantanul de i are o sensibilitate ridicat la
deformare, prezint totu i o sensibilitate redus la temperatur , ceea ce-l
recomand pentru realizarea elementului sensibil al traductorului electric
rezistiv.
Caracteristicile electrice sunt date în primul rând de rezisten a
electric a elementului sensibil al traductorului. Pentru a se ob ine
semnale corespunz toare la ie ire, elementul sensibil trebuie s prezinte
o rezisten electric mare. În general, traductorii electrici rezistivi au
rezisten a electric cuprins între 50 1.000 , îns pot exista i
traductori cu rezisten a electric de pân la 5.000 . Valorile uzuale
pentru rezisten a electric a traductorilor electrici rezistivi sunt: 120 ,
300 i 600 .
Caracteristicile mecanice ale traductorilor electrici rezistivi sunt
date de rezisten a lor mecanic , curba de histerezis, comportarea la fluaj
etc.
2.4.2 Adezivi
Adezivul este materialul cu care se lipe te elementul sensibil pe

suport i apoi suportul pe piesa de cercetat. Pe lâng acest rol, adezivul
îndepline te i func ia de transmitere a deforma iei piesei la suport i de
la acesta la elementul sensibil.
Un adeziv bun trebuie s îndeplineasc urm toarele cerin e:
s aib propriet i mecanice bune
s adere perfect la suprafa a cercetat
s nu fie higroscopic i sensibil la temperatur
aplicarea i uscarea lui s se realizeze u or i repede.
inând seama de aceste cerin e, cei mai utiliza i adezivi se pot

grupa în trei categorii:
39
a) Adezivi cu solven i. Datorit faptului c se ob in i se aplic

u or sunt cei mai utiliza i. Cel mai simplu adeziv de acest
tip se ob ine prin dizolvarea unei anumite cantit i de
celuloid în aceton pur . Înt rirea adezivului are loc la
temperatur normal în urma evapor rii solventului. Ace ti
adezivi se utilizeaz la temperaturi de pân la 700 C ... 800
C. Peste aceast temperatur adezivul se înmoaie.
Adezivii cu solven i sunt sensibili la umiditate, motiv pentru
care trebuie proteja i.
b) Adezivi la care înt rirea se face în urma unei reac ii
chimice. La acest tip de adezivi pelicula se înt re te în
urma unei reac ii chimice, uneori fiind necesare condi ii
speciale de temperatur i presiune. Sunt multe tipuri de
astfel de adezivi: r ini epoxidice, ciano-acrila i, bachelita
etc.
c) Adezivi termoplastici. Adezivii termoplastici dac se
0
înc lzesc la 140 C se înmoaie, iar la temperatur
ambiant se înt resc. Aceast proprietate îi face foarte
utilizabili în m sur torile tensometrice, deoarece prin
înc lzire la 1400 C se înmoaie i traductorul se poate
desprinde de pe pies i utiliza la alte m sur tori (sunt
reutilizabili). Sunt singurii traductori rezistivi care se pot
utiliza la mai multe m sur tori. Temperatura la care se
efectueaz m sur torile nu trebuie s dep easc 400 C,
deci se utilizeaz numai pentru m sur tori la temperatura
mediului ambiant.
Adezivii utiliza i la m sur tori tensometrice sunt înso i i de toate
informa iile referitoare la domeniul de utilizare, condi iile de încercare,
modul de aplicare etc. Pentru o bun reu it este necesar ca toate
instruc iunile respective s fie respectate întocmai.
2.4.3 Suportul
Suportul face leg tura prin intermediul adezivului între elementul

sensibil i pies . Dimensiunile suportului trebuie s fie mai mari decât ale
grilei elementului sensibil. Dimensiuni mult prea mari nu sunt
recomandate, deoarece în aceast situa ie este greu s se asigure
uniformitatea i omogenitatea necesar adezivului de sub suport la
lipirea traductorului pe pies . Pot ap rea bule de aer care vor
compromite rezultatele m sur torilor.
Materialul suportului trebuie s aib sensibilitate sc zut , în primul
rând, la temperatur i umiditate.
40
Suportul traductorului electric rezistiv se poate realiza dintr-o serie

de materiale:
a) Hârtia este materialul cel mai utilizat pentru realizarea
suportului. Acest tip de suport se utilizeaz pentru
m sur tori în condi ii normale de temperatur i umiditate.
În cazul m sur torilor în condi ii de umiditate ridicate
suportul traductorului trebuie protejat. Traductorii cu suport
de hârtie se comport bine la m sur tori efectuate în
intervalul -1800 C ... +800 C.
b) R inile epoxidice. Traductorii cu suport din r ini
epoxidice pot fi utiliza i la temperaturi cuprinse între -2000
C i +1200 C. Suportul este transparent i astfel permite
observarea elementului sensibil i eventuala formare a
bulelor de aer între suport i pies . Suportul fiind foarte
sub ire, la fel ca i hârtia, se poate folosi i pentru
suprafe e curbe.
c) Bachelita (fenolformaldehida). Un astfel de suport poate fi
utilizat la temperatruri de pân la 3200 C.
d) Mica (ceramica) este un material care poate fi utilizat la
temperaturi înalte, pân la 1.0000 C.
e) Suportul metalic se sudeaz pe pies i poate fi utilizat la
m sur tori în condi ii deosebite.
În unele condi ii traductorii electrici rezistivi se pot utiliza f r
suport, ei fixându-se direct pe pies .
În ultimii ani au ap rut i alte materiale din care se realizeaz
suportul traductorilor i cercet rile intreprinse în vederea ob inerii
materialelor cu caracteristici tot mai performante se desf oar din plin.
41
2.5 Caracteristicile traductorilor electrici rezistivi
Cele mai importante caracteristici ale traductorilor electrici rezistivi

sunt:
a) Tipul re elei care poate fi cu fir sau cu folie.
b) Dimensiunea re elei. Prezint importan în special lungimea
activ (baza de m surare l0) a traductorului. Se realizeaz
traductoare cu l0 = 0,2 mm ... 200 mm. Cele mai des utilizate
sunt traductoarele electrice rezistive cu baza de m surare l0 =
10 mm. Cu cât l0 este mai mic cu atât ne apropiem mai mult de
locul exact unde se dore te determinarea deforma iei, respectiv
a tensiunii. Realizarea traductorilor cu l0 foarte mic ridic pre ul
acestora i le mic oreaz sensibilitatea la deforma ie. Într-o
astfel de situa ie trebuie s se dispun de o punte tensometric
(blocul de înregistrare i afi are a deforma iei) performant .
Dimensiunea b (l imea traductorului) are o importan mai
mic .
c) Materialul suportului dup cum s-a mai spus poate fi realizat din
diferite materiale. În func ie de materialul suportului se alege
tipul adezivului.
d) Dimensiunea suportului trebuie s fie mai mare decât cea a
grilei elementului sensibil pentru a împiedeca contactul dintre
elementul sensibil i pies . În general dimensiunea suportului
este de 1,5 ... 2 ori dimensiunea grilei elementului sensibil. Un
suport cu dimensiuni prea mari nu se recomand , motivul a fost
deja prezentat.
e) Rezisten a electric este o caracteristic important a
traductorului electric rezistiv. În func ie de ceea ce trebuie
determinat se alege un traductor de o anumit rezisten
electric . De altfel pentru fiecare tip de m sur toare
produc torul indic i tipul traductorului.
f) Constanta traductorului depinde foarte mult de tipul acestuia.
To i traductorii din acela i lot de fabrica ie trebuie s aib
aceea i constant k. Cei mai mul i traductori electrici rezistivi au
constanta k în jurul valorii 2.
g) Domeniul de temperatur indic intervalul de temperatur în
care poate fi utilizat un traductor electric rezistiv la m sur tori.
Acest domeniu depinde de adezivul folosit, materialul suportului
i chiar de felul solicit rii (static sau dinamic ).
Toate caracteristicile prezentate sunt indicate de c tre produc tor
pentru fiecare tip de traductor.
42
2.6 Preg tirea suprafe ei pentru lipirea

traductorilor electrici rezistivi
Pentru a asigura o lipire corespunz toare a traductorului pe pies

în zona de cercetat, suprafa a respectiv trebuie s fie foarte curat .
Cur irea suprafe ei piesei se face de obicei în dou etape:
a) Cur irea mecanic const în cur irea suprafe ei de rugin ,
vopsea, lacuri etc. care pot exista pe acea suprafa . De multe ori
suprafa a prezint asperit i sau pori de diferite m rimi. Cur irea
mecanic se realizeaz cu un polizor portabil, dalt , pil etc. i se
încheie folosind hârtia mirghel. O suprafa lustruit (oglind ) nu este
recomandat deoarece se mic oreaz aderen a adezivului la suprafa .
Dup cur irea cu hârtie mirghel, suprafa a se terge foarte bine cu o
cârp curat i uscat . Aceast opera ie are scopul de a înl tura praful
rezultat în urma celorlalte opera ii efectuate anterior. Opera ia de cur ire
se încheie atunci când cârpa r mâne curat .
Suprafa a cur at mecanic trebuie s fie mai mare decât a
traductorului care urmeaz a fi lipit. Aceasta este necesar deoarece pe
suprafa a respectiv urmeaz a se lipi traductorul la firele de conexiune
i de cele mai multe ori trebuie asigurat protec ia traductorului. Dup
cur irea mecanic i înainte de trecerea la etapa urm torare de cur ire
a suprafe ei, cu un ac cu vârf foarte ascu it, pe suprafa a cur at
mecanic se traseaz ni te repere care s permit orientarea
traductorului. O linie în lungul traductorului pe direc ia stabilit , permite o
bun orientare a acestuia în faza de lipire.
b) Cur irea chimic este obligatorie a se efectua dup cur irea
mecanic . Suprafa a deja cur at mecanic se terge bine cu o bucat
de vat înmuiat în alcool i prins într-o penset . Opera ia se încheie
când vata r mâne curat . Alcoolul are rolul de a înl tura pic turile fine
de ap care ar putea exista pe suprafa a piesei. În continuare, suprafa a
se cur tot cu vat , dar de data aceasta înmuiat în aceton . Cur irea
se continu pân când vata r mâne curat . Trebuie avut grij ca pe
suprafa a astfel cur at s nu r mân firi oare fine de vat . Dac pe
suprafa a piesei r mân pete de culoare albicioas înseamn c acetona
nu este suficient de curat i trebuie înlocuit . Eventualele urme de
umiditate de pe suprafa a cur at se pot înl tura înc lzind zona
respectiv la 250 C ... 350 C. Dup cur irea chimic a suprafe ei nu mai
este permis atingerea acesteia nici m car cu mâna.
Dup cur irea suprafe ei, urmeaz opera ia de lipire a
traductorului, opera ie ce se execut imediat. Dac acest lucru nu este
posibil, suprafa a cur at se protejeaz cu o folie din material plastic, iar
înainte de lipirea traductorului se reia opera ia de cur ire chimic cu
aceton .
43
2.7 Lipirea traductorilor electrici rezistivi
De modul în care se realizeaz lipirea traductorului depinde în

mare m sur rezultatul m sur torilor. Lipirea traductorului este una
dintre cele mai importante opera ii. Atunci când se constat o defec iune
în efectuarea acestei opera ii nu se va încerca remedierea ei, ci se va
aplica un nou traductor, reluând opera ia de cur ire a suprafe ei. Pentru
efectuarea opera iei de lipre a traductorului trebuie s dispunem de trusa
tensometric , trus care con ine toate cele necesare cur irii suprafe ei
i lipirii traductorului.
Opera ia de lipire a traductorului nu se execut niciodat de c tre o
singur persoan , ci de c tre dou sau chiar trei persoane. Fiecare tip
de traductor electric are instruc iuni cu privire la modul de lipire al
acestuia pe pies .
În cele ce urmeaz se prezint opera ia de lipire a traductorilor
electrici rezistivi utilizând adezivi cu solven i.
Operatorul 1 prinzând traductorul de firele de conexiune (dac
acestea sunt deja legate) cu mâna stâng , îl scoate din plic. În acest
timp, operatorul 2 preg te te sticla cu adeziv i pensula pentru aplicarea
adezivului. Operatorul 1 aplic cu pensula un strat sub ire de adeziv pe
suprafa a piesei i pe spatele traductorului, apoi a eaz traductorul pe
suprafa a deja marcat pe care trebuie aplicat. Pentru a nu se deteriora
elementul sensibil, peste traductor se pun 1-2 foi e sub iri de igar . Dac
orientarea traductorului este corect , traductorul se apas cu degetul
gros, ap sarea f cându-se prin rulare, pornind de la centrul traductorului
c tre margini. Ap sarea trebuie f cut cu grij pentru a nu se distruge
suportul i desface leg turile dintre elementul sensibil i firele de
conexiune. Ap sarea pe traductor dureaz câteva minute. Pentru a se
realiza o ap sare uniform i pentru a se absorbi excesul de adeziv,
peste foi a de igar se a eaz o bucat de sugativ , iar peste ea o
bucat de pâsl sau cauciuc spongios. Peste pâsl sau cauciucul
spongios se poate a eza dac este posibil o greutate de 0,5 ... 1 kg timp
de 20 ... 30 minute, timp în care adezivul face priz . Dup înl turarea
greut ii de pe traductor sau chiar mai înainte, se ridic firele de
conexiune de pe pies , deoarece exist pericolul ca ele s fie
impregnate cu adeziv. Aceast opera ie trebuie f cut cu mult grij ,
pentru a nu se ridica în acela i timp i suportul traductorului de pe pies .
Dup lipirea traductorului se cerceteaz vizual modul în care arat
lipirea. Dac se constat defec iuni nu se încearc remedierea lor, ci se
lipe te un nou traductor, începându-se cu opera ia de cur ire a
suprafe ei respective.
Dac dup lipire nu se constat defec iuni se trece la m surarea
rezisten ei electrice a traductorului i a celei de izola ie.
44
2.8 Uscarea traductorilor electrici rezistivi
Comportarea corespunz toare a traductorilor electrici rezistivi

depinde i de modul cum se realizeaz uscarea acestora.
Uscarea traductorilor poate fi:
natural (în aer)
artificial prin:
înc lzire în etuv (pentru piese mici)
înc lzire cu aer cald
înc lzire cu raze infraro ii
trecerea prin grila traductorului a unui curent electric de
joas tensiune care s produc înc lzirea acestuia.
Uscarea artificial dac nu este f cut corect poate duce la o

aderen necorespunz toare. De aceea este bine ca la început uscarea
s se fac natural în aer câteva ore, dup care s se treac la uscarea
artificial , utilizând cel mai convenabil procedeu. De multe ori o uscare
natural este suficient .
Trebuie re inut c procesul de uscare care se adopt este în
func ie de mai mul i factori:
scopul m sur torii
temperatura i umiditatea mediului din jurul traductorului
tipul traductorului.
Deoarece fiecare tip de traductor este înso it de instruc iuni privind

modul de uscare, asupra acestei opera ii nu se insist mai mult.
45
2.9 Protec ia traductorilor electrici rezistivi
Adezivul pe baz de nitroceluloz este foarte higroscopic, motiv

pentru care o protec ie a acestuia împotriva umezelii se impune în mod
obligatoriu. M surile de protec ie împotriva umezelii se desf oar numai
dup ce lipirea i uscarea traductorului s-a f cut în mod corespunz tor.
De cele mai multe ori, protec ia împotriva umezelii asigur o bun
protec ie i împotriva varia iilor de temperatur .
În func ie de condi iile în care urmeaz s lucreze traductorul,
protec ia împotriva umezelii se poate face în mai multe feluri.
În cazul unei umidit i normale, vaselina întins într-un strat gros
peste traductor, asigur o protec ie corespunz toare, îns un timp nu
prea îndelungat, chiar în condi iile unei temperaturi ambiante.
Ceara de albine sau parafina se utilizeaz în cazul unei umidit i
ceva mai ridicate, traductorul putând fi folosit câteva s pt mâni. Stratul
protector se aplic cu ajutorul unei pensule în strat de 2 ... 3 mm
grosime. Pentru o aderen bun este necesar ca suprafa a piesei s fie
înc lzit la 500 C ... 600 C. Aceast opera ie trebuie executat cu mult
aten ie, deoarece la aceast temperatur unele tipuri de adezivi pot - i
piard propriet ile. Protec ia traductorilor care lucreaz în medii
deosebit de umede sau chiar în ap se face cu luarea unor m suri
speciale. Peste traductor se a eaz o band adeziv de polietilen
(Fig.2.9-1). Peste banda adeziv de polietilen se a eaz un strat gros
de 5 ... 10 mm de chit de cauciuc, acesta acoperind i firele de
conexiune i chiar cap tul conductorilor de leg tur . Stratul de chit de
cauciuc se a eaz prin ap sare cu degetele îns cu mult aten ie,
pentru a nu se desface leg tura sudat dintre firele de conexiune sau
cablurile de conexiune i f r a se atinge între ele firele de conexiune.
Traductor electric
Band adeziv rezistiv
de polietilen
Fire de conexiune
Strat de protec ie
(chit de cauciuc)
Conductori de
leg tur
Pies
Fig.2.9-1 Protec ia traductorului electric rezistiv
Stratul protector trebuie s acopere o suprafa mai mare decât a

stratului de adeziv altfel, umezeala poate ajunge la elementul sensibil
prin intermediul stratului de adeziv. Dup aplicarea stratului protector
46
suprafa a din jurul traductorului cur at înc din prima etap , se

protejeaz contra ruginii prin acoperire cu un strat sub ire de vopsea, de
obicei alb , pe baz de clorcauciuc. Tot pe aceast suprafa vopsit în
alb se face notarea traductorului respectiv.
Se reaminte te c fiecare tip de traductor electric este înso it de
instruc iuni cu privire i la protec ia sa contra umezelii, aici prezentându-
se doar câteva metode generale de protec ie contra umezelii, acestea
fiind de altfel i cele mai utilizate în cercetare.
47
2.10 Legarea elementului sensibil (traductorului)

cu firele de conexiune
Traductorul fiind un element aflat într-un circuit electric închis

trebuie legat de sistemul de amplificare i înregistrare al deforma iei
(puntea tensometric ). Aceast leg tur se realizeaz prin intermediul a
dou fire de leg tur (conexiune), care la rândul lor se leag cu
conductorii (cablurile) de leg tur . Conductorii de leg tur au un cap t
legat în puntea tensometric .
Leg tura dintre elementul sensibil i firele de conexiune cât i cea
dintre acestea i conductorii de leg tur se face în acela i mod. Unele
traductoare tensometrice rezistive vin din fabrica ie cu firele de
conexiune deja montate.
Leg tura dintre elementul sensibil, firele de leg tur , respectiv
conductorii de leg tur se realizeaz prin intermediul unor contacte (vezi
Fig.2.3-1), numite contacte intermediare. În Fig.2.10-1 se prezint câteva
tipuri de contacte intermediare. Acestea se confec ioneaz cu aceea i
tehnologie ca i a traductorului electric i pot fi sub form de folie cu
dou puncte pentru un singur traductor sau de un ir de puncte pentru
mai mul i traductori.
Fig.2.10-1 Modele de contacte
Contactele intermediare constituie locul de sosire ale firelor grilei

traductorului, respectiv locul de plecare al conductorilor de conexiune
spre puntea tensometric .
În lipsa unor astfel de contacte se pot improviza pl cu e din circuite
imprimate (Fig.2.10-2), care totu i nu sunt indicate deoarece încarc
traductorul.
Circuitele imprimante elimin opera ia mig loas de cablare a
traductorului. Astfel de circuite se realizeaz în dou variante: pentru
elemente elastice solicitate la r sucire (Fig.2.10-2a) sau la întindere
(Fig.2.10-2b).
48
a)
b)
Fig.2.10-2 Contacte circuite imprimate
Contactele se lipesc la cele dou capete ale elementului sensibil.

Prinderea elementului sensibil se face prin lipire cu cositor sau prin
sudare electric . Cea mai convenabil conexiune este cea prin lipire cu
cositor. În aceast variant nu se folosesc acizi ca material decapant.
Lipirea cu cositor d rezultate foarte bune atât în cazul solicit rilor statice
cât i a celor dinamice îns de scurt durat . În cazul încerc rilor
dinamice de lung durat se pot produce ruperi în zona de lipire.
În cazul traductorilor electrici rezistivi utiliza i pentru m sur tori la
temperaturi ridicate, obligatoriu se va folosi lipirea prin sudare electric .
În cazul solicit rilor variabile este posibil ca i acest procedeu s nu dea
rezultate bune din cauza fragilit ii materialului de adaos. Deoarece
elementul sensibil i firele de conexiune sunt sub iri, sudura trebuie
realizat cu un regim de lucru bine ales.
Contactele prin intermediul c rora se face leg tura între elementul
sensibil i firele de conexiune prezint o sec iune i rigiditate mai mare
decât a elementului sensibil.
49
2.11 Legarea conductorilor de leg tur
Leg tura dintre elementul sensibil (eventual firele de conexiune) i

puntea tensometric (blocul de amplificare i înregistrare a deforma iei)
se face prin intermediul unor conductori de leg tur . Conductorii de
leg tur fiind lungi, trebuie s aib o rezisten electric mult mai mic
decât cea a traductorului i o izola ie foarte bun . C derea de tensiune
pe aceste cabluri trebuie s fie mic , motiv pentru care aceste elemente
au o sec iune mult mai mare decât elementul sensibil sau firele de
conexiune. Lungimea conductorilor de leg tur nu trebuie s
dep easc 30 ... 40 m. Legarea firelor de conexiune cu conductorii de
leg tur se fare prin lipire sau sudare (vezi legarea firelor de conexiune).
Legarea poate fi f cut direct (Fig.2.11-1a) sau prin intermediul
contactelor intermediare (Fig.2.11-1b). Contactul intermediar se lipe te
pe pies cu acela i adeziv ca i traductorul i se protejeaz la fel.
La legarea direct atât firele de conexiune cât i conductorii de
leg tur se fizeaz cu ajutorul unor benzi autoadezive. Trebuie avut grij
ca por iunea neizolat a firelor de conexiune s nu ating piesa, altfel s-
ar produce un scurt-circuit electric.
Numerotarea cablurilor de leg tur cu acela i num r cu a
traductorului este obligatorie, altfel se pot produce mari încurc turi.
Conductorii de leg tur se adun în m nunchi i se leag din loc în loc
fie cu o sfoar , fie cu band autoadeziv .
Fixarea conductorilor de leg tur în puntea tensometric se face
fie prin lipire, fie prin strângerea lor la bornele acesteea prin intermediul
unor mufe. În aceast situa ie capetele conductorilor de leg tur trebuie
s fie curate, pentru a se realiza un contact electric foarte bun.
Pies Fire de conexiune
Conductori de leg tur
a)
Band autoadeziv
50
Pies Fire de conexiune
Conductori de leg tur
b)
Contact intermediar
Fig.2.11-1 Legarea conductorilor de leg tur
51
2.12 Propriet ile traductorilor electrici rezistivi

utiliza i la temperaturi ridicate
Propriet ile traductorilor electrici rezistivi utiliza i la temperaturi

ridicate sunt date de propiet ile elementelor componente ale
traductorului. Pe lâng propriet ile obi nuite pe care trebuie s le
satisfac un traductor, cel care este utilizat la temperaturi ridicate trebuie
s posede o serie de propriet i suplimentare. Astfel pentru:
a) materialul sensibil:
s aib rezistivitate ridicat
s posede o sensibilitate redus a rezistivit ii la
modificarea temperaturii
s aib sensibilitate mare la deformare
s nu sufere transform ri de faz în domeniul
temperaturilor înalte la care func ioneaz
s aib o rezisten mare la ac iunea oxidant a mediului
exterior
s prezinte fluaj redus
s p streze rela ia liniar între varia ia rezisten ei electrice
i deformarea specific .
Nu exist îns nici un material sau aliaj care s îndeplineasc toate

aceste cerin e. Aliajele care se comport cel mai bine la temperaturi
ridicate sunt cele pe baz de nichel-crom-aluminiu, nichel-crom, platin -
iridiu.
b) adeziv se impun urm toarele condi ii:
s nu- i piard rezisten a mecanic i propriet ile adezive
s nu atace materialul sensibil
s aib o mare stabilitate la umiditate i temperatura la
care se utilizeaz traductorul
s prezinte i la temperaturi ridicate acela i coeficient de
dilatare ca i materialul sensibil.
La aceste condi ii cel mai bine r spunde adezivul ceramic, realizat

într-o mul ime de variante.
52
2.13 Propriet ile traductorilor electrici rezistivi

utiliza i la temperaturi joase
Exist traductori electrici rezistivi care pot fi utiliza i la temperaturi

joase de pân la 4,220 K (aprox. -2690 C).
Materialele componentelor traductorilor utiliza i la temperaturi joase
i foarte joase trebuie s îndeplineasc mai multe cerin e. În primul rând,
materialele traductorului trebuie s nu devin casante la aceste
temperaturi.
Pentru temperaturi joase i foarte joase se realizeaz traductori
electrici rezistivi a c ror element sensibil este din Nicron V, iar în cazul
când traductorii compensatori de temperatur nu pot fi utiliza i, se
folose te aliajul Armour D.
Materialul suportului i adezivul trebuie s posede de asemenea
propriet i deosebite.
În cazul m sur torilor la temperaturi joase i foarte joase
cercet torul trebuie s acorde o mare aten ie alegerii traductorilor, altfel
m sur torile pot conduce la rezultate eronate.
53
2.14 Montarea traductorilor electrici rezistivi

pentru studiul st rii de deforma ie i tensiune
a) Starea monoaxial de tensiune este cea mai simpl situa ie, ea

întâlnindu-se în cazul barei drepte solicitate la întindere. Pentru aceast
situa ie, tensiunea normal din sec iunea transversal a barei, egal i
cu cea a punctelor situate la suprafa a exterioar a acesteia, se
determin cu rela ia:
x E x (2.14-1)
unde:
deforma ia specific pe direc ia de aplica ie a for ei i poate fi
x
m surat cu un singur traductor (Fig.2.14-1).
d0 du
Traductor electric
l
rezistiv
l0
lu
Fig. 2.14-1 Bar solicitat la întindere
l lu l0
x (2.14-2)
l0 l0
Dac se m soar i deforma ia specific pe direc ia perpendicular

la axa barei y, se poate determina coeficientul de contrac ie
transversal (coeficientul lui Poisson):
y
(2.14-3)
x
b) În starea plan de tensiune nu se mai poate utiliza un singur

traductor, ci un ansamblu de traductoare, care poart denumirea de
rozet tensometric . Unele tipuri de rozete tensometrice au fost
prezentate într-un paragraf anterior.
54
Cele mai uzuale rozete împreun cu rela iile de calcul pentru starea
plan de tensiune sunt prezentate în Tabelul 2.14-1
Tabelul 2.14-1 Tipuri de rozete pentru starea plan de tensiune

Tipul rozetei Rela ii de calcul
2
450 tg 2 1
45 0 90
0 90
90
45
450
E 1 2 2
1,2
0 90
0 90 2 45 0 90
2 1 1
0
Rozet dreptunghiular
3
120
tg 2 1
60 120
60 2 0 60 120
0 0
60 60
2 2
0 60 120 1 0 60 120 60 120
0 1,2 E 0
3(1 ) 1 3 3
Rozet delta
2
60 120 tg 2 1
60 120
90 3( 0 90 )
0 0
60 60
0 E 0 90 1 2 1 2
Rozet T-delta 1, 2 0 90 60 120
2 1 1 3
1 unghiul dintre direc ia principal 1 i direc ia traductorului cu 0

1, 2 tensiunile normale principale
În Tabelul 2.14-1 rela iile pentru deforma iile specifice pe direc iile
principale 1, 2 nu au mai fost trecute, aceste m rimi interesându-ne
mai pu in.
55
În cazul st rii plane de tensiune direc iile principale ale tensiunii

normale pot fi cunoscute sau nu.
Dintre cele trei tipuri de rozete prezentate, cea mai utilizat este
rozeta dreptunghiular . Rozetele sunt realizate direct de c tre firma
produc toare de astfel de elemente, sau pot fi formate de c tre
cercet tor din traductori electrici individuali a eza i la unghiurile indicate.
Mai nou, firmele produc toare de rozete tensometrice indic i
rela iile de calcul pentru deforma iile specifice principale, respectiv
tensiunile normale principale i unghiul 1.
c) Starea triaxial de tensiune este cea mai complex stare de
tensiune. În acest caz trebuie cunoscute deforma iile specifice 1, 2, 3
pe cele trei direc ii principale. Cunoscând aceste deforma ii se pot
determina tensiunile normale principale. În literatura de specialitate sunt
date rela iile de calcul pentru tensiunile normale principale 1, 2, 3.
Cele trei direc ii principale pentru starea triaxial de tensiune sunt greu
de stabilit.
Pentru determinarea st rii de tensiune se poate utiliza i cercul lui Mohr.
De asemenea, exist i diagrame care dau direct tensiunile atunci
când se cunosc deforma iile specifice pe direc iile principale. În acest caz
nu mai sunt necesare rela iile de calcul cunoscute, rela ii dup cum se
poate constata nu sunt rela ii simple.
56
2.15 Determinarea eforturilor prin tensometrie

electric rezistiv
2.15.1 Efortul axial dintr-o bar solicitat la întindere sau

compresiune centric
În cazul barei drepte solicitat axial, efortul axial N se poate
determina cu ajutorul unui singur traductor electric rezistiv aplicat pe
direc ia axei barei.
Cunoscând deforma ia specific x dat de traductor, se determin
tensiunea normal x:
x E x (2.15-1)
i apoi efortul axial N:
N A x A E x (2.15-2)
2.15.2 Momentul încovoietor

Dac axa de încovoiere este i ax de simetrie a sec iunii
transversale, momentul încovoietor dintr-o sec iune se poate determina
cu ajutorul unui singur traductor electric rezistiv aplicat în lungul fibrelor
extreme întinse sau comprimate.
Cu valoarea deforma iei specifice dat de traductor se determin
tensiunea normal maxim :
max E (2.15-3)
i apoi momentul încovoietor din sec iune:
Mi max Wz E Wz (2.15-4a)
Dac se utilizeaz doi traductori (T1, T2) a eza i pe fibrele extreme

(Fig. 2.15-1a) i se leag în serie (Fig. 2.15-1b) sensibilitatea pun ii se
dubleaz . În cazul acesta, valoarea determinat pentru la punte, în
rela ia (2.15-3) se introduce doar jum tate din valoarea sa:
1 T1 F T1 T2
2 T2
a) b)
57
1 T1
F
2 T2
c)
Fig. 2.15-1 Montarea traductorilor pentru încovoiere
1 2
(2.15-4b)
2
În cazul unei solicit ri compuse (solicitare axial i încovoiere) se

utilizeaz doi traductori, îns lega i separat în punte. Pentru bara din Fig.
2.15-1c deforma iile specifice 1, 2 date de cei doi traductori T1, T2 sunt:
1 t i (2.15-5a)
2 t i (2.15-5b)
unde:
1 deforma ia specific din fibra întins
2 deforma ia specific din ficra comprimat
t deforma ia specific produs de efortul axial

i deforma ia specific produs de momentul încovoietor.
Din rela iile (2.15-5a,b) se ob ine:
1 2 2 1 2
2
t t
1 2 1 2
1 1
2 2
i t
Deci s-a ob inut:
1 2
(2.15-6a)
2
t
1 2
(2.15-6b)
2
i
58
Cunoscând deforma iile specifice pentru fiecare solocitare se

determin tensiunile normale i apoi eforturile:
1 2
N A E A E A (2.15-7a)
2
t t
1 2
Mi Wz E Wz E Wz (2.15-7b)
2
i i
Acela i procedeu se poate urma i în cazul profilelor laminate la

care axa de încovoiere este i ax de simetrie a sec iunii transversale.
2.15.3 Momentul de r sucire (torsiune)

Din teoria elasticit ii este cunoscut faptul c pe direc ia la 450 fa
de axa arborelui se produc tensiuni de întindere (compresiune) egale cu
cele de r sucire ( = ± ). Pentru determinarea momentului de r sucire
se utilizeaz patru traductori electrici rezistivi înclina i la 450, orienta i doi
într-un sens i doi în cel lalt sens perpendicularii pe primii doi (Fig. 2.15-
2a).
Orientarea traductorilor se face dup direc iile principale ale
tensiunilor, caz în care 1 = - 2.
Dac traductorii electrici rezistivi se leag ca în Fig. 2.15-2b,
deforma ia citit va fi o sum a deforma iilor date de traductori, 4 1.
Tensiunea principal se determin cu rela ia cunoscut din teoria
elasticit ii:
E E E
1 2 1 2 2 1 1 2 1 (2.15-8)
1 1 1
T4
T1 T3
450
T2
Mt d
T3 Mt
0
45 T1 T2 T4
a) b)
Fig. 2.15-2 A ezarea traductorilor pentru r sucire

Având în vedere c 1 = , rezult expresia pentru momentul de
r sucire:
59
E
Mt Wp 1 Wp 1 Wp (2.15-9)
1
unde:
citit
1
4
Pentru determinarea deforma iilor în arbori se pot folosi i numai
doi traductori electrici (Fig. 2.15-3a), îns legarea lor se face în serie
(Fig. 2.15-3b).
T1 450 d
T1 T2
T2 450
a) b)
Fig. 2.15-3 A ezarea traductorilor pentru r sucire (2 traductori)
În acest caz, 1 se ob ine împ r ind valoarea citit doar la 2.
citit
1
2
Problema cea mai dificil în cazul arborilor const în montarea
traductorilor rezistivi pe arbore cu respectarea valorii exacte a unghiului
de înclinare a traductorilor. Pentru o localizare cât mai exact a
traductorilor se folosesc abloane de l ime d (d diametrul arborelui)
în care se practic orificii în locurile unde urmeaz a se lipi traductorii.
abloanele se înf oar pe arbore i în orificiile respective se lipesc
traductorii.
60
2.16 Principii de m surare în tensometria electric

rezistiv
2.16.1 Montajul în punte al traductorilor
Dup cum se cunoa te deja, rela ia dintre varia ia rezisten ei

electrice i a deforma iei elementului sensibil este dat de expresia (vezi
rela ia 2.4-2m):
R
k R k R (2.16-1)
R
Pentru traductorii cu element sensibil metalic varia ia rezisten ei

electrice are valori mici. M surarea unei astfel de varia ii a rezisten ei
electrice impune prezen a unui sistem de m sur alc tuit din mai multe
blocuri. În Fig.2.16-1 se prezint cel mai simplu sistem de m sur folosit
în m sur torile tensometrice.
2 3 7 8
1
Dispozitiv de Bloc de
conectare în Circuit Amplificator m surare i
circuit electric înregistrare
4 5 6
Alimentarea Circuit Circuit
circuitului de de
electric echilibrare etalonare
Fig. 2.16-1 Sistem de m sur la m sur torile tensometrice
Dispozitivul de conectare în circuit 2 poate fi un comutator cu

ploturi în cazul m sur torilor statice sau un comutator cu inele în cazul
m sur torilor dinamice (arbori în mi carea de rota ie). Circuitul electric 3
în care se monteaz traductorul 1 este de cele mai multe ori o punte
Wheatston sau un circuit poten iometric. Acest circuit este legat direct cu
blocurile 4, 5 i 6. Alimentarea circuitului electric 4 se poate face cu
curent electric continuu sau alternativ. În func ie de sistemul de m sur
i înregistrare se alege curent continuu sau alternativ. Blocul 5 este un
circuit de echilibrare al pun ii Wheatston. Circuitul de etalonare 6 permite
61
ob inerea unor determin ri cantitative la m sur torile dinamice.

Amplificatorul 7 are rolul de a amplifica semnalul dat de circuitul electric,
iar la blocul 8 se cite te sau se înregistreaz valoarea m rimii
înregistrate.
În cazul diferitelor m sur tori tensometrice un bloc sau altul poate
lipsi. În general toate blocurile prezentate sunt cuprinse contructiv într-un
tot unitar, cunoscut sub denumirea de punte tensometric .
2.16.2 Circuitul electric în punte Wheatston
a) Puntea alimentat cu curent continuu

În Fig.2.16-2 se prezint o punte de m sur Wheatston compus
din patru rezisten e R1, R2, R3, R4. Rezisten a R1 este rezisten a activ
reprezentat de traductorul electric rezistiv montat pe pies . Alimentarea
cu curent se face de la o baterie de curent continuu (cu tensiunea E) în
punctele opuse A, respectiv C.
D
I1 I4
R1 R4
IG
A I2 G C
RG
R2 R3
I I3 I
B
Fig.2.16-2 Puntea Wheatston
Între punctele D i B se introduce un element de m sur

(galvanometru) de rezisten RG.
Pentru anumite valori ale rezisten elor R1, R2, R3, R4 prin
instrumentul de m sur trece un curent electric de intensitate IG:
E R1 R3 R2 R4
IG (2.16-2)
RG R1 R4 R2 R3 R1R4 R2 R3 R2R3 R1 R4
62
Se poate observa c IG depinde de tensiunea E a bateriei de

alimentare. În general IG are o varia ie neliniar func ie de R1 (Fig. 2.16-
3a), dar pentru valori relativ mici ale lui R1 se poate considera c IG are o
varia ie liniar (Fig. 2.16-3b). În general IG = 30 ... 40 mA.
R1 [ ] R1 [ ]
150 350 245 255
a) b)
Fig.2.16-3 Varia ia curentului electric IG
Tensiunea dintre punctele D i B este:
UD B I G RG (2.16-3)
Dac IG = 0 se spune c puntea este echilibrat . Acest fenomen se

întâmpl dac R1·R3 = R2·R4.
Dac IG 0 puntea este dezechilibrat .
Dintre avantajele aliment rii pun ii în curent continuu se amintesc:
surs de curent mai stabil , cu reglaj mai fin
stabilitate mai bun a amplific rii în timp i cu temperatura
erori de liniaritate mai mici
band de frecven mai larg pentru m sur tori în regim
dinamic
dispari ia echilibr rii capacitive
eliminarea influen ei rezisten ei conductorului de leg tur
posibilitatea func ion rii în tensiune constant sau în
curent constant.
b) Puntea alimentat cu curent alternativ

De cele mai multe ori puntea Wheatston se alimenteaz cu curent
alternativ. În acest caz, cele patru rezisten e sunt înlocuite cu impedan e
de forma:
63
Z=R+jX (2.16-4)
Curentul care trece prin instrumentul de m sur G are intensitatea:
E Z1 Z3 Z2 Z4
IG' (2.16-5)
ZG Z1 Z4 Z2 Z3 Z1Z4 Z2 Z3 Z2Z3 Z1 Z4
unde Z1, Z2, Z3, Z4 reprezint impedan ele celor patru bra e ale pun ii.
Dintre avantajele aliment rii pun ii în curent alternativ se amintesc:

precizia m sur torilor este mai pu in afectat de deriva
zeroului amplificatorului
raport semnal/zgomot mai mare
sensibilitate redus la interferen electromagnetic
insensibilitate la efectul termoelectric
circuit de ie ire independent electric de cel de intrare.
2.16.3 Metode de m surare pentru circuitul în punte

Wheatston
Pentru m surarea varia iei electrice în punte Wheatston se

utilizeaz trei metode.
a) Metoda pun ii echilibrate
În acest caz IG = 0 i instrumentul de m sur nu indic prezen a
curentului electric. Asta se întâmpl pentru:
R1 R4
R1 R3 R2 R4 (2.16-6)
R2 R3
Deci, puntea este echilibrat când rezisten ele electrice din bra ele
al turate sunt propor ionale.
În timpul deform rii piesei (automat i a traductorului) ca urmare a
solicit rilor la care este supus , rezisten a R1 a traductorului electric se
modific cu R1 i instrumentul de m sur indic prezen a curentului
electric (IG 0).
Modificând una din celelalte rezisten e puntea se poate reechilibra.
Modificând spre exemplu rezisten a R4 cu R4 în condi ia pun ii
reechilibrate se ob ine:
64
R1 R1 R4 R4
(2.16-7)
R2 R3
inând seama i de rela ia R1·R3 = R2·R4 rezult :
R1 R3 R1 R3 R2 R4 R2 R4
R3 R3
R4 R1 const. R1 k R1 (2.16-8)
R2 R2
R2
R4 (2.16-9)
R1 R3 k
De aici rezult urm toarele:

pentru ca varia ia rezisten ei R4 s fie mare (u or de m surat)
trebuie ca raportul R3 / R2 s fie i el mare (rel. 2.16-8)
varia ia de rezisten R4 nu depinde de tensiunea de
alimentare E a pun ii.
Dac se folose te o punte simetric fa de diagonala de

alimentare AC, intensitatea curentului I1 ce trece prin traductor este:
E
I1 I4 I (2.16-10)
R1 R4
În cazul aliment rii cu curent alternativ, condi ia de echilibru este:
Z1 Z4
(2.16-11)
Z2 Z3
Echilibrarea pun ii înainte de m surare este absolut necesar . Nu

se va utiliza pentru echilibrare poten iometre legate în serie cu
traductorul. Puntea poate fi echilibrat prin mai multe metode. Se vor
prezenta numai dou dintre aceste metode.
a.1 Metoda rezisten ei în paralel
Reechilibrarea pun ii se face introducând în circuit, în paralel cu
traductorul R1 o rezisten variabil R (Fig. 2.16-4).
65
În acest caz, rezisten a echivalent a bra ului AD este:
R R1 R
Re R1 R1 (2.16-12)
R R1 R R1
D
R I1 I4
R1 R4
IG
A I2 G C
RG
R2 R3
I I3 I
B
Fig. 2.16-4 Puntea Wheatston cu rezisten în

paralel
Rezisten a bra ului AD a variat cu R1 = R1 - Re
E R1 R12
R1 R1 Re R1
R R1 R R1
R12
R1 k R1
R R1
R1
(2.16-13)
k R R1
Rezisten a de untare R este:
k R k R1 R1 k R R1 1 k (2.16-14)
R1 1
R 1 k R1 1 (2.16-15)
k k
66
Rezisten a de untare R are valori foarte mari, putându-se astfel

aproxima cu valoarea:
R1 R1
R (2.16-16)
k R k
Aceast metod este destul de pu in utilizat pentru m sur tori

tensometrice directe.
a.2 Metoda rezisten ei exterioare pun ii

În aceast metod rezisten a de echilibrare a pun ii nu este inclus
în unul din bra ele pun ii. În Fig.2.16-5 se prezint o schem de
echilibrare când se folose te un poten iometru de rezisten r.
La echilibru peria poten iometrului este în punctul a i avem:
R1 R3 r R2 R4 (2.16-17a)
Dac traductorul R1 î i modific rezisten a cu R1 pentru

echilibrarea pun ii peria poten iometrului se aduce în punctul c. În acest
caz rela ia corespunz toare echilibr rii este:
R1 R1 R3 r x R2 x R4 (2.16-17b)
unde
x rezisten a poten iometrului când cursorul s-a deplasat pe
por iunea de la a c.
D
I1 I4
R1 R4
IG
A I2 G I3 C
RG
R2 R3
I a b
I
c
Fig.2.16-5 Puntea Wheatston cu rezisten

exterioar
67
Dup sc derea celor dou rela ii se ob ine rezisten a necesar

echilibr rii pun ii:
R1 R3 R1r R1 x R1R3 R1r R1 x R1 R3 R1r R4 r R2 R4 R2 R4
x R1 R4 R1 R1 R3 r
R3 r R3 r
x R1 R1 (2.16-18)
R1 R4 R1 R1 R4
Dac R1 are valori mici putându-se neglija în raport cu R1 + R4,

atunci R1 variaz liniar cu x:
R1 R4
R1 x (2.16-19)
R3 r
Diferen a dintre pozi ia ini ial (a) i cea final (c) a cursorului
poten iometrului permite determinarea direct a deforma iei specifice a
traductorului:
R3 r R3 r
x R1 k R1
R1 R4 R1 R4
R1 R4
x (2.16-20)
R3 r R1 k
b) Metoda pun ii dezechilibrate

În diagonala BD a pun ii Wheatston se poate introduce fie un
instrument de m sur de impedan mic (galvanometru) m surându-se
intensitatea curentului din diagonal , sau un aparat cu impedan de
intrare foarte mare, caz în care se m soar diferen a de poten ial
(tensiunea) dintre punctele B i D ale diagonalei.
b.1 M surarea varia iei intensit ii curentului
Curentul ce trece prin instrumentul de m sur este:
E R1 R3 R2 R4
IG (2.16-21)
D
unde:
68
D RG R1 R4 R2 R4 R1 R4 R2 R3 R2 R3 R1 R4 (2.16-22)
Dac se modific rezisten a traductorului cu R1, prin instrumentul

de m sur trece curentul:
E R1 R1 R3 R2 R4
IG IG (2.16-23)
D
D se ob ine înlocuind pe R1 cu R1 + R1 în expresia lui D. Sc zând

expresia lui IG din IG+ IG i neglijând pe R1 în raport cu celelalte
rezisten e se ob ine:
E R3 E R3
IG R1 k R1 (2.16-24)
D D
În aceste condi ii simplificatoare, rezult c varia ia curentului este

liniar în raport cu varia ia rezisten ei traductorului i deforma ia specific
se poate determina cu rela ia:
D
IG (2.16-25)
E R1 R3 k
b.2 M surarea diferen ei de poten ial

Dac în diagonala BD a pun ii Wheatston se introduce un aparat
cu impedan a foarte mare, prin diagonal nu mai circul curent electric.
Diferen a de poten ial între cele dou punte B i D este:
UD B I 1 R1 I 2 R2 (2.16-26)
Prin cele dou ramuri trec curen ii:
E E
I1 i I1 (2.16-27)
R1 R4 R2 R3
de unde
E R1 E R2
UD B (2.16-28)
R1 R4 R2 R3
69
Dac se modific rezisten a traductorului R1 cu R1 se modific i

diferen a de poten ial între punctele B i D:
E R1 R1 E R2
UD B UD B (2.16-29)
R1 R1 R4 R2 R3
Sc zând din UD-B + UD-B pe UD-B se ob ine:
E R1 R1 E R2 E R1 E R2
UD B UD B UD B
R1 R1 R4 R2 R3 R4 R2 R3
Dup efectuarea calculelor, în final rezult :
E R4 E R4
UD B R1 2
k R1 (2.16-30)
( R1 R4 ) 2 R1 R4
iar deforma ia specific a traductorului este:
UD B 2
R1 R4 (2.16-31)
E R1 R4 k
Se constat c între deforma ia specific i diferen a de poten ial

între punctele B i D exist o rela ie liniar . Aceast rela ie liniar se
men ine numai atunci când impedan a instrumentului de m sur este
foarte mare în compara ie cu impedan a pun ii (a rezisten elor din
circuitul electric al pun ii).
Din cele prezentate pân acum se poate trage o concluzie foarte
important i anume aceea c între varia ia rezisten ei traductorului, în
final a deforma iei traductorului i diferitele m rimi ce se m soar
(intensitatea curentului sau diferen a de poten ial) exist o rela ie liniar
numai în anumite condi ii bine precizate (ele au fost deja precizate). La
un dezechilibru mare al pun ii semnalul ce se ob ine nu mai este liniar.
Exist pun i tensometrice la care dou din cele patru rezisten e
sunt traductori tensometrici (semipunte, Fig.2.16-6a), sau toate
rezisten ele sunt traductori (punte complet , Fig.2.16-6b). Puntea cu doi
traductori ca rezisten e este cea mai utilizat la m sur tori tensometrice.
În acest caz, de cele mai multe ori unul din traductori este
traductorul compensator de temperatur .
În timpul solicit rii piesei toate cele patru rezisten e î i modific
rezisten a electric .
70
Modificând rezisten a electric în acela i sens a traductorilor din

dou bra e opuse ale pun ii (R1 i R3 sau R2 i R4) se ob ine o m rire a
semnalului, deci o cre tere a sensibilit ii pun ii. Dac se modific
rezisten ele în acela i sens a traductorilor din dou bra e al turate (R1 i
R2 sau R3 i R4) se produce o mic orare a semnalului ob inut.
R1 R4 R1 R4
G G
E E
R2
R2 R3 R3
a) b)
Fig.2.16-6 Legarea traductorilor în semipunte i punte
c) Metoda pun ii de referin

În aceast metod se utilizeaz dou pun i legate între ele I i II
(Fig. 2.16-7). Echilibrarea pun ii de m sur I se face de c tre puntea II,
printr-un semnal egal i de sens contrar cu cel dat de puntea I. Pentru
aceasta, diferen a de poten ial între punctele de alimentare ale pun ilor,
trebuie s fie egale. Introducând în circuit rezisten ele variabile R5 i R5
se ob ine dezideratul de mai sus.
R5 A R5
R2 R1 R1 R2

G
I D II E
E
B
R3 R4 R4 R3
G
C
Fig. 2.16-7 Legarea în metoda pun ii de referin
Echilibrarea ini ial se face cu ajutorul reostatului pun ii I. Dup

modificarea rezisten ei traductorului R1 reechilibrarea se face cu ajutorul
rezisten ei R1, care poate fi tot un traductor.
71
2.17 Erori de m surare în tensometria electric

rezistiv datorate influen elor exterioare
Rezultatele m sur torilor tensometrice efectuate cu traductori

electrici rezistivi pot fi influen ate de o serie de factori exteriori pun ii
tensometrice.
Puntea poate fi dezechilibrat în afar de deforma ia traductorului
i de varia ia de temperatur a piesei în timpul încerc rii, de conductorii
de leg tur , de reac iile chimice i de câmpurile elctromagnetice care se
formeaz , de umiditatea mediului etc.
Se vor prezenta în continuare cei mai importan i factori perturbatori
care se întâlnesc în cazul m sur torilor cu traductori electrici rezistivi.
2.17.1 Influen a varia iei de temperatur

Dac m sur torile se efectueaz într-un interval de temperatur
T i piesa în urma solicit rii sufer o alungire , atunci varia ia de
rezisten electric a traductorului este dat de rela ia:
R
t T k p t T k (2.17-1)
R
unde:
1
- coeficient de varia ie cu temperatura a
T
rezistivit ii traductorului electric
1 lt
t - coeficient de dilatare liniar a materialului
l T
traductorului electric
1 lp
p - coeficient de dilatare liniar a materialului piesei
l T
pe care este lipit traductorul electric.
Se poate afirma c i constanta k a traductorului sufer o varia ie

cu temperatura, dup o lege de forma:
k k0 1 f ,T (2.17-2)
Într-un domeniu restrâns de temperatur i alungire, k r mâne

practic constant pentru constantan. Nu acela i lucru se întâmpl pentru
72
alte materiale din care se mai poate confec iona elementul sensibil al
traductorului.
Dup cum se poate constata, din rela iile anterioare, varia ia de
temperatur poate produce varia ii semnificative ale rezisten ei electrice
a traductorului, ceea ce influen eaz negativ valorile reale ale alungirii.
Din aceast cauz trebuie luate m suri pentru eliminarea sau
m car diminuarea efectelor varia iei de temperatur .
Cel mai simplu sistem de compensare par ial a efectului
temperaturii, este acela de a utiliza traductoare cu coeficient de
temperatur adaptat materialului structurii cercetate. Traductorul având
acela i material ca i materialul piesei ( p = t), r mâne de compensat
doar termenul - t care la materialele folosite pentru confec ionarea
traductoarelor este de maxim 2·10-5, la constantan având valori mult mai
mici. Trebuie precizat c pentru un anumit aliaj coeficientul de
temperatur depinde atât de compozi ia chimic cât i de prelucrarea lui
la rece. A a s-a impus realizarea de traductori pentru o el, pentru
aluminiu, pentru cupru etc., traductori la care alungirea aparent poate fi
limitat la ap = ± 2 m/m 0C. Pentru alte tipuri, compensarea este
asigurat cu rezultate bune pentru un domeniu de temperatur cuprins
între 100 C i 1000 C.
O compensare bun a efectului varia iei de temperatur se ob ine
utilizând traductorii autocompensa i. La ace ti traductori re eaua este
realizat prin legarea în serie a dou re ele din aliaje diferite, una având
coeficientul de temperatur pozitiv iar cealalt negativ, astfel încât se
ob ine ( t) + k( p t) 0, adic suma termenilor influen a i de
temperatur este practic zero. La ace ti traductori alungirea aparent
este limitat la ap = ± 0,5 m/m 0C. Realizarea practic a traductorilor
autocompensa i este dificil i pre ul ridicat, ceea ce face ca ei s fie
totu i utiliza i mai pu in în eliminarea influen ei temperaturii asupra
m sur torilor tensometrice.
O metod care d rezultate foarte bune pentru toate tipurile de
traductoare, este cea a utiliz rii unui traductor de compensare, traductor
ce se monteaz într-un bra al pun ii Wheatston (Fig.2.17-1).
Traductorul TR de rezisten electric R1 este traductorul activ, iar
TC de rezisten electric R2 este traductorul de compensare, identic cu
TR i aplicat pe o pies separat P, realizat din acela i material cu al
structurii S la care se m soar deforma ia specific . Traductorul de
compensare TC împreun cu piesa P pe care este fixat trebuie s aib
aceea i temperatur cu cea pe care o are i traductorul activ TR cu
structura S. Traductorul de compensare va suferi aceea i varia ie a
rezisten ei electrice cu cea a traductorului activ i fiind montat într-un bra
adiacent celui în care se afl traductorul activ, puntea va r mâne
echilibrat .
73
TR
S
R1
TC
R4
G P
R2 R3
Fig.2.17-1 Puntea Wheatston cu
traductor de compensare
Puntea se va dezechilibra numai datorit deforma iei suferite de

traductorul activ în urma solicit rii mecanice sau a altori factori
perturbatori. Utilizând traductor de compensare, varia ia de temperatur
din timpul m sur torilor nu va mai influen a rezultatele acestora.
2.17.2 Influen a conductorilor de leg tur

Influen a rezisten ei electrice a conductorilor (cablurilor) de leg tur
se manifest pe dou c i:
1) Rezisten a electric a conductorilor duce la conectarea în serie
cu traductorul rezistiv a unei rezisten e suplimentare R, care produce o
c dere de tensiune U, deci traductorul electric rezistiv va fi alimentat la
o tensiune U mai mic decât cea normal . În aceste condi ii, semnalul
m surat va fi mai mic decât cel real.
Pentru ca rezisten a electric R a conductorilor de leg tur s fie
cât mai mic , este necesar o sec iune mare a conductorului sau o
lungime mic . Dac aceste condi ii nu pot fi îndeplinite, trebuie efectuate
corec ii asupra rezultatelor finale. În func ie de tipul montajului
(semipunte, punte întreag ) se pot stabili rela iile de corec ie necesare.
a) Montajul în semipunte cu traductor compensator TC realizat în
dou variante (Fig.2.17-2).
2 2
TR R TR R
1 Fig.2.17-2 Montajul conductorilor
1 de leg tur în semipunte
TC R TC R
3
3
Varianta I Varianta II
74
Varianta I. Deforma ia specific la traductorul rezistiv TR este
1 R
(2.17-3)
k R
În mod curent la puntea tensometric se realizeaz o valoare r

care este diferit de cea real a traductorului rezistiv. Astfel, se aduce o
corec ie la m surat = corectat printr-un coeficient de corec ie definit ca =
k / k unde
2r
k k 1 (2.17-4)
R
r rezisten a electric a unui conductor de leg tur .
Atunci se ob ine:
k k 1 R 1 R
(2.17-5a)
k k R 2r k R 2r
corectat
k
1 R
corectat
2r R 2r (2.17-5b)
k 1
R
Aceast variant nu se prea utilizeaz .
Varianta II. În aceast variant :
k
corectat (2.17-6)
k
unde
r
k k 1
R
b) În cazul pun ii complete (Fig.2.17-3)

2r
k k 1
R
iar
corectat (2.17-7)
75
4
3
TR TC
TC TR
r
2
1
Fig.2.17-3 Montajul conductorilor de leg tur în
punte complet
2) Influen a varia iei de temperatur asupra rezisten ei electrice a

conductorilor de leg tur în timpul m sur torilor
Varia ia de temperatur în timpul m sur torilor conduce la
modificarea rezisten ei electrice a conductorilor, care are ca efect
apari ia unei deforma ii specifice aparente ap la punte:
1
ap 2r T (2.17-8)
k R
unde
coeficientul de varia ie al rezistivit ii conductorului de leg tur

cu varia ia de temperatur T
De exemplu, pentru R = 120 , k = 2, r = 0,5 , = 0,004, T = 50

C se ob ine o modificare a deforma iei specifice:
1 6
2 0 ,5 0 , 004 5 83 ,33 10 83 ,33 m/m
2 120
ap
Eliminarea acestui efect se poate realiza cu un montaj în 3

conductori în cazul pun ii complete (Fig.2.17-4) sau cu 5 conductori în
cazul a dou traductoare active aflate la distan mare de puntea de
m sur .
3) Efectul de izola ie. Rezisten a de izola ie Riz este o rezisten

care ac ioneaz în paralel cu rezisten a traductorului.
Ca urmare, rezisten a efectiv a traductorului rezistiv din bra ul
pun ii va avea o rezisten R:
76
R
R
R (2.17-9)
1
Riz
i nu va m sura deforma ia specific ci un
R
(2.17-10)
k R
R2 R3
R4
R1
Fig.2.17-4 Legarea în semipunte cu trei

conductori
Pentru a reduce cât mai mult influen a rezisten ei de izola ie,

trebuie ca rezisten a de izola ie a conductorului de leg tur s fie cât mai
mare. Se recomand ca aceste valori s nu fie mai mici de 1.000 . De
regul , la o bun lipire i o bun protec ie contra umidit ii se asigur
rezisten e de izola ie de ordinul zecilor de mii i chiar sutelor de mii de
megaohmi.
4) Influen a efectului termodinamic i ale reac iilor chimice

Dac se utilizeaz pun i tensometrice alimantate în curent continuu
pot s apar în anumite condi ii tensiuni parazite. Tensiunile parazite se
datoreaz efectului termoelectric sau reac iilor chimice locale în punctele
de contact ale traductorilor tensometrici cu conductorii de leg tur ,
conductori care fac leg tura între traductor (eventual firele de conexiune)
i puntea tensometric .
Este cunoscut faptul c la apari ia unei diferen e de temperatur
între punctul de sudur a doi conductori din metale diferite i
extremit ile acestora, se produce o tensiune termoelectric Eth:
77
Eth T (2.17-10)
unde
tensiunea termoelectric specific , [ V / 0 C].
Deoarece elementul sensibil al traductorului este dintr-un material

diferit de cel al firelor de conexiune sau conductorilor de leg tur i cele
dou puncte de conexiune se înc lzesc diferit, va apare o tensiune:
Eth Eth Eth T T T (2.17-11)
În aceast situa ie schema echivalent a pun ii Wheatston este cea

din Fig.2.17-5.
D
Eth
IG R4
R1
A G C
ith R3
R2
I I
B
Fig.2.17-5 Schema echivalent a pun ii Wheatston
Sub influen a acestei diferen e de tensiune, puntea echilibrat

înainte de apari ia diferen ei de temperatur T se va dezechilibra, iar
prin instrumentul de m sur va circula curentul de intensitate ith. Situa ia
este analoag ca i cum rezisten a R1 din bra ul pun ii ar suferi o varia ie
R1 / R1 ca urmare a deform rii piesei pe care este aplicat traductorul
R1.
În cazul apari iei diferen ei de tensiune Eth ap rut în ramura
rezisten ei R1, varia ia specific a acestei rezisten e este:
R1 Eth R1 R4 R1 R4
T (2.17-12)
R1 th
U R1 U R1
c reia îi corespunde o deforma ie specific aparent th
78
1 R1
th (2.17-13)
k R1 th
Exemplu. Fie R1 rezisten a electric a unui traductor electric

rezistiv a c rui element sensibil este confec ionat din constantan,
material a c rei tensiune termoelectric în raport cu cupru este = 43 V
/ 0C. Se consider de asemenea c R1 = R2 = R3 = R4. Dac una dintre
conexiunile traductorului este expus radia iilor solare, iar cealalt se
afl la umbra unui oarecare obiect, ele se vor afla la temperaturi diferite.
Considerând c diferen a de temperatur este T = 3 0C, diferen a de
tensiune termoelectric este Eth = 3 · 43 = 129 V, ceea ce la o
tensiune U = 2 V conduce la indicarea unei deforma ii specifice aparente:
6
1 R1 1 129 10 2 R1 6
63 10 (2.17-14)
2 2
th
k R1 th
R1
Rezultatul din acest exemplu arat c o diferen mic de

temperatur poate produce deforma ii specifice considerabile.
O metod de evitare a apari iei tensiunii termoelectrice const în
aplicarea unui material de protec ie (cel de protec ie i contra umidit ii)
peste conexiunile traductorului.
O alt metod presupune utilizarea traductorilor tensometrici cu
re ele confec ionate din aliaje având tensiunea termoelectric specific
cât mai mic , cum ar fi spre exemplu aliajul izoelastic.
Un alt procedeu de eliminare a efectului termoelectric const în
repetarea m sur torilor inversând leg turile traductorului la puntea
tensometric i luând apoi media celor dou citiri ca valoare exact a
deforma iei specifice a piesei. În acest scop, unele pun i tensometrice
au prev zut un comutator de inversare a leg turilor.
Erori la m surare mai pot introduce i reac iile chimice care pot s
aib loc în cazul conexiunilor prin strângere cu ajutorul unor borne cu
filet. Datorit prezen ei unui mediu umed i salin a dou metale diferite în
punctele de strângere se formeaz un element galvanic. Tensiunile
electromotoare ale acestor elemente galvanice sunt mai mari decât cele
termoelectrice i prezint o varia ie foarte mare în timp. Reducerea sau
eliminarea acestor tensiuni impune protejarea conexiunilor împotriva
umezelii din atmosfera înconjur toare sau realizarea conexiunilor prin
procedeul de sudare sau lipire.
79
2.17.3 Influen a sensibilit ii transversale a traductorului

Un traductor electric rezistiv ideal trebuie s m soare deforma ia
specific exclusiv pe direc ia longitudinal a acestuia. Acest deziderat nu
se întâmpl deoarece traductorul are i o sensibilitate transversal , deci
este sensibil într-o anumit m sur i la deforma ii pe direc ie
transversal (Fig.2.17-6).
Fig.2.17-6 Deforma ia longitudinal i

transversal a traductorului
Rezult c traductorul m soar ambele deforma ii, atât cea

longitudinal l cât i cea transversal , t:
R
kl l kt t (2.17-15)
R
unde
l, deforma ia specific longitudinal , respectiv transversal
t
kl , kt - constanta longitudinal , respectiv transversal a
traductorului.
Pentru solicitarea monoaxial :
t l (2.17-16)
Rela ia (2.17-15) devine acum:
R
kl l kt l l kl kt (2.17-17a)
R
sau
80
R kt
l kl 1 l kl 1 q (2.17-17b)
R kl
unde s-a notat
kt
q (2.17-18)
kl
Produc torul de traductori electrici rezistivi indic de fapt valoarea

lui k = kl (1 - ·q), determinat experimental pentru solicitarea monoaxial ,
considerând în cazul o elului = 0,3 (coeficientul lui Poisson).
Dac traductorul electric este montat pe direc ie înclinat (Fig.2.17-
7) eroarea de m surare em este:
t
q
100 % (2.17-19)
l
em
1 q
Acest efect se poate corecta a ezând câte doi traductori ca în Fig.2.17-

8a, b, c.
t
1
1 1
2 2 2
l
a) b) c)
Fig.2.17-7 Traductor cu
orientare oarecare Fig.2.17-8 Traductori perpendiculari
Rezultatele corectate 1 i 2 pe cele dou direc ii perpendiculare

sunt:
1 q 1 q 2
1 2 (2.17-20a)
1 q
81
1 q 2 q 1
2 2 (2.17-20b)
1 q
unde
1 i 2 valorile citite ale deforma iilor specifice.
În cazul utiliz rii rozetei dreptunghiulare (Fig.2.17-9) valorile

corectate ale deforma iilor specifice pe cele trei direc ii sunt:
3
450 2
450 Fig.2.17-9 Rozeta dreptunghiular
1 q
1 1 q 3 (2.17-21a)
1 q2
1 q
2 2 q 1 3 2 (2.17-21b)
1 q2
1 q
1 3 q 1 (2.17-21c)
1 q2
unde
1, 2, 3 valorile deforma iilor specifice citite la puntea
tensometric .
Valorile deforma iilor specifice principale pot fi determinate cu

rela iile:
1 q
max 2 max q min (2.17-22a)
1 q
1 q
min min q max (2.17-22b)
1 q2
82
Rela iile (2.17.22a,b) se utilizeaz în mod obi nuit sub forma:
1 q
max max 2
1 q min
(2.17-23a)
1 q max
1 q
min min 2
1 q max
(2.17-23b)
1 q min
Rela iile pentru deforma iile specifice corectate prezentate mai

înainte sunt valabile pentru situa ia în care to i cei trei traductori ai rozetei
prezint aceea i valoare pentru coeficientul q. De altfel, aceast situa ie
este întâlnit i în practic . În caz contrar, rela iile de corec ie pentru
deforma iile specifice sunt mai complicate.
În literatura de specialitate exist tabele cu rela ii de calcul
referitoare la erorile procentuale maximale pentru cei mai influen i factori
în tensometria electric rezistiv .
Cunoscând ace ti factori i influen a lor asupra m sur torilor
tensometrice se poate calcula eroarea maxim cu rela ia:
c1 c2 c3 c4 1 100 % (2.17-24)
unde
c1 ine seama de erorile introduse de punte, conductori, citiri
imprecise, compensare termic
c2 ine seama de durata m sur torilor, umezeala traductorului
c3 ine seama de fluajul traductorului
c4 ine seama de constanta traductorului, sensibilitatea
transversal , erorile aparatelor de m sur la m sur ri dinamice etc.
Pentru diminuarea influen ei perturba iilor exterioare s-au acceptat

urm toare solu ii:
utilizarea unui captor cu rezisten de izola ie ridicat i
alimentat de la o surs flotant (cu mas diferit de cea a
amplificatorului)
conductor de leg tur ecranat spre captor, cu tresa legat la
masa comun a amplificatorului
execu ie îngrijit a circuitelor imprimate i a conexiunilor din
schema electronic
83
filtrare electric , mecanic i termic i bucle de reac ie la

toate nivelurile.
În Tabelul 2.17-1 se prezint ponderea principalelor surse de

eroare care afecteaz precizia m sur torilor tensometrice efectuate cu
traductoare electrice rezistive montate pe piese din o el.
Tabelul 2.17-1 Ponderea principalelor surse de eroare care afecteaz precizia

m sur torilor tensometrice efectuate cu traductoare electrice rezistive (TER) montate
pe piese din o el
Cazuri Nr. Surse de eroare [%]
crt. (valori tipice)
1 Erori de orientare a TER (rotire cu -(1 ... 2)
circa ±50) -(1 ... 3,5)
2 Valoarea constantei k 0,5 ... 1
3 Instrumente (amplificare, liniaritate, 0,5 ... 1
afi are) 0,2 ... 2
Simple 4 Fluaj relaxare (suport adeziv) 0,25
0,1 ... 1
5 Efect local de ranforsare datorit 0,25
prezen ei TER
6 Sensibilitate transversal , efectul 0,01 ... 0,05
Joule, influen conductori, histerezis
7 Valoarea global cca. ±(2 ... 5) % i respectiv ±(1 ... 2,5)
% dup corijare
8 Efectul de integrare -20 ... -30
9 Sensibilitate transversal 1 ... 10
10 Temperatura (peste 3000 C) 10 ... 20
11 Fluaj relaxare (suport adeziv) 5 la 1000 C
Complexe 12 Erori de orientare a TER <7
13 Solicit ri variabile deriv de +100
dup 106
cicluri
varia ia liniar
14 Presiunea hidrostatic p de 5 ... 10 la
fiecare 100
MPa
15 Valoarea global : peste ±(7 ... 15) %
Erorile indicate în Tabelul 2.17-1 se refer numai la m sur tori

efectuate cu traductori individuali. La m surarea cu ajutorul rozetelor se
introduc erori suplimentare.
84
Imprecizia determin rii unor constante poate introduce de asemenea

erori suplimentare. Aceste erori sunt indicate în Tabelul 2.17-2
Tabelul 2.17-2 Erori datorate constantelor de material

Nr. Constanta de material Simbol Eroarea Obs
crt. [%]
1 Modulul de elasticitate E ± (1 ... 5)
longitudinal
2 Coeficientul lui Poisson ±5
3 Coeficientul de dilatare liniar
4 Coeficientul de tensosensibilitate K ± (0,5 ... 1) DS
5 Sensibilitatea transversal Kt ± 0,2 DS
6 Rezisten a electric a TER R ± (0,5 ... 1) DS
DS Eroare determinat statistic
85
2.18 Considera ii privind organizarea

m sur torilor tensometrice
Pentru a efectua m sur tori tensometrice trebuie s dispui de

aparatura corespunz toare i de personal calificat, bine instruit în
domeniul m sur torilor tensometrice.
Obiectul încerc rilor trebuie foarte bine cunoscut, bine definit
scopul lucr rii pentru a ti exact ce dorim s ob inem.
Este recomandat ca la început s se întocmeasc un plan de lucru
care s cuprind :
scopul lucr rii
aparatura necesar
personalul calificat de lucru
etapele de urmat pentru efectuarea m sur torilor.
Cu toate acestea, pe parcurs, de cele mai multe ori se constat c

unele chestiuni au fost omise. Dar, în absen a unui plan dificult ile
m sur torilor pot deveni foarte mari i pot chiar compromite lucrarea.
Printr-o analiz temeinic se precizeaz punctele sau zonele care
par periculoase i în care trebuie s efectu m m sur torile. Aceste zone
(sec iuni) trebuie s se situeze în locuri accesibile, mai ales pentru
fixarea aparaturii de m sur . Stabilirea acestor zone nu se poate face
numai pe baza desenului de execu ie, ci trebuie f cut i o analiz
temeinic la fa a locului. Dac se dispune de un studiu analitic prin
metode numerice asupra st rii de tensiune din pies , atunci stabilirea
zonelor periculoase este facil .
În func ie de forma i dimensiunile structurii asupra c reia se
efectueaz m sur torile tensometrice se alege aparatura
corespunz toare de m sur i înregistrare a datelor.
86
2.19 Alegerea traductorilor, adezivilor i a

materialelor de protec ie
Alegerea traductorilor. Alegerea traductorului se face astfel încât

traductorii ale i s corespund cel mai bine scopului propus. În
cataloagele întocmite de firmele produc toare, pentru fiecare tip de
traductor se fac recomand ri de utilizare, recomand ri de care trebuie
neap rat inut cont.
La alegerea tipului de traductor se ine seama de:
ce se m soar (deforma ie sau tensiune)
starea de solicitare
dimensiunile i forma piesei
condi iile de lucru
importan a construc iei
regimul de solicitare (static sau dinamic)
precizia dorit a rezultatelor finale
costul m sur torilor.
Pentru m surarea alungirilor se vor utiliza traductori rezistivi cu
re ea metalic , iar în cazul m sur torilor care impune o precizie mai
ridicat se folosesc traductori cu folie. Pentru starea plan de solicitare
se utilizeaz rozete cu doi traductori orienta i dup direc iile principale.
Dac direc iile principale nu sunt cunoscute se folosesc rozete cu trei
sau chiar patru traductori. În cazul în care se consider c deforma iile
piesei sunt foarte mici se vor utiliza traductori cu semiconductori.
O aten ie deosebit trebuie acordat domeniului de temperatur în
care traductorul d rezultate bune. Cu toate acestea, prezen a
traductorului compensator de temperatur este obligatorie.
Alegerea adezivului. Nu exist un adeziv care s r spund bine

la toate condi iile impuse de m sur torile tensometrice. În practic se
întâlnesc multe tipuri de adezivi, fiecare r spunzând mai bine unor
anumite condi ii.
La alegerea tipului de adeziv trebuie avut în vedere:
materialul piesei
materialul suportului traductorului
condi iile atmosferice în care se efectueaz m sur torile
temperatura din timpul m sur torilor
regimul de solicitare
posibilitatea de ob inere (procurare) i p strare (conservare) a
acestuia
pre ul de cost.
87
Fiecare tip de adeziv este înso it de toate informa iile necesare în

vederea alegerii celui mai potrivit pentru o anumit m sur toare
tensometric .
Alegerea materialului de protec ie. Marea majoritate a adezivilor

sunt higroscopici i ca urmare, umiditatea are o ac iune d un toare
pentru traductor, compromi ând rezultatele m sur torilor. Din acest motiv
se impun condi ii speciale de protec ie a traductorilor contra umezelii.
Când nu exist pericolul form rii condensului se poate executa o
protec ie u oar , prin aplicarea unei benzi aderente de polietilen peste
traductor. Când traductorul lucreaz în condi ii de abur, ploaie, z pad ,
ap , protec ia traductorului se face mai grijuliu, prin aplicarea mai multor
straturi de protec ie.
În prezent, exist multe materiale utilizate pentru protec ia
traductorilor electrici, toate înso ite de recomand ri de utilizare.
88
2.20 Câteva recomand ri în cazul m sur torilor

cu traductori electrici rezistivi
În cazul m sur torilor tensometrice esen ial este scopul urm rit. În
func ie de acesta se alege baza de m surare a traductorului electric
rezistiv i se stabile te durata m sur torii.
Este obligatorie citirea i însu irea instruc iunilor de utilizare a
traductorului, adezivului i a întregii aparaturi utilizate.
Înainte de începerea m sur torilor se verific :
lipirea firelor de conexiune i a conductorilor de leg tur
izolarea i protec ia corect a traductorului electric rezistiv
verificarea semnalului la punte printr-o ap sarea u oar pe
suprafa a traductorului.
Rezultatele m sur torilor pot fi influen ate i de o serie de gre eli
f cute de cei care s-au ocupat de preg tirea m sur torilor. Dintre cele
mai frecvente gre eli care duc la rezultate eronate se amintesc:
repere neclare pentru pozi ionarea traductorilor
repere neperpendiculare
exces de accelerator la adeziv
defecte pe suprafa a piesei
exces sau lips de adeziv (în acest caz se modific k)
fire în scurt-circuit
fire nelipite la traductor (prezen a must ilor)
conductori prea întin i
conductorii de leg tur sunt diferi i (diametru, lungime) i nu au
un blindaj corespunz tor
încruci area firelor în urma conect rii traductorului
traductorul compensator de temperatur situat prea departe de
pies cercetat
suprafa a unde s-a lipit traductorul nu a fost cur at
corespunz tor etc.
În vederea ob inerii unor rezultate bune m sur torile se repet ,
obligatoriu de 3 ... 4 ori. Repetând m sur torile, dispunem de mai multe
rezultate pentru care putem aplica principiile prelucr rii statistice a
rezultatelor.
89
2.21 Alte tipuri de traductori electrici
2.21.1 Traductorul capacitiv
Traductorul capacitiv transform varia ia unei m rimi neelectrice

(de obicei deplasare) în varia ie de capacitate electric . Traductorul
capacitiv func ioneaz pe principiul condensatorului.
În Fig.2.21-1 se prezint schema de principiu a unui traductor
electric capacitiv.
d
1 2
Bac Bac
Piesa
l0
Fig. 2.21-1 Schema de principiu a traductorului
electric capacitiv
Pe piesa cercetat , la distan a l0 se fixeaz dou bacuri

confec ionate din material izolant i solidarizate cu cele dou pl ci 1 i 2
ale unui condensator. Prin deformarea piesei distan a l0 variaz cu
distan a l, deci i distan a d dintre pl cile condensatorului. Aceasta are
ca efect modificarea capacit ii condensatorului C, capacitate a c rei
expresie este:
S S
C 0 r (2.21-1)
d d
unde
permitivitatea absolut a mediului dintre arm turi (pl ci)
0 permitivitatea vidului
r permitivitatea relativ a mediului dintre arm turi
S suprafa a comun (fa în fa ) a pl cilor condensatorului
d distan a dintre pl cile condensatorului.
Modificând una dintre cele trei m rimi r, S, d printr-o solicitare

mecanic se produce o modificare a capacit ii electrice.
Traductorii capacitivi au o mare sensibilitate la deforma ie i pot fi
utiliza i la temperaturi ridicate i în locuri mai greu accesibile.
90
Elementele rezistive i inductive ale unui traductor capacitiv

influen eaz într-o oarecare m sur rezultatele m sur torilor.
În func ie de m rimile care se modific în urma solict rilor
mecanice, traductorii electrici capacitivi pot fi de mai multe tipuri:
a) Traductori cu distan a dintre pl ci variabil (Fig. 2.21-2a,b,c,d).
Dac expresia capacit ii C (rel. 2.21-1) se deriveaz în raport cu
distan a d i trecând la m rimi finite se ob ine:
C S
0 r (2.21-2)
d d2
Din aceast rela ie rezult c , sensibilitatea traductorului capacitiv,

exprimat prin raportul C/ d, este cu atât mai mare cu cât distan a
ini ial d dintre pl ci este mic , dar în acela i timp capacitatea C nu
variaz liniar cu distan a d.
În Fig.2.21-2 se prezint schematic diferite tipuri de traductori
electrici capacitivi: traductor diferen ial (Fig.2.21-2a), traductor de unghi
(Fig.2.21-2b), traductor de b t i radiale ale arborilor (Fig.2.21-2c),
traductor de temperatur cu bimetal (Fig.2.21-2d).
a) b) c) d)
Fig.2.21-2 Traductori cu distan a dintre pl ci variabil (schematic)
b) Traductor cu suprafa a pl cilor variabil . În Fig.2.21-3 se

prezint trei tipuri de astfel de traductori: traductor plan (Fig.2.21-3a),
traductor cilindric tip piston (Fig.2.21-3b), traductor rotativ (Fig.2.21-3c).
Capacitatea electric a unui traductor capacitiv cu suprafa a
pl cilor variabil (Fig.2.21-3a,b) este dat de rela ia:
S S
C i C max (2.21-3)
l max l
F când raportul C/Cmax se ob ine:
91
C S l l
(2.21-4)
C max l max S l max
Pentru traductorii celor de tipul prezentat în (Fig.2.21-3c), varia ia

capacit ii electrice este:
C
(2.21-5)
C max max
lmax
lmax
d d
d
lmin d lmin l
l
a) b) c)
Fig.2.21-3 Traductori cu suprafa a pl cilor variabil (schematic)
Se poate constata c între varia ia capacit ii i deplasarea p r ilor

mobile (deplasarea liniar sau unghiular ) exist o rela ie liniar . Datorit
contrac iei transversale, dimensiunea liber d se modific , ceea ce face
ca acest tip de traductor capacitiv s fie sensibil la deforma ii
transversale.
c) Traductor capacitiv cu dielectric deplasabil. În Fig.2.21-4 se

prezint schematic un astfel de traductor.
CA CB
d d0 D
r
l
l
lmax
Fig.2.21-4 Traductor cu dielectric deplasabil (schematic)
92
Procedând ca în cazul celorlal i traductori capacitivi se ob ine

rela ia:
C l 1 l
r
k (2.21-6)
C0 l max d0 l max
r 1
d
unde
C0 capacitatea traductorului cu dielectricul în afara pl cilor.
Din rela ia (2.21-6) se poate constata varia ia liniar a capacit ii

electrice a traductorului cu deplasarea l a p r ii mobile. De asemenea,
sensibilitatea traductorului cre te odat cu mic orarea lui d0 i cre terea
lui r.
În final, varia ia capacit ii condensatorului ca urmare a deform rii
piesei se m soar i se transform în deforma ie specific . Trebuie avut
grij la faptul c modificarea capacit ii condensatorului poate fi produs
de modificarea oric rei m rimi din rela iile pentru capacitatea electric .
Asupra m sur torilor trebuie s aib efect numai modificarea distan ei d,
care este rezultatul direct al deform rii piesei.
Traductoarele capacitive impun prezen a unei surse electrice de
alimentare. Acest tip de traductor electric prezint urm toarele avantaje:
prezint sensibilitate la deformare foarte mare
posibilit i mari de adaptare i utilizare în cele mai diverse
condi ii (chiar i la temperaturi înalte).
Rezisten a lor proprie mare, constituie principalul dezavantaj al
acestui tip de traductor electric.
2.21.2 Traductorul inductiv
Traductorul inductiv transform varia ia de lungime sau a altei

m rimi mecanice în varia ie de inductan . În Fig.2.21-5 se prezint
schema de principiu a unui traductor electric inductiv.
L e
l0
Fig.2.21-5 Schema de principiu a unui traductor electric inductiv
93
Un traductor electric inductiv este alc tuit dintr-o bobin cu N spire

înf urate pe un miez de diametru D i permeabilitate magnetic
absolut .
Dup cum se cunoa te, inductan a L are expresia:
N2 S
L (2.21-7)
l
unde:
S suprafa a sec iunii transversale a miezului; S = D2 / 4
l lungimea bobinei.
Modificând una din cele patru m rimi ( , N, D, l) printr-o solicitare

mecanic se produce o modificare a inductan ei electrice. Elementele
rezistive i capacitive ale acestui tip de traductor pot influen a rezultatele
m sur torilor. Pentru a diminua influen a rezultatelor m sur torilor este
necesar ca rezisten a electric i inductan a celorlalte elemente (în
special a conductorilor de leg tur ) s fie mult mai mici decât cele ale
traductorului.
Func ionarea corect a traductorului electric inductiv este
influen at i de efectul caloric datorat rezisten ei electrice destul de
mare ale acestuia.
În func ie de m rimea principal care variaz se ob in mai multe
tipuri constructive de traductori electrici inductivi.
a) Traductor cu întrefier variabil. Un astfel de traductor este
prezentat schematic în Fig.2.21-6.
fier ( f, Sf)
miez de fier
aer ( 0, S0)
la bobin
lb
Fig.2.21-6 Traductor cu întrefier variabil (schematic)
Prin deplasarea arm turii mobile se modific întrefierul. Pentru la = 0 se

ob ine:
94
N2 S
Lmax 0 f (2.21-8)
lf
Pentru o pozi ie oarecare a întrefierului inductan a este:
f a
L
0
N2 S (2.21-9)
lf a la f
unde
la lungimea liniilor de câmp în interior
lf lungimea liniilor de câmp în miezul de fier
a permeabilitatea aerului
f permeabilitatea fierului
0 permeabilitatea vidului.
Varia ia inductan ei L / Lmax este:
0 f a
N2 S
L lf a la f lf a 1
Lmax N 2
S lf la la (2.21-10a)
f
0 f
a f
1
lf lf a
L 1
Lmax la (2.21-10b)
f
1
lf a
Se constat c inductan a nu variaz liniar cu m rimea întrefierului

(lf), ceea ce are influen asupra rezultatelor finale. Îns , pentru deplas ri
foarte mici ale arm turii, traductorul are practic o sensibilitate constant .
b) Traductorul cu miez deplasabil. Un astfel de traductor este

prezentat schematic în Fig.2.21-7. Pentru la = 0 se ob ine valoarea
maxim pentru inductan . Miezul de fier deplasându-se în interiorul
bobinei produce varia ia inductan ei dup rela ia:
L 1
(2.21-11)
Lmax l f
1 a
lf a
unde
lf = lb lungimea bobinei.
95
i în acest caz se poate constata o varia ie neliniar a inductan ei,

func ie de deplasarea miezului de fier. Pentru înl turarea acestui
neajuns, care conduce la erori de m surare, s-au realizat traductori
inductivi cu dou bobine i un miez comun. La ace ti traductori exist o
leg tur liniar între inductan i deplasarea miezului.
arm tur mobil
bobin la / 2
lb / 2
întrefier
Fig.2.21-7 Traductor inductiv cu miez deplasabil

(schematic)
2.21.3 Traductorul piezoelectric
Traductorul piezoelectric este un traductor electric de tip energetic.

Fenomenul piezoelectric const în apari ia sarcinilor electrice pe direc ii
perpendiculare fa de direc ia de solicitare în domeniul elastic, al unui
cristal. Altfel spus, dac un cristal este solicitat în domeniul elastic pe o
anumit direc ie, atunci pe direc ii perpendiculare fa de direc ia de
solicitare, apar sarcini electrice. Acest fenomen apare numai la anumite
materiale i el st la baza realiz rii traductorilor piezoelectrici.
Prin deformarea cristalului, datorit apari iei sarcinilor electrice ca
urmare a propriet ilor piezoelectrice, se pot m sura for e, tensiuni i
chiar deplas ri. Între varia ia m rimii factorului de solicitare (for ,
tensiune, deplasare) i varia ia sarcinilor electrice trebuie s existe o
leg tur liniar . În acest caz, erorile de m surare sunt mici, ele
datorându-se altor cauze i nu traductorului.
Cele mai utilizate materiale cu propriet i piezoelectrice sunt:
a) Cuar ul care prezint o sarcin electric relativ mare la o
solicitare mecanic mare i poate fi utilizat la temperaturi
cuprinse între -1930 C i +5000 C.
b) Turmalita se utilizeaz pentru m sur ri de presiune la
solicit ri de scurt durat i temperaturi constante. Are
sensibilitate mare la temperatur .
96
c) Sarea Seignette are o sensibilitate mai mare decât a

cuar ului îns prezint rezisten mic la oboseal ,
sensibilitate mare la temperatur i umiditate. Din aceste
motive se utilizeaz cu mare precau ie la m sur torile
tensometrice.
d) Titanatul de bariu poate fi utilizat pân la +800 C i are o
sensibilitate mic la temperatur .
În practic se întâlne te o mare varietate constructiv i func ional

de traductori piezoelectrici. În Fig.2.21-8 se prezint schematic un
traductor piezoelectric de deplasare.
+
F
Fig.2.21-8 Traductor piezoelectric (schematic)
M surând varia ia sarcinii electrice produs de solicitarea

traductorului se poate determina deplasarea l. Ace ti traductori trebuie
îns etalona i. Se întâlnesc traductori piezoelectrici de alungiri, de for ,
de presiune, de momente de r sucire, de accelera ii etc.
Traductorii capacitivi, inductivi i piezoelectrici, în general nu se

utilizeaz pentru determinarea deforma iilor specifice i apoi a tensiunilor
din corpurile solicitate. Ei se utilizeaz de preferin pentru determinarea
deplas rilor, for elor, presiunilor, accelera iilor etc.
97
2.22 Aplica ii ale traductorilor electrici
2.22.1 Captori cu traductori electrici rezistivi
Captorul este un dispozitiv electromecanic complex, care printr-un

ir de transform ri succesive converte te varia ia m rimii mecanice de
intrare în semnal electric la ie ire.
Între componentele mecanice (elementul elastic sau sensibil,
dispozitivele mecanice asociate) i cele electrice din structura captorului
(traductoarele, elementele de conexiune, componentele electronice
încorporate) exist o strâns leg tur , ceea ce face ca ele s fie
abordate împreun înc din faza de proiectare. Numai a a se poate
ob ine un captor performant din toate punctele de vedere.
Captorii se utilizeaz pentru m surarea deplas rilor, a for elor
(dinamometre), a cuplurilor, a presiunilor, vibra iilor etc.
În func ie de destina ia pe care o au, prezint forme constructive
foarte variate.
Elementul elastic din componen a captorului poate fi o bar
dreapt sau curb supus unei solicit ri axiale, de încovoiere sau
torsiune. Barele solicitate la încovoiere prezint deforma ii mai mari i din
acest motiv sunt preferate.
Captorii având dimensiuni i greut i mici sunt prefera i fa de alte
aparate corespondente, îns , în acela i timp, prezint dezavantajul
necesit ii unei aparaturi suplimentare cu care lucreaz .
Materialele din care se realizeaz elementele elastice trebuie s
prezinte o serie de propriet i:
s aib elasticitate bun i s i-o men in o perioad
îndelungat
s nu fie sensibile la varia ii de temperatur
s prezinte valori ridicate pentru limita de curgere
s nu sufere deforma ii la fluaj etc.
Nu exist îns materiale care s îndeplineasc toate aceste

condi ii. Totu i, cel mai corespunz tor material pentru realizarea
captoarelor este o elul aliat cu mangan.
La proiectarea unui captor trebuie s se indice:
a) limita maxim a m rimii mecanice m surate. Cunoscând
aceasta se poate face un calcul de rezisten ale elementelor captorului.
b) sensibilitatea, m rime dat de rela ia:
98
x0
S (2.22-1)
U
unde
x0 amplitudinea indica iei aparatului de m sur
S amplitudinea m rimii mecanice m surate.
Când x0 i U au aceea i dimensiune, S m soar raportul de

amplificare între m rimea real i cea citit .
c) precizia, care este dat de varia ia cea mai mic a m rimii
mecanice m surate, capabil de a fi m surat i sesizat de captor.
d) liniaritatea. Varia ia m rimii mecanice m surate trebuie s fie
liniar sau s prezinte o abatere de cel mult ±1 %.
e) m suri de protec ie contra temperaturii, umidit ii, ocurilor etc.
f) abaterea de la zero impus în cazul m sur torilor statice de
lung durat .
2.22.2 Materiale utilizate la confec ionarea elementelor elastice

ale captorilor
Un element elastic trebuie, pe de o parte, s suporte sarcini

nominale cât mai mari i s prezinte o sensibilitate cât mai mare, adic
s sufere deforma ii specifice i tensiuni cât mai mari la sarcini mici. Pe
de alt parte, trebuie urm rite i performan ele care se doresc a se
ob ine de la el. Dac tensiunile dep esc anumite limite se pot produce
deforma ii plastice, ceea ce compromite performan a captorului, datorit
neliniarit ilor i histerezisului.
Criteriile care stau la stabilirea valorii tensiunii maxime din
elementul elastic au în vedere eliminarea posibilit ii apari iei
deforma iilor plastice i implicit a dep irii limitei de elasticitate e sau
chiar a celei de propor ionalitate p. În unele cazuri ca limit se poate lua
limita de curgere tehnic 0,2 (Rp0,2) c reia îi corespunde o deforma ie
specific remanent de 0,2 %. În aceste condi ii, revenirea la zero a
elementului elastic depinde de deforma iile specifice maxime produse în
urma solicit rii.
Dac se ia ca baz limita de curgere tehnic Rp0,2 din care este
realizat elementul elastic al captorului, tensiunea maxim nu trebuie s
dep easc 30 % din Rp0,2.
De asemenea, trebuie avut în vedere c liniaritatea captorului
depinde de liniaritatea curbei caracteristice a materialului elementului
elastic. Materialele sensibile la fenomenul de fluaj nu se recomand
pentru confec ionarea elementelor elastice.
99
Coeficientul de dilatare termic nu are o importan deosebit

deoarece în componen a captorului intr traductori în montaje
autocompensate.
O aten ie deosebit trebuie acordat modulului de elasticitate al
materialului, deoarece acesta este semnificativ influen at de
temperatur . Acest fenomen cuplat cu varia ia constantei k a
traductorului cu temperatura, conduce la varia ii ale sensibilit ii
captorului.
Cele mai utilizate materiale pentru confec ionarea elementelor
elastice sunt o elurile aliate cu mangan i siliciu, care prezint rezisten
la rupere ridicat i histerezis redus. Aceste materiale se folosesc i
pentru confec ionarea arcurilor, unde se cer deforma ii mari i rezisten
ridicat .
Ca i materiale pentru confec ionarea elementului elastic din
componen a captorilor se amintesc: o elurile pentru arcuri (STAS 795-
80) care sunt o eluri carbon de calitate (OLC 55 A, OLC 65 A, OLC 75 A,
OLC 85 A); o elurile aliate (60 Si 15 Aa, Mn 10, 51 VCr11 A); o elurile
carbon de calitate i slab aliate de uz general (STAS 880-80, 333/ 4/ -80,
395 80, 6433-80). Dup tratamentul termic aplicat, aceste o eluri pot fi
de cementare sau de îmbun t ire. Pentru confec ionarea elementului
elastic sunt indicate o elurile de îmbun t ire, care în urma tratamentului
termic (c lire urmat de revenire înalt ) prezint o rezisten la rupere
ridicat i o alungire la rupere satisf c toare.
În cazul captorilor care lucreaz la temperaturi ridicate, pentru
elementul elastic se utilizeaz o eluri de scule aliate cu wolfram i
molibden. Acestea prezint dezavantajul c au un pre de cost ridicat i
tratamentele termice sunt destul de dificil de efectuat.
Pentru captorii cu performan e medii, pentru elementul elastic pot fi
folosite bronzurile cu beriliu, iar în cazul celor cu performan e mai
reduse, aliajele de aluminiu.
2.22.3 Captori pentru m surarea deplas rilor
Pentru m surarea deplas rilor s-au realizat o mul ime de tipuri

constructive de captori, ei putând determina deplas ri de la ordinul
micronilor pân la cel al zecilor de milimetri.
Captorii pot fi folosi i pe lâng determinarea deforma iilor în
vederea afl rii tensiunilor i pentru efectuarea controlului dimensiunilor
pieselor.
În Fig.2.22-1 se prezint schematic un model de captor pentru
controlul diametrului exterior al arborilor.
100
Puntea se echilibreaz pentru arbori cu diametru corespunz tor.

Orice devia ie a acului pun ii va indica o dimensiune necorespunz toare
a diametrului arborelui.
lamel elastic suport
arbore traductori
Fig.2.22-1 Captor pentru arbori
Pentru verificarea dimensiunilor interioare ale pieselor se pot utiliza

captori de forma celui prezentat schematic în Fig.2.22-2
traductori
lamele elastice
pies
Fig.2.22-2 Captor pentru interior
2.22.4 Captori pentru m surarea for elor
Captorii pentru m surarea for elor (dinamometre) prezint o mare

varietate constructiv , impus i de m rimea for ei ce urmeaz a fi
determinat , cât i de solicitarea la care este supus elementul elastic
(întindere, compresiune etc.). În acest caz, pentru a m ri precizia
m sur torilor elementul elastic trebuie s prezinte deforma ii mari.
În cele ce urmeaz se va prezenta succint, schematic i principial,
cele mai simple i utilizate tipuri de captori utiliza i pentru m surarea
for elor.
101
a) Captori (dinamometre) cu bar de trac iune

În Fig.2.22-3 se prezint schematic un astfel de captor împreun
cu modul de legare al traductorilor electrici rezistivi în puntea
tensometric .
T3
F F
T1 T2
T2 T1 G E
F T4 F
T4 T3
T3 T2
Fig.2.22-3 Captor cu bar de trac iune
M surile de protec ie ale traductorilor sunt cele cunoscute. Bara

trebuie s aib dimensiuni bine cunoscute pentru a se putea determina
deforma iile specifice i prin calcul.
Fiecare captor trebuie s aib înscris pe el sarcina maxim pân la
care se poate utiliza.
Pentru determinarea for ei captorul trebuie s fie etalonat,
rezultatele etalon rii se prezint sub form tabelar sau grafic .
b) Captor (dinamometru) pentru determinarea for elor de
compresiune. Un astfel de captor se prezint schematic în Fig.2.22-4.
T1
T4
A A
T2 T1 T2
G
T3
A-A
F T4 T3
T3
T4 T2 E
Fig.2.22-4 Captor pentru compresiune
102
Ace ti captori se folosesc pentru m surarea for elor mari la

presiune, a reac iunilor diferitelor elemente de construc ii, cânt rirea
vehiculelor mari (avioane, camioane etc.).
Un astfel de captor are avantajul c asigur o bun protec ie a
traductorilor, ace tia fiind monta i în interiorul captorului.
c) Captori cu bare solicitate la încovoiere

În cazul m sur rii for elor de valori mici se recomand utilizarea
elementelor elastice care prezint deforma ii mari. Barele solicitate la
încovoiere satisfac aceast cerin .
În Fig2.22-5 se prezint schematic un captor care utilizeaz ca
element elastic o bar solicitat la încovoiere.
Rezemarea barei pe reazeme simple are avantajul c deforma iile
specifice nu depind de pozi ia for ei pe bar .
T2 T2´
T1´ F T2´ T1 T1´
T1 T2 T4 T3
V1 a a V2
E
a)
b)
Fig.2.22-5 Captor pentru încovoiere
Presupunem cunoscute reac iunile V1 i V2 i atunci V1 + V2 = F.

Momentul încovoietor în sec iunile unde sunt monta i traductorii are
valoarea:
M1 = V1 ·a i M2 = V2 ·a
De asemenea tim:
M1 V1 a V1 a
1 1 E 1 (2.22-2a)
W W W E
M2 V2 a V2 a
2 2 E 2 (2.22-2b)
W W W E
103
Dac traductorii se leag în serie conform schemei din Fig.2.22-5b,

deforma ia este:
V1 a V2 a a
1 2 F
W E W E W E
Deci, s-a ob inut pentru deforma ia specific expresia:
F a
(2.22-3)
W E
de unde rezult valoarea for ei F:
W E W E
F 1 2
a a
W E
F 1 2 (2.22-4)
a
unde
W modulul de rezisten al sec iunii barei fa de axa de
încovoiere.
Celelalte tipuri de captori nu se mai trateaz în lucrarea de fa .
2.22.5 Etalonarea captorilor
În lan ul de m surare ale m rimilor mecanice intervin o serie de

factori a c ror influen nu poate fi evaluat prin calcul decât aproximativ.
Pentru ob inerea unor rezultate corecte, captorul trebuie s fie
înso it de o curb de etalonare. Aceasta se realizeaz imediat dup
fabricarea captorului.
Curba de etalonare trebuie verificat periodic i f cute corec iile
necesare ori de câte ori este nevoie.
Doi captori realiza i identic, niciodat nu prezint aceea i curb de
etalonare. Utilizarea unei curbe de etalonare pentru alt captor decât
pentru cel pentru care a fost trasat este o mare gre eal . Sunt foarte
mul i factori care conduc la curbe de etalonare diferite pentru acela i tip
de captor, realiza i identic: toleran ele dimensionale de prelucrare
mecanic , diferen ele de sensibilitate ale traductorilor electrici rezistivi
utiliza i, deforma ia transversal a elementului elastic sub sarcin a
104
captorului, efectele anizotropice ale materialului, conductorii de leg tur

etc.
Erorile cele mai frecvente care pot ap rea în timpul m sur torilor
pot fi:
a) Erori grosolane care se datoreaz neglijen ei, neaten iei
sau slabei preg tiri profesionale a operatorului.
b) Erori întâmpl toare care sunt produse în general de
varia iile parametrilor ambian i sau de alt natur .
c) Erori sistematice care au ca i cauz metoda de m surare
improprie aleas sau folosirea unei aparaturi
necorespunz toare scopului urm rit.
Cele afirmate mai înainte vin s demonstreze necesitatea etalon rii
captorilor, opera ie care trebuie f cut atent i cu maxim
responsabilitate.
Etalonarea captorilor poate fi f cut pe cale mecanic sau pe cale
electric .
Etalonarea mecanic poate fi f cut dup mai multe metode. Cea
mai des folosit este metoda compar rii. Aceast metod const în
compararea semnalului de ie ire al captorului care se testeaz cu cel al
unui captor etalon. Ambelor captoare li se aplic aceea i sarcin i sunt
a ezate în acela i dispozitiv de etalonare.
Dispozitivele utilizate la etalonare trebuie s îndeplineasc anumite
condi ii:
s permit reglarea fin , continu sau în trepte, în mod
cresc tor i/sau descresc tor a sarcinii aplicate pe întreg
domeniu de func ionare al captorului.
s permit men inerea un timp suficient de îndelungat a sarcinii
aplicate la valoarea stabilit .
s permit montarea corect a celor dou comparatoare, în a a
fel încât sarcina s fie aplicat cu aceea i valoare, direc ie i
punct de aplica ie.
s permit aplicarea sarcinii în ambele sensuri, f r a modifica
montajul.
Dac etalonarea se poate executa în condi iile în care se folose te

ulterior captorul, cele mai multe erori de m surare sunt eliminate i astfel
precizia de m surare cre te.
Cei mai utiliza i captori sunt cei pentru m surarea for elor,
presiunilor, deplas rilor i accelera iilor.
Etalonarea fiec rui tip de captor prezint anumite particularit i.
Metodologia de etalonare standardizat pentru captorii de for ,
printre altele, impune urm toarele:
105
sarcinile se aplic în regim static de înc rcare, viteza maxim de

solicitare fiind de 100 MPa/minut.
se asigur o perioad de preînc lzire a captorului în vederea
stabiliz rii semnalului la zero (minim 30 minute).
se asigur o perioad de preînc lzire a aparatului de m surare
a semnalului de ie ire.
se execut trei înc rc ri prealabile, pentru diminuarea
histerezisului, se verific repetabilitatea rezultatelor i abia dup
stabilizarea acestora se definitiveaz curba de etalonare a
captorului.
încerc rile pentru determinarea erorilor suplimentare de
temperatur se fac în intervalul de utilizare, din 100 C în 100 C,
dup aducerea elementului elastic al captorului la un regim de
temperatur sta ionar.
determinarea efectului presiunii se face în trepte de 1 KPa,
numai în cazul în care din calcul nu rezult , în mod cert, faptul
c efectul varia iei presiunii atmosferice este nesemnificativ.
determinarea erorii de fluaj sub sarcin nominal se execut cu
men inerea sub sarcin constant timp de 4 ore.
determinarea erorii de revenire la zero se face dup o men inere
sub sarcin de 4 ore.
determinarea derivatelor sub influen a temperaturii se face dup
o men inere timp de cel pu in 6 ore la temperatura maxim a
intervalului de utilizare.
sarcinile se aplic în mod continuu, cresc tor sau descresc tor,
f r invers ri în cursul unui ciclu de înc rcare desc rcare
durata de timp de men inere a sarcinii în timpul încerc rii este
de 1 minut de la aplicarea ei.
toate erorile se exprim în procente, ca valori raportate la
sarcina nominal sau la semnalul nominal de ie ire.
Curba de etalonare care se traseaz pe baza rezultatelor ob inute

se liniarizeaz . Standardul românesc prevede trasarea curbei de
etalonare având forma unei linii drepte ce trece prin valoarea semnalului
de ie ire la sarcina zero i prin valoarea semnalului de ie ire
corespunzând la 75 % din sarcina nominal (Fig.2.22-6).
Pentru aprecierea fiabilit ii captorului de for e, acesta trebuie s
suporte cu o probabilitate de 95 % un anumit num r de cicluri. Num rul
de cicluri pe care trebuie s le suporte captorii de for este prezentat în
Tabelul 2.22-1
106
0 20 40 60 80 100 120
Sarcina nominal [%]
Fig.2.22-6 Curba de etalonare mecanic
Tabelul 2.22-1 Num rul ciclurilor captorilor de for e

Num rul de cicluri pentru o sarcin variabil
Denumire captor maxim de:
50 % din sarcina 75 % din sarcina
nominal static nominal static
6
Captor de sc zut 10 105
for e cu medie 107 106
durabilitate ridicat 108 107
Etalonarea electric este cea mai utilizat metod de etalonare.

Dintre metodele electrice de etalonarea cea mai uzual este metoda
dezechilibr rii pun ii. Aceast opera ie se realizeaz prin montarea unor
rezisten e în paralel ( unturi) pe bra ele pun ii. unturile se pot monta pe
unul, dou sau patru bra e, în vecin tatea traductorului electric rezistiv,
evitându-se astfel influen a temperaturii i lungimii conductorului de
leg tur . În cele mai multe cazuri se utilizeaz un singur unt montat în
paralel la traductorul electric rezistiv (Fig.2.22-7).
untul de rezisten electric RS produce o mic orare a rezisten ei
ini iale R (a traductorului) cu valoarea echivalent a leg rii în paralel a
rezisten ei R i RS.
Varia ia de rezisten electric este dat de rela ia deja cunoscut :
R RS
R R (2.22-5a)
R RS
107
De la studiul traductorilor electrici rezistivi se mai tie c varia ia

rezisten ei traductorului este:
R k R (2.22-5b)
Egalând rela iile (2.22-5a i 2.22-5a) rezult :
R RS
k R R (2.22-6)
R RS
RS
R
Fig.2.22-7 Etalonare în punte
dezechilibrat
Având în vedere c R/RS << 1, R/RS se poate neglija i atunci se

poate calcula valoarea RS a rezisten ei electrice a untului:
R2 R RS R RS
k R
R RS
k R R RS R2
R
k RS 1 R
RS
k RS R
de unde se ob ine:
R
RS (2.22-7)
k
108
Aplica ie
Se consider o grind de egal rezisten cu forma, dimensiunile
(b = 50 mm, h = 5 mm, a = 400 mm) i înc rcarea prezentate în Fig.2.22-
8a,b. Utilizând tensometria electric rezistiv , se cere s se determine
modulul de elasticitate longitudinal E al materialului grinzii.
R F
a)
a
b R F b)
h Fa
Mi
c)
Fig.2.22-8 Determinarea lui E la o grind de

egal rezisten
S-a utilizat un traductor electric rezistiv (k = 1,85) montat pe fibra

întins la distan a a de punctul de aplica ie al for ei F, unde momentul
încovoietor are valoarea Mi = F a (Fig.2.22-8c), iar sec iunea are modulul
de rezisten W = bh2/6.
Pentru a avea rezultate concludente se vor face mai multe
încerc ri, pentru 4 valori ale for ei aplicate F: F1 = 3,5 N, F2 = 7,25 N, F3
= 11,5 N, F4 = 15,75 N. La aceste valori ale sarcinii aplicate, deforma iile
specifice indicate de traductorul electric rezistiv i înregistrate la punte au
fost: 1 = 32·10-6, 2 = 67·10-6, 3 = 106·10-6, 4 = 144·10-6.
Tensiunea normal s-a determinat prin calcul cu rela ia lui Navier:
Mi 6 Fa
(2.22-8)
W b h2
iar valoarea modului de elasticitate longitudinal E se ob ine din rela ia lui

Hook:
109
E (2.22-9)
Rezultatele ob inute pentru cele patru trepte de înc rcare sunt

prezentate în Tabelul2.22-2.
Tabelul2.22-2 Rezultatele pentru modulul de elasticitate E

Dimensiunile For a Deforma ia Tensiunea Modulul de
Nr. grinzii [mm] aplicat specific calculat elasticitate Emed
crt. F [N] [MPa] E [MPa] [MPa]
b h a
1 3,5 32·10-6 6,72 2,1·105
2 50 5 400 7,25 67·10-6 13,92 2,07·105 2,0875·
3 11,5 106·10-6 22,08 2,08·105 105
4 15,75 144·10-6 30,24 2,1·105
S-au ob inut valori apropiate de cele cunoscute pentru un o el de

uz general.
110
2.22.6 Tensiuni interne. Tensiuni remanente
Tensiunile interne sunt acele tensiuni care exist sau se produc în

interiorul unui corp în absen a unor for e exterioare.
În func ie de cauzele care produc tensiuni interne, acestea pot fi de
mai multe feluri:
a) Tensiuni interne în piese care în urma proceselor de
turnare, forjare, sudare sau ale tratamentelor termice s-au
r cit inegal.
b) Tensiuni remanente care dup desc rcare r mân în
materialele cu propriet i plastice dup ce acestea au fost
supuse unor solicit ri peste limita de curgere (au suferit
deforma ii plastice).
c) Tensiuni termice ap rute în structuri cu dilat ri
împiedecate în urma varia iilor de temperatur .
d) Tensiuni de montaj în structuri static nedeterminate.
Tensiunile din categoria a) i b) exist în piese f r a ne da seama

de existen a lor. Acestea pot fi detectate cu ajutorul unor metode i pot fi
diminuate sau anulate prin diferite procedee. Tensiunile termice i de
montaj sunt asem n toare celor produse de for e exterioare, ele
disp rând în momentul în care dispare cauza care le-a produs.
Dup domeniul în care se exting tensiunile interne pot fi:
de spe a întâi. Aceste tensiuni sunt constante pe domenii
macroscopice i fac abstrac ie de structura materialului,
considerându-l amorf i izotrop
de spe a a doua, a treia i a patra sunt tensiunile interne care se
produc între cristale, în interiorul acestora i între atomi.
Deoarece tensiunile interne sunt necunoscute i suprapuse peste

cele produse de for ele exterioare, pot conduce la producerea de
accidente cu urm ri deosebit de grave. În unele cazuri, tensiunile interne
pot avea i efect favorabil, de exemplu m resc rezisten a la oboseal a
pieselor.
Studiul tensiunilor interne const în a le calcula dac acest lucru
este posibil, sau, atunci când nu pot fi calculate, a le determina pe cale
experimental .
În ultimii ani, tensiunilor interne li se acord o aten ie deosebit ,
deoarece în multe situa ii au fost factorul determinat în compromiterea
sau cedarea unor structuri de rezisten .
Ca efecte ale tensiunilor interne se pot aminti:
existen a de tensiuni necunoscute care se suprapun peste cele
produse de for ele exterioare, deci m resc pericolul de rupere
111
producerea de deforma ii
modificarea caracteristicilor mecanice ale materialelor
producerea de fisuri sub ac iunea agen ilor corozivi.
Tensiuni interne datorate r cirii inegale. Aceste tensiuni se produc

în urma r cirii pieselor turnate, forjate, laminate, sudate etc.
Modul în care se produc tensiuni interne de acest fel într-o bar
cilindric este prezentat în Fig.2.22-9
c
cT
Partea Partea
exterioar central
a) b)
Fig.2.22-9 Tensiuni interne la r cire inegal
În prima faz a r cirii (Fig.2.22-9a) partea exterioar , supus r cirii

aerului, se r ce te mai repede decât partea central . Prin urmare, ea se
contract mai mult i exercit un efect de compresiune asupra p r ii
centrale. Partea central se opune acestei ac iuni, producând în partea
exterioar tensiuni de întindere. Când aceste tensiuni ating valoarea
limitei de curgere la cald cT, în partea exterioar se produc deforma ii
plastice. Când partea exterioar este r cit complet, cea central este
înc cald . Continuând r cirea, partea central se scurteaz
diminuându-se tensiunile interne de compresiune din ea pân la
dispari ie. Mai departe, scurtarea p r ii centrale ca efect al r cirii este
împiedicat de partea exterioar , ceea ce are un efect de compresiune
asupra p r ii exterioare, respectiv unul de întindere asupra celei centrale,
datorit contrac iei împiedicate (Fig.2.22-9b).
În concluzie, în zona central , care s-a r cit ultima, se produc
tensiuni interne de întindere, în timp ce în zona care s-a r cit mai înainte
tensiunile sunt de compresiune.
Deoarece asupra piesei nu ac ioneaz nici o for exterioar ,
condi ia de echilibru este de forma:
112
N dA 0 (2.22-10)
A
Tensiunile interne datorate r cirii inegale a unei piese nu pot fi

determinate decât pe cale experimental .
2.22.6.1 Determinarea tensiunilor interne remanente
Determinarea tensiunilor interne se poate face în majoritatea

cazurilor numai pe cale experimental . În acest scop s-au dezvoltat
multe metode, ele putând fi distructive sau nedistructive.
Metodele distructive presupun îndep rtarea de material i chiar
sec ionarea piesei, pe când cele nedistructive se bazeaz pe m surarea
unor parametri fizici influen a i de prezen a tensiunilor interne.
Metodele distructive sunt mai pu in precise i de multe ori se
soldeaz cu distrugerea piesei asupra c reia s-au f cut m sur tori.
În prezent se cerceteaz intens metodele nedistructive, care nu
prezint dezavantajele metodelor distructive.
Se cunosc mai multe metode nedistructive pentru determinarea
tensiunilor remanente:
metoda cu ultrasunete
metoda electromagnetic
metoda cu difrac ie de neutroni
metoda cu difrac ie de raze X
metoda cu anihilare de pozitroni
metoda bazat pe structura hiperfin a spectrelor de rezonan
nuclear
metoda bazat pe m surarea microdurit ii
metoda cu eroziune chimic
metoda rozetei tensometrice g urite.
Ultimile dou metode se consider a fi semidistructive, deoarece

necesit îndep rtarea unor cantit i mici de material. De obicei opera ia
de înl turare de material nu conduce la compromiterea piesei, motiv
pentru care aceste metode sunt considerate nedistructive.
Pentru aplica iile practice, doar metoda cu difrac ie cu raze X i a
rozetei tensometrice g urite sunt considerate de încredere. Celelalte
metode sunt înc în stadiu de perfec ionare i au o aplicare mult mai
restrâns .
În func ie de precizia datelor ob inute, metoda cu rozet
tensometric g urit este cea mai performant , urmat de metoda cu
difrac ie cu raze X.
113
Din punct de vedere al aparaturii utilizate i al pre ului de cost,

favorit este de asemenea metoda rozetei tensometrice g urite. În
prezent aceast metod este singura standardizat prin ASTM E837-92,
motiv în plus pentru a fi cea mai utilizat metod pentru determinarea
tensiunilor remanente.
2.22.6.2 Metoda rozetei tensometrice g urite pentru determinarea

tensiunilor remanente
Prima variant a acestei metode care utiliza extensometre

mecanice dateaz din anul 1934 i a fost propus de c tre Mathar.
Conform ASTM E837-92 metoda const în lipirea unei rozete
speciale (tip RW sau RY) în locul în care se dore te m surarea
tensiunilor remanente. Prin centru rozetei se execut o gaur cu
diamatrul cuprins între 1,5 mm i 3 mm, adâncimea g urii nedep ind
1,2 din diametru. G urirea conduce la relaxarea local a tensiunilor
remanente i ca urmare starea de deforma ii de la suprafa a piesei se
modific . Cu ajutorul celor trei traductoare ale grilei rozetei se m soar
alungirile specifice pe direc ie radial . Apoi, cu ajutorul rela iilor din teoria
elasticit ii se calculeaz tensiunile i direc iile principale.
Cea mai mic rozet pentru astfel de m sur tori are diametrul de 9
mm.
Excentricitatea g urii are o influen semnificativ asupra
rezultatelor m sur torilor. Din acest motiv, centrarea sculei pentru
efectuarea g urii se face cu dispozitive optice. Este necesar ca
excenticitatea g urii s nu dep easc 0,015 din diametrul s u, iar
tensiunile principale s fie sub 0,6 din limita de curgere.
Se consider o stare plan de tensiune remanent , similar cu cea

de la trac iunea biaxial a unei pl ci de grosime constant , cu tensiunile
principale x, y distribuite uniform (Fig.2.22-10).
y y
´t ´´t
´rt ´´rt
´r ´´r
R R
P P
x x
O O
R0
Fig.2.22-10 Starea plan de tensiuni remanente înainte i dup g urire
114
Într-un punct al pl cii P(R, ) tensiunile sunt date de rela iile

cunoscute din Teoria elasticit ii:
cos 2 (2.22-11a)
x y x y
2 2
r
cos 2 (2.22-11b)
x y x y
2 2
t
sin 2 (2.22-11c)
x y
2
rt
Pentru o plac infinit cu o gaur str puns , de diametru D0 = 2·R0

supus la trac iune biaxial , tensiunile sunt date de rela iile lui Kirsch:
1 4 3
1 1 cos 2 (2.22-12a)
x y x y
2 r2 2 r2 r4
r
1 3
1 1 cos 2 (2.22-12b)
x y x y
2 r2 2 r4
t
4 3
1 sin 2 (2.22-12c)
x y
2 r2 r4
rt
unde
r = R / R0.
Deoarece rozeta a fost echilibrat pe placa neg urit , ea este

insensibil la alungirile specifice corespunz toare tensiunilor ´r, ´t, ´rt.
Dup g urire starea de tensiune care produce un semnal traductorilor se
va calcula prin suprapunerea efectelor:
r r r (2.22-13a)
t t t (2.22-13b)
rt rt rt (2.22-13c)
Aplicând legea lui Hooke pentru starea plan se pot determina

deforma iile specifice corespunz toare:
115
r
r t
(2.22-14a)
E
t
t r
(2.22-14b)
E
2 1
rt
rt rt
(2.22-14c)
G E
Din rela iile (2.22-12a,b,c), (2.22-13a,b,c), (2.22-14a,b,c), rezult :
r A B cos 2 x A B cos 2 y (2.22-15)
unde s-a notat:
1 1
A
2E r2
1 4 1 3
B
2E 1 r2 r4
M surând deforma iile specifice r pe cele trei direc ii ale

traductorilor ( 1, 2, 3) i scriind pentru fiecare rela ia (2.22-15) se
formeaz un sistem de ecua ii. În urma rezolv rii acestui sistem de
ecua ii se determin tensiunile remanante principale x, y i direc iile
principale (unghiul dintre axa primului traductor i direc ia lui x).
Într-un sistem de referin x0Oy0, cu axa Ox0 coincizând cu cea a
traductorului 1, pentru cele trei direc ii se poate scrie (Fig.2.22-11):
a 1 = ; a2 = + 450, a3 = + 900 (2.22-16)
450
y
450
3 2
Rm 1 x
R0
Fig.2.22-11 Rozet pentru determinarea tensiunilor remanente
116
În Fig.2.22-11, Rm reprezint raza medie a pozi iei traductorilor fa

de centrul g urii.
Dac se rezolv sistemul de ecua ii amintit, în final se ob ine
expresia pentru tensiunile remanente, precum i a unghiului :
1 3 2 2 2
1 2 2 3 (2.22-17a)
4A 4B
x
1 3 2 2 2
1 2 2 3 (2.22-17b)
4A 4B
y
2
tg 2 1 2 3
(2.22-17c)
3 1
Literatura de specialitate d indica ii contradictorii în leg tur cu

cadranul în care se situeaz pozi ia unghiului .
Coeficien ii A i B din rela iile prezentate au fost determina i în
ipotezele: materialul este elastic, omogen, izotrop i se supune legii lui
Hooke, tensiunile sunt uniform distribuite inclusiv pe grosimea pl cii,
gaura este str puns i situat la o distan suficient de mare de
marginile pl cii. Influen ele de sensibilitate transversal au fost neglijate.
Deoarece în m sur torile concrete pe piese reale condi iile sunt
diferite de cele acceptate prin teoria elasticit ii, rezultatele ob inute
prezint erori. Asupra acestora nu se insist în lucrarea de fa .
Deoarece gaura este factorul cel mai perturbator asupra
rezultatelor la m surarea tensiunilor remanente, se prezint câteva
aspecte asupra efectu rii acestei g uri.
G urirea se efectueaz cu ajutorul unor dispozitive portabile care
se lipesc pe structura care se cerceteaz . Dispozitivul este prev zut cu o
buc de ghidare care se poate deplasa pe dou direc ii ortogonale. În
buc se introduc pe rând tubul microscopului de ghidare i apoi
arborele port-scul .
Dup cum s-a mai spus, gaura poate fi str puns sau nu. În acest
ultim caz, fundul g urii trebuie s fie plat. Abaterile de la dimensiunile
prescrise trebuie s fie minime, iar procesul de prelucrare mecanic nu
trebuie s produc deforma ii plastice în vecin tatea g urii. Adâncimea
g urii trebuie realizat în cel pu in 10 trepte succesive de prelucrare,
evitându-se înc lzirea zonei. Dup fiecare treapt de prelucrare se
repet determin rile tensometrice în vederea tras rii unei curbe a
deforma iei specifice func ie de raportul adâncime pe diametru (z/D0).
117
Dac curba tinde asimptotic c tre valoarea maxim a deforma iei

specifice citite, înseamn c tensiunile sunt distribuite uniform pe
adâncime i atunci se pot utiliza rela iile de calcul prezentate în acest
paragraf.
ASTM E837-92 recomand pentru g urire urm toarele procedee:
frezare prin p trundere cu frez deget din o el rapid, metod
care d rezultate bune numai la materialele care se prelucreaz
u or prin a chiere
frezare prin p trundere cu frez deget armat cu pl cu din
carburi metalice, ac ionat de c tre o turbin cu aer comprimat
de mare tura ie (aproximativ 400.000 rot/min). Acest procedeu
nu introduce tensiuni suplimentare.
prelucrarea g urii cu jet abraziv. Se pot g uri materiale dure
f r a introduce tensiuni suplimentare. Acest procedeu prezint
dezavantajul c se produc abateri geometrice mari.
la materialele metalice, cu rezultate destul de bune se poate
aplica i g urirea prin electroeroziune.
118
3. Fotoelasticimetria
3. FOTOELASTICIMETRIA
3.1 Considera ii generale
Fotoelasticimetria este o metod experimental de determinare a

st rii de tensiune din corpuri, care se bazeaz pe proprietatea de
birefringen a unui material atunci când acesta este supus ac iunii unor
sarcini exterioare.
Spre deosebire de Tensometria electric , prin fotoelasticimetrie se
determin direct starea de tensiune, deci f r a determina deforma iile
corpului. Materialele care prezint propriet i de birefringen atunci când
sunt solicitate, în stare natural , nesolicitate, sunt izotrope i
transparente.
Fa de alte metode care permit determinarea st rii de tensiune
într-un punct sau în zone restrânse, fotoelasticimetria ofer informa ii
despre starea de tensiune din întregul corp sau model. De asemenea,
rezultate bune se ob in i în cazul corpurilor cu form geometric
contructiv complicat .
Fotoelasticimetria se utilizeaz cu mult succes i în cazul corpurilor
care prezint concentratori de tensiune.
Fotoelasticimetria utilizeaz urm toarele tehnici:
tehnica prin transparen
tehnica prin reflexie.
În cazul utiliz rii tehnicii prin transparen , structura care se
studiaz se execut la o anumit scar , din material optic activ (material
fotoelastic). Structura se solicit ca în mod real cu sarcini reduse la
scar , iar starea de tensiune va fi eviden iat prin analizarea modelului
într-un polariscop.
Tehnica prin transparen se poate aplica pe:
modele plane
modele spa iale.
Dac se folose te tehnica prin reflexie, determin rile se efectueaz
direct pe structura real . În acest caz zona de pe suprafa a structurii se
acoper cu o folie fotoelastic , apoi se încarc structura cu sarcinile
reale. Starea de tensiune din structur este determinat cu un polariscop
special (polariscop cu reflexie).
Din punct de vedere al modului de solicitare al structurii,
determin rile prin fotoelasticimetrie se pot face:
în regim static
în regim dinamic.
Pentru a în elege mai bine tehnica m sur torilor prin
fotoelasticimetrie sunt necesare câteva cuno tin e de optic general .
119
3.2 No iuni de optic general
3.2.1 Natura luminii
În acest paragraf nu se face un studiu aprofundat al luminii, ci se

vor prezenta câteva no iuni considerate strict necesare pentru studiul i
în elegerea fenomenelor fotoelastice.
Este cunoscut faptul c lumina este atât de natur corpuscular cât
i ondulatorie. Viteza de propagare a luminii este influen at de
densitatea mediului prin care aceasta se propag . În medii diferite
lumina se propag cu viteze diferite.
Se define te ca indice absolut de refrac ie ni al unui mediu, raportul
dintre viteza luminii în vid c (c = 2,997·108 m/s) i viteza de propagare vi
în acel mediu:
c
ni (3.2-1)
vi
Dac pentru un mediu indicele absolut de refrac ie este n1 = c / v1

iar pentru altul n2 = c / v2, se define te indicele relativ de refrac ie n12 al
mediului al doilea fa de primul, ca fiind:
n2 v1
n12 (3.2-2)
n1 v2
Lungimea de und determin culoarea luminii, iar str lucirea

(intensitatea) este determinat de amplitudinea radia iei sub care se
propag .
În spa iu, într-un mediu izotrop, lumina pornit dintr-o surs
punctiform O, se transmite sub forma unor unde sferice (Fig.3.2-1).
Undele luminoase se propag în toate direc iile cu aceea i vitez v.
P
S
r R
O
B
Fig.3.2-1 Transmiterea luminii
Suprafa a sferic S, de raz r = v · ob inut dup un timp de la

producerea luminii, se nume te suprafa a de und . Planul tangent P la
suprafa a de und într-un punct B, situat pe o direc ie radial OR, poart
120
numele de plan de und . Direc ia radial OR se nume te raz

luminoas .
3.2.2 Transmiterea luminii
a) Prin medii succesive

Dac o raz luminoas trece dintr-un mediu M1 unde are viteza v1,
în alt mediu M2, se va produce fenomenul de refrac ie. În mediul M2
viteza razei luminoase va fi v2 (Fig.3.2-2).
v1 i
900
M1
M2 R v2
Fig.3.2-2 Refrac ia luminii
Legea refrac ie este dat de rela ia:
sin i v1 n2
n12 (3.2-3)
sin R v2 n1
unde:
i unghiul de inciden
R unghiul de refrac ie
v1 viteza razei luminoase în mediul M1 (viteza razei incidente)
v2 viteza razei luminoase în mediul M2 (viteza razei refractate)
n12 indicele de refrac ie relativ al mediului M2 fa de mediul M1.
Se consider o raz luminoas , care în timpul str bate un mediu

M1 de grosime h, cu viteza v1 (Fig.3.2-3). Între aceste m rimi se poate
scrie rela ia:
h
h v1 1 sau 1 (3.2-4)
v1
În vid aceea i raz luminoas , în acela i timp, ar parcurge spa iul

:
121
h c
c 1 c h n1 h (3.2-5)
v1 v1
Spa iul parcurs în vid , în acela i timp, ca i cel parcurs într-un

mediu oarecare, se nume te drum optic, .
Din Fig.3.2-3 se poate observa c planul de und P1 al razei
luminoase ce trece prin mediul M1 r mâne în urm fa de planul de
und P0 al razei luminoase ce trece prin mediul M0 (vid).
h
M1 P1
n1 v1
M0 n0
v0 P0
Fig.3.2-3 Transmiterea luminii prin medii izotrope
Timpul necesar razei luminoase pentru a parcurge distan a

dintre cele dou plane P1 i P0 este:
h h 1 1 c 1 c 1
1 0 h h (3.2-6a)
v1 v0 v1 v0 c v1 c v0
h c c h
n1 n0 (3.2-6b)
c v1 v0 c
Acestui timp îi corespunde o diferen de drum optic :
h
c c n1 n0 h n1 n0 (3.2-7)
c
b) Prin medii anizotrope

Dac în mediile izotrope suprafa a de und este de form sferic ,
în medii anizotrope suprafa a de und cap t o form regulat
elipsoidal , doar la materialele omogene.
În medii anizotrope razele luminoase se transmit în mod simultan
sub forma unor suprafe e de und sferice S0 i sub forma unor suprafe e
122
de und elipsoidale S1 (Fig.3.2-4). Aceast proprietate a materialelor

este cunoscut sub denumirea de birefringen .
Direc iile principale de birefringen ale materialului (mediului) sunt
tocmai diametrele principale ale elipsoidului (OR1 i OR0). Pe aceste
direc ii exist dou plane de und (P i P1) pe direc ia OR1 decalate între
ele cu diferen a de drum optic 1, sau planele de und coincid (P0) pe
direc ia OR0.
P1
P 1 R1
P M1 R
O M
S0
S1 900
R0
P0 Re
Fig.3.2-4 Transmiterea luminii prin medii anizotrope
Direc ia OR0 pentru cele dou plane de und coincid, se nume te

i axa optic a mediului birefringent. Raza de lumin a undelor sferice S0
se nume te raz ordinar (R0), iar cea a undelor elipsoidale S1 se
nume te raz extraordinar (Re).
Planele P i M1 sunt decalate cu o diferen de drum , iar P i P1
cu o diferen de drum 1, asem n tor cu cazul când un plan de und
întâlne te un mediu cu un indice absolut de refrac ie diferit de cel al
primului mediu.
3.2.3 No iuni de lumin polarizat
Particulele care compun lumina natural vibreaz în toate direc iile

cuprinse într-un plan perpendicular pe direc ia de propagare (Fig.3.2-5a).
Când aceste particule descriu traiectorii bine definite într-un plan
perpendicular pe direc ia de propagare, atunci lumina se consider
polarizat .
Dac traiectoria particulelor în planul perpendicular pe direc ia de
propagare este liniar , lumina este polarizat plan (Fig.3.2-5b); dac
este un cerc, lumina este polarizat circular (Fig.3.2-5c), iar când
traiectoria este o elips , lumina este polarizat eliptic (Fig.3.2-5d).
123
Linia de propagare a
luminii a)
Plan de Vectorul
vibra ie luminii Lungimea de und ,
900
b)
Plan de polarizare Amplitudinea Direc ia de

oscila iei propagare
Linii circulare
(dreapta-stânga)
c)
Direc ia de propagare
Linii elicoidale
(dreapta-stânga)
d)
Fig.3.2-5 Lumin polarizat

Lumin polarizat se poate ob ine prin mai multe procedee: cu ajutorul
câmpului magnetic, prin reflexii sau refrac ii succesive, la trecerea prin
anumite cristale, cu ajutorul filtrelor polarizate sau a lamelor Polaroid.
În Fig.3.2-6 se poate vedea reprezentarea schematic a undei
luminoase polarizate.
124
Analizor, A
Extinc ie
Unda transmis din
planul polarizorului Vibra ia transmis
Unda transmis de polarizor de analizor
Emisia undelor i vibra iilor

Unda incident pe polarizor
continue în diferite plane
Lungimea de und
Sursa luminoas , S Polarizor, P Amplitudinea

Unda netransmis de polarizor
Fig.3.2-6 Polarizarea luminii cu ajutorul polarizorului
Pentru ob inerea luminii polarizate plan se folosesc diferite

dispozitive optice numite polaroizi plani. Acestea permit transmiterea
acelor componente ale vibra iilor luminoase care sunt orientate dup o
anumit direc ie, numit axa polaroidului. Când lumina trece prin
polaroidul plan, acesta absoarbe componenta perpendicular pe axa
polaroidului, l sând s treac numai componenta paralel cu axa de
polarizare. La ie irea din polaroid (Fig.3.2-6) lumina este polarizat în
plane paralele cu planul format de axa polaroidului i direc ia de
propagare.
Polaroizii se ob in prin introducerea unor cristale de dimensiuni
microscopice într-o mas plastic transparent . Aceste cristale se
orienteaz cu axele optice de polarizare într-o singur direc ie. Se ob in
astfel propriet i uniforme pe toat suprafa a polaroidului.
Lamele polaroid se ob in i din cristale de turmalin , care prezint
fenomenul de birefringen la trecerea luminii. Aceste cristale au i
proprietatea de a absorbi una din cele dou componente, astfel c la
ie ire se ob ine o singur component polarizat plan.
În polariscoapele moderne, pentru ob inerea luminii polarizate se
folosesc polaroizii lamina i. Un astfel de polaroid se ob ine dintr-o
pelicul sub ire de polivinil-alcool, laminat la cald i fixat pe un suport
de butirat acetat de celuloz . Dup laminare pelicula de polivinil alcool
este colorat cu o cerneal s rac în iodine. Cantitatea de iodine
absorbit de pelicula de polivinil alcool determin procentul de lumin
care se transmite prin polaroid. Acest tip de polaroid poate avea
dimensiuni mari i realizeaz o polarizare apropape total a luminii.
125
3.2.4 Lumina alb i lumina monocromat
Lumina alb se poate descompune în mai multe culori diferite.

Aceast opera ie de descompunere a luminii albe se poate realiza cu
ajutorul unor prisme. Procedând invers, compunând acelea i culori în
acelea i propor ii, se poate ob ine lumina alb .
Culoarea (componenta) ob inut din lumina alb nu se mai poate
descompune în alte culori (componente). Din acest motiv, lumina
ob inut din cea alb (natural ) se nume te lumin simpl sau
monocromatic .
Culoarea luminii monocromatice este dat de elementele
caracteristice ale unei vibra ii: perioada T, frecven a , lungimea de und
, indicele de refrac ie al mediului n în care se manifest .
Lungimile de und cresc de la violet ( = 390 m) spre ro u ( = 770
m). Lampa de vapori cu sodiu utilizat în fotoelasticimetrie emite lumin
monocromatic galben.
3.2.5 Caracteristicile vibra iilor luminoase i compunerea

acestora
Caracteristicile vibra iilor luminoase

Vibra iile luminoase (Fig.3.2-7) se exprim printr-o func ie periodic
de forma:
y a cos t (3.2-8)
unde:
y elonga ia
a amplitudinea vibra iei (elonga ia maxim )
pulsa ia
diferen a de faz considerat fa de o alt func ie periodic
variabil de forma:
y 0 a cos t (3.2-9)
Diferen a de faz poate fi scris ca = · , unde este

întârzierea vibra iei fa de cea de forma dat de rela ia (3.2-9).
Se poate scrie:
y a cos t a cos t a cos t (3.2-10)

unde:
2
2 i T 1
T
frecven a
126
T perioada vibra iei.

y
a t
O
a
Fig.3.2-7 Elementele vibra iei luminoase
În func ie de perioada T, ecua ia vibra iei luminoase se poate

exprima prin rela ia:
t 2
y a cos t a cos2 a cos t (3.2-11)
T T T
Varia ia vibra iei luminoase este prezentat în Fig.3.2-8 unde OM0

reprezint originea (la t = 0), iar y = a·cos( t- ) este proiec ia pe axa y a
vectorului OM.
M
a y
O
t
M0
Fig.3.2-8 Varia ia vibra iei luminoase
Prin efectuarea parantezei din rela ia (3.2-11) i transformarea în

sum de produse rela ia (3.2-8) se poate scrie sub forma:
y A cos t B sin t (3.2-12)

unde:
A = a·cos ; B = a·sin
a2 = A2 + B2
tg = B / A.
127
Intensitatea luminoas I (str lucirea) a vibra iei luminoase depinde

de amplitudinea vibra iei a i este propor ional cu p tratul acesteea:
I a2 (3.2-13)
Expresia vibra iei luminoase într-un punct situat la distan a x de

sursa de vibra ie (sursa de lumin ) este:
t 1 x 2 t x
y a cos t a cos2 a cos (3.2-14)
T T v T T
unde:
T· = lungimea de und
x distan a de la sursa luminoas pân la punctul considerat
iar,
2 2 x x x
2 2 (3.2-15)
T T v T v
i reprezint diferen a de faz a vibra iei din punctul de la distan a x de

surs , fa de cea care porne te de la sursa de lumin . Când distan a
dintre punctele între care exist o diferen de faz este (produs la
trecerea lor printr-un corp birefringent), diferen a de faz se poate
exprima prin rela ia:
2 (3.2-16)
Compunerea vibra iilor luminoase

a) Compunerea vibra iilor paralele
Se consider dou vibra ii luminoase paralele, de aceea i perioad
dar de amplitudini i diferen de faz diferite (Fig.3.2-9a), având
expresiile:
y1 a1 cos t 1 (3.2-17a)
y2 a2 cos t 2 (3.2-17b)
y y
y1
a2 a
y2 2
t a1 x
1
a) b)
Fig.3.2-9 Compunerea vibra iilor paralele
128
Vibra ia rezultant (Fig.3.2-9b) este de forma:
y a cos t (3.2-18)
unde:
a amplitudinea vibra iei rezultante
a2 a12 a22 2a1a2 cos 1 2 (3.2-19)
diferen a de faz
a1 sin a2 sin
arctg 1 2
(3.2-20)
a1 cos 1 a2 cos 2
Pentru = 2k rezult a = a1 + a2, vibra iile sunt în faz (Fig.3.2-

10a), ob inându-se un maxim de intensitate luminoas .
Pentru = (2k + 1) rezult a = a1 - a2, vibra iile sunt în opozi ie de
faz (Fig.3.2-10b), ob inându-se un minim de intensitate luminoas .
Dac a1 = a2 rezult a = 0, nu se ob ine nici o vibra ie luminoas
rezultant , nu exist intensitate luminoas . Se spune c este extinc ie.
y y
a2 a1 x a2 a1 x
O
O
a) b)
Fig.3.2-10 Maxim i minim de intensitate luminoas
b) Compunerea vibra iilor perpendiculare

La timpul t (Fig.3.2-11a) vectorii celor dou vibra ii sunt M1 i M2,
iar amplitudinile lor pot fi a, respectiv b (Fig.3.2-11b).
Dac se alege convenabil originea timpului t, expresiile celor doi
vectori M1 i M2 sunt:
x a cos t (3.2-21a)
y b cos t (3.2-21b)
129
y
y
+b
D A
M1
-a M1 +a
M t x
O M2 M
C B
-b
M2
a) b)
Fig.3.2-11 Compunerea vibra iilor perpendiculare
Eliminând timpul t, între rela iile (3.2-21a,b) se ob ine traiectoria

vârfului vectorului rezultant M:
x y
cos t ; cos t cos sin t sin
a b
x y x
cos t sin sin ; sin t sin cos
a b a
rezult :
x2 2 xy y2
cos sin2 (3.2-22)
a2 ab b2
Se poate constata c traiectoria vârfului vectorului rezultant M este

o elips , iar vibra ia rezultant este o vibra ie eliptic (Fig.3.2-11b).
Pentru:
= 2k rezult cos = ± 1 i
2
x y (3.2-23a)
0
a b
traiectoria vârfului vectorului rezultant M este diagonala AC a

dreptunghiului.
= (2k + 1) , rezult cos = -1 i
2
x y
0 (3.2-23b)
a b
130
traiectoria vârfului vectorului rezultant M este diagonala BD a

dreptunghiului.
Când cele dou vibra ii au aceea i amplitudine x = a cos t i y = a
cos( t- ) se ob ine:
x 2 2xy cos y 2 a2 sin2 (3.2-24)
adic o elips înscris într-un p trat (Fig.3.2-12a).

Când = (2k + 1) /2 i având x = a cos t i y = a cos( t- /2) =
a·sin t, rezult :
x 2 y 2 a2 (3.2-25)
i în acest caz, elipsa se reduce la un cerc înscris într-un p trat (Fig.3.2-

12b).
y y
+a +a
D A D A
M M
-a +a x -a +a
x
C B C B
-a -a
a) b)
Fig.3.2-12 Compunerea vibra iilor cu aceea i amplitudine
3.2.6 No iuni de interferen a luminii
a) Interferen a luminii naturale

Sursele de lumin S1 i S2 (Fig.3.2-13) foarte aproape una de
cealalt , produc vibra ii luminoase pe un plan P perpendicular pe direc ia
de propagare. Între cele dou vibra ii exist o diferen de drum = d1
d2.
P
S1
d O
e
d1 x
S2 d2
B
Fig.3.2-13 Interferen a luminii naturale
131
În punctul B din planul P, vibra iile luminoase pornite din sursele S1

i S2 se compun, rezultând zone luminate cu o anumit intensitate. În
func ie de pozi ia punctului B se poate ob ine maxim sau minim de
intensitate luminoas sau chiar o extinc ie (zon neluminat ).
Fenomenul de interferen a luminii se explic prin existen a unor
linii de extinc ie (întunecate) numite franje de interferen .
Dup cum s-a mai spus, liniile de extinc ie se ob in atunci când
vibra iile luminoase sunt în opozi ie de faz i au amplitudini egale. În
acest caz:
2k 1 sau 2k 1 (3.2-26)
2
Pentru a se produce fenomenul de interferen , vibra iile trebuie s

fie în acela i plan i s aib aceea i frecven sau lungime de und .
Dac lumina este alb intereferen a se produce numai pentru
fiecare vibra ie component în parte, adic numai pentru lumina
monocromat .
b) Intereferen a luminii polarizate

Dac lumina este polarizat , vibra ia plan V (Fig.3.2-14) trecând
printr-un mediu (lam ) birefringent, se descompune în dou vibra ii plane
V1 i V2. Vibra iile V1 i V2 vor fi orientate dup direc iile privilegiate ale
mediului birefringent.
V2
V
a2 a
V 2
a 2 a1
V1
a 1
V 1
Fig.3.2-14 Interferen a luminii polarizate
Amplitudinile celor dou vibra ii componente sunt:
a1 a cos ; a2 a sin (3.2-27)
132
Pe direc iile privilegiate ale mediului birefringent, indicii de refrac ie

sunt diferi i n1 n2, producându-se astfel între cele dou vibra ii V1 i V2
o diferen de drum i o diferen de faz :
n1 n2 h
(3.2-28)
2
Vibra iile V1 i V2 au expresiile:
t
V1 a1 cos t a cos cos t a cos cos 2 (3.2-29a)
T
t
V2 a2 cos( t ) a sin cos( t ) a sin cos 2 ( ) (3.2-29b)
T
Analizând rela iile (3.2-29a,b) se constat c vibra ia rezultant

este o vibra ie eliptic . S-a ob inut lumin polarizat eliptic. Mediul (lama)
care a produs polarizarea luminii este un polarizor.
Dac vibra iile luminoase V1 i V2 produse de polarizor trec printr-
un al doilea mediu (filtru) numit analizor a ezat într-un anumit fel
(încruci at fa de polarizor), analizorul va l sa s treac numai
componentele V 1 i V 2 (Fig.3.2-14) din planul s u de vibra ie. Celelalte
componente sunt oprite (re inute) de analizor. În acest fel vibra ia eliptic
V1 i V2 devine o vibra ie plan având componentele V 1 i V 2, a c ror
amplitudine sunt a 1 i a 2:
a
a1 a1 sin a cos sin sin 2 (3.2-30a)
2
a
a2 a2 cos a sin cos sin 2 (3.2-30b)
2
Rezult c cele dou componente V 1 i V 2 sunt egale, dar cu o

diferen de drum între ele. În func ie de diferen a de faz dintre ele,
diferen a de drum poate produce un maxim de intensitate luminoas
sau o extinc ie.
Pentru:
2k sau 2k k rezult extinc ie (3.2-31a)

2
(2k 1) sau (2k 1) rezult un maxim (3.2-31b)

2
133
Se constat c fenomenele de maxim i de extinc ie în cazul

luminii polarizate se produc în condi ii inverse fa de cazul luminii
nepolarizate.
3.2.7 Polariscopul
În principal polariscopul este alc tuit dintr-un polarizor (dispozitiv

de polarizare) i un analizor (Fig.3.2-15a).
Dac axele polarizorului Vp i ale analizorului VA sunt paralele
(Fig.3.2-15b) lumina produs de sursa de lumin S i polarizat de
polarizor trece nestingherit prin analizor.
Dac axa analizorului VA este perpendicular (încruci at ) pe cea
a polarizorului (Fig.3.2-15c) lumina nu trece prin analizor. Se ob ine
extinc ie în spatele analizorului.
Diferen a de
Lumin drum
Analizor
nepolarizat Polarizor 1
S
2
1
Model
a)
Vp VA Vp
VA
S S
Polarizor Analizor Polarizor Analizor
b) c)
Fig.3.2-15 Transmiterea luminii prin polariscop
Dac între axele planelor de vibra ie exist un unghi /2, prin

analizor va trece doar componenta Va care este orientat dup direc ia
VA a analizorului.
134
Dac la ie irea din polarizor lumina polarizat are expresia:
Vp a cos t (3.2-32)
atunci lumina polarizat la ie irea din analizor are expresia.
Va a1 cos t a cos cos t (3.2-33)
unde a1 = a·cos t este amplitudinea luminii polarizate ce iese din

analizor.
Intensitatea luminii ce iese din analizor este:
2
IA a12 a cos a 2 cos2 (3.2-34)
Dar, a2 = Ip, unde Ip este intensitatea luminii polarizate ce iese din

polarizor.
Dac se noteaz cu I0 intensitatea luminii naturale produs de
sursa S ce intr în polarizor i neglijând pierderile din polaroizi (polarizor
i analizor) se poate scrie:
I0 = 2 I p (3.2-35a)
A adar:
I0
Ip cos2 (3.2-35b)
2
Polarizorul este un obiectiv care polarizeaz lumina. Polarizarea

luminii dup cum s-a v zut poate fi: plan , circular sau eliptic . În
func ie de aceasta i polariscopul poate fi: plan, circular sau eliptic. Cel
mai utilizat este polariscopul circular.
Când unghiul = 450 i = (2k + 1) /2, vibra ia luminoas care se
ob ine este polarizat circular.
Pentru a ob ine unghiul = 450 se a eaz o lam birefringent cu
direc iile axelor privilegiate înclinate la 450 fa de direc iile planului de
polarizare ale polarizorului (Fig.3.2-16a).
Polarizor Polarizor
/4 /4
450
900
a) Analizor b)
Lam sfert
Lam sfert de und
de und
Fig.3.2-16 Lama sfert de und
135
În acest caz, diferen a de faz dintre cele dou vibra ii este:
2 (3.2-36)
2
ceea ce corespunde unei diferen e de drum = /4.

Înseamn c lumina polarizat circular se poate ob ine a ezând în
urma polarizorului o lam birefringent , de grosime 1 ... 2 mm, care
produce o diferen de drum egal cu un sfert de lungime de und
( /4). Din aceast cauz , lamela birefringent a ezat în urma
polarizorului se nume te lam sfert de und .
Dac se a eaz în fa a analizorului o lam sfert de und la 450 fa
de axa analizorului (unghi m surat în acela i sens), analizorul va
transforma lumina polarizat circular de polarizor, în lumin polarizat
plan (Fig.3.2-16b).
În cazul utiliz rii tehnicii prin reflexie se folose te un polariscop
special numit polariscop cu reflexie.
În Fig.3.2-17 se prezint schema de principiu a func ion rii i
principalele componente ale polariscopului cu reflexie, utilizat în cazul
m sur torilor fotoelastice.
S
Adeziv P
S sursa de lumin
L P polarizor
i A analizor
L lam sfert de und
r i = r - unghi de inciden ,
O respectiv reflexie
O operator
L
Pies A
Folie
Fig.3.2-17 Principiul de func ionare al polariscopului cu

reflexie
136
3.3 Curbe caracteristice
3.3.1 Izostaticele
Curbele izostatice reprezint locul geometric (traiectoriile) al

punctelor în care se produc tensiunile normale principale. Aceste
traiectorii urm resc numai varia ia direc iilor principale nu i varia ia
valorii tensiunilor principale.
Se consider c într-un punct oarecare M (Fig.3.3-1) s-au
determinat tensiunile normale principale 1, 2 i direc iile principale.
Deplasându-ne într-un punct infinit apropiat M1, determin m direc ia
principal a tensiunii normale 1. Deplasându-ne din aproape în aproape
i procedând analog se ob ine curba S1, care reprezint traiectoria
punctelor în care se atinge tensiunea 1. La fel se ob ine i curba S2,
care reprezint traiectoria punctelor care au tensiunea normal 2.
y
S1
M1
S2 1
M
2
2
1
1 x
0
Fig.3.3-1 Ob inerea izostaticelor
Pentru întregul corp, se ob ine o familie de astfel de traiectorii, care

se numesc curbe izostatice. Curbele sau liniile izostatice S1 i S2 sunt
rectangulare.
Izostaticele tangente la tensiunea normal 1 se numesc de spe a
întâi (S1), iar cele tangente la tensiunea normal 2 se numesc de spe a
a doua (S2).
Unghiul pe care-l face izostatica S1 cu axa x este 0, iar cel f cut
de izostatica S2 este 1 = 0 + /2.
Izostaticele sunt caracterizate de valoarea coeficientului unghiular
al tangentelor la curb (tg = dy/dx), iar ecua ia acestora este o func ie
de forma:
137
dy
F x, y ; 0 (3.3-1)
dx
Ecua ia curbelor izostatice se ob ine pornind de la rela ia care d

direc iile principale ale tensiunii normale:
dy
2 2
2 tg dx
tg 2 0
xy 0
(3.3-2)
x y 1 tg 2 0 dy
2
1
dx
Rezult
2
dy x y dy
1 0 (3.3-3)
dx xy dx
Rela ia 3.3-3 reprezint ecua ia diferen ial de ordinul întâi al

curbelor izostatice, ecua ie care admite solu iile:
2
dy x y x y
1 (3.3-4)
dx 2 xy 2 xy
semnul ± corespunzând celor dou re ele de curbe izostatice S1 i S2.

Pentru cazuri simple de solicitare, când tensiunile sunt reprezentate prin
func ii elementare, curbele izostatice sunt prezentate sub form tabelar .
3.3.2 Izoclinele
Liniile izocline reprezint locul geometric al punctelor de egal

înclinare a tensiunilor normale principale. În punctele situate pe o
izoclin tensiunile normale principale fac acela i unghi cu direc ia x
(Fig.3.3-2). Izoclinele pot fi definite i ca locul geometric al punctelor în
care tensiunile principale sunt paralele cu axele polarizorului i
analizorului.
Dac polarizorul i analizorul se rotesc, men inându-se axele lor
perpendiculare între ele, se poate ob ine o nou familie de izocline
corespunz toare unui alt parametru .
Ecua ia izoclinelor este:
138
2 xy
tg 2 (3.3-5)
x y
900
4
Traiectoria tensiunilor
F
Conturul Axele izoclinelor
modelului 3
D
4
C 2 Axele tensiunilor principale
3
B 1
2 0
H 1+90
1 A Linia de referin
Fig.3.3-2 Curbele izocline
Izoclinele prezint urm toarele propriet i:

izoclinele nu se intersecteaz între ele decât cu excep ia
punctelor izotrope (singulare). Punctele izotrope sunt
punctele pentru care 1 2 = 0. În aceste puncte toate
direc iile sunt direc ii principale.
o izoclin de un parametru oarecare i intersecteaz un
contur neînc rcat într-un punct în care tangenta la contur în
acel punct face cu axa x acela i unghi i
dac modelul reprezint o por iune de contur rectilinie i
neînc rcat , aceasta este o izoclin , deoarece prezint o
linie în lungul c reia tensiunile principale au aceea i direc ie
dac modelul prezint axe de simetrie, aceste axe trebuie s
coincid cu izocline de un anumit parametru
dac modelul prezint puncte izotrope, toate izoclinele trec
prin aceste puncte
izoclinele corespunz toare tuturor parametrilor trec prin
punctele în care sunt aplicate sarcini concentrate
deoarece într-un punct exist dou direc ii principale
perpendiculare, rezult c o izoclin de un parametru este
identic cu izocline de parametru + /2.
139
În fotoelasticitate izoclinele se folosesc pentru trasarea tensiunilor

normale principale.
3.3.3 Izocromatele
Izocromatele sunt definite ca locul geometric al punctelor în care

diferen a tensiunilor normale principale este o constant ( 1 2 =
constant).
Izocromaticele se mai definesc ca fiind locul geometric al
tensiunilor tangen iale maxime de valoare constant . Aceast defini ie se
bazeaz pe rela ia care exist între tensiunile tangen iale principale i
tensiunile normale principale.
Pentru starea plan de tensiune:
1,2
1 2
(3.3-6a)
2
de unde
1 2 2 max (3.3-6b)
Se vor considera acele curbe izocromatice pentru care diferen a 1 2

este un multiplu de o valoare constant 0 (Fig.3.3-3):
1 2 k 0 cu k 0,1,2,3... (3.3-7)
unde k este num r ce reprezint ordinul curbei respective (ordinul

izocromatei).
1 2 =4 0
1 2 = 3 0
k=4 1 2 =2 0
=
k=3
1 2 0
=0
k=2 1 2
k=1 Linie singular

k=0
Fig.3.3-3 Curbele izocromate
Num rul k este totdeauna pozitiv, deoarece având 1 > 2

diferen a D = 1 - 2 este pozitiv .
140
Când k = 0 i 1 - 2 = 0 se ob ine izocromata de ordinul zero sau

linia singular . Punctele de pe linia singular se numesc puncte
singulare.
Pentru starea plan de tensiune, expresia izocromatei este:
2
D 1 2 x y 4 2
xy k 0 (3.3-8)
Valoarea constant 0 se determin prin etalonare.

Între izocline i izocromate exist unele deosebiri:
izoclinele depind de înclinarea axelor polaroizilor, în timp ce
izocromatele depind de natura materialului fotoelastic
când polaroizii se rotesc, izocromatele r mân fixe, iar
izoclinele î i schimb pozi ia
când înc rcarea variaz , se modific num rul izocromatelor
în lumin alb izoclinele sunt negre, iar izocromatele sunt
colorate.
3.3.4 Izopachele
Izopachele reprezint locul geometric al punctelor de egal sum a

tensiunilor normale principale:
S 1 2 ct . (3.3-9)
Pentru starea plan de tensiune se ob ine:
S 1 2 x y a 0 (3.3-10)
unde:
a = 0, ±1, ±2, ±3, ±4 ... i este un num r ce reprezint ordinul
curbei respective.
Valoarea lui a poate fi pozitiv , nul sau negativ deoarece i
suma tensiunilor normale principale 1 + 2 poate fi pozitiv , nul sau
negativ .
Cunoscând diferen a tensiunilor normale principale dat de
izocromate, precum i suma acestor tensiuni într-un punct (dat de
izopache) se pot determina tensiunile normale principale din acel punct.
Dac se traseaz i izoclinele ce trec prin acel punct, care dau
pozi ia direc iilor principale, se cunoa te întreaga stare de tensiune din
punctul respectiv.
141
3.4 Legile fotoelasticit ii
Determinarea st rii de tensiune dintr-o pies prin metode

fotoelastice se bazeaz pe fenomenul de birefringen accidental
(anizotropie) ce apare în materialele optic active atunci când acestea
sunt supuse unor solicit ri mecanice exterioare. Dintr-un material
fotoelastic se execut la o anumit scar un model, care se solicit
mecanic. În stare nesolicitat materialul modelului este izotrop din punct
de vedere optic, având în toate direc iile acela i indice de refrac ie n.
Dup solicitarea mecanic , materialul modelului devine anizotrop
(birefringent).
Birefringen a accidental este acea birefringen pe care o au
unele materiale atunci când sunt solicitate mecanic.
Între propriet ile optice ale materialului i starea de tensiune,
respectiv starea de deforma ie datorate solicit rii mecanice, exist
anumite rela ii. Aceste rela ii sunt cunoscute sub denumirea de legile
fotoelasticit ii.
Fotoelasticitatea prezint dou legi:
legea calitativ
legea cantitativ .
a) Legea calitativ a fotoelasticit ii afirm c axele principale de

birefringen accidental într-un punct al piesei solicitate, coincid cu
direc iile principale ale tensiunii normale din acel punct (Fig.3.4-1).
2
V2 = V·sin
V
izostatic 2
S1
1
1
1
V1 = V·cos
izostatic 2
S2
Fig.3.4-1 Birefringen a accidental
Datorit birefringen ei accidentale, vibra ia luminoas V se

descompune în dou componente V1 = V·cos i V2 = V·sin .
Componenta V1 se propag în direc ia lui 1 cu viteza v1, având un indice
142
de refrac ie absolut n1 = c/v1. Componenta V2 se propag în direc ia lui

2 cu viteza v2, având indicele de refrac ie absolut n2 = c/v2.
b) Legea cantitativ
Dac se noteaz cu n0 indicele absolut de refrac ie al materialului
birefringent în stare nesolicitat (aceea i în toate direc iile), cu n1 i n2
indicii de refrac ie absolu i ai materialului birefringent în stare solicitat
pe direc iile axelor optice principale 1 i 2, Maxwell a g sit urm toarea
rela ie între n1, n2, n0, i 1 i 2 :
n1 n0 c1 1 c2 2 (3.4-1a)
n2 n0 c1 2 c2 1 (3.4-1b)
unde:
c1 i c2 constante de efort optic pe direc iile 1 i 2.
Sc zând rela iile (3.4-1a,b) se ob ine:
n1 n2 c1 1 2 c2 1 2 c1 c2 1 2 (3.4-2)
unde:
c1 + c2 = cr constant relativ de efort optic.
Din (3.4-2) rezult c :
n1 n2
1 2 (3.4-3)
cr
Rela ia (3.4-3) arat c în cazul unui material cu birefringen

accidental , diferen a tensiunilor principale se poate determina dac se
m soar indicii de refrac ie pe direc iile optice principale i se cunoa te
constanta relativ de efort optic, cr.
Dup cum se cunoa te, diferen a de drum optic în componentele
V1 i V2 este:
h n1 n2 (3.4-4)
Înlocuind (3.4-4) în (3.4-3) rezult :
1 2 (3.4-5)
h cr
143
rela ie care permite determinarea diferen ei tensiunilor normale

principale 1 i 2 dac se cunoa te diferen a de drum optic , grosimea
piesei h i constanta cr.
Rela ia (3.4-5) este una din expresiile care exprim legea
cantitativ a fotoelasticit ii.
Pentru a se produce o extinc ie, utilizând un analizor în pozi ie
încruci at cu polarizorul, diferen a de drum între cele dou vibra ii
luminoase V1 i V2 trebuie s fie:
2k k (3.4-6)
2
de unde rezult :
cr 1 2 h k (3.4-7)
Rela ia (3.4-7) exprim condi ia de extinc ie a luminii polarizate

monocromat , de lungime de und , care trece printr-un mediu de
grosime h, având constanta optic (fotoelastic) cr, într-un punct în care
se produc tensiunile normale principale 1 i 2.
Legea cantitativ a fotoelasticit ii este cunoscut i sub
denumirea de legea lui Wertheim, care se enun astfel: diferen a de
drum optic a vibra iilor luminoase pe direc iile tensiunilor normale
principale, este propor ional cu diferen a tensiunilor normale principale
(rela ia 3.4-7).
Pentru determinarea diferen ei tensiunilor normale principale 1 i
2 este necesar a se determina diferen a de drum dintre vibra iile ce se
propag pe direc ia tensiunilor normale principale. Determinarea
diferen ei de drum se poate face cu ajutorul unor aparate speciale, f r
dificultate.
144
3.5 Fenomene fotoelastice în lumin

monocromat i extinc ia în fenomenele fotoelastice
Din jurul unui punct se izoleaz un element fotoelastic de form

dreptunghiular . Elementul dreptunghiular este supus unei unei st ri
plane de tensiune, 1 i 2 (Fig.3.5-1a). Direc iile tensiunilor normale 1
i 2 coincid cu direc iile preferen iale de birefringen ale elementului.
O vibra ie luminoas monocromat V de amplitudine a, produs de
o surs luminoas (Fig.3.5-1b) i polarizat de polarizor intr în model
sub un unghi fa de direc ia tensiunii normale principale 1 (Fig.3.5-
1a). Vibra ia V se descompune dup direc iile preferen iale de
birefringen în dou componenete V1 i V2:
t
V1 a cos cos 2 (3.5-1a)
T
t
V2 a sin cos t a sin cos 2 ( ) (3.5-1b)
T
Dac dup model se a eaz un analizor în pozi ie încruci at

(Fig.3.5-1b) prin analizor vor trece numai componentele V´1 i V´2 de
amplitudini a´1, respectiv a´2:
a
a1 sin 2 (3.5-2a)
2
a
a2 sin 2 (3.5-2b)
2
egale dar de sensuri contrare.

y
2
Axa polarizorului
V2 V Axa analizorului
1
Sursa de Model 900
1 lumin
V´2 V1
V´1
x Polarizor
Analizor
2
a) b)
Fig.3.5-1 Componentele vibra iei luminoase
145
Vibra ia rezultant pe direc ia x va fi:
t t
Vx V1 V2 a1 cos t a2 cos 2 a sin 2 sin sin 2 (3.5-3)
T T 2
În direc ia y vibra ia luminoas va fi oprit de analizor, Vy = 0. Pe

direc ia x a analizatorului amplitudinea vibra iei luminoase este (din
rela ia 3.5-3):
a1 a sin 2 sin (3.5-4)

unde:
diferen a de drum a celor dou vibra ii dup trecerea lor prin
modelul birefringent
lungimea de und a luminii utilizate
unghiul f cut de direc ia luminii (al planului polarizorului)
polarizate cu direc ia tensiunii normale principale 1.
La ie irea din analizor intensitatea (str lucirea) luminii este:
2
I a1 a 2 sin2 2 sin2 (3.5-5)
Când I = 0, la ie irea din analizor se produce extinc ie. Acest fenomen se

poate întâmpla în dou situa ii:
a) când sin2 = 0 i rezult = n· /2, unde n = 0, 1, 2, 3, ...
În acest caz extinc ia se produce în orice punct în care direc ia
tensiunii normale principale coincide cu unul din planele de polarizare ale
polarizorului sau analizorului. Aceast condi ie este îndeplinit într-un
corp solicitat, existând serii de puncte în care direc iile tensiunilor
normale principale coincid cu direc iile planelor de polarizare. Locul
geometric al acestor puncte se prezint ca ni te linii de extinc ie, linii
care se numesc izocline, acestea fiind studiate în alt paragraf (paragraful
3.3.2).
Dac se rotesc polaroizii în a a fel încât ei s r mân încruci a i,
se ob in alte izocline. Acestea se pot reprezenta pe desen i pe baza lor
se pot determina curbele izostatice.
b) sin2 / = 0.
Rezult / = k· i = k· , unde k = 0, 1, 2, 3 ...
De la studiul legii cantitative se cunoa te c :
cr 1 2 h (3.5-6)
146
Se poate scrie acum
cr 1 2 h k (3.5-7)
rezultând:
1 2 k k 0 (3.5-8)
cr h
Înseamn c extinc ia în spatele analizorului este func ie i de

diferen a tensiunilor normale principale. Diferen a 1 2 produce linii de
extinc ie numite izocromate, studiate la paragraful 3.3.3.
Din rela ia (3.5-8) rezult :
0 (3.5-9)
cr h
care are o valoare constant pentru un anumit material (prin cr i h) i o

anumit lumin folosit (prin ). Pentru valori succesive ale lui k (rela ia
3.5-8) izocromatele se vor prezenta sub forma unor linii diferite ce apar
în acela i timp pentru fiecare valoare a lui k. Num rul unei izocromate
este dat de valoarea lui k (k = 0, 1, 2, 3, ...).
Se observ c în rela ia (3.5-8) nu intervine unghiul , ceea ce
înseamn c nu conteaz pozi ia piesei în planul s u fa de planele de
polarizare ale polariscopului. Pozi ia izocromatelor depinde numai de
valoarea sarcinilor exterioare care produc diferen a 1 2 din diferite
puncte ale piesei.
Pentru k = 0, adic 1 2 = 0 se ob in liniile singulare sau
punctele singulare. Aceste linii sunt izocromatele de ordinul zero.
În cazul izocromatelor de ordin superior, diferen a tensiunilor
normale principale 1 2 are valorile 0, 2 0, 3 0, 4 0, 5 0 ... , de unde
rezult c între dou izocromate învecinate exist o diferen de
tensiune egal cu 0. Valoarea lui 0 se nume te valoarea benzii.
Dac printr-un procedeu oarecare se determin valoarea benzii
(valoarea lui 0) pentru un material birefringent i o anumit lumin , se
poate determina u or diferen a tensiunilor normale principale 1 2, în
func ie de ordinul izocromatei din acel punct.
147
3.6 Separarea izoclinelor i izocromatelor
Dup cum s-a v zut, fenomenul de extinc ie în spatele analizorului,

apare atât în cazul izoclinelor cât i al izocromatelor. Din acest motiv,
este foarte important a ti exact care este izoclina i care este
izocromata.
Se reaminte te c izoclina î i modific pozi ia odat cu rotirea
piesei între polaroizi sau cu rotirea direc iei planelor de polarizare (se
modific unghiul ). În schimb, pozi ia izocromatelor este invariabil la
unghiul i variabil cu intensitatea solicit rii.
Pentru a fixa izoclinele se utilizeaz materiale (modele) a c ror
constant elastic (cr) este mic . Un astfel de material este plexiglasul.
La o solicitare nu prea mare, pentru plexiglas nu apar izocromatele ci
numai izoclinele, izocline care- i modific pozi ia odat cu rotirea
modelului. Pentru plexiglas izocromatele apar la o solicitare mai mare
(chiar peste limita de elasticitate) i pozi ia lor nu se modific odat cu
rotirea modelului sau a planelor polaroizilor.
Separarea izoclinelor de izocromate se mai poate face folosind
lumin polarizat circular, a c rui plan de polarizare variaz continuu i
repede în jurul axei din direc ia razei luminoase. Polarizarea circular a
luminii se poate realiza folosind o lam sfert de und ( /4), care va
elimina izoclinele, izolându-le astfel de izocromate.
Lumina polarizat circular i eliminarea izoclinelor se poate ob ine
i în situa ia în care polaroizii au axele paralele. În acest caz se
utilizeaz pentru fiecare polaroid o lam sfert de und , a ezat la 450
fa de planele polaroizilor, îns rotite în sensuri contrare (Fig.3.6-1).
Lam sfert de
Lam sfert de 450 450
und , /4 und , /4
900
Polarizor
Analizor
Fig.3.6-1 Pozi ia lamelor sfert de und pentru izolarea

izoclinelor
La ie irea din analizor, intensitatea luminoas I în acest caz este:
I a 2 cos2 (3.6-1)
148
Pentru ob inerea unei extinc ii trebuie ca I = 0, rezultând:
2k 1 (3.6-2)
2
sau
2k 1 (3.6-3)
2
Rezult c pentru a se ob ine extinc ie, diferen a de drum este un

num r impar de jum t i de lungime de und .
149
3.7 Etalonarea materialelor fotoelastice
Etalonarea materialelor fotoelastice are ca scop determinarea

valorii 0 (valoarea benzii), unde dup cum se cunoa te deja:
0 (3.7-1)
cr h
iar izocromatele ne dau valoarea diferen ei tensiunilor normale

principale:
1 2 k 0 k (3.7-2)
cr h
Pentru un anumit material fotoelastic m rimile cr i h sunt

constante, iar depinde de lungimea de und a luminii monocromate
folosite, i ea o constant în timpul unei m sur tori.
Având în vedere aceast constatare, constanta 0, care reprezint
valoarea tensiunii normale atunci când ordinul izocromatei cre te cu o
unitate, se poate determina u or.
Propriet ile fotoelastice ale materialelor birefringente difer de la
un material la altul i chiar la acela i tip de material. Datorit ac iunii
factorilor exteriori, propriet ile fotoelastice ale unui material se pot
modifica în timp.
Din aceste motive, determinarea constantei fotoelastice 0 trebuie f cut
i pe parcursul unei încerc ri. Dac încerc rile se efectueaz pe o
perioad mai lung de timp, etalonarea i pe parcursul desf ur rii
încerc rilor este obligatorie.
Pentru etalonarea materialelor fotoelastice se utilizeaz mai multe
metode. Modelul folosit la etalonare trebuie realizat din acela i material
i având aceea i grosime cu modelul folosit pentru cercetare. În cazul
folosirii pentru cercetare a unui model cu o alt grosime decât cel utilizat
pentru etalonare, la rezultatele ob inute în urma cercet rii trebuie aduse
corec ii.
Pentru etalonare se folosesc epruvete fotoelastice supuse la acele
solicit ri la care tensiunile într-un punct se pot determina prin calcul,
repede i cu o precizie mare. Din aceste motive pentru etalonare se
folosesc epruvete de sec iune dreptunghiular f r concentratori,
solicitate la întindere sau încovoiere.
150
3.7.1 Etalonarea la întindere
Pentru etalonarea la întindere, se realizeaz dintr-un material

fotosensibil o epruvet cu sec iunea dreptunghiular . Epruveta este
supus apoi la o solicitare de întindere. Pentru a se vizualiza mai u or
izocromatele, epruveta prezint într-o por iune o m rire a sec iunii
(Fig.3.7-1).
Epruveta fiind supus la o solicitare de întindere (partea central ),
în sec iunea transversal a acesteea apar tensiunile normale principale
1 0 i 2 = 0.
b
h
F F
a)
b)
Fig.3.7-1 Etalonarea la întindere
Izocromatele indic :
1 2 1 x k 0 (3.7-1a)
Prin calcul se ob ine :
N F
x (3.7-1b)
b h b h
Din egalitatea rela iilor (3.7-1a) i (3.7-1b) se ob ine valoarea benzii

0:
F
0 (3.7-2)
k b h
Se num r izocromatele ap rute (pentru exemplul din Fig.3.7-1, k

= 4) i cu rela ia (3.7-2) se determin valoarea constantei 0. Valoarea
lui 0 astfel determinat se p streaz i pentru cercet ri, dac modelul
151
de cercetat este din acela i material fotoelastic, are aceea i grosime h,

se folose te aceea i surs de lumin i cercetarea are loc imediat dup
opera ia de etalonare.
De obicei se efectueaz mai multe încerc ri de etalonare la mai
multe sarcini i în final se ia valoarea medie ob inut .
De cele mai multe ori, cu ocazia etalon rii se traseaz a a numita
curb de etalonare a materialului fotoelastic respectiv, curb a c rei
ecua ie este de forma F = f(k), unde k este ordinul benzii (Fig.3.7-2).
0 2 4 6 8 10
Num rul izocromatei, k
Fig.3.7-2 Curba de etalonare pentru solicitarea

de întindere
La etalonarea la întindere trebuie ca axa longitudinal a epruvetei
s coincid cu direc ia de solicitare, altfel apar solicit ri suplimentare i
rezultatele ob inute sunt compromise.
3.7.2 Etalonarea la încovoiere
Pentru etalonarea la încovoiere sunt necesare dispozitive speciale,

cu ajutorul c rora s se ob in o solicitare de încovoiere pur .
Nerealizarea unei astfel de solicit ri conduce la rezultate eronate.
i pentru solicitarea la încovoiere se utilizeaz tot epruvete de
sec iune dreptunghiular (Fig.3.7-3).
La încovoierea plan tensiunile normale principale sunt : 1 0 i
2 = 0. Se încearc epruveta cu momentul încovoietor Mi i se determin
prin calcul (rela ia lui Navier) valoarea tensiunii normale 1 = x, tensiune
care se atinge în fibrele extreme:
152
Mi Mi 6 Mi
1 x (3.7-3)
Wy b h2 b h2
6
Dar dup cum se cunoa te :
1 2 1 x k 0 (3.7-4)
De pe model se cite te num rul izocromatei k care corespunde
punctelor extreme ale sec iunii (k 9 în exemplul din Fig.3.7-3).
Partea comprimat
M M
Partea întins
b
Num rul franjelor
Fig.3.7-3 Etalonarea la încovoiere
Egalând rela iile (3.7-3) i (3.7-4) se ob ine valoarea benzii 0:
6 Mi
b h2 6 Mi
0
1
(3.7-5)
k k k b h2
Trebuie avut grij ca izocromata de ordinul cel mai mare s fie

tangent atât la partea superioar cât i la partea inferioar a sec iunii
(ceea ce nu se întâmpl la exemplul din Fig.3.7-3.
În Fig3.7-3 este prezentat i curba de etalonare trasat cu ocazia
etalon rii la încovoiere.
Atât în cazul etalon rii la întindere, cât i la încovoiere, una dintre
tensiunile normale principale este nul ( 2 = 0).
153
3.7.3 Etalonarea prin comprimarea axial a unui disc
În acest caz (Fig3.7-4) ambele tensiuni normale principale sunt

diferite de zero ( 1 0 ; 2 0).
Din literatura de specialitate sunt cunoscute rela iile de calcul
pentru tensiunile normale principale 1 i 2 din centrul discului astfel
solicitat :
2 F
1 (3.7-6a)
d t
6 F
2 (3.7-6b)
d t
F F
2
d Fig.3.7-4 Etalonarea unui disc
1 1
solicitat la compresiune
2
t
F F
Determinând ordinul izocromatei din centru discului se poate

determina diferen a tensiunilor normale principale :
1 2 k 0 (3.7-7a)
Înlocuind rela iile (3.7-6a,b) în (3.7-7a) se ob ine valoarea benzii :
8 F
0
1 2
(3.7-7b)
k k d t
Forma curbei de etalonare este prezentat în Fig.3.7-5.

S-a mai afirmat c în cazul în care modelul de cercetat nu are
aceea i grosime cu cel folosit la etalonare, la valoarea lui 0 determinat
în urma etalon rii trebuie aduse corec ii.
Valoarea benzii pentru modelul ce face obiectul cercet rii este
corectat cu 0. Valoarea 0 pentru modelul cercetat, se determin pe
baza constat rii c produsul dintre valoarea benzii i grosimea modelului
este totdeauna o constant .
154
0 1 2 3 4 5 6
Num rul izocromatei, k
Fig.3.7-5 Curba de etalonare la comprimarea unui disc
Aceasta se deduce destul de u or :

pentru modelul folosit la etalonare :
k 0
(3.7-8a)
cr h
pentru modelul cercetat :
k 0
(3.7-8b)
cr h
unde h este grosimea modelului cercetat.

Împ r ind rela iile (3.7-8a) i (3.7-8b) se ob ine :
h 0
(3.7-9a)
h 0
de unde rezult valoarea benzii corectat :
h
0 0 (3.7-9b)
h
155
3.8 Trasarea curbelor caracteristice
3.8.1 Trasarea izoclinelor
Se reaminte te c izoclinele sunt curbe de egal inclinare a

direc iilor tensiunilor normale primcipale. Pe baza lor se pot trasa curbele
izostatice care dau traiectoriile tensiunilor normale principale.
În general, înregistrarea (trasarea) izoclinelor se face prin puncte
pe hârtie. Acest lucru este de cele mai multe ori foarte anevoios.
În vederea tras rii izoclinelor pe o bucat de hârtie, pe care apoi se
realizeaz acela i caroiaj ca i cel de pe model. Se ia o plac sub ire
dintr-un material netransparent (opac) în care se realizeaz o gaur cu
un diametru de 1,5 ... 2 mm. Placa opac astfel ob inut se a eaz pe
rând cu gaura realizat în dreptul fiec rui dreptunghi mic al caroiajului de
pe suprafa a modelului. Polaroizii având axele perpendiculare se rotesc
simultan pân când în dreptunghiul existent se ob ine extinc ie total . Pe
acela i dreptunghi al caroiajului realizat pe hârtie se noteaz unghiul cu
care s-au rotit polaroizii. Opera ia aceasta se continu pentru celelalte
dreptunghiuri ale caroiajului de pe model i de pe hârtie. Dup
înregistrarea unghiurilor de rotire ale polaroizilor, pentru toate
dreptunghiurile caroiajului modelului, punctele de pe hârtie cu aceea i
valoare a unghiului se unesc, rezultând o curb . Pentru întregul model
se ob ine o familie de curbe care reprezint tocmai izoclinele.
Aceast metod de înregistrare a izoclinelor este mig loas i
necesit un timp îndelungat de lucru, îns are avantajul c este deosebit
de precis . Precizia metodei cre te cu atât mai mult cu cât dimensiunile
dreptunghiurilor caroiajului modelului sunt mai mici. Mic orarea
dimensiunilor dreptunghiurilor caroiajului duce îns la cre terea
volumului de munc . În Fig.3.8-1se prezint o re ea de curbe izocline
ob inute pentru o aib solicitat la compresiune.
F
Fig.3.8-1 Izocline pentru o aib

solictat la compresiune
156
Pentru a nu ap rea i izocromate, care se confund u or cu

izoclinele, la trasarea izoclinelor se vor folosi modele realizate din
materiale fotoelastice cu o sensibilitate optic sc zut .
Izoclinele apar atât în lumin alb cât i în lumin monocromat
sub forma unor benzi (franje) întunecate. Franjele izocline nu depind de
intensitatea înc rc rii modelului i ele î i modific pozi ia atunci când
polarizorul i analizorul (cu axele ortogonale) se rotesc succesiv. În
Fig.3.8-2 se prezint modul cum se modific pozi ia izoclinelor odat cu
schimbarea unghiului polaroizilor.
Dac modelul fotoelastic prezint anumite axe de simetrie, axele
respective formeaz dou izocline.
a)
b)
F
Fig.3.8-2 Modificarea pozi iei izoclinelor cu
rotirea polaroizilor
Prin punctele de aplicare ale for elor trec toate izoclinele, de to i

parametrii (Fig.3.8-3). Dac modelul prezint puncte singulare ( 1 2
= 0), prin aceste puncte trec izoclinele de to i parametri (Fig.3.8-4) de la
0 la 900.
F
300
450
600 Fig.3.8-3 Izocline pentru un disc
750 solicitat la compresiune
a)
F b)
157
1 1
Punct singular
2
Fig.3.8-4 Punct singular
Punctele singulare apar atât în lumin alb cât i monocromat

sub forma unor pete de culoare neagr .
Parametrii izoclinelor se exprim sub forma unui unghi care se
m soar fa de direc ia vertical , invers sensului trigonometric (în
sensul acelor de ceasornic).
3.8.2 Trasarea izostaticelor
Izostaticele dau traiectoriile tensiunilor normale principale. Ele se

traseaz dup înregistrarea (trasarea) izoclinelor. În Fig.3.8-5 se prezint
o familie de izocline de parametri i ( i unghiurile cu care s-au rotit
polaroizii) trasate ca la paragraful precedent (paragraful 3.8-1).
Izoclinele s-au raportat la sistemul de axe xOy.
Izocline
y
1
3 4
M4 2 Izostatice
C
M3
B
M2 A
x
M1 1 2 3
Fig.3.8-5 Trasarea izoclinelor
Pentru trasarea izostaticelor se procedeaz în felul urm tor: pe axa

Oy, la o distan egal , convenabil , se aleg punctele M1, M2 ... . Prin
punctul M1 se duce o dreapt care face cu axa Ox unghiul 1
corespunz tor izoclinei de unghi 1. Pe aceast dreapt se alege punctul
A situat la distan egal de cele dou izocline de parametri 1, 2. Prin
158
punctul A se duce o dreapt de unghi 2 corespunz tor izoclinei de

parametru 2. Se fixeaz punctul B pe aceast dreapt , situat la distan
egal de izoclinele de parametri 2, 3. Prin B se duce o dreapt de
unghi 3 egal cu parametrul izoclinei 3 i se fixeaz punctul C la distan
egal de izoclinele 3, 4. Se procedeaz analog mai departe.
Pornind acum din punctele M2, M3 ... i procedând ca mai înainte
se ob in alte izostatice, iar la final o familie de izostatice. tiind c exist
dou familii de izostatice rectangulare corespunzând celor dou tensiuni
normale principale 1, 2, cea de-a doua familie de izostatice se ob ine
ducând curbe ortogonale pe izostaticele trasate prin metoda prezentat
mai înainte.
3.8.3 Trasrea izocromatelor
Pentru trasarea izocromatelor se utilizeaz modele realizate din

materiale fotoelastice cu sensibilitate optic ridicat sau a luminii
polarizate circular. Una din aceste condi ii permite eliminarea izoclinelor
i eviden ierea numai a izocromatelor.
În vederea înregistr rii izocromatelor este necesar s se
foloseasc polariscoape care s permit citirea u oar atât a ordinelor
de band întregi, cât i a celor frac ionare (0,5; 1,5; 2,5 ...). În Fig.3.8-6
se prezint în ansamblu o instala ie utilizat la cercet ri fotoelastice.
Lam sfert
de und Polarizor,
lam sfert
de und
Analizor
Surs de
lumin
Model
Fig.3.8-6 Instala ie pentru cercet ri fotoelastice (vedere

de ansamblu)
159
Numerotarea ordinelor de band (k) se face totdeauna pornind de

la punctele singulare, care au ordinul de band zero (k = 0). Punctele
singulare sunt punctele pentru care 1 2 = 0. În Fig.3.8-7 se prezint o
re ea de izocromate ob inute pe o epruvet cu concentrator, solicitat la
încovoiere.
3 4
2
Mi 0 1 Mi
Fig.3.8-7 Izocromate ob inute la încovoiere
În cazul în care nu se eviden iaz puncte singulare, se consider

c punctul de intersec ie a dou muchii perpendiculare situate pe un
contur neînc rcat, este un punct singular. Procedeul cel mai simplu,
eficace i la îndemân de înregistrare a izocromatelor este fotografierea.
În Fig.3.8-8 se prezint re eaua de izocromate pentru mai multe
elemente.
a) b)
160
Ordinul
izocromatei
c) d)
e)
Fig.3.8-8 Re ea de izocromate pentru diferite elemente
Dac prin punctul în care se dore te determinarea st rii de

tensiune trece o izocromat , diferen a tensiunilor normale principale se
stabile te u or:
1 2 k 0 (3.8-1)
161
unde:
k num rul izocromatei ce trece prin acel punct
0 valoarea benzii.
Dac îns punctul în care se dore te determinarea st rii de

tensiune nu se afl pe o izocromat , ci între dou izocromate, atunci nu
se face o interpolare între valorile celor dou izocromate vecine,
deoarece intensitatea luminii nu variaz liniar, ci sinusoidal.
Pentru determinarea st rii de tensiune în puncte situate între dou
izocromate, se utilizeaz mai multe metode, a a numitele metode de
compensare. Cele mai uzuale metode de compensare sunt:
compensarea cu epruvet de trac iune
compensarea folosind compensatorul Babinet Soleil
compensarea dup metoda Tardy.
În literatura de specialitate aceste metode sunt prezentate în

detaliu. În ambele metode se impune cunoa terea dinainte a direc iilor
principale din punctul în care se dore te determinarea st rii de tensiune.
Cea mai utilizat metod de compensare i care nu necesit
aparatur deosebit este metoda Tardy.
Punctul A (Fig.3.8-9) este punctul în care se dore te determinarea
st rii de tensiune, punct situat între izocromatele de ordinul 3 i 4. În
punctul A se cunosc direc iile principale. Intereseaz ordinul de band
(k) în acest punct pentru a determina diferen a tensiunilor normale
principale.
În metoda Tardy se procedeaz astfel: se rotesc simultan (în bloc)
polaroizii i lamele sfert de und pân când direc iile planelor polaroizilor
se suprapun peste direc iile principale ale tensiunilor din punctul A
(franjele întunecate nu s-au modificat). Se rote te în continuare numai
analizorul cu n grade pân când se realizeaz extinc ie total , banda
num rul 3 s-a deplasat spre punctul A.
Direc iile principale

Izocromata de
ordinul 4
900
A
Izocromata de
ordinul 3
Fig.3.8-9 Determinarea valorii benzii dup

metoda Tardy
162
Înseamn c ordinul de band s-a modificat cu n/180 din valoarea

lui întreag , astfel c în punctul A ordinul de band este:
n
kA 3 (3.8-2)
180
Se poate proceda i altfel: se rote te numai analizorul dup ce axele

polaroizilor se suprapun peste direc iile principale din punctul A, în sens
invers cu n grade pân când se realizeaz extinc ie total în punctul A.
În acest caz, banda 4 s-a deplasat spre punctul A, iar ordinul de band
în A este:
n'
kA 4 (3.8-2)
180
Se poate constata u or c trebuie ca,
n n'
3 4 (3.8-3)
180 180
Sunt situa ii când distan a dintre dou izocromate este mic în

raport cu dimensiunea modelului i nu se impun condi ii deosebite de
precizie. În astfel de cazuri, pentru determinarea st rii de tensiune din
zona aflat între dou izocromate învecinate, se poate aplica
interpolarea.
Izocromatele se ob in atât în lumin polarizat plan cât i circular.
În lumin alb izocromatele sunt franje colorate în cele apte culori în
care se descompune lumina alb . În lumin monocromat izocromatele
apar ca franje întunecate.
Izocromatele depind de intensitatea (m rimea) înc rc rii
exterioare. Când sarcina cre te, num rul izocromatelor cre te (cre te
ordinul de band k) i invers.
Izocromatele nu î i modific pozi ia atunci când polaroizii se rotesc
simultan. Lamele sfert de und se pot anula, rotindu-le fa de direc iile
ini iale la 450. În acest caz se ob ine lumin polarizat plan i pe model
apar izoclinele a c ror separare de izocromate nu este tocmai u oar .
163
3.9 Tensiuni pe contur neînc rcat
Se vor prezenta câteva concluzii care rezult în urma studiilor

intreprinse asupra curbelor caracteristice. Aceste concluzii se vor
prezenta doar, f r a fi înso ite de argumente demonstrative, ele fiind
îns foarte utile în activitatea practic .
a) Dac pe un contur nu exist sarcini tangen iale, atunci acel
contur este o izostatic . Tensiunea normal principal la contur este
egal cu intensitatea sarcinii normale exterioare aplicat pe contur. Dac
lipse te i sarcina normal exterioar pe contur (contur neînc rcat),
atunci tensiunea normal la contur este nul i conturul este cu atât mai
mult o izostatic . În acest caz, poate exista doar o tensiune normal la
normala la contur în acel punct. Aceast tensiune se nume te tensiune
de coard , notat c (Fig.3.9-1).
Normal la contur
c c
Contur
S1 - Izostatic
S2 - Izostatic
Fig.3.9-1 Tensiunea de coard , c
b) În punctele de pe un contur neînc rcat unde tensiunile de pe

coard ( c) au valori extreme (maxime i minime), izoclina respectiv
ajunge pe o direc ie normal la acest contur (Fig.3.9-2).
Contur
Izostatic
Normale la
Izostatic contur
Fig.3.9-2 Izoclin normal la contur
c) În punctele de pe un contur lipsit de sarcini (neînc rcat) în care

ajunge o izocromat , tensiunea de coard c este egal cu tensiunea
normal principal 1, corespunz toare acelei izocromate (Fig.3.9-3).
2=0
1= c
1
Contur
Fig.3.9-2 Contur neînc rcat

Izopac
1 + 2 = s· 0 Izocromat
1 - 2 = k·
B B B B
0
B B
164
Deoarece 2 = 0, rezult :
1 2 1 c (3.9-1)
Tot prin acel punct trece i o izopac , ( 1 + 2).

d) Dac pe un contur neînc rcat, tensiunile de coard c au valori
maxime, ordinea spre contur a izocromatelor este cresc toare (Fig.3.9-
4a), iar dac tensiunile de coard au valori minime, ordinea spre contur a
izocromatelor este descresc toare (Fig.3.9-4b).
3 0
1
2
1
2 3
a) b)
Fig.3.9-4 Ordinea pe contur a izocromatelor
Aceast concluzie este de o mare importan , deoarece, în

general, tensiunile maxime apar pe conturul pieselor, iar cunoa terea
acestor tensiuni este obligatorie.
Dac o izoclin oarecare ajunge s intersecteze un contur
neînc rcat al modelului, tangenta dus la izoclin în punctul de
intersec ie face cu axa Ox un unghi egal cu parametrul izoclinei.
Utilizând izocromatele prezentate în Fig.3.9-4a, când tensiunile de
coard au valori maxime, se poate trasa relativ u or diagrama de varia ie
a tensiunii normale principale 1 ( 2 = 0) pe conturul piesei (Fig.3.9-5).
Trasarea diagramei de varia ie a tensiunii normale principale se
face ca în Fig.3.9-5. Se urm re te intersec ia izocromatelor cu conturul
neînc rcat al piesei. În punctele de intersec ie ale izocromatelor cu
conturul unde 2 =0, tensiunea normal principal 1 se determin cu
rela ia:
1 k 0 (3.9-2)
unde:
k ordinul izocromatei din acel punct
0 valoarea benzii.
3 0
3 0
2 0
Fig.3.9-5 Diagrama tensiunii

2 0 0 normale principale
0 k=1
k=3 k=2
165
Cu valorile determinate pentru 1 în punctele respective de pe

contur, se traseaz diagrama. De multe ori ne intereseaz i semnul
tensiunii normale (de întindere sau compresiune) nu numai valoarea lor.
Semnul tensiunii, de cele mai multe ori, se stabile te analizând modul de
solicitare al piesei. Dac aceast analiz nu ofer informa ii sigure, se
folose te a a numita prob cu vârf ascu it. Metoda const în ap sarea
conturului cu un vârf ascu it (chiar i cu o urubelni ). Dac tensiunea
de pe contur 1 este de întindere, prin ap sarea conturului izocromatele
se deplaseaz spre interior, cre te num rul lor. Dac tensiunea normal
la contur 1 este de compresiune, prin ap sarea conturului izocromatele
se vor deplasa spre conturul exterior al piesei, scade num rul
izocromatelor. Acest caz a fost prezentat pentru situa ia în care ordinul
izocromatelor cre te spre conturul exterior al piesei (Fig.3.9-5), mai exact
pentru situa ia atingerii pe contur a valorii maxime a tensiunii pe contur
(a valorii maxime a ordinului izocromatei).
166
3.10 Determinarea tensiunilor normale principale
Sunt situa ii, care deja au fost amintite, când una din tensiunile
normale principale dintr-un punct este nul (încovoiere pur , contur
neînc rcat etc.). În astfel de situa ii tensiunea normal principal 1 din
acele puncte, se poate determina u or cu ajutorul izocromatelor ob inute
pe cale fotoelastic ( 1 = k· 0).
De cele mai multe ori, în punctele în care se studiaz starea de
tensiune apar ambele tensiuni normale principale ( 1 i 2). Numai cu
ajutorul izocromatelor care dau diferen a 1 2 nu se pot determina
tensiunile normale principale 1, 2. Se pune întrebarea: cât este 1 i
cât 2 ? Pentru aflarea lui 1 i 2 trebuie cunoscute i alte rela ii între
cele dou tensiuni normale principale, rela ii ob inute prin diferite
metode.
tim c izopachele dau suma 1 + 2. Pe baza izocromatelor i
izopachelor se pot determina cele dou tensiuni 1 i 2 dintr-un punct.
Acel punct trebuie s fie situat pe izocromat i pe izopac .
Se cunoa te
pentru izocromate:
1 2 q k 0 (3.10-1a)
pentru izopache:
1 2 p s 0 (3.10-1b)
Adunând rela iile (3.10-1a,b) se ob ine:
2 1 p q (k s) 0 (3.10-1c)
de unde dup efectuarea calculelor:
p q k s
1 0 (3.10-2a)
2 2
p q s k
2 0 (3.10-2b)
2 2
Cum se determin îns suma 1 + 2 ?

Pentru determinarea sumei tensiunilor normale principale ( 1 + 2)
dintr-un punct s-au dezvoltat o serie de metode atât analitice cât i
experimentale.
167
a) Una dintre cele mai simple metode de determinare a sumei

tensiunilor normale principale se bazeaz pe m surarea deforma iilor
transversale (perpendiculare pe planul s u) ale modelului supus unei
st ri plane de tensiune. Sub ac iunea solicit rii modelul fotoelastic se
deformeaz i în direc ia axei z, perpendicular pe planul s u, se
produce deforma ia specific z, care se m soar (Fig. 3.10-1):
z x y (3.10-3)
E
y y
F F
z
B
z
z
F F
Fig.3.10-1 Determinarea sumei
tensiunilor normale principale
tiind c
x y 1 2 ct . (3.10-4)
se ob ine:
E
x y 1 2 z (3.10-5)
Cunoscând 1 + 2 (rela ia 3.10-5), pe baza rela iilor (3.10-2a,b) se

determin 1 i 2. M surarea deforma iei specifice transversale z se
poate face cu ajutorul unui extensometru lateral.
b) Determinarea tensiunilor normale principale 1 i 2 se poate
face i prin metoda re elelor. Prin aceast metod pe modelul de studiu
se traseaz o re ea dreptunghiular , având ca elemente suprafe e
dreptunghiulare. Aceast re ea se fotografiaz atât înainte cât i dup
solicitare. Dup solicitare elementele re elei i-au modificat dimensiunile.
Re eaua de dup solicitare se suprapune peste cea dinainte de
solicitare i se m soar deformarea re elei. M surarea deplas rilor se
168
face în dreptul fiec rui nod pe dou direc ii ortogonale. Cu ajutorul

deforma iei re elei se determin deforma iile specifice pe cele dou
direc ii ortogonale, x i y.
Cunoscând din teoria elasticit ii c
E
x y 1 2 x y (3.10-6)
1
i din fotoelasticimetrie c :
1 2 k 0 (3.10-7)
se ob ine:
E
1 x y k 0 (3.10-8a)
2 1
E
2 x y k 0 (3.10-8b)
2 1
Citirea deforma iei re elei i implicit determinarea deforma iilor

specifice x i y este foarte dificil , motiv care face ca aceast metod
s nu fie utilizat pe scar larg .
Metoda d totu i rezultate bune în cazul deforma iilor mari, cum ar
fi cazul solicit rilor în domeniul neelastic.
Deforma iile specifice x i y se pot ob ine i prin metoda franjelor
Moiré.
c) O alt metod simpl care d rezultate foarte bune, este metoda
lacurilor casante. Aceast metod va fi prezentat mai pe larg în
Capitolul 4 al prezentei lucr ri.
Dup aceast metod , modelul care se studiaz se acoper cu un
strat de lac, care dup înt rire formeaz o pelicul sub ire i casant .
Modelul fiind solicitat se deformeaz i o dat cu el i pelicula de lac.
Pelicula de lac având o rezisten la fisurare (rupere) mult mai
mic decât a materialului din care este realizat modelul, se va fisura
(rupe), ap rând pe suprafa a sa o re ea de fisuri.
Fisurile ap rute în pelicula de lac au direc ia perpendicular pe
direc ia tensiunii normale principale maxime (de întindere 1).
Valoarea tensiunii normale principale maxime de întindere 1m din
model în dreptul fisurilor lacului se determin cu rela ia:
1m Em 0l (3.10-9)
169
unde:
Em modulul de elasticitate longitudinal al materialului
modelului
0l valoarea minim a deforma iei specifice care produce
fisurarea lacului la o stare monoaxial de tensiune.
Rela ia (3.10-9) conduce totu i la rezultate aproximative. Cu toate

acestea, fiind o metod relativ simplu de aplicat i nu prea scump , este
destul de mult utilizat în activitatea de cercetare.
Folosirea acestei metode impune o grosime a lacului mult mai mic
decât a modelului, astfel încât solicitarea modelului s se transmit
integral stratului de lac.
Dac se cunoa te tensiunea normal principal maxim 1 1m
din model (rela ia 3.10-9) se poate determina valoarea tensiunii normale
principale 2 cu ajutorul izocromatei ce trece prin acel punct.
170
3.11 Transpunerea rezultatelor de la modelul

fotoelastic la piesa real
În urma studiului fotoelastic se ob ine imaginea câmpului de

tensiune i deforma ie pe modelul fotoelastic realizat.
În primul rând, modelul fotoelastic nu este realizat din acela i
material cu cel al piesei reale. De asemenea, dimensiunile modelului,
intensitatea sarcinilor care ac ioneaz asupra modelului nu sunt acelea i
cu ale piesei reale.
Din aceste considerente, rezultatele ob inute pentru modelul
fotoelastic nu se pot transpune pentru piesa real . Rezultatele ob inute
pentru modelul fotoelastic trebuie corectate.
Pentru starea plan de tensiune ecua iile de echilibru nu depind de
constantele elastice E i G ale materialului. În cazul absen ei for elor
masice (greut ii), când câmpul for elor masice este uniform (câmp
gravita ional) sau când câmpul for elor masice are distribu ie liniar ,
starea de tensiune din model este independent i de coeficientul lui
Poisson, .
În studiile fotoelastice, în majoritatea cazurilor câmpul for elor
masice este câmpul gravita ional, ceea ce face ca distribu ia tensiunilor
s fie independent de coeficientul lui Poisson.
În cazul modelelor multiplu conexe (modele cu g uri în interior)
starea de tensiune este influen at de coeficientul .
Pentru modelele multiplu conexe solicitate cu for e în echilibru pe
fiecare contur (Fig.3.11-1a,b) starea de tensiune este independent de ,
iar când for ele de pe fiecare contur nu sunt în echilibru (Fig.3.11-1c)
starea de tensiune din piesa real depinde de raportul dintre coeficienul
al materialului modelului fotoelastic i cel al piesei reale.
Pentru modelele simplu conexe (f r g uri) transpunerea
rezultatelor de la model la piesa real se face independent de
coeficientul .
F F F
F F
F1 F1
F1
F
a) b) c)
Fig.3.11-1 Înc rc ri pe modele dublu conexe
171
Transpunerea rezultatelor de la modelul fotoelastic la piesa real în

cazul solicit rilor în domeniul elastic, pentru cazul st rilor plane de
tensiune sau deforma ie, se face pe baza rela iei:
pr hmf bmf Fpr

(3.11-1)
mf hpr bpr Fmf
unde:
= hmf / hpr scara de reducere a în l imii, h
= bmf / bpr scara de reducere a grosimii, b
= Fmf / Fpr scara de reducere a intensit ii for elor de solicitare,
F
iar indicii au semnifica ia:
mf model fotoelastic
pr piesa real .
Din rela ia (3.11-1) se ob ine tensiunea din piesa real :
hmf bmf Fpr

pr mf (3.11-2)
hpr bpr Fmf
În general, pentru lungimi (în l ime, l ime) se ia aceea i scar :
l mf
(3.11-3)
l pr
iar rela ia (3.11-2) devine:
2
Fpr
pr mf (3.11-3)
Fmf
unde
factorul de scar pentru lungimi.
Pentru determinarea deforma iilor specifice în piesa real se

utilizeaz rela ia:
hmf bmf Fpr Emf
pr mf (3.11-4)
hpr bpr Fmf E pr
unde E sunt modulele de elasticitate ale materialelor modelului

fotoelastic, respectiv piesei reale i deforma iile specifice ale celor dou
materiale.
În Tabelul 3.11-1 se prezint rela iile de trecere de la modelul
fotoelastic la piesa real , pentru diferite m rimi, în cazul structurilor
liniare.
172
3.12 Fotoelasticitatea spa ial
Determinarea st rii de tensiune prin fotoelasticimetrie prezentat

anterior, s-a f cut numai pentru cazul st rii plane de tensiune.
În practic , se întâlnesc foarte multe cazuri de piese având diferite
forme constructive, în care starea de tensiune are un caracter
tridimensional (spa ial). Pentru aceste corpuri (piese) nu se pot utiliza
tehnicile de la cazul st rii plane de tensiune. În decursul anilor, s-au
dezvoltat o serie de metode, care au la baz fenomenele fotoelastice i
care se aplic în cazul corpurilor în care predomin starea spa ial de
tensiune.
În cazul fotoelasticimetriei spa iale, de o deosebit importan este
fixarea deforma iei modelului fotoelastic. Exist trei metode mai des
folosite pentru fixarea deforma iei modelului fotoelastic: metoda curgerii,
metoda înt ririi i metoda înghe rii tensiunilor.
Se va prezenta numai metoda înghe rii tensiunilor i a
deforma iilor, care se aplic pe scar larg i nu necesit aparatur
deosebit .
În toate metodele se folosesc materiale fotoelastice realizate pe
baz de polimeri, materiale care au proprietatea de a men ine deforma ia
permanent pe care au suferit-o în urma solicit rii.
În metoda înghe rii tensiunilor se folosesc materiale fotoelastice
pe baz de polimeri (r ini sintetice), materiale care prezint o structur
bifazic , fiecare faz având propriet i distincte.
Una din faze (primar ) este alc tuit dintr-o re ea de molecule
dispuse spa ial i care formeaz un schelet rigid. Aceast faz prezint
propriet i stabile la varia ia temperaturii.
Cea de a doua faz (secundar ) este format dintr-o re ea de
molecule mai mici, legate slab între ele. Aceast faz î i schimb mult
propriet ile o dat cu varia ia temperaturii. La cre terea temperaturii
faza secundar devine vâscoas .
În metoda înghe rii tensiunilor se procedeaz în felul urm tor:
modelul fotoelastic spa ial (tridimensional) realizat din material
fotosensibil bifazic, se introduce într-o etuv în care se poate varia
temperatura. Modelul se înc lze te pân când s-a atins temperatura la
care se desfac leg turile moleculare ale fazei secundare, aceasta
devenind vâscoas (Fig.3.12-1a). Aceast temperatur se nume te
temperatur critic , Tcr i ea este indicat de produc tor.
Când s-a atins temperatura critic Tcr se începe solicitarea
modelului, pân la atingerea valorii stabilite (Fig.3.12-1b). Modelul se
men ine în etuv la temperatura Tcr i la înc rcarea stabilit un timp
suficient de mare, astfel încât temperatura critic Tcr s fie atins în toat
masa modelului. În acest caz faza primar insensibil la varia ia
174
temperaturii, se deformeaz datorit solicit rii la care este supus . Mai

departe men inând solicitarea, se începe procesul de r cire lent a
modelului, timp în care faza secundar se solidific , blocând moleculele
fazei primare în starea deformat pe care o are. Dup ce faza secundar
s-a solidificat complet, se scoate modelul din etuv . S-a ob inut astfel un
model fotoelastic într-o stare de tensiune analoag aceleia produse în
timpul solicit rii.
T [0 C]
men inere
Tcr
r cire
înc lzire
Timp
a)
men inere
Timp
b)
Fig.3.12-1 Aplicarea metodei înghe rii tensiunilor
Aceast stare de solicitare nu se modific prin t ierea modelului.

Modelul fotoelastic astfel ob inut se sec ioneaz , formându-se elemente
plane care se analizeaz pe cale fotoelastic dup tehnicile cunoscute.
175
3.13 Sec ionarea modelelor i determinarea

tensiunilor normale principale
Dup ce s-au fixat deforma iile (tensiunile) modelului fotoelastic

tridimensional (spa ial) din zona unde se studiaz starea de tensiune se
taie elemente plane (felii). Feliile se studiaz separat cu ajutorul
polariscopului. Elementele plane deta ate trebuie s aib grosime mic
în compara ie cu dimensiunile modelului, p strându-se astfel starea
plan de tensiune (tensiunile se pot astfel considera constante pe
grosimea elementului).
Ca modele fotoelastice plane se pot utiliza i elemente
paralelipipedice de dimensiuni h1, h2, h3 decupate din jurul punctului în
care se studiaz starea de tensiune. Acest element paralelipipedic se
expune unui fascicol de lumin monocromat dup cele trei direc ii
ortogonale x, y, z (Fig.3.13-1).
Când lumina ac ioneaz asupra elementului dup direc ia x
(Fig.3.13-1a) se ob ine:
2 3 kx 0
(3.13-1a)
h3
Cum 3 = 0, rezult :
2 kx 0
(3.13-1b)
h3
unde
kx ordinul benzii citit dup direc ia x.
y
2
x
h2 h2
h1 h1
h3 3 =0
z
a)
y
h3
x
h2
h3
1
h1 h1
3 =0
Direc ia luminii z
b)
176
y
h3
2
h3
x
h2 h2 1
h1
Direc ia luminii z
c)
Fig.3.13-1 Analiza elementelor spa iale
Dac lumina ac ioneaz asupra elementului dup direc ia y

(Fig.3.13-1b) se ob ine:
1 3 ky 0
(3.13-2a)
h2
Cum 3 = 0 rezult
1 ky 0
(3.13-2b)
h2
unde:
ky ordinul benzii citit dup direc ia y.
Când lumina ac ioneaz asupra elementului dup direc ia z

(Fig.3.13-1c) se ob ine:
1 2 kz 0
(3.13-3)
h1
unde:
kz ordinul benzii citit dup direc ia z.
Cele trei rela ii (3.13-1,2,3) permit s se determinae tensiunile

normale principale 1, 2, 3.
Analizând toate elementele plane (fâ iile) rezultate din model se
poate trece la determinarea st rii de tensiune în modelul întreg, iar pe
baza criteriilor similitudinii se trece la studiul piesei cercetate.
Determinarea st rii de tensiune din corpurile tridimensionale
(spa iale) se poate face i prin alte metode.
177
3.14 Materiale folosite pentru modelele

fotoelastice
3.14.1 Calit ile materialelor fotoelastice
Pentru ca un material fotoelastic s corespund cât mai bine din

punct de vedere calitativ, el trebuie s prezinte în general urm toarele
calit i:
transparen cât mai bun
lips de bule, cr p turi i stratific ri în grosime
omogenitate
în stare normal (nesolicitat) s prezinte izotropie optic
(absen a birefringen ei ini iale)
s prezinte sensibilitate optic ridicat , adic ob inerea unui
num r cât mai mare de izocromate la solicit ri relativ mici în
domeniul elastic
modul de elasticitate ridicat i rigiditate cât mai mare
s nu permit tensiuni ini iale
s aib o comportare liniar în domeniul elastic de solicitare
s nu prezinte fenomenul de fluaj i s - i p streze calit ile la
varia ii mici de temperatur
s prezinte varia ii liniare între tensiuni i deforma ii specifice,
precum i între tensiuni i izocromate
s poat fi prelucrate mecanic u or i f r modificarea
propriet ilor
s aib un pre de cost sc zut.
Nu exist materiale fotoelastice care s r spund perfect la toate

aceste cerin e. Exist o diversitate mare de materiale fotoelastice,
fiecare r spunzând mai mult sau mai pu in la aceste cerin e.
3.14.2 Tipuri de materiale fotoelastice
Exist o mul ime de materiale care se folosesc la confec ionarea

modelelor fotoelastice. Cele mai utilizate materiale folosite pentru
modelele fotoelastice sunt:
a) Sticla. Sticla este primul material fotoelastic care a fost utilizat
pentru realizarea modelelor fotoelastice. Are sensibilitate optic redus
i este foarte fragil . Nu se recomand pentru cercet ri fotoelastice, cu
toate c prezint o foarte bun transparen .
b) Plexiglasul are sensibilitate optic redus , izocromatele ap rând
la solicit ri peste limita de elasticitate. Se folose te mai mult pentru
ob inerea izoclinelor. Plexiglasul se comport mult mai bine la
178
compresiune decât la întindere. Plexiglasul se prelucreaz mai u or

decât alte materiale fotoelastice.
c) Gelatina este un material foarte sensibil optic, prezentând
sensibilitate chiar i la ac iunea greut ii proprii.
d) R inile sintetice sunt foarte mult utilizate la cercet ri
fotoelastice, datorit sensibilit ii lor ridicate. La solicit ri sub limita de
elasticitate se pot ob ine 15 ... 20 izocromate.
Cele mai utilizate tipuri de r ini sintetice care se folosesc pentru
ob inerea modelului fotoelastic sunt: Araldit, Kriston, Decorit, Trolit,
Bachelita, Juralit, Catalin 800, Dinox etc.
În Tabelul 3.14-1 sunt prezentate propriet ile fizice ale unor
materiale fotoelastice.
Aralditul B. La confec ionarea modelelor fotoelastice amestecul de
turnare este format din 25 ... 40 p r i în greutate de înt ritor tip 901, la
100 p r i în greutate de r in . Dac se dore te ca modelul s prezinte o
duritate ridicat , trebuie ca amestecul de turnare s fie compus din 15 ...
35 p r i greutate înt ritor 901 la 100 p r i greutate r in . Cei doi
constituien i ai aralditului (înt ritorul i r ina) se înc lzesc pân devin
lichizi, apoi se amestec timp de 1 ... 1,5 ore, dup care se toarn în
form , la 1200 C ... 1400 C. În Tabelul 3.14-2 sunt prezentate o serie de
date referitoare la propriet ile fizico-chimice ale aralditului de tip B.
Tabelul 3.14-1 Caracteristicile fizice ale unor materiale fotoelastice

Constanta Const.
fotoelastic Limita de Rezisten a Modulul Coef. lui Indic. de
Materialul 0 la elasticitate le rupere de Poisson de sensi-
temperatura [MPa] [MPa] elasticit. refrac ie bilitate
camerei E·104 n Q= (E/
3
[daN/cm [MPa] 0)·10
franje]
Sticl 112 61 70 6,3 0,25 1,4-1,9 5,6
Plexiglas 57 - 49 0,28 0,38 1,49 0,49
Celuloid 21 28 52,5 0,245 0,33 - 1,16
CR 39 6,7 21 49 0,175 - 1,505 2,60
Araldit
CT200 4,35 - 70 0,28 0,4 1,6 6,45
sau
6020
Gelatin 9,1·10-3 - - 770 0,5 - 84500
179
Tabelul 3.14-2 Caracteristicile aralditului de tip B

Nr. Proprietatea Simbol Unitatea de Valoare
crt. m sur
1 Greutatea specific daN/dm3 1,1 ... 1,2
2
2 Rezisten a la rupere la întindere rt daN/dm 600 ... 800
3 Rezisten a la rupere la încovoiere ri daN/dm2 900 ... 1200
4 Rezilien a K daN·cm/dm2 10 ... 20
2
5 Rezisten a admisibil la temperatur a daN/dm 400
ambiant
6 Rezisten a admisibil la 1300 C ... at daN/dm2 5
0
200 C
7 Coeficientul lui Poisson - 0,33
8 Coeficientul de dilatare liniar grd/0C 60·10-6
9 Coeficientul de transmisie a c ldurii q kcal/m·h·grd 0,16
0
10 Temperatura de lucru to C 110 ... 120
0
11 Temperatura de descompunere td C 340 ... 350
12 Constanta fotoelastic la temperatur 0 daN/cm2· fr 12 ... 18
ambiant
Aralditul D. Acest tip de araldit se toarn de obicei la rece. În

func ie de caracteristicile pe care trebuie s le satisfac , materialul
fotoelastic se realizeaz din diferite compozi ii ale amestecului de
turnare. Pentru modelele care lucreaz la temperaturi cuprinse între 80
... 1000 C, amestecul de turnare se compune din 45 p r i în greutate de
înt ritor tip 901 la 100 p r i în greutate de r in . Când se dore te o
duritate mai mare, amestecul de turnare este alc tuit din 9 ... 10 p r i în
greutate de înt ritor tip 951 la 100 p r i în greutate de r in . Înt ritorul
fiind mai fluid trebuie turnat treptat i cu mare aten ie pentru evitarea
form rii bulelor de aer. Se amestec apoi 1 ... 1,5 ore pentru o
omogenizare bun . Dac se folose te o cantitate mai mic de înt ritor,
timpul de amestecare cre te la 2 ... 2,5 ore. În timpul amestec rii
temperatura amestecului cre te puternic. Când s-a ajuns cu 10 ... 150 C
sub temperatura de înt rire se începe turnarea în form , astfel ca la
finele turn rii s se ating temperatura de înt rire. Timpii de înt rire
variaz în func ie de temperatura de înc lzire.
În Tabelul 3.14-3 sunt prezentate propriet ile aralditului de tip D.
Tabelul 3.14-3 Propriet ile aralditului de tip D

crt. m sur
2
2 Rezisten a la rupere la întindere rt daN/dm 550 ... 800
2
3 Rezisten a la rupere la încovoiere ri daN/dm 900 ... 1100
4 Rezilien a K daN·cm/dm2 12 ... 15
2
5 Limita de curgere la temperatur c daN/dm 300 ... 4000
ambiant
180
6 Limita de curgere la 1000 C c daN/dm2 5 ... 6

7 Modulul de elasticitate la temperatur E daN/dm2 (26 ...
ambiant 30)·103
8 Modulul de elasticitate la 1100 C Et daN/dm2 140 ... 180
9 Coeficientul de dilatare liniar grd/0C (90 ...
95)·10-6
10 Coeficientul de transmisie a c ldurii q kcal/m·h·grd -
0
11 Temperatura de înghe are td C 110 ... 120
12 Constanta fotoelastic la temperatur 0 daN/cm2· fr 13 ... 15
ambiant
13 Constanta fotoelastic la 1100 C 0t daN/cm2· fr 0,28 ... 0,32
14 Constanta de deforma ie optic la 0 fr./cm 1750 ...
temperatur ambiant 2300
15 Constanta de deforma ie optic la 0t fr./cm 450 ... 650
1100 C
În Tabelul 3.14-4 sunt prezentate valorile timpului de înt rire i ale

temperaturii de înc lzire pentru Araldit B, respectiv Araldit D.
Tabelul 3.14-4 Timpul de înt rire i temperatura de înc lzire pentru Araldit B i
Araldit D
0
Timpul de înt rire [ore] Temperatura de înc lzire [ C]
Araldit B Araldit D Araldit B Araldit D
14 20 14 24 100 20
14 - 120 -
7 10 - 140 -
7 57 160 40
23 13 180 70
12 < 10 min 200 100
- < 5 min - 130
Dintre r inile epoxidice române ti cele mai bune sunt ce din

familia DINOX. Propriet ile acestora se aproprie foarte mult de cele de
tip Araldit. Din familia DINOX se pot aminti r inile: DINOX 010 cu
înt rire la rece i DINOX 110 cu înt rire la cald.
DINOX 010P este recomandat pentru modele fotoelastice plane.
La temperatura camerei r ina este lichid i vâscoas . Înt ritorul folosit
este trietilentetramina, care se amestec cu r ina în propor ie de 10 ...
15 % la 25 ... 300 C. Înt ritorul se adaug treptat (mai ales atunci când se
afl în cantitate mare) i se amestec timp de 1 ... 1,5 ore. În timpul
amestec rii temperatura amestecului cre te pân la 1300 C.
DINOX 110 este recomandat pentru situa ia când modelul
fotoelastic este spa ial. În acest caz înt ritorul este o anhidrid ftalic
(DINOX 110F) sau maleic (DINOX 110). Atât înt ritorul cât i r ina la
temperatur ambiant este sub form de pulbere. Pentru ob inerea
181
amestecului de turnare, r ina i înt ritorul se înc lzesc la 130 ... 1400 C,
moment în care ele se topesc i devin lichide. Înt ritorul în stare lichid
se amestec cu r ina în propor ie de 25 ... 35 %. Compozi ia astfel
format se amestec timp de 10 ... 15 minute dup care se toarn
preg tit i înc lzit la aceea i temperatur ca i a r inii. Dup r cire
amestecul trebuie detensionat. Pentru aceasta modelul se înc lze te la
1400 C cu o vitez de 10 0C/h i men inere la aceast temperatur timp
de 3 ore, perioad în care r cirea se desf oar cu o vitez de 50 C/h.
În Tabelul 3.14-5 i Tabelul 3.14-6 se prezint principale propriet i
pentru DINOX 010P, respectiv DINOX 110F.
Tabelul 3.14-5 Propriet i pentru DINOX 010P

crt. m sur
2 Modulul de elasticitate la temperatur E daN/dm2 (20 ...
ambiant 30)·103
0
3 Temperatura de înghe are td C 110 .. 120
2
4 Constanta fotoelastic la temperatur 0 daN/cm ·fr 11 ... 13
ambiant
5 Constanta de deformare la temperatur 0 fr/cm 1750 ...
ambiant 2300
6 Timp de înt rire t ore 48
Tabelul 3.14-6 Propriet i pentru DINOX 110F

crt. m sur
2
2 Rezisten a la rupere la trac iune rt daN/dm 394 ... 675
3 Modulul de elasticitate la temperatur E daN/dm2 28,5·103
ambiant
0
4 Temperatura de înghe are td C 105
2
5 Constanta fotoelastic a modelului la 0 daN/cm ·fr 0,424
1050 C
6 Constanta fotoelastic a materialui la 0 daN/cm2·fr 0,254
0
105 C
7 Constanta fotoelastic a materialui la 0 daN/cm2·fr 9,7
temperatur ambiant
R inile epoxidice se folosesc pentru confec ionarea modelelor

fotoelastice când se efectueaz cercet ri cantitative.
182
3.15 Confec ionarea modelelor fotoelastice
Pentru confec ionarea modelelor fotoelastice plane se folosesc

materiale fotoelastice sub form de pl ci.
Ob inerea modelului din plac se realizeaz cu ajutorul unui
ablon. Conturul modelului se taie cu fer str ul (din trusa de traforaj).
Marginile se pilesc bine i se lefuiesc cu hârtie mirghel cu granula ie
fin . Prelucrarea mecanic a marginilor trebuie f cut cu grij , pentru a
se evita înc lzirea local i formarea unor margini bombate.
La centrarea în dispozitivul de încercare, atât modelul de cercetat
cât i cel pentru etalonare se ung cu un strat sub ire i uniform de
vaselin .
Dac dup prelucr rile amintite se constat c materialul în stare
normal (nesolicitat) prezint tensiuni remanente, acestuia i se aplic un
tratament termic. Tratamentul termic const în men inerea epruvetelor în
cuptor circa 24 de ore la o temperatur de 600 C.
183
3.16 Introducere în fotoelasticimetria prin reflexie
3.16.1 Polariscopul cu reflexie
Principiul de func ionare al unui polariscop cu reflexie a fost

prezentat succint într-un paragraf anterior (paragraful 3.2.7).
Polariscopul cu reflexie (Fig.3.16-1) este un aparat optic de
precizie care poate determina:
direc iile tensiunilor principale în fiecare punct al piesei supuse
încerc rii
diferen a tensiunilor principale sau ale deforma iilor (maximul
tensiunii tangen iale) în fiecare punct
valoarea tensiunilor principale în fiecare punct, pe frontierele
neînc rcate i în alte zone cu stare de tensiune uniaxial (cu
aplicabilitate numai pentru materiale omogene, izotrope i liniar
elastice).
Fig.3.16-1 Polariscopului cu reflexie (vedere general )
O caracteristic important a aparatului este capacitatea de

analiz a întregului câmp de tensiuni. Zonele cele mai solicitate
(eventuale zone de rupere) sunt vizualizate imediat de c tre operator, ca
i zonele neînc rcate.
Polariscopul cu reflexie are în componen dou ansamble
principale: ansamblul optic i sursa de lumin de mare intensitate.
Ansamblul optic (Fig.3.16-2) este prev zut cu dou lentile rotative
(lentilele polarizor i analizor), precum i cu dou lentile sfert de und .
184
Analizor Sursa de Polarizor Lam sfert de und

Lam sfert lumin
de und
Polarizor
Observator
Pies
Lam sfert de und
Sursa de
Analizor
lumin Lam sfert de und
Model fotoelastic
Fig.3.16-2 Aranjamentul optic al polariscopului cu reflexie
Raza luminoas incident este transmis prin polarizor, iar raza

reflectat este transmis prin analizor. Polaroizii sunt proiecta i pentru a
se putea roti independent, ceea ce permite m sur tori rapide prin
metoda de compensare Tardy. În Fig.3.16-3 se prezint schema de
principiu a polariscopului cu reflexie.
Fig.3.16-3 Schema de principiu a polariscopului cu reflexie

(scala de m sur i control a analizorului)
Polariscopul cu reflexie se realizeaz în mai multe variante

constructive (Fig.3.16-4):
modelul 030, ofer accesorii op ionale care pot acoperi un domeniu
larg de m surare al deforma iilor
modelul 031, la care sursa de lumin are greutate minim i este
focalizat
modelul 131, cu un sistem de r cire pentru surs i transformator
185
modelul 040, care permite m sur tori rapide i exacte asupra

pieselor înc rcate static, cu afi aj numeric.
Fig.3.16-4 Variante constructive ale polariscopului cu reflexie
3.16.2 Materiale de acoperire
Alegerea foliilor (materialelor de acoperire) se face func ie de

propriet ile acestora precum i de forma piesei de încercat. Aceast
opera ie este important pentru succesul cercet rii.
Materialele de acoperire se g sesc sub forma unor coli plane i
sub form lichid , putându-se aplica pe metal, beton, plastic, cauciuc
etc.
Materialele de acoperire sunt amestecuri de r ini în propor ii
controlate pentru a se asigura performan ele fotoelastice necesare. Se
g sesc i truse de aplicare, proiectate în mod special pentru acest scop,
con inând tot ceea ce este necesar pentru aplicarea foliei fotoelastice pe
piesa de încercat.
Tehnologia de aplicare a foliei fotoelastice i a adezivului pe pies
trebuie s urmeze întocmai instruc iunile date de produc tor. O aten ie
deosebit trebuie acordat aplic ri foliilor pe suprafe e curbe.
Precizia m sur torilor este înfluen at de efectul de înt rire al
foliei, efect care este cu atât mai puternic cu cât grosimea foliei este mai
mare.
În Tabelul 3.16-1 se prezint valorile deforma iei specifice maxime
pentru câteva materiale utilizate la confec ionarea foliilor de acoperire.
Tabelul 3.16-1 Deforma ii specifice maxime i aplica ii pentru folii fotoelastice

Folii fotoelastice Deforma ia specific Aplica ii recomandate
maxim [%]
PS-1 10 Încerc ri pe metale,
PS-2 3 beton,
PS-8 3 sticl
186
PL-1 3
PL-8 3
PS-3 30 Încerc ri pe materiale
PL-2 50 moi: cauciuc, plastic,
PL-3 110 lemn
PS-4 150
3.16.3 Generarea franjelor
Se consider c la început piesa este nesolicitat , apoi se solicit

în mod treptat.
La început, franjele vor ap rea în punctele cu tensiunile cele mai
mari. Pe m sur ce înc rcarea cre te, apar franje noi, iar franjele
ap rute la început se deplasez c tre zonele de tensiune mic . Franjele
se numeroteaz în ordinea în care ele apar i î i vor p stra ordinul de
band pe toat perioada cercet rii. Ele sunt continue i nu se vor
intersecta niciodat între ele.
La polariscopul cu reflexie, franjele (izocromatele) apar ca o serie
de benzi de culori diferite, în care fiecare band reprezint un grad diferit
de birefringen . Culoarea fiec rei benzi indic ordinul acesteia (Tabelul
3.20-2), de o deosebit importan din punct de vedere practic.
Tabelul 3.16-2 Culoarea, întârzierea i ordinul franjei

Culoarea Întârzierea [nm] Ordinul franjei
Negru 0 0
Gri 160 0,28
Alb 260 0,45
Galben deschis 345 0,6
Portocaliu 460 0,8
Ro u închis 520 0,91
Violet 575 1
Albastru închis 620 1,08
Albastru-verde 700 1,22
Verde-galben 800 1,39
Portocaliu 935 1,63
Ro u 1050 1,82
Violet 1150 2
Verde 1350 2,35
Verde-galben 1440 2,5
Ro u 1520 2,65
Trecere ro u-verde 1730 3
187
Verde 1800 3,1

Roz 2100 3,65
Trecere roz-verde 2300 4
Verde 2400 4,15
Dup cum se cunoa te, în cazul folosirii luminii monocromate,

m rimea întârzierii de-a lungul unei franje este un multiplu întreg de
lungimi de und ( , 2 , 3 ... ), razele luminoase sunt defazate cu 1800 i
exist o anulare reciproc , conducând la extinc ie. Când întârzierea este
un multiplu impar de /2 ( /2, 3 /2, 5 /2 ...) se ob ine o str lucire
maxim , razele luminoase fiind în faz .
Deoarece intensitatea luminii este o func ie de sin2 al întârzierii, pe
modelul cercetat apar franje alternant luminoase i întunecate. Lumina
alb folosit pentru interpretarea franjelor în fotoelasticimetrie este
compus din toate lungimile de und ale spectrului vizibil. Din acest
motiv, întârzierea care determin tergerea unei lungimi de und , în
general nu produce tergerea altora. Cu cre terea birefringen ei fiecare
culoare din spectru este tears pe rând, corespunz tor lungimii ei de
und din spectrul vizibil (începând cu violetul, care corespunde celei mai
mici lungimi de und din spectrul vizibil), observatorul v zând culoarea
complementar . Aceast culoare complementar este cea care
realizeaz vizualizarea modelului franjei în lumin alb . În Tabelul 3.16-2
se prezint i ordinul franjei, precum i întârzierea corespunz toare
fiec rei culori.
3.16.4 Identificarea franjelor
Dac se prive te piesa neînc rcat acoperit cu folie prin

polariscop, folia apare de culoare neagr . Pe m sur ce înc rcarea
cre te, zonele cu tensiuni mari încep s se coloreze, la început gri, apoi
alb, iar când se produce extinc ia violetului apare culoarea galben.
Înc rcând mai departe, la extinc ia albastrului apare culoarea portocaliu,
iar la extinc ia culorii verde este vizualizat ro ul. Urm toarea culoare
care va disp rea cu cre terea solicit rii este galbenul, iar în locul ei
apare violetul, aceasta este urmat de extinc ia portocaliului i apari ia
albastrului.
Franja violet, observat relativ u or între cea ro ie i cea albastr ,
este foarte sensibil la cea mai mic modificare a deform rii. Datorit
preciziei sale este selectat pentru a marca ordinul franjei, k = 1. Apari ia
i a altor culori indic prezen a altor ordine de band : k = 2, k = 3, ... .
188
4. Metoda lacurilor casante
4 METODA LACURILOR CASANTE
4.1 Prezentarea metodei
Prin aceast metod , piesa care urmeaz a fi cercetat se acoper

cu un strat sub ire de lac casant, acesta trebuind s adere perfect la
suprafa a piesei. Lacul casant trebuie s aib o rezisten la rupere
(fisurare) mai mic decât limita de elasticitate a materialului piesei.
Deforma ia specific minim la care în lac apar fisuri poart numele de
prag de deforma ie al lacului, notat cu 0. Un lac este cu atât mai sensibil
cu cât are un prag de deforma ie mai sc zut. Lacul fiind fixat pe piesa
solicitat se deformeaz odat cu aceasta. La un anumit nivel al
deforma iei lacului, în stratul de lac apar fisuri, direc ia acestora oferindu-
ne posibilitatea stabilirii direc iilor tensiunilor normale principale de la
suprafa a piesei. Tensiunea normal maxim 1 este orientat dup o
direc ie perpendicular (normal ) pe direc ia fisurilor din stratul de lac.
Stratul de lac având o grosime mic 0,1 0,15 mm, nu împiedic
deformarea piesei. Fisurile ap rute în stratul de lac dau atât informa ii
calitative cât i cantitative cu privire la starea de tensiune de la suprafa a
piesei.
Informa iile calitative se refer la faptul c orientarea fisurilor dau
direc iile tensiunilor normale principale i în acela i timp precizeaz
zonele cele mai solicitate ale piesei, zone care ulterior pot fi studiate mai
am nun it prin alte metode.
Metoda lacurilor casante poate preciza i valoarea tensiunilor
normale principale, ceea ce constituie latura cantitativ a metodei.
Pentru o vizualizare mai pronun at a câmpului de fisuri din stratul
de lac, suprafa a piesei se acoper cu diferite substan e. Spre exemplu,
vopsirea în alb a suprafe ei piesei m re te gradul de vizualizare a
câmpului de fisuri din stratul de lac.
Metoda lacurilor casante prezint avantaje dar i dezavantaje. Ca
avantaje se pot aminti urm toarele:
pentru zona cercetat ofer date cu privire la direc iile
tensiunilor normale principale i nu este necesar un studiu punct
cu punct, ca în cazul tensometriei sau fotoelasticimetriei
pentru cercetare nu trebuie realizate modele, studiul putându-se
face chiar pe piesa real
valoarea tensiunilor normale principale se determin cu rela ii
simple.
Ca dezavantaje ale acestei metode se precizeaz faptul c

precizia m sur torilor este influen at de o serie de factori: temperatura
189
i umiditatea mediului în care se efectueaz cercetarea, grosimea

stratului de lac i valoarea tensiunilor ini iale din pies . Cunoscând
influen a acestor factori i luând m suri corespunz toare de contracarare
a lor, precizia m sur torilor cre te i metoda poate fi utilizat cu rezultate
foarte bune.
190
4.2 Lacuri casante
4.2.1 Clasificarea lacurilor casante. Tipuri de lacuri casante i

principalele lor caracteristici
Lacul care se utilizeaz la încerc ri poate fi lichid, înt rindu-se pe

pies , sau poate fi solid, atunci când el se tope te prin înc lzire. În cazul
lacurilor lichide care se înt resc pe pies , datorit contrac iei lor când
ajung în stare solid , în ele apar tensiuni remanente. De tensiunile
remanente trebuie inut seama, altfel rezultatele ob inute pot fi altele
decât cele reale. Spre exemplu, dac tensiunile remanente sunt de
întindere, atunci pân la atingerea pragului de deforma ie al lacului este
necesar o tensiune suplimentar mai mic . Pentru a ob ine rezultate
corecte, lacul în stare natural trebuie s fie lipsit de tensiuni, cre terea
tensiunii pân la atingerea pragului de deforma ie s înceap de la
valoarea zero.
Lacurile casante se clasific , în general, dup urm toarele criterii:
a) Starea fizic . Dup acest criteriu lacurile casante pot fi :
solide
lichide
sub form de pulberi
lacuri email.
b) Dup elementul principal din compozi ia lacului pot fi:
lacuri pe baz de r ini, utilizate la temperaturi cuprinse între
00 C i 400 C.
lacuri pe baz de ceramic , utilizate la temperaturi ridicate
(pân la 3800 C).
c) Dup scopul urm rit. În acest caz lacurile pot fi:
calitative, când se urm re te traseul direc iilor tensiunilor
normale principale (a liniilor izocline) i a zonelor de solicitare
maxim .
cantitative, când se urm re te i ob inerea valorilor
tensiunilor normale principale.
Ast zi exist o mare varietate de lacuri casante i apari ia altora cu

performan e ridicate este doar o chestiune de timp.
Cele mai utilizate lacuri casante sunt tipurile: Stresscoat, Maybach,
ONERA, SNECMA, Brafa, Tens-Lac, All-Temp. Toate aceste lacuri au
pragul de deforma ie sub limita de elasticitate a o elului obi nuit, i
fiecare corespunde unui anumit procedeu de utilizare.
Fiecare tip de lac este înso it de instruc iuni de utilizare, indicându-
se principalele caracteristici, în special pragul de deforma ie, iar unele
lacuri sunt înso ite chiar i de echipamentul de lucru necesar.
191
Nu se vor prezenta toate tipurile de lac casant, ci numai acelea

care se utilizeaz cel mai mult i cele pentru care tehnologia de aplicare
este mai simpl .
Lacul Stresscoat, are în compozi ie r in , plastifiant i solvent.
Prin combinarea acestor componente în diferite propor ii se ob in lacuri
cu diferite sensibilit i (pragul de deforma ie). Acest tip de lac se livreaz
împreun cu echipamentul necesar: aparat de pulverizat, dispozitiv de
etalonare, butelii cu lacuri de diferite sensibilit i, solven i pentru
preg tirea suprafe elor piesei, solu ii pentru o mai bun eviden iere a
câmpului de fisuri.
Acest tip de lac are pragul de deforma ie 0 = (2 30)·10-4, fiind
sub limita de elasticitate a majorit ii materialelor utilizate în construc ia
de ma ini.
Se poate utiliza cu rezultate foarte bune i în cazul solicit rilor
dinamice.
În general se livreaz în butelii i se depune pe pies prin
pulverizare în mai multe straturi.
Lacul Tens-Lac este de produc ie american i se fabric în multe
variante, pe grupe de sensibilitate. Pragul de deforma ie este în jur de
5·10-4 i este foarte sensibil la varia iile de temperatur i umiditate.
Pentru o bun vizualizare a fisurilor este necesar acoperirea piesei cu
un strat de aluminiu reflectorizant. Acest lac are avantajul c poate fi
reutilizat. Dup o prim utilizare, lacul nu se înl tur dac mai sunt
necesare i alte încerc ri, ci stratul ini ial fisurat se acoper cu un strat
nou de lac pân la acoperirea fisurilor ap rute la prima încercare.
Pentru ob inerea de rezultate bune nu se recomand folosirea
lacului la mai mult de dou încerc ri.
4.2.2 Alegerea lacului, preg tirea suprafe elor i aplicarea lui

pe pies
Alegerea unui anumit tip de lac se face, în primul rând, în func ie

de temperatura la care urmeaz a se efectua cercetarea piesei. Pragul
de deforma ie este influen at mult i de durata de uscare a lacului. Din
aceste considerente, instruc iunile de folosire a lacurilor casante puse la
dispozi ia cercet torului trebuie respectate cu stricte e. În general,
firmele produc toare de astfel de materiale pun la dispozi ia
cercet torilor diagrame dup care trebuie ales un anumit tip de lac. În
Fig.4.2-1 se prezint o astfel de diagram pus la dispozi ie de firma
Magnaflux pentru produsele sale (lacuri Stresscoat). Se eviden iaz
influen a temperaturii de încercare asupra pragului de deforma ie.
Dac se amestec lacuri de sensibilit i diferite, în func ie de
propor ia fiec rui component în amestec, se ob ine un lac intermediar.
192
Rezultatele care se ob in la încerc rile f cute cu lacuri casante,

sunt influen ate în mare parte de felul în care se preg te te suprafa a pe
care se aplic lacul, precum i de modul în care se face aplicarea lacului
pe suprafa a de cercetat.
Suprafa a piesei care urmeaz a fi cercetat i pe care se aplic
stratul de lac, trebuie s fie foarte bine cur at de urme de vopsea,
rugin , gr simi etc. Cur irea suprafe ei se poate realiza cu ajutorul
polizorului, periei de sârm , sau prin sablare cu nisip. Dup cur irea
grosier urmeaz cur irea de gr simi, folosind un solvent. Urmeaz
apoi tergerea suprafe ei cu o cârp uscat curat .
Temperatura de încercare [0 C]
Fig.4.2-1 Tipuri de lacuri casante
Dup cur irea suprafe ei, de cele mai multe ori, suprafa a se
acoper cu un strat sub ire de grund de aluminiu. Acest strat de grund
asigur o mai bun vizualizare a câmpului de fisuri din lac i totodat se
poate face o apreciere mai corect a grosimii stratului de lac depus pe
pies . Stratul de lac se aplic cu ajutorul unui pistol prin pulverizare
(Fig.4.2-2), îns trebuie acordat o mare aten ie pieselor cu filete i
altora mai preten ioase.
Fig.4.2-2 Aplicarea lacului prin pulverizare
193
Pulverizarea este procedeul cel mai utilizat de aplicare al lacului pe

suprafa a piesei. Prin pulverizare se poate asigura o grosime uniform a
stratului de lac. Lacul depus nu trebuie s con in pic turi de ap , vapori
de ulei sau alte impurit i, acestea putând influen a sensibilitatea lacului.
În tot timpul pulveriz rii, diuza pulverizatorului se ine aproximativ la 10
cm de pies i este tot timpul cât dureaz pulverizarea în continu
mi care. Se efectueaz atâtea treceri ale pulverizatorului, pân când se
asigur grosimea dorit a stratului de lac. Dac temperatura la care
urmeaz a se efectua cercetarea este mai mare decât cea la care
trebuie depus lacul, piesa trebuie înc lzit i adus la temperatura de
încercare i numai dup aceea se aplic lacul. Dup aplicarea lacului
urmeaz opera ia de uscare a acestuia.
Temperatura de uscare precum i timpul necesar procesului de
uscare sunt func ie de tipul lacului i ele sunt precizate de c tre
produc tor. În general, durata de uscare este de aproximativ 18 20
ore, iar temperatura de uscare a lacului nu trebuie s dep easc 600 C.
4.2.3 Factorii care influen eaz comportarea lacurilor casante
Comportarea lacurilor casante este influen at de foarte mul i

factori. Printre cei mai importan i factori de influen se pot aminti:
compozi ia lacului
temperatura i durata de uscare
grosimea stratului de lac
condi iile de temperatur i umiditate ale mediului în care se
efectueaz cercetarea
rela ia sarcin timp
câmpul de tensiune.
a) Influen a compozi iei lacului. Fiecare component a lacului
(r in , platifiant, solvent) are influen asupra comport rii acestuia. În
Fig.4.2-3 se prezint o diagram în care se eviden iaz varia ia pragului
de deforma ie în func ie de con inutul de plastifiant (lac Stresscoat).
Sc derea con inutului de plastifiant conduce la mic orarea pragului de
deforma ie.
Fig.4.2-3 Influen a plastifiantului

asupra pragului de deforma ie
Sc derea con inutului de plastifiant
Num rul lacului
194
b) Influen a temperaturii de uscare i a grosimii lacului. Ace ti doi

factori nu pot fi trata i separat. Grosimea stratului de lac i temperatura la
care se face uscarea influen eaz durata de uscare. O grosime mai mare
a stratului de lac m re te durata de uscare, iar o temperatur mai
ridicat mic oreaz aceast durat . În Fig.4.2-4 se prezint pentru lacul
Stresscoat varia ia pragului de deforma ie în func ie de grosimea stratului
de lac.
Grosimea stratului [·0,025 mm]

Fig.4.2-4 Influen a grosimii stratului de lac
Dac uscarea stratului de lac se face la temperatur ridicat ,

influen a grosimii stratului de lac este ar tat în Fig.4.2-5a. Dac
temperatura de uscare a lacului este moderat (pu in peste cea de
utilizare) i apoi se continu cu uscarea la temperatura de utilizare timp
îndelungat, se ob ine varia ia pragului de deforma ie func ie de grosimea
lacului ca cea din Fig.4.2-5b.
Grosimea stratului [·0,025 mm] Grosimea stratului [·0,025 mm]
a) b)
Fig.4.2-5 Influen a grosimii stratului de lac asupra pragului de
deforma ie, func ie de temperatur
195
c) Influen a temperaturii i umidit ii mediului. Temperatura i

umiditatea mediului au influen asupra coeficientului de dilatare al
lacului. În Fig.4.2-6 se prezint pentru un lac Stresscoat 1205 influen a
temperaturii de încercare asupra pragului de deforma ie. Se poate
constata c o varia ie relativ mic a temperaturii de încercare,
influen eaz foarte mult pragul de deforma ie. Este bine ca încerc rile s
se efectueze în înc peri cu temperatur reglabil , sau în condi ii
atmosferice în care se men ine temperatura constant m car pe
perioada cercet rii.
Temperatura de încercare [0 C]
Fig.4.2-6 Influen a temperaturii de încercare

i umiditatea mediului influen eaz comportarea lacului. Influen a

umidit ii mediului este mai pronun at în timpul usc rii lacului decât în
timpul încerc rilor. Pentru a reduce influen a temperaturii i a umidit ii
mediului, se recomand ca încerc rile s se efectueze într-un timp cât
mai scurt.
d) Influen a rela iei sarcin -timp. Durata de înc rcare are influen
asupra pragului de deforma ie. Modificarea pragului de deforma ie se
explic prin aceea c dac sarcina se aplic lent, tensiunile din stratul de
lac se relaxeaz , având ca efect cre terea valorii deforma ie piesei,
necesar fisur rii lacului. În acest caz valoarea pragului de deforma ie 0
este diferit de cel ob inut la etalonare. Determinarea pragului de
deforma ie 0 corectat se poate face utilizând diagrame de corec ie
(Fig.4.2-7) sau rela ii de forma :
2
0 1 0,05 log t 0 (4.2-1)
pentru t = 1 1.000 secunde i unde:
196
0 valoarea corectat a pragului de deforma ie

0 valoarea pragului de deforma ie ob inut la etalonarea lacului
t durata aplic rii sarcini.
Timpul de înc rcare [s]
Fig.4.2-7 Influen a timpului de înc rcare asupra

pragului de deforma ie
Din diagrama din Fig.4.2-7 se constat c durata aplic rii sarcinii

(încerc rii) influen eaz mult pragul de deforma ie, ceea ce impune un
timp cât mai scurt pentru efectuarea încerc rilor.
e) Influen a câmpului de tensiune. Tensiunea normal maxim 1p
de la suprafa a piesei cercetate se poate determina cu rela ia :
1p Ep 0
(4.2-2)
unde :
Ep modulul de elasticitatea longitudinal al materialului piesei
0 pragul de deforma ie al materialului lacului ob inut la etalonare.
Aceast rela ie este aproximativ , dar în multe cazuri conduce la

rezultate foarte bune, motiv pentru care este totu i acceptat de
cercet tori.
4.2.4 Eviden ierea fisurilor în stratul de lac
La atingerea pragului de deforma ie în stratul de lac de la suprafa a

piesei, apare un câmp de fisuri foarte fine, de cele mai multe ori în form
de V (Fig.4.2-8). Adâncimea fisurilor corespunde grosimii stratului de lac
197
iar l imea lor este cuprins între 0,05 i 0,075 mm. Dac stratul de lac
este aplicat corect fisurile r mân deschise i dup înl turarea sarcinii.
Este foarte important s se ob in un câmp de fisuri foarte vizibil.
Aprecierea st rii de tensiune din pies se poate face dup apari ia primei
fisuri în stratul de lac, sau dup densitatea fisurilor (num rul fisurilor pe
unitatea de suprafa ), tiut fiind faptul c densitatea fisurilor este
propor ional cu tensiunea din pies .
Fig.4.2-8 Câmp de fisuri
M rirea vizualit ii câmpului de fisuri se poate face prin mai multe

procedee. Unul din cele mai utilizate procedee pentru o bun vizualizare
a fisurilor, const în vopsirea piesei înaintea aplic rii stratului de lac cu o
subsatan contrastant , de obicei de culoare alb .
Vizualizarea fisurilor se poate face i cu ajutorul unui fascicol de
lumin îndreptat oblic pe suprafa a lacului i normal la direc ia fisurii.
Alt procedeu pentru eviden ierea fisurilor const în utilizarea
vopselei corozive. Procedeul const în aplicarea unei vopsele corozive
pe suprafa a lacului un anumit timp. În acest timp vopseaua p trunde în
deschiderile fisurilor. Dup tergerea suprafe ei examinate, vopseaua
coroziv r mâne doar în deschiderile fisurilor. Fisurile vor ap rea ca un
câmp de linii ro ii pe un fond galben. Acest procedeu este folosit în cazul
cercet rii densit ii fisurilor i nu pentru eviden ierea apari iei primei
fisuri, vizualizarea fisurilor f cându-se de altfel dup încheierea
cercet rilor i nu în timpul efectu rii acestora.
Mai complicat de utilizat sunt procedeele care pun în eviden
momentul apari iei primei fisuri în stratul de lac. Dificultatea acestor
procedee deriv i din faptul c nu se cunoa te dinainte zona de pe
pies unde se atinge prima stare de tensiune maxim .
198
Eviden ierea apari iei primei fisuri în stratul de lac se face de cele
mai multe ori prin urm rirea vizual a piesei în timpul încerc rilor.
Sarcina operatorului devine foarte grea atunci când cercet rile se
efectueaz pe piese cu o configura ie geometric mai complicat .
4.2.5 Determinarea tensiunilor din stratul de lac i de la

suprafa a piesei
Stratul de lac care se aplic pe o pies de cercetat are o grosime

mic în compara ie cu a piesei. Din acest considerent, se poate aprecia
c deforma iile la suprafa a piesei se transmit în totalitate stratului de lac
i c tensiunile nu variaz pe grosimea lacului, în stratul de lac existând
o stare plan de tensiune.
Stratul de lac se fisureaz când deforma ia sa specific a atins o
valoare critic , numit prag de deforma ie 0, stabilit prin etalonarea
lacului.
S-a mai ar tat c tensiunea normal principal maxim din pies
1 se poate determina cu rela ia aproximativ (vezi rela ia 4.2-2):
1p Ep 0 (4.2-3)
Rela ia (4.2-3) are ca principal dezavantaj, faptul c se aplic

pentru o stare monoaxial de tensiune, iar în stratul de lac de cele mai
multe ori se întâlne te o stare biaxial de tensiune. Rela ia fiind simpl i
u or de aplicat, este acceptat în cercet rile cu lacuri casante.
Se exemplific acum starea de tensiune din pies i din stratul de
lac, în cazul unei st ri reale de tensiune.
În Fig.4.2-9 se prezint tensiunile normale principale care
ac ioneaz în pies i în stratul de lac. Indicii p i l semnific pies ,
respectiv lac.
z lac
1l
pies 1p
2l
x
y 2p
Fig.4.2-9 Tensiuni în pies i în stratul de lac
Determinarea tensiunilor din stratul de lac i de la suprafa a piesei

se face în ipoteza c atât stratul de lac cât i piesa sunt lipsite de
199
tensiuni remanente. Deforma iile specifice pe cele dou direc ii principale

ale piesei i ale lacului sunt egale:
1p 1l i 2p 2l (4.2-4a)
iar
3p 3l 0 (4.2-4b)
Fiind vorba de o stare plan de tensiune i aceasta având loc în

domeniul elastic, se poate scrie:
1
1p 1p p 2p (4.2-5a)
Ep
1
2p 2p p 1p (4.2-5b)
Ep
1
1l 1l l 2l (4.2-5c)
El
1
2l 2l l 1l (4.2-5d)
El
inând seama de rela iile (4.2-4a) se pot determina tensiunile din

stratul de lac:
1 1
1p p 2p 1l l 2l
Ep El
El
1p p 2p 1l l 2l
Ep
i
1 1
2p p 1p 2l l 1l
Ep El
El
2p p 1p 2l l 1l
Ep
Adunând termen cu termen:
200
El El 2
1p p 2p 2p p 1p 1l (1 l )
Ep Ep
El El 2
1p l p 1p l p 2p 1l (1 l )
Ep Ep
i
El
1l 2
1 l p 1p l p 2p (4.2-6a)
Ep 1 l
El
2l 2
1 l p 2p l p 1p (4.2-6b)
Ep 1 l
Rela iile (4.2-6a,b) ne dau tensiunile normale principale din stratul

de lac atunci când la suprafa a piesei ac ioneaz tensiunile normale
principale 1p, respectiv 2p.
Dup cum se observ , determinarea tensiunilor normale principale
din stratul de lac este condi ionat de cunoa terea tensiunilor normale
principale de la suprafa a piesei.
Se cunoa te c pragul de deforma ie 0 al lacului este:
0 1p (4.2-7)
iar tensiunile de la suprafa a piesei pe care s-a aplicat stratul de lac, în

cazul st rii monoaxiale de tensiune ( 2 = 0) este:
1p Ep 0 Ep 1p (4.2-8)
Înlocuind rela iile (4.2-7,8) pentru 2 = 0 în rela iile (4.2-6a,b) se

ob ine:
El El
1l 2
1 l p 1p 2
1 l p Ep 1p
Ep 1 l Ep 1 l
El
1l 2
1 l p 0 (4.2-9a)
1 l
respectiv:
201
El
2l 2 l p 0 (4.2-9b)
1 l
Dac aceste rela ii se aplic pentru cazul când piesa este înlocuit
cu bara pentru etalonare, se ob in tensiunile din stratul de lac în cazul
etalon rii:
El El
1l 2
1 l b. e . 0 2
1 l b.e. 1b.e. (4.2-10a)
1 l E b . e. 1 l
El El
2l 2 l b. e . 0 2 l b. e. 1b.e. (4.2-10b)
1 l Eb.e. 1 l
unde:
b.e.
coeficientul lui Poisson pentru materialul barei de etalonare
Eb.e. modulul de elasticitate al materialului barei de etalonare.
S-a ajuns la concluzia c starea monoaxial de tensiune din bara

de etalonare a produs în stratul de lac o stare biaxial (plan ) de
tensiune. Fenomenul este explicabil, datorit diferen ei ce exist între
coeficientul de contrac ie al lacului i cel al materialului barei de
etalonare. Din rela ia (4.2-10b) se poate constata c sensul tensiunii
normale principale 2l din stratul de lac depinde de valoarea coeficien ilor
de contrac ie transversal ai lacului i materialului din care este
confec ionat bara de etalonare. În general, coeficientul de contrac ie
transversal al lacului l este mai mare decât cel al o elului. În cazul
etalon rii lacului, solicitarea barei fiind de trac iune, tensiunea normal
principal din bar 1b.e în momentul fisur rii stratului de lac se poate
determina u or pe cale analitic , dup care cu rela ia (4.2-10a) se
determin tensiunea normal maxim din stratul de lac 1l la apari ia
primelor fisuri i apoi pragul de deforma ie 0.
Având determinat pragul de deforma ie 0, cu rela ia (4.2-8) se
stabile te tensiunea normal maxim de la suprafa a piesei în momentul
fisur rii stratului de lac de pe pies .
4.2.6 Etalonarea lacurilor casante (Determinarea pragului de

deforma ie, 0)
Etalonarea lacului presupune ansamblul opera iilor pentru

determinarea pragului de deforma ie 0. Etalonarea se efectueaz în
ipoteza absen ei tensiunilor remanente.
202
Barele care se folosesc la etalonare se preg tesc special pentru

acest scop, iar etalonarea se efectueaz cu ajutorul unui dispozitiv de
etalonare. Pentru determinarea pragului de deforma ie 0 se efectueaz
mai multe etalon ri, iar valoarea final se accept în urma prelucr rilor
statistice. De cele mai multe ori firmele produc toare indic pragul de
deforma ie pentru lacurile pe care le produc. Dar, dup cum s-a v zut,
comportarea lacurilor casante este sensibil la o serie de factori. Din
acest motiv etalonarea este absolut obligatorie. Etalonarea lacului
trebuie f cut în acela i timp i în acelea i condi ii cu cele din momentul
cercet rii piesei.
Cele mai multe firme produc toare de lacuri casante pun la
dispozi ie toate cele necesare unei etalon ri corespunz toare. În timpul
procesului de etalonare se interzice atingerea lacului cu mâna sau alte
obiecte.
Etalonarea se poate efectua fie prin încercarea la trac iune, fie la
compresiune sau încovoiere.
a) În cazul etalon rii prin încercare la trac iune se execut
urm toarele opera ii:
se cur , dup aceea i tehnologie ca la cur irea piesei,
suprafa a barei de etalonare
se aplic stratul de lac pe bar (nu se acoper por iunile de
la capetele barei)
se las s se usuce stratul de lac
se fixeaz dou repere la distan a l0
bara astfel preg tit se fixeaz în dispozitivul de etalonare i
se încearc la trac iune pân când se fisureaz stratul de lac
se m soar distan a lu dintre cele dou repere f cute anterior
se determin deforma ia specific la fisurare a stratului de lac
cu rela ia:
l lu l0
0 (4.2-11)
l0 l0
b) La compresiune se supune numai bara, stratul de lac fiind

solicitat tot la întindere. Bara de etalonare fixat într-un dispozitiv se
supune unei solicit ri de compresiune. Astfel solicitat i deformat i se
aplic un strat de lac, care este l sat apoi s se usuce. Dup uscarea
lacului se descarc bara, ea lungindu-se supune lacul la o solicitare de
trac iune. Având i în acest caz repere pe bar , se poate determina
deforma ia specific la apari ia fisurilor. Metoda prin compresiune
prezint dezavantajul c bara nu poate fi solicitat la compresiune a a
de mult încât prin desc rcarea sa s se produc fisuri în stratul de lac.
203
c) Etalonarea la încovoiere se poate realiza cu ajutorul unei bare

solicitat la încovoiere (Fig.4.2-10) acoperit pe suprafa a exterioar
întins cu un strat de lac. Bara se solicit pân la apari ia primelor fisuri
în stratul de lac (punctul M).
M
a
Fig.4.2-10 Etalonarea la încovoiere
Tensiunea normal principal 1 din punctul M se poate determina

u or cu rela ia cunoscut (rela ia lui Navier), neglijând tensiunea
tangen ial :
Miz F a
1M yM yM (4.2-12)
Iz Iz
Solicitarea barei f cându-se în domeniul elastic, se determin

deforma ia specific maxim la apari ia fisurilor (pragul de deforma ie) cu
rela ia:
1p 1l 0
1M
(4.2-13)
Ep
În timpul usc rii lacului, datorit contrac iei sale, se pot produce
tensiuni interne în stratul de lac. Dac aceste tensiuni au valori mari se
poate produce fisurarea lacului. Fisurile datorate tensiunii interne sunt
fisuri întâmpl toare i ele au o orientare bine definit , fiind orientate în
mod arbitrar. În cazul unei astfel de situa ie se recurge la cur irea piesei
i aplicarea unui nou strat de lac.
Dac tensiunile interne au valori care nu conduc la fisurarea
lacului, tensiunile care se determin în urma cercet rilor, sunt influen ate
de aceste tensiuni interne (remanente). Ce se ob ine prin calcule nu red
adev rata stare de tensiune din stratul de lac i implicit din pies . Pentru
ca tensiunea intern din stratul de lac s fie cât mai mic , procesul de
204
uscare al lacului trebuie f cut într-un timp cât mai îndelungat. Oricât de
bine s-ar realiza uscarea în stratul de lac tot mai r mâne tensiune intern
( Rl).
Se consider c bara de etalonare este solicitat la încovoiere
(Fig.4.210). Tensiunea din stratul de lac, din punctul M unde începe
fisurarea lacului, l este:
l 1l Rl (4.214 )
unde:
l tensiunea normal real din stratul de lac
1l tensiunea normal din stratul de lac ap rut în urma solicit rii
barei
Rl tensiunea normal remanent din stratul de lac.
inând seama de rela ia (4.2-14) în care
1
1l
l
2
b.e.
El 0 (4.215 )
1 l
se ob ine:
1
l
l
2
b.e.
Eb.e. M Rl (4.216 )
1 l
unde:
M deforma ia specific maxim din punctul M în care a ap rut
prima fisur în stratul de lac, deforma ie care se poate calcula.
Rezult mai departe diferen a:
1
l Rl
l
2
b.e.
Eb.e. M (4.217 )
1 l
Valoarea lui l se poate stabili pentru cazul când pragul de

deforma ie este 0 determinat de produc tor în cazul absen ei tensiunii
interne ( Rl = 0):
1
l
l
2
b.e.
Eb.e. 0 (4.218)
1 l
Pe baza rela iilor (4.217,18) se poate determina valoarea tensiunii

remanente din stratul de lac:
205
1 1
l
2
b.e.
Eb.e. 0 Rl
l
2
b.e.
Eb.e. M (4.219)
1 l 1 l
1
Rl
l
2
b.e.
Eb.e. ( 0 M ) (4.220)
1 l
Pentru 0 = M când pragul de deforma ie al lacului este egal cu

deforma ia specific maxim din punctul unde apare prima fisur , stratul
de lac este lipsit de tensiuni interne ( Rl = 0).
4.2.7 Cazuri particulare de câmpuri cu fisuri
Pentru a în elege mai bine modul în care apar fisurile în stratul de

lac, în cazul st rii plane de tensiune, se prezint câteva cazuri mai
simple.
a) Starea plan de tensiune caracterizat prin 1 > 0 i 2 < 0
(Fig.4.211)
Fisurile în stratul de lac apar când deforma ia specific principal
pe direc ia lui 1 va atinge valoarea critic (pragul de deforma ie).
Fisuri
1
2 2
1
Fig.4.2-11 Câmp de
1 fisuri
pentru 1 > 0, 2 < 0
Fisurile care apar sunt perpendiculare pe direc ia lui 1 i paralele

cu direc ia lui 2. Pe direc ia lui 2 nu apar fisuri, lacul fiind sensibil la
deforma ii de întindere.
b) Starea plan de tensiune caracterizat prin 1 > 2 > 0 (Fig.4.2
12)
b)
În acest caz se pot forma dou câmpuri de fisuri. Primul câmp
apare când deforma ia specific pe direc ia lui 1 atinge valoarea critic .
206
Dac 2 are o valoare suficient de mare i se atinge starea critic a

deforma iei specifice i pe direc ia lui 2, apare i cel de-al doilea câmp
de fisuri. Primul câmp este perpendicular pe direc ia tensiunii 1 (paralel
cu direc ia tensiunii 2), iar cel de-al doilea câmp de fisuri este
perpendicular pe direc ia lui 2 (paralel cu direc ia lui 1). O astfel de
stare de solicitare se întâlne te în cazul vaselor cilindrice supuse la
presiune interioar .
2 2
1
pentru 1 > 2 > 0
c) Starea plan de tensiune caracterizat prin 1 = 2 > 0 (Fig.4.2

13)
În acest caz, starea critic de deforma ie se atinge în acela i timp
atât pe direc ia lui 1 cât i a lui 2.
1
2 2

pentru 1 = 2 > 0
Ca urmare a acestui fapt, fisurarea lacului nu are o direc ie

preferen ial , el putându-se fisura dup orice direc ie. Câmpul de fisuri în
207
acest caz este asem n tor cu fisurarea lacului datorit tensiunilor

remanente. Un astfel de caz se întâlne te la vasele sferice supuse la
presiune interioar .
d) În practic se întânesc multe situa ii în care ambele tensiuni
normale principale sunt de compresiune. Într-o astfel de situa ie metoda
lacurilor casante, a a cum a fost prezentat , nu mai poate fi utilizat ,
deoarece lacurile casante sunt sensibile numai la întindere.
Pentru a folosi lacurile casante, cu avantajele i dezavantajele lor,
pentru starea plan se utilizeaz tehnica relax rii, care este opus
metodei prezentate.
Procedeul de relaxare a fost amintit la etalonarea lacurilor casante
în situa ia solicit rii de compresiune. Acesta const în comprimarea
puternic a piesei, îns f r a dep i domeniul elastic. În aceast stare
de solicitare se aplic lacul i se las apoi s se usuce. Piesa r mâne
comprimat , iar stratul de lac nesolictat. Se descarc u or piesa, care în
tendin a de a reveni la forma ini ial , în stratul de lac se produc
deforma ii de întindere i implicit tensiuni de întindere. Câmpul de fisuri
care se formeaz în stratul de lac d indica ii referitoare la zonele cele
mai comprimate ale piesei. Fenomenul poart numele de relaxare,
deoarece atingerea pragului de deforma ie în stratul de lac, se produce
la desc rcarea piesei, la relaxarea acesteia.
Procesul de relaxare (este procedeu i nu metod ) conduce la
rezultate foarte bune în cazul pieselor solicitate în principal la
compresiune sau la zonele comprimate datorate încovoierii.
208
4.3 Metodologia încerc rilor i alegerea lacurilor

casante
Deforma iile lacului casant aplicat pe piesa cercetat sunt

deforma ii de întindere.
Dup o anumit metodologie se procedeaz astfel: asupra piesei
pe care s-a depus stratul de lac se aplic o sarcin de o anumit
valoare, stabilit anterior. Se men ine aceast sarcin un anumit timp i
se urm re te apari ia fisurilor. Apari ia fisurilor în stratul de lac într-o
anumit regiune a piesei, d informa ii asupra st rii de tensiune din acel
loc. Se descarc piesa i se las desc rcat un anumit timp, cel pu in
dublu fa de cel de la înc rcare, pentru ca locul respectiv s se
relaxeze. Se încarc din nou, de data aceasta la o sarcin mai mare, se
urm re te apari ia fisurilor i apoi se descarc .
Înc rcarea i desc rcarea cu urm rirea apari iei câmpului de fisuri
se continu pân la atingerea înc rc rii maxime stabilite. În timpul
încerc rii piesei se efectueaz i etalonarea lacului, p strând acelea i
condi ii: grosimea stratului de lac, condi iile atmosferice, durata de
înc rcare i desc rcare etc. În alte condi ii se recurge la corectarea
rezultatelor ob inute.
De cele mai multe ori este greu sau chiar imposibil de realizat
înc rcarea i înl turarea sarcinii (desc rcarea). În astfel de situa ii se
poate face înc rcarea f r a fi urmat de înl turarea sarcinii (dar tot în
trepte) pân la sarcina de înc rcare maxim , cu urm rirea câmpului de
fisuri, caz în care rezultatele se corecteaz pe baza diagramei din
Fig.4.2-7. În Tabelul 4.3-1 se prezint principalele tipuri de lacuri casante
dându-se indica ii cu privire la caracteristicile lor, felul solicit rii, condi iile
de lucru, utiliz ri etc.
209
4.4 Leg tura metodei lacurilor casante cu alte

metode experimentale
Metoda lacurilor casante permite determinarea st rii de tensiune la

suprafa a pieselor prin intermediul stabilirii deforma iilor acelor suprafe e.
Metoda pune în eviden câmpul de tensiuni de la suprafa a piesei,
direc iile tensiunilor normale principale i este mai pu in precis la
stabilirea valorilor acestora. Precizia rezultatelor ob inute este func ie de
o serie de factori.
Pentru a m ri precizia rezultatelor, metoda lacurilor casante se
folose te în combina ie cu alte metode: tensometria electric i
fotoelasticimetria.
Cunoscând cu ajutorul metodei lacurilor casante zonele cele mai
solicitate ale piesei, precum i direc iile tensiunilor normale principale,
este u or de determinat valoarea acestor tensiuni prin tensometrie
electric rezistiv . În acest caz, în zonele cele mai solictate eviden iate
de lacul casant se aplic traductori electrici rezistivi. Cunoscând direc iile
principale se pot aplica rozete numai cu doi traductori ortogonali,
orienta i dup aceste direc ii.
Combinarea acestor dou metode înl tur neajunsurile introduse
de fiecare metod în particular: num rul traductorilor tensometrici, timpul
necesar analizei, precizia m sur torilor, zonele cele mai solicitate, costul
cercet rii etc.
Metoda lacurilor casante se utilizeaz cu rezultate bune i în
combina ie cu fotoelasticimetria. De la studiul metodei fotoelastice se tie
c izoclinele indic direc iile principale, apari ia lor pe modelul fotoelastic
se face cu o oarecare imprecizie i ele pot fi confundate cu izocromatele.
Pentru o eviden iere corect a izoclinelor se poate folosi lacul casant. În
acest caz, modelul fotoelastic se acoper cu un strat de lac, care în urma
solicit rii se fisureaz i astfel se indic cu o mai mare precizie direc iile
tensiunilor normale principale, implicit i a izoclinelor.
În urma studiilor intreprinse de o serie de cercet tori, se constat
c un studiu prin metode combinate d rezultate mult mai bune decât
studiile efectuate printr-o singur metod .
210
5. Prelucrarea statistic a datelor
5. PRELUCRAREA STATISTIC A DATELOR
5.1 No iuni introductive
Statistica se ocup cu colec ionarea datelor relevante pentru o

anumit problem , cu prelucrarea, interpretarea i prezentarea lor spre
utilizare.
Statistica este matematica mul imilor. Conceptele ini iale ale ei
sunt: universul (Uv), popula ia (Po) i e antionul (Es).
Universul este dat de o mul ime de elemente care au ceva în
comun. Orice univers poate fi încorporat într-un univers mai mare,
respectiv poate genera un univers mai mic. Persoanele care studiaz
într-o institu ie de înv mânt superior formeaz universul studen ilor.
Popula ia este ansamblul valorilor m surate, calculate sau
estimate ale unei caracteristici a elementelor dintr-un univers. Într-un
univers se pot afla o mul ime de popula ii. Greutatea, în l imea etc. a
studen ilor formeaz o popula ie.
Întrucât de cele mai multe ori nu se dispune de întreaga popula ie
trebuie s ne limit m la un num r mic de cazuri, luând în cercetare
numai un lot reprezentativ al mul imii, adic un e antion.
Un element extras dintr-o popula ie, astfel încât orice membru al
popula iei s aib aceea i probabilitate de a fi ales constituie un
e antion. E antionul mai poate fi definit ca o submul ime sau o parte a
popula iei statistice, prelevat dup unele procedee tehnice de sondaj,
bine precizate. El serve te drept surs de informa ii pentru investigarea
propriet ilor întregii popula ii.
În statistic e antionul se mai nume te selec ie, subpopula ie sau
popula ie de sondaj. În industrie e antionul reprezint una sau mai multe
din unit ile de produs, sau o cantitate de material dintr-un lot, în vederea
determin rilor.
Datele statistice primare se ob in prin observarea caracteristicilor
elementelor (indivizilor) popula iilor supuse cercet rii. Aceste date
variaz de la un element la altul al unei popula ii, fapt ce se nume te
fluctua ie.
În cele mai multe cazuri se lucreaz cu e antioane extrase din
popula ia care se cerceteaz .
În inginerie mai ales, dar i în alte domenii sunt situa ii când nu se poate
lucra cu popula ii.
Pentru ob inerea de informa ii asupra fenomenului cercetat se
studiaz fenomenul pe toat întinderea sa: în timp, în spa iu, pe num r
total de locuitori sau pe un e antion, pe sexe, pe vârste etc.
212
Pentru a putea utiliza calculele statistice în studierea fenomenelor

sau experien elor, trebuie respectate etapele cercet rii statistice.
Acestea sunt.
observarea fenomenelor i documentarea
alegerea e antionului i cercetarea sa, deci ob inerea
informa iilor
prelucrarea matematic a rezultatelor
întocmirea graficelor, tabelelor, rezultatelor etc.
interpretarea rezultatelor, formularea concluziilor i stabilirea
unor prognoze i m suri.
Examinarea datelor statistice în vederea minimaliz rii erorilor de

prelevare ale e antioanelor se desf oar astfel:
se cerceteaz posibilele erori la prelevarea primar a datelor i
dac se constat o gre eal , aceasta trebuie localizat ,
identificate sursele care au produs-o i luate m suri pentru ca
aceasta s nu se mai produc
dup ob inerea mai multor date primare, acestea se vor
compara între ele i dac este posibil se vor compara i cu date
standard
când o caracteristic pe mai mul i indivizi deviaz mai mult
decât majoritatea lor, se impune o examinare a acelei probe. În
acest scop se utilizeaz a a numitele teste de normalitate
studierea unei caracteristici înrudite cu cea care se cerceteaz
poate identifica o eroare
rezultatele finale se vor compara cu cele ale unor cercet ri
similare, i la diferen e mari se vor face investiga ii.
a) Metoda Chauvenet pentru testul de normalitate al datelor
Se presupune c dintr-o popula ie Po s-au e antionat n indivizi.

Valorile acestora sunt:
xi cu i = 1, 2, 3, ... , n (5.1-1)
Cu aceste valori se calculeaz expresiile:
1 n
xa xi (5.1-2)
n i 1
213
n 2
S xi xa (5.1-3)
i 1
i se ob ine:
n
h (5.1-4)
2 S
În func ie de num rul n se claculeaz produsele (h·x), produse

prezentate în Tabelul 5.1-1.
Tabelul 5.1-1 Produsele (h·x) în func ie de num rul n al e antioanelor în testul de

normalitate Chauvenet
n (h·x) n (h·x) n (h·x) n (h·x)
5 1,16 10 1,39 20 1,58 40 1,77
6 1,22 12 1,44 22 1,61 50 1,82
7 1,27 14 1,49 24 1,63 100 1,98
8 1,32 16 1,52 26 1,66 200 2,14
9 1,35 18 1,56 30 1,69 500 2,33
Cunoscând pe h (rel. 5.1-4) se calculeaz abaterea normal x fa

de x a :
h x
x (5.1-5)
h
Valorile xi care se situaz în intervalul
xa x ... x a x (5.1-6)
sunt normale i deci cu ele se pot efectua mai departe calculele.

E antioanele situate în afara acestui interval de normalitate (rel. 5.1-6)
sunt anormale i ele trebuie eliminate. Dup eliminarea datelor anormale
se aplic din nou testul pe e antioanele r mase. Proceseul se repet
pân când toate datele sunt normale. Este foarte important ca, spre
exemplu, epruvetele care au produs e antioane anormale s fie
analizate, depistându-se cauzele care au condus la aceste evenimente
i se trag concluziile de rigoare.
214
Aplica ie
În urma unor m sur tori s-au ob inut urm toarele valori: 4, 7, 7, 8, 9, 9,
10, 10, 10, 10. Se cere s se stabileasc normalitatea acestor valori. Pot
ele fi utilizate în calculele statistice pentru problema respectiv ?
Rezolvare (Vezi Tabelul 5.1-2):
Tabelul 5.1-2. Date pentru testul de normalitate

n xi xi xa ( xi x a )2
1 4 -4,4 19,36
2 7 -1,4 1,96
3 7 -1,4 1,96
4 8 -0,4 0,16
5 9 0,6 0,36
6 9 0,6 0,36
7 10 1,6 2,56
8 10 1,6 2,56
9 10 1,6 2,56
10 10 1,6 2,56
n n
xi 84 ( xi x a )2 34,4
i 1 i 1
Se calculeaz (rel. 5.1-2 media aritmetic ):
1 n
1 10
1
xa xi xi 84 8,4
n i 1 10 i 1 10
Se calculeaz expresia (rel. 3):

n 2 10
2
S xi xa xi 8,4 34,4
i 1 i 1
Se calculeaz (rel. 5.1-4):
215
n 10
h 0,381
2 S 2 34,4
inând seama c din Tabelul 5.1-1 pentru n = 10 se ob ine (h·x) =

1,39 se calculeaz (rel. 5.1-5):
h x 1,39
x 3,65
h 0,381
Intervalul de normalitate este: 8,4-3,65 .... 8,4+3,65, adic 4,75 ...

12,05.
Se constat c valoarea 4 nu se situeaz în intervalul de normalitate
(este mai mic decât 4,75), este o valoare anormal i prin urmare
trebuie eliminat .
Testul se aplic în continuare pentru celelalte 9 valori i se termin
când toate valorile se încadreaz în intervalul de normalitate.
Pentru exemplul prezentat, cele 9 valori r mase (7, 7, 8, 9, 9, 10,
10, 10, 10) vor fi normale.
b) Metoda Gauss pentru testul de normalitate al datelor
Distribu ia unei popula ii normale este dat de rela ia:
2
x
y e (5.1-7)
unde:
modulul distribu iei sau indicele de precizie.
Semnifica ia variabilelor x i y este prezentat în Fig.5.1-1.
y0
x
-x +x
xa
Fig.5.1-1 Curba Gauss
216
Aria delimitat de curba normal are valoarea unu. Din acest motiv
se poate scrie:
y0 (5.1-8)
În literatura de specialitate este demonstrat c = 0,477/

determin un interval ... + în care probabilitatea ca un e antion al
popula iei s se situeze este de 50 %.
De asemenea, s = 0,707/ determin intervalul s ... +s în care
probabilitatea ca un e antions s se plaseze este de 68,2 %.
Deci, la o distribu ie normal , 50 % din e antioanele popula iei se
vor afla în intervalul ... + i 68,2 % în intervalul s ... +s.
Aplica ie
Se presupune c un dinamometru (aparat de m surat for e) are
eroarea de ±0,05 kN. Se fac 8 citiri (n = 8) i una dintre ele deviaz cu
0,12 kN fa de media celor 8 m sur tori. Se pune întrebarea, dac
aceast citire este sau nu normal ?
Rezolvare
În cazul erorilor distribuite normal, conform calculelor probabilistice,
orice valoare din cele n valori cercetate se exclude dac devia ia ei fa
de media x a citirilor nu dep e te (1/2) ·n.
Se calculeaz cu rela ia:
0,477 0,477
9,54 kN 1
(5.1-9)
eroare 0,05
Pentru cele 8 valori, devia ia fa de medie este:
1 1 1
0,0625 6,25 % (5.1-10)
2 n 2 8 16
Devia ia de 0,12 kN (valoarea a c rei normalitate se cerceteaz )

este:
x 9,54 0,12 1,14 (5.1-11)
La ·x = 1,14 din Tabelul 5.1-3, dup interpolare rezult

probabilitatea:
1 P x 1 P 1,14 1 0,892 0,108 10,8 % (5.1-12)
217
Tabelul 5.1-3 Probabilitatea în func ie de ·x

·x P( ·x) ·x P( ·x) ·x P( ·x)
0,00 0,000 0,477 0,500 0,90 0,797
0,05 0,056 0,50 0,521 0,95 0,821
0,10 0,113 0,55 0,563 1,00 0,843
0,15 0,168 0,60 0,604 1,10 0,880
0,20 0,223 0,65 0,642 1,20 0,910
0,25 0,276 0,70 0,678 1,30 0,934
0,30 0,329 0,707 0,682 1,40 0,952
0,35 0,379 0,75 0,711 1,50 0,966
0,40 0,428 0,80 0,742 2,00 0,995
0,45 0,476 0,85 7,71 1,000
Probabilitatea de 10,8 % arat c 10 % dintre valori pot s

dep easc 0,12 kN. Este dep it valoarea lui (1/2)·n = 6,25 %. Deci,
valoarea de 0,12 kN este normal i nu trebuie eliminat .
Se pune problema acum de a cerceta ce valori se exclud totu i,
men inând n = 8. S-a spus c tot ceea ce dep e te (1/2)·n = 6,25 %
trebuie îndep rtat.
Rezult c :
1,000 0,0625 = 0,9375 = 93,75 % (5.1-13)
este devia ia peste care, orice valoare trebuie eliminat .
Se studiaz valoarea în kN a devia iei limit de 0,9375 = 93,75 %. Din
Tabelul 5.1-3 se g sesc valorile: la ·x = 1,3 probabilitatea este P(1,3) =
0,934 i la ·x = 1,4 este P(1,4) = 0,952. Trebuie determinat (prin
interpolare, Fig.5.1-2) valoarea lui ·x pentru probabilitatea de 0,9375 =
93,75 %.
P( ·x)
0,9375
0,934 0,952
1,30 1,318 1,40 ·x
Fig.5.1-2 Schema de interpolare pentru ·x
218
Pentru probabilitatea de 0,9375 s-a ob inut:
·x = 0,1318 (5.1-14)
Modulul = 9,54 kN-1 (vezi rel. 5.1-9) i prin urmare din rela ie (5.1-14)
se ob ine valoarea x:
3,318
x 0,138 kN (5.1-15)
De aici rezult c valorile x > 0,138 sunt anormale i ele trebuie

eliminate. Valoarea determinat pentru x este valabil atâta timp cât
num rul valorilor n este egal cu 8 (n = 8).
c) Estimarea num rului n de indivizi dintr-o popula ie normal

care se afl într-un interval a ezat simetric fa de x a
Se cunoa te devia ia în condi ii date a indivizilor popula iei.

Devia ia se m soar într-o unitate egal cu inversul unit ii în care s-
au m surat e antioanele. Jum tatea intervalului în care dorim s
determin m pe n se noteaz cu x (Fig.5.1-3).
x
x x
xa
Fig.5.1-3 Estimarea num rului de indivizi dintr-o

popula ie normal
Se procedeaz astfel:
se calculeaz produsul:
x (5.1-16)
în care atât cât i x sunt date (cunoscute)
din Tabelul 5.1-3 se determin probabilitatea:
219
P x (5.1-17)
a devia iilor care intr în intervalul - ·x ... + ·x din cele n e antioane.

Rezult atunci:
n n P x (5.1-18)
Aplica ie
La o tura ie de 1.000 rot/min un tahometru are o devia ie de =
0,04 rot/min. Se efectueaz 20 de citiri (n = 20) i trebuie stabilit câte din
aceste valori citite la tahometru se situeaz în intervalul 990 ... 1010
rot/min.
Rezolvare
Se constat c intervalul este de 20 rot/min, de unde rezult x =
10 rot/min.
Se calculeaz produsul ·x (rel. 5.1-16):
x 0,04 10 0,4
Din Tabelul 5.1-3 se determin probabilitatea P( ·x):
P x 0,428
În final, num rul citirilor din popula ia normal cercetat este (rel.
5.1-18):
n n P x 20 0,428 8,56
Dac se efectueaz 20 de citiri cu tahometrul considerat, atunci 8

... 9 citiri vor înregistra valori cuprinse în intervalul 990 ... 1010 rot/min.
220
5.2 Parametri de tendin

5.2.1 Parametri medii
a) Media aritmetic simpl exprim nivelul mediu, anihilând

abaterile individuale, netipice. Ea este cuprins între valoarea minim i
cea maxim . Are dezavantajul c este sensibil la valorile extreme, iar
dac termenii sunt prea împr tia i tinde s devin o valoare
nereprezentativ .
Rela ia de calcul pentru media aritmetic simpl este:
n
xi
x1 x2 ... xn 1 n
x as xa i 1
xi (5.2-1)
n n n i 1
unde:
xi valorile individuale
n num rul valorilor individuale.
Aplica ie
S se calculeze media aritmetic simpl a numerelor: 17, 18, 25,
20.
R spuns:
4
xi
x1 x2 x3 x4 17 18 25 20
x as i 1
20
4 4 4
b) Media aritmetic ponderat se utilizeaz când valorile

individuale xi sunt înregistrate de mai multe ori, deci când exist serii de
distribu ii, adic exist frecven e fi neegale ale valorilor individuale xi.
Num rul care arat de câte ori se repet fiecare valoare fi este ponderea
valorii respective.
Rela ia de calcul este:
n
( xi fi )
x1 f1 x2 f2 ... xn fn
x ap i 1
n (5.2-2)
f1 f2 ... fn
fi
i 1
unde
fi ponderea lui xi
221
Aplica ie
La o încercare de trac iune, pentru for a de rupere s-au ob inut
valorile: 40, 40, 40, 40, 36, 36 kN (de 4 ori 40 kN i de 2 ori câte 36 kN).
S se calculeze media aritmetic ponderat .
R spuns:
x1 f1 x2 f2 40 4 36 2
x ap 38,67
f1 f2 4 2
c) Media aritmetic procentual se utilizeaz când valorile sunt

date procentual. Rela ia de calcul pentru media aritmetic procentual
este:
n
( xi pi )
x1 p1 x2 p2 ... xn pn
x a% i 1
(5.2-3)
100 100
unde
pi procentul fiec rei valori
pi = 100
Aplica ie
Pentru situa ia de la punctul b), s se calculeze media aritmetic
procentual .
R spuns:
La 40 kN îi corespunde p1 = 66,67 %
4
p1 100 66,67 %
6
i la 36 kN un p2
2
p2 100 33,33 %
6
Se ob ine:
x1 p1 x2 p2 40 66,67 36 33,33
x a% 38,67 %
100 100
d) Media geometric simpl este mai pu in sensibil la valorile

extreme decât celelalte medii. Se utilizeaz când se urm re te
atenuarea divergen elor mari dintr-o serie de determin ri cu frecven e
egale, fiind cea mai exact medie.
Media geometric simpl se utilizeaz când:
seria este dinamic de cre tere sau descre tere
termenii au valori mari
distribu ia are caracter pronun at de asimetrie.
222
Rela ia de calcul utilizat este:
x geom,s n x1 x2 ... xn n xi (5.2-4)

unde
xi produsul valorilor xi
Pentru n = 2 se ob ine media propor ional . Rezult c media

propor ional se calculeaz cu rela ia:
x geom,s x1 x2 (5.2-5)
de unde rezult c
x1 x geom,s
(5.2-6)
x geom,s x2
Aplica ie
S se calculeze media geomteric a numerelor: 17, 18, 25, 20
(acelea i de la media aritmetic simpl ).
R spuns:
x geom,s 4 x1 x2 x3 x4 4
17 18 25 20 19,777 x as
e) Media patratic simpl se întrebuin eaz când valorile prezint

cre teri din ce în ce mai mari, modificându-se aproximativ în progresie
exponen ial . Ea constituie modelul matematic pentru abaterea patratic .
Media este sensibil la valori extreme, din care cauz este totdeauna
mai mare decât celelalte medii. Are avantajul c se poate aplica i în
cazul valorilor nule sau negative (care prin ridicarea la p trat devin
pozitive).
Rela ia de calcul pentru media patratic simpl este:
2 2 2 2 xi2
x x x ... x
x patr ,s 1 2 3 n i 1
(5.2-7)
n n
Aplica ie
S se calculeze media patratic simpl pentru numerele: 17, 18,
25, 20 (acelea i de la media artimetic simpl i media geometric ).
R spuns:
x12 x22 x32 x n2 17 2 182 25 2 20 2
x patr ,s 20,236 x as
n 4
223
f) Media patratic ponderat se utilizeaz când valorile nu au

frecven e egale i ele sunt date în procente. Se calculeaz cu rela ia:
2 2 2 pi xi2
p1 x p2 x ... pn x
x patr ,p 1
n
2 n i 1
n (5.2-8)
pi pi
i 1 i 1
unde:
pi frecven a procentelor
Aplica ie
Pentru numerele 3, 3, 3, 3, 4, 7, 7 s se calculeze media patratic
ponderat .
R spuns:
p1 x12 p2 x22 p3 x32 4 32 1 42 2 72
x patr ,p n
4,629
4 1 2
pi
i 1
g) Media armonic exprim caracterul sintetic al unor valori ce se

afl în raport invers. Se utilizeaz când frecven ele sunt egale.
n n
x arm,s (5.2-9)
1 1 1 n
1
...
x1 x2 xn i 1 xi
Aplica ie
S se calculeze media armonic a numerelor: 17, 18, 25, 20.
R spuns:
n 4
x arm,s 19,579
1 1 1 1 1 1 1
...
x1 x2 x4 17 18 25 20
h) Media armonic ponderat se utilizeaz când frecven ele nu

sunt egale.
224
n
fi
f1 f2 ... fn
x arm,s i 1
(5.2-10)
f1 f2 f n
fi
... n
x1 x2 xn i 1 xi
Aplica ie
S se calculeze media armonic ponderat pentru numerele: 3, 3,
3, 3, 4, 7, 7.
R spuns:
f1 f2 f3 4 1 2
x arm,s 3,75
f1 f2 f3 4 1 2
x1 x2 x3 3 4 7
i) Media armonic procentual se utilizeaz când datele sunt

exprimate în procente. Rela ia de calcul este:
n
pi
100
x arm,% i 1
(5.2-11)
p1 p2 pn n
pi
...
x1 x2 xn i 1 xi
unde
pi - se exprim în procente [%]
pi = 100
Aplica ie
Pentru numerele: 40, 40, 40, 40, 36, 36 s se calculeze media
armonic procentual .
R spuns:
Lui 40 îi corespunde p1 = 66,67 %, iar lui 36 un p2 = 33,33 %.
100 100
x arm,% 38,52
p1 p2 66,67 33,33
x1 x2 40 36
j) Media progresiv se utilizeaz în special în unit ile economice.

Aceasta se calculeaz cu rela ia:
x progr xa xs
(5.2-12)
2
225
unde
x a media aritmetica
x s media termenilor calitativi superiori mediei aritmetice
Aplica ie
Într-o s pt mân (5 zile lucr toare) s-au realizat urm torul num r
de piese zilnic: 10, 11, 12, 13, 14. S se calculeze media progresiv .
Rezolvare:
10 11 12 13 14
xa 12 piese pe zi
5
13 14
xs 13,5
2
Rezult :
12 13,5
x progr x a xs
12,75
2 2
Înseamn c în zilele urm toare, trebuie s se produc cel pu in

12,75 piese zilnic.
5.2.2. Parametrii unui ir de valori (date)
a) Valoarea central a unui ir de valori se calculeaz cu rela ia:
xc xmax xmin
(5.2-13)
2
unde
xmax valoarea maxim din ir
xmin valoarea minim din ir.
Apica ie
Fie irul de valori: 12, 11, 16, 24, 5, 18. S se determine valoarea
central a acestui ir.
Rezolvare:
xmax xmin 24 5
xc 14,5
2 2
226
b) Amplitudinea unui ir de date se calculeaz cu rela ia:
R xmax xmin (5.2-14)
Aplica ie
Pentru irul de valori de la punctul 2.1 (valorile 12, 11, 16, 24, 5,
18) s se detrmine amplitudinea acestui ir.
Rezolvare:
R xmax xmin 24 5 19
227
5.3 Parametri utiliza i ca indici de împr tiere
5.3.1 Abaterea patratic
S-a constatat c în cazul unei popula ii (obiecte, valori, experien e

etc.) mai mult sau mai pu in omogene, valorile individuale xi sunt situate
în jurul valorii x as (media aritmetic simpl ) i anume, cu cât popula ia
este mai mare cu atât cre te ansa de a fi mai multe valori xi mai
aproape de x as . De aici rezult c în cazul studierii unui fenomen vor
exista valori mai apropiate de medie, deci cu atât rezultatul este mai
sigur cu cât e antionul este mai mare.
În concluzie, vom fi cu atât mai aproape de adev r, adic cu atât
mai mare va fi precizia determin rilor, cu cât vor fi mai pu ine valori
r zle e fa de medie. i invers, cu cât distan a valorilor fa de medie
se abate mai mult, cu atât popula ia va fi caracterizat mai inexact.
Calculul abaterii patratice deriv din media patratic , abaterea
patratic ajutând la evaluarea preciziei i siguran ei c media este într-
adev r caracteristic pentru popula ia studiat , având i indica ii asupra
valorilor r zle e.
Abaterea patratic arat gradul de împr tiere al valorilor
individuale xi fa de media x as .
Deoarece abaterea patratic se calculeaz atât cu numere pozitive
cât i cu numere negative, toate se ridic la patrat, dup care se revine
la cifrele reale prin extragerea r d cinii patrate. Din aceast cauz se
nume te abatere patratic . Abaterea patratic se noteaz în calcule cu
(sigma) când se ia în cercetare întreaga popula ie i cu s când se ia
în cercetare numai un e antion s (selectat) dintr-o popula ie.
Exist i o abatere liniar d sau abatere medie absolut care nu se
utilizeaz decât foarte rar, deoarece acord aceea i importan atât
abaterilor mari cât i abaterilor mici, astfel c nu se pot identifica factorii
întâmpl tori care ac ioneaz .
Rela ia de calcul pentru abaterea liniar d este:
n
xi xa
d i 1
(5.3-1)
n
sau
n
xi xa
Am i 1
(5.3-2)
n
228
În calculele statistice se utilizeaz abaterea patratic , deoarece

acord o importan mai mare abaterilor mari, fie c sunt cifre mici, fie c
sunt cifre mari.
Aplica ie
Fie numerele: 17, 18, 25, 20. S se calculeze abaterea liniar .
R spuns:
Se calculeaz x a x as 20
n
xi xa
17 20 18 20 25 20 20 20
d i 1
2,5
n 4
Abaterea patratic poate fi:

simpl , sau
ponderat .
Abaterea patratic simpl (s - pentru e antion i - pentru
popula ie) se calculeaz cu rela ia:
n 2
xi xa
"s " sau i 1
(5.3-3)
n
iar abaterea patratic ponderat cu rela ia:
n 2
xi xa fi
"s " sau i 1
n (5.3-4)
fi
i 1
Când sunt valori pu ine (de exemplu sub 30 de cazuri) se utilizeaz

o rela ie corectat , de forma:
n 2
xi xa
"s " sau i 1
(5.3-5)
n 1
respectiv,
229
n 2
xi xa fi
" s " sau i 1
n (5.3-6)
fi 1
i 1
Din punct de vedere matematic, abaterea patratic este r d cina

patrat din media sumei devia iilor de la medie. Cu alte cuvinte, este
r d cina patrat a împr tierii valorilor xi de la media aritmetic simpl ,
x as .
Abaterea patratic este un indicator sensibil, care arat gradul de
omogenitate al valorilor din colectivitate, în statistic ( i în cercet rile
tiin ifice), calcularea sa fiind obligatorie. Cine nu face acest lucru într-un
studiu statistic, înseamn c are ceva de ascuns.
Calcularea abaterii patratice se mai poate face i cu urm toarea
rela ie:
p 100 p
(5.3-7)
n
unde
p procentajul.
Rezultatul calculului statistic se exprim sub forma:
xas s sau xas (5.3-8)
Aplica ii
a) Pentru valorile 17, 18, 25, 20 s se calculeze abaterea patratic
simpl .
R spuns:
n 2
xi xa 2 2 2 2
17 20 18 20 25 20 20 20
i 1
3,08
n 4
Rezultatul final este:

x as 20 3,08
b) Pentru irul de valori: 3, 3, 3, 3, 4, 7, 7 s se calculeze abaterea

patratic ponderat .
R spuns:
230
Media aritmetic i ponderile numerelor sunt:
x as 4,285; f1 4; f2 1; f3 2
n 2
xi xa fi 2 2 2
3 4,285 4 4 4,285 1 7 4,285 2
i 1
n
1,14
4 1 2
fi
i 1
c) Pentru irul de valori: 17, 18, 25, 20 s se calculeze abaterea

patratic corectat .
R spuns:
Media aritmetic a valorilor irului este: x a 20 .
Se ob ine:
n 2
xi xa 2 2 2 2
17 20 18 20 25 20 20 20
c
i 1
3,56
n 1 3
Rezultatul final este: 20 3,56
5.3.2 Interpretarea rezultatelor

Abaterea patratic serve te drept coeficient de precizie statistic
asupra valorilor individuale xi, dup care ne putem da seama ce
încredere putem acorda rezultatului. Ea este un numitor comun,
universal, pentru toate unit ile, de orice natur ar fi ele. Se exprim în
acelea i unit i de m sur ca i x i . Dac x i reprezint kg, abaterea
patratic reprezint tot kg etc.
Pentru a avea încredere în rezultat, trebuie s existe cel pu in 30
de valori pentru experimentul studiat.
Datele, cifrele, valorile, se înregistreaz în ordinea apari iei lor (în
ordine cronologic ) pentru a vedea evolu ia fenomenului în timp. Dac
nu intereseaz acest lucru, valorile se pot grupa în ordine cresc toare
sau descresc toare, cum este mai comod pentru calcul. Concordan a
dintre determin ri i precizia lor se poate vedea grafic astfel:
coloanele sunt propor ionale cu x i - urile, iar s urile sunt
reprezentate printr-o linie propor ional cu valoarea. Astfel, se
poate aprecia vizual diferen a dintre x uri i s uri (Fig.5.3-1).
Concluzii:
Calcularea lui sau s este o garan ie a acurate ii determin rilor
Abaterea patratic se poate calcula numai dac exist 3 valori
231
Abaterea patratic este o valoare concluziv numai dac se

ob ine din cel pu in 30 de valori
Abaterea patratic se calculeaz numai pentru o distribu ie
normal , gaussian , sau aproape gaussian .
Fig.5.3-1 Diagram sub form de coloane
5.3.3 Coeficientul de varia e al irului de date se

determin cu rela ia:
s
Cv sau Cv (5.3-9)
x as x as
Aplica ie
Pentru irul de valori: 17, 18, 25, 20 s se calculeze coeficientul de
varia ie al irului.
R spuns:
x a 20 ; = 3,08
3,08
Cv 0,154
x as xa 20
5.3.4 Coeficientul de asimetrie al irului de date se

calculeaz cu rela ia:
2
3
1 3 (5.3-10)
s
unde
n 3
xi x as
3
i 1
(5.3-11)
n
232
Aplica ie
Pentru irul de valori: 17, 18, 25, 20 s se calculeze coeficientul de
asimetrie al irului.
R spuns:
x as 20 ; s = 3,08
n 3
xi x as 3 3 3 3
17 20 18 20 25 20 20 20
3
i 1
22,5
n 4
2
2
3 22,5 506,25
1 3 3
17,327
s 3,08 29,218
5.3.5 Eroarea standard se calculeaz cu rela ia:
ES x (5.3-12)
n
Pentru n < 30 se poate utiliza rela ia:
ES (5.3-13)
n 1
Eroarea standard se utilizeaz la stabilirea raportului dintre precizia unor

determin ri.
Aplica ii
a) Pentru irul de valori: 17, 18, 25, 20 s se calculeze eroarea
standard a irului.
R spuns:
Se cunoa te: s = 3,08; n = 4
3,08 3,08
ES 1,778
n 1 4 1 1,732
b) Doi cecet tori efectuând încerc ri separate au ob inut:

Cercet torul A: xa 100 20 din 200 încerc ri
efectuate
Cercet torul B: xa 90 20 din 400 încerc ri
efectuate.
233
La care dintre cei doi cercet tori precizia rezultatelor este mai mare?
R spuns:
Eroarea standard a rezultatelor ob inute pentru cei doi cercet tori este:
Pentru cercet torul A:

20 20
ESA A
1,41
nA 200 14,1
Pentru cercet torul B:
20 20
ESB B
1 ESA
nB 400 20
Eroarea standard mai mic ob inut de cercet torul B, face ca

precizia rezultatelor s fie mai mare pentru cercet torul B.
234
5.4 Erori de m surare
5.4.1 Eroarea de m surare definit ca abatere a valorii

m surate de la valoarea adev rat a m surandului, este o m rime care
principial nu poate fi cunoscut , întrucât nici valoarea adev rat nu
poate fi cunoscut . De aceea, pentru caracterizarea rezultatelor
m sur torilor trebuie utilizat incertitudinea de m surare, cu în elesul de
interval care, cu o anumit probabilitate, include valoarea adev rat a
m surandului.
a) Eroarea absolut ( ) este diferen a algebric dintre

rezultatul m sur rii x i valoarea (conven ional) adev rat x0 a
m surandului:
= x - x0 (5.4-1)
b) Eroarea relativ ( ) este raportul dintre eroarea absolut

i valoarea (conven ional) adev rat a m surandului:
sau 100 % (5.4-2)

x0 x0
c) Eroarea raportat este raportul dintre eroarea

absolut i o anumit valoare conven ional , stabilit prin specifica ii:
sau 100 % (5.4-3)

Vc Vc
5.4.2 Incertitudinea de m surare se refer la rezultatul unei

m sur tori i d o indica ie privind gradul de încredere în acel rezultat.
Ea desemneaz o abatere necunoscut c reia i se poate estima
valoarea, dar nu i semnul.
Incertitudinea nu poate fi corectat , ci trebuie luat în considerare
la aprecierea calit ii unor m sur tori.
Rezultatul m sur torii se prezint prin expresia:
x ±u
unde:
x valoarea ob inut prin m surare
± u incertitudinea de m surare.
235
a) Incertitudinea de m surare de tip A (uA) este

componenta incertitudinii de m surare care se determin pe baza
rezultatelor ob inute prin repetarea m sur rii. Spre exemplu,
componenta de tip A a incertitudinii de m surare a mediei aritmetice
ob inut dintr-o serie de m sur tori efectuate asupra aceluia i m surand
în condi ii de repetabilitate este:
s
uA ux (5.4-4)
n
b) Incertitudinea de m surare de tip B (uB) se evalueaz

B
pe baza unor informa ii apriorice sau suplimentare. În general,

componenta de tip B a incertitudinii de m surare nu poate fi evaluat
prin repetarea m sur rii.
Pentru exprimarea cantitativ a componentei de tip B se evalueaz
limitele -m i +m între care cu certitudine este cuprins componenta
par ial .
Se calculeaz cu rela ia:
m
uB (5.4-5)
3
unde:
abaterea medie patratic a reparti iei.
Dac :
m
0,8 se poate neglija uB .
sx
c) Incertitudinea compus (uC) se ob ine pe baza

compunerii dup o regul dat a componentelor de tip A i B, exprimate
prin abaterile medii patratice corespunz toare lor.
Regula de compunere trebuie s in seama de natura
dependen elor dintre componentele incertitudinilor.
Nivelul de încredere al incertitudinii compuse corespunde unor
limite de ±1· . Valoarea acestui nivel depinde de reparti ia incertitudinii
compuse. În cazul în care se poate admite ipoteza unei reparti ii
normale, limitele de ±1· corespund unui nivel de încredere de 68,25 %.
Incertitudinea compus se calculeaz cu rela ia:
uC uA2 uB2 (5.4-6)
236
d) Incertitudinea global (u ) este dat de produsul dintre

incertitudinea compus uC i un coeficient global de amplificare k :
u k uC (5.4-7)
Incertitudinea global corespunde unui nivel de încredere superior

nivelului de încredere al incertitudinii compuse.
e) Nivelul de încredere P al m sur rii este probabilitatea

cu care intervalul de incertitudine (+u, -u) asociat rezultatului m sur rii
include valoarea adev rat a m surandului.
Aplica ii
1) Pentru o mas etalon de lucru de 20 kg din font , în urma
etalon rii se ob ine o valoare conven ional adev rat de 20,001 kg.
Eroarea absolut este:
= x - x0 =20 20,001 = -0,001 kg = 1 g
Acest rezultat nu depinde de modul în care este utilizat m sura.

În situa ia în care nu se utilizeaz corec iile, la fiecare folosire a
etalonului, considerându-se c indica ia sa este de 20 kg, se comite o
eroare absolut de -1 g.
Pentru a ob ine rezultatul corectat, la fiecare 20 kg înregistrate
trebuie ad ugat o cantitate de +1 g.
Dac drept indica ie se ia valoarea conven ional adev rat de
20,001 kg din certificat, la fiecare utilizare atât eroarea absolut cât i
corec iile care trebuie aplicate rezultatului brut devin nule.
2) O pies cu lungimea nominal de 200 mm este m surat de 20

de ori în condi iile de repetabilitate (t = 200 C; w = 70 %). Din certificatul
de etalonare al instrumentului de m surare se cunoa te c la aceast
lungime instrumentul este caracterizat de o eroare sistematic :
S = -1,7 m C
Rezultatele brute ale m sur torilor individuale sunt indicate în

Tabelul 5.4-1
237
Tabelul 5.4-1 Rezultatele brute ale m sur torilor

Num rul Rezultatul brut al Num rul Rezultatul brut al
m sur torii m sur torii m sur torii m sur torii
[mm] [mm]
1 200,00062 11 199,99979
2 200,00011 12 199,99990
3 199,99962 13 199,99995
4 200,00031 14 200,00067
5 200,00075 15 200,00004
6 200,00052 16 200,00012
7 199,99957 17 200,00002
8 200,00037 18 200,00052
9 199,99996 19 200,00080
10 200,00078 20 200,00013
Pentru ob inerea rezultatului corectat i creditat al m sur torii

corespunz tor nivelului de încredere P = 95 % se procedeaz astfel:
- În prima etap de prelucrare a datelor se verific dac ipoteza de
normalitate poate fi acceptat i se identific eventualele rezultate
aberante în irul de date. În acest scop se adopt o metod grafic
bazat pe re ele probabiliste, în urma aplic rii c reia se aplic ipoteza de
normalitate, iar rezultatele de la num rul 7 i num rul 19 identificate ca
valori aberante se elimin (Vezi Tabelul 5.4-1).
În aceste condi ii valoarea mediei aritmetice este:
18
xi
xa i 1
200,000232 mm
18
iar abaterea medie patratic experimental a mediei este:
18 2
xi xa
sx i 1
0,000808 mm
18 18 1
Rezultatul corectat al m sur rii se ob ine, având în vedere eroarea

sistematic a instrumentului de m surat, sub forma:
x xa C 200,000232 0,0017 200,001932 mm
În structura incertitudinii compuse intervin termenii:

componenta de tip A:
sx 1 uA 0,000808 mm
238
componenta de tip B: 1-uB - incertitudinea de determinare a

B
corec iei sau incertitudinea rezidual a erorii sistematice. Din

certificatul de etalonare al instrumentului de m surat rezult c
aceast m rime este între limitele ±0,1 m.
Admi ând o reparti ie dreptunghiular a acestei componente

rezult :
0,1
0,0577 m 0,0000577 mm
3
- Se calculeaz raportul:
m 0,0001
0,1238 0,8 c uB poate fi neglijat în raport cu u A .
sx 0,000808
Rezult c incertitudinea compus uC este:
uC uA2 uB2 uA sx
respectiv, incertitudinea global
u k uC k sx
Din tabele, pentru n = 18 i P = 95 % rezult k = 2,11 i atunci

incertitudinea global este:
u k uC k sx 2,11 0,000808 0,001705 m m
Rotunjind rezultatul, se ob ine în final:
u 95%
0,0017 m m
În final, rezultatul corectat i creditat al m sur torii este:

'
x 95% 200,0019 0,0017 m m
239
5.5 Alte m rimi specifice calculului statistic
5.5.1 Reparti ia normal a erorilor aleatorii de m surare

În calculele inginere ti cel mai mult se folose te reparti ia de
probabilitate normal (Gauss-Laplace) definit prin densitatea de
probabilitate de forma (Vezi i paragraful 5.1):
2
x xa
1
f x e 2 s2
(5.5-1)
s 2
pentru x .
5.5.2 Verificarea normalit ii reparti iei datelor

Pentru aceasta trebuie ca mai întâi datele s fie grupate pe
intervalele de varia ie ale valorilor, pentru a le condensa ordonat. Aceste
intervale se numesc clase. De obicei, m rimea intervalelor care
constituie clasele se ia aceea i pentru toate clasele. Se recomand ca
num rul claselor s fie între 13 i 20.
Num rul k al claselor (intervalelor) se poate determina cu rela ia:
k 1 3,322 log n (5.5-2)
c ruia îi corespunde intervalul de grupare al unei clase :
as x max x min
d (5.5-3)
k 1 3,322 log n
unde :
as amplitudinea de sondaj
n num rul valorilor înregistrate.
Verificarea normalit ii reparti iei datelor se poate face prin mai

multe metode:
a) Prezentarea frecven elor relative cumulate ale valorilor în
re eaua de probabilitate
b) Verificarea valorilor unora dintre parametri statistici
principali. Aceast metod este mai mult calitativ decât cantitativ i
const în urm toarele verific ri :
Se constat dac reparti ia de frecven are un singur maxim. În
acest caz se traseaz o diagram ca cea din Fig.5.5-1, numit
histogram i care are reprezentat în abscis limitele claselor xi,
iar în ordonat frecven a absolut ni sau frecven a relativ fi.
240
Dac reparti ia datelor este normal , histograma trebuie s

prezinte un singur maxim.
20
10
0
-50 -40 -30 -20 -10 0 -10 -20 -30
Limita claselor, xi
Fig.5.5-1 Model de histogram cu un singur maxim
Se calculeaz valoarea mediei aritmetice, a medianei i a

modulului.
- Mediana se calculeaz cu rela ia:
- pentru n impar:
Me xn 1 (5.5-4)
2
- pentru n par:
xn xn
1
Me 2 2
(5.5-5)
2
- Modulul este dat de rela ia:
M0 xa 3 Me xa (5.5-6)
Dac reparti ia datelor este normal trebuie ca valorile medianei i

modulului s nu difere semnificativ de cea a mediei aritmetice x a .
Se calculeaz coeficientul de asimetrie:
2
3
1 3 (5.5-7)
s
unde :
241
1 n 3
3 xi xi xa (5.5-8)
n i 1
care în cazul unei reparti ii normale a datelor trebuie s fie aproape zero.
Dac aceste verific ri nu conduc la concluzii favorabile privind
normalitatea reparti iei datelor, este necesar o analiz mai am nun it
cantitativ a irului de date. Pentru aceasta se poate utiliza :
c) Testul 2
d) Criteriul coliniarit ii punctelor M(xi,zi)
Coliniaritatea punctelor M(xi,zi) constituie o confirmare grafic a
normalit ii irului de date.
5.5.3 Corela ii
Dac între variabilele x i y exist o corela ie i nu o leg tur

func ional se poate estima numai cea mai probabil valoare a lui y în
jurul c reia pot fi distribuite valorile determinate experimental. Cu cât
valorile determinate sunt mai apropiate de valoarea cea mai probabil ,
cu atât rela ia dintre x i y este mai bine precizat .
Coeficientul corela iei simple de sondaj care indic intensitatea
interdependen elor dintre variabilele aleatorii normale x, y este definit de
rela ia:
n n n
n xi y i yi xi
R x ,y i 1 i 1 i 1
(5.5-9)
n n 2 n n 2
n x i2 xi n y i2 yi
i 1 i 1 i 1 i 1
unde :
xi, yi sunt perechile de valori determinate experimental,
n - reprezint num rul acestor perechi.
5.5.4 Regresia
Dac experimental s-au determinat n perechi de valori xi, yi ale

variabilelor aleatorii x i y, func ia de regresie a lui y în raport cu x este y
= y(x) i reprezint media valorilor pe care le ia variabila y pentru o
anumit valoare a lui x.
Dac
y a0 a1 x (5.5-10)
regresia este liniar , unde :
242
n n n n
xi2 yi xi ( xi y i )
a0 i 1 i 1 i 1 i 1
2 (5.5-11)
n n
2
n x i xi
i 1 i 1
n n n
n xi y i xi yi
a1 i 1
n
i 1
n
i 1
2 (5.5-12)
2
n x i xi
i 1 i 1
Dac se consider c numai o m rime este afectat de erori se

admite pentru func ia de regresie expresia:
y k x (5.5-13)
unde:
n
xi y i
k i 1
n
(5.5-14)
2
x i
i 1
Dintre dou sau mai multe func ii y(x) utilizate pentru reprezentarea
valorilor m surate, cea mai adecvat este cea pentru care expresia
indic valori mai mici.
5.5.5 Dispersia de sondaj este:

n 2
s2 fi xi xa (5.5-15)
i 1
5.5.6 Abaterea standard de sondaj se calculeaz cu

rela ia :
S s2 (5.5-16)
5.5.7 Abaterea medie absolut se calculeaz cu rela ia :

n
n
xi xa
am fi x i xa i 1
(5.5-17)
i 1 n
243
5.5.8 Probabilitatea ca o anumit m rime (m surand) s fie

egal sau mai mic decât o anumit valoare impus este:
x impus xa
P x x impus (5.5-18)
s
unde:
este o func ie tabelar .
Probabilitatea ca o anumit m rime (m surand) s fie mai mare

decât o anumit valoare impus este :
P x x impus 1 P x x impus (5.5-19)
244
5.6 Reprezentarea grafic a rezultatelor
În majoritatea cazurilor rezultatele ob inute în urma efectu rii

m sur torilor trebuie reprezentate grafic. În prelucr rile statistice,
reprezentarea grafic a rezultatelor poate fi f cut sub mai multe forme.
Cele mai întâlnite forme ale diagramelor de reprezentare a valorilor
m sur torilor sunt:
5.6.1 Reprezentarea grafic a valorilor în ordinea de apari ie

(înregistrare) a valorilor ob inute. O astfel de diagram este prezentat în
Fig.5.6-1.
200
180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Ordinea de apari ie (înregistrare)
Fig.5.6-1 Diagram în func ie de ordinea de înregistrare
5.6.2 Reprezentare grafic în func ie de frecven a de apari ie

a unei valori
O form a unei astfel de diagram este prezentat în Fig.5.6-2.
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Valori înregistrate
Fig.5.6-2 Diagram în func ie de frecven a de apari ie
245
5.6.3 Reprezentarea grafic sub forma curbei Gauss. Dac

într-un ir exist valori cresc toare i descresc toare, simetrice i
progresive în jurul valorii x a se ob ine o reprezentare grafic cunoscut
sub numele de curba Gauss sau clopotul lui Gauss-Laplace (Fig.5.1-1,
Fig.5.1-3 paragraful 5.1).
Aplica ii
Fie urm toarele valori: 40, 10, 5, 20, 60, 30, 40. S se reprezinte
grafic în cele trei variante prezentate anterior.
1) Varianta prezentat la punctul 5.6.1 (În func ie de ordinea
înregistr rii)
70
60
50
40
30
20
10
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Ordinea de apari ie (înregistrare)
Fig.5.6-3 Model de reprezentare grafic
2) Varianta prezentat la punctul 5.6.2

3
0
5 10 20 30 40 60 60
Valori înregistrate
246
3) Varianta prezentat la punctul 5.6.3 (Curba Gauss)
70
60
50
40
30
20
10
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Modelele prezentate nu sunt singurele care pot fi utilizate pentru o

reperezentare grafic a valorilor ob inute în cazul diferitelor m sur tori.
Exist i alte modele de diagrame, cele prezentate sunt totu i printre
cele mai utilizate.
247
5.7 Eliminarea valorilor eronate
Eliminarea valorilor eronate sau afectate de erori grosolane fa de

irul de valori reale trebuie f cut pentru ca acestea s nu afecteze
rezultatele (medii, indici, grafice).
Erorile pot ap rea ca i gre eli de citire, de transcriere, de calcul
etc. Erorile susceptibile a fi eronate sunt cele de la extremit ile irului de
valori (acestea fiind a ezate în ir cresc tor sau descresc tor).
Verificarea i eliminarea lor se face prin una sau mai multe metode
(teste) i anume:
testul celor 3 sigma (3 )
testul Grubbs
testul Q (Dean i Dixon)
testul t
testul Romanovski
testul (Irwin).
Aceste teste se vor exemplifica pe urm toarea aplica ie.

Fie urm toarele valori: 2, 52, 50, 54. S se stabileasc dac
valoarea dubioas xd = 2 este eronat fa de irul de valori i dac
trebuie eliminat din calcule (fiind de 27 de ori mai mic decât valoarea
cea mai mare).
Pentru solu ionare, se ordoneaz irul în ordine cresc toare: 2, 50,
52, 54.
5.7.1 Testul celor 3 sigma (3 )

Metoda const în a cerceta dac :
xd xa
3 (5.7-1)
c
unde:
x a - media aritmetic simpl
c abaterea patratic corectat .
Logica acestui test este urm toarea: probabilitatea ca un

eveniment contrar s aib valori în afara intervalului ±3 (ceea ce
reprezint 99,76 % din totalul valorilor) este foarte mic (100 99,76 =
0,24 %), deci practic un astfel de eveniment poate fi considerat
(aproape) imposibil.
248
Aplica ia
1 2 -37,5 1406,25
2 50 10,5 110,25
3 52 12,5 156,25
4 54 14,5 210,25
4 4
xi 158
4
xi xa
2
1883
i 1 i 1
4
xi
158
xa i 1
39,5
4 4
4 2
xi xa
1.883
c
i 1
627,67 25
4 1 3
xa c 39,5 25
Aplicând rela ia de calcul (5.7-1) rezult :
2 39,5
1,5 3 rela ia este îndeplinit .
25
Deoarece 1,5 < 3 valoarea xd = 2 nu trebuie eliminat .
5.7.2 Testul Grubbs
Rela ia pentru a nu elimina pe xd este:
xd xa
G calc G tab (5.7-2)
c
unde:
Gtab o valoare care se ia din Tabelul Grubbs (ANEXA 5.7-1).
Testul Grubbs este o variant a testului 3 .
249
Aplica ia
xd xa
1,5
c
Din ANEXA 5.7-1 la 4 valori pentru p = 95 % se ob ine: Gtab = 1,71.

A rezultat:
Gcalc = 1,5 < Gtab = 1,71
deci, valoarea lui xd = 2 nu trebuie eliminat .
5.7.3 Testul Q (Dean i Dixon)
Rela ia de calcul pentru a nu elimina pe xd este:
Qcalc Qtab (5.7-3)

unde:
xd xa
Qcalc (5.7-4)
xd xm
cu:
xa valoarea cea mai apropiat de xd
xm valoarea cea mai mare din ir
Se ob ine atunci:
xd xa 2 50
Qcalc 0,92 (5.7-5)
xd xm 2 54
Din ANEXA 5.7-2 se deduce Qtab = 0,77 (pentru probabilitatea p =

95 %) i se constat c :
Qcalc 0,92 Qtab 0,77
ceea ce înseamn c xd = 2 dup acest criteriu se elimin .
250
5.7.4 Testul t
Pentru a nu se elimina valoarea xd trebuie îndeplinit condi ia:
t c a lc t ta b (5.7-6)
unde:
xd xa
t ca lc (5.7-7)
c
Aplica ia
De la celelalte teste se cunoa te tcalc = 1,5. Din ANEXA 5.7-3
pentru 4 grade de libertate se ob ine ttab = 2,132.
S-a ob inut în final:
t calc 1,5 t tab 2,132 (5.7-8)
ceea ce înseamn c valoarea xd = 2 nu se elimin .
5.7.5 Testul Romanowski
Conform acestui test, pentru a nu se elimina valoarea xd trebuie

satisf cut rela ia:
R c a lc R ta b (5.7-9)
unde:
xd xa
R c alc (5.7-10)
n
c
n 1
cu:
xa media aritmetic a valorilor f r xd
c abaterea patratic simpl corectat , calculat far xd
n -1 este irul de valori f r xd
251
Aplica ia
1 2 - -
2 50 50 52 2 22 = 4
3 52 52 52 0 02 = 0
4 54 54 52 2 22 = 4
4 3
xi 158 ( xi x a )2 8
i 1 i 1
Se cunoa te:
50 52 54
xa 52
3
3
2
xi xa
8
c
i 1
2
n 1 3 1
de unde rezult :
2 52
Rcalc 21,7
4
2
3
Din ANEXA 5.7-4 se deduce Rtab = 3,56.

S-a ob inut astfel:
R calc 21,7 R tab 3,56
de unde rezult c valoarea xd = 2 se elimin .
5.7.6 Testul (Irwin)
Pentru a nu se elimina valoarea xd trebuie îndeplinit condi ia:
c a lc ta b (5.7-11)
unde:
xd xa
calc (5.7-12)
s
252
cu xa ca în testele anterioare, valoarea cea mai apropiat de xd, valorile

fiind a ezate în ordine cresc toare.
Avem xa = 50 i s = 25 (vezi testul 3 ).
Rezult atunci:
2 50
calc 1,92
25
Din ANEXA 5.7-5 se ob ine tab = 1,64.

A rezultat astfel:
calc 1,92 tab 1, 64
Conform acestui test, xd = 2 se elimin .
Concluziile privind eliminarea sau men inerea valorii xd = 2

rezultate din testele prezentate sunt centralizate în Tabelul 5.7-1.
Tabelul 5.7-1 Concluzii finale

Denumire test Concluzia asupra valorii xd
Testul 3 Nu se elimin
Testul Grubbs Nu se elimin
Testul t Nu se elimin
Testul Q (Dean i Dixon) Se elimin
Testul R (Romanowski) Se elimin
Testul (Irwin) Se elimin
Dup cum se observ , concluziile sunt contradictorii.

Pentru uniformizare s-a luat probabilitatea p = 95 %, dar al i
cercet tori pot lua p = 90 % sau chiar p = 99 %.
Eliminarea se face în func ie de exigen a cercet torului. În cazul
prezentat, este de preferat a se elimina valoarea xd = 2, c ci altfel
înseamn s accept m o mare dispersie a valorilor individuale xi, ceea
ce se vede i din x a c 39,5 25 .
În principiu, valoarea xd se elimin când valoarea calculat (cu
rela iile indicate) este mai mare decât valoarea din tabelul respectiv
(corespunz tor testului aplicat).
253
ANEXA 5.7-1 Valori pentru testul Grubbs

p= 0,95 0,98 0,99
f=3 1,41 1,41 1,41
4 1,71 1,72 1,73
5 1,92 1,96 1,97
6 2,07 2,13 2,16
7 2,18 2,27 2,31
8 2,27 2,37 2,43
9 2,35 2,46 2,53
10 2,41 2,54 2,62
11 2,47 2,61 2,69
12 2,52 2,66 2,75
13 2,56 2,71 2,81
14 2,60 2,76 2,86
15 2,64 2,80 2,91
16 2,67 2,84 2,95
17 2,70 2,87 2,98
18 2,73 2,90 3,02
19 2,75 2,93 3,05
20 2,78 2,96 3,08
ANEXA 5.7-2 Valori pentru testul Q (Dean i Dixon)

p= 0,90 0,95 0,99
f=3 0,89 0,94 0,99
4 0,68 0,77 0,89
5 0,56 0,64 0,76
6 0,48 0,56 0,70
7 0,43 0,51 0,64
8 0,40 0,48 0,58
254
ANEXA 5.7-3 Valori pentru testul t

p 0,90 0,95 0,975 0,99 0,999
f=4 1,533 2,132 2,776 3,747 7,173
5 1,476 2,015 2,571 3,365 5,893
6 1,440 1,943 2,447 3,143 5,208
7 1,415 1,895 2,365 2,998 4,785
8 1,397 1,860 2,306 2,986 4,501
9 1,383 1,833 2,262 2,821 4,297
10 1,372 1,812 2,228 2,764 4,144
11 1,363 1,796 2,201 2,718 4,025
12 1,356 1,782 2,179 2,681 3,930
13 1,350 1,771 2,160 2,650 3,853
14 1,345 1,761 2,145 2,624 3,787
15 1,341 1,753 2,131 2,602 3,733
16 1,337 1,747 2,120 2,583 3,686
18 1,330 1,734 2,101 2,552 3,611
20 1,325 1,725 2.086 2,528 3,552
25 1,316 1,700 2,060 2,485 3,450
30 1,310 1,697 2,042 2,457 3,385
40 1,303 1,684 2,021 2,423 3,307
50 1,298 1,676 2,009 2,403 3,262
60 1,296 1,671 2,000 2,390 3,232
80 1,292 1,664 1,990 2,374 3,195
100 1,290 1,660 1,984 2,365 3,174
200 1,286 1,653 1,972 2,345 3,131
500 1,283 1,548 1,965 2,334 3,106
1,282 1,645 1,960 2,326 3,090
255
ANEXA 5.7-4 Valori pentru testul Romanowski

p= 0,95 0,98 0,99
f=3 4,93 8,04 11,46
4 3,56 5,08 6,53
5 3,04 4,11 5,04
6 2,78 3,64 4,36
7 2,62 3,36 3,96
8 2,51 3,18 3,71
9 2,43 3,05 3,54
10 2,37 2,96 3,41
11 2,33 2,89 3,31
12 2,29 2,83 3,23
13 2,26 2,78 3,17
14 2,24 2,74 3,12
15 2,22 2,71 3,08
16 2,20 2,68 3,04
17 2,18 2,66 3,01
18 2,17 2,64 3,00
19 2,16 2,62 2,95
20 2,15 2,60 2,93
ANEXA 5.7-5 Valori pentru testul (Irwin)

p= 0,95 0,98 0,99
f=3 1,79 2,17 2,90
4 1,64 2,05 2,75
5 1,51 1,93 2,60
6 1,39 1,81 2,45
7 1,31 1,69 2,30
8 1,24 1,57 2,16
9 1,20 1,51 2,09
10 1,18 1,46 2,03
11 1,14 1,43 2,00
12 1,11 1,41 1,97
13 1,09 1,39 1,94
14 1,07 1,37 1,91
15 1,06 1,35 1,88
16 1,05 1,33 1,86
17 1,04 1,31 1,84
18 1,03 1,29 1,82
19 1,03 1,28 1,81
20 1,03 1,27 1,80
256
TABEL CU VALORILE CURBEI

GAUSS LAPLACE
Ordonata Suprafa a de Ordonata Suprafa a de

y sub curb y sub curb
0 0,3989 0,0000 1,1 0,2179 0,3643
0,05 0,3984 0,0199 1,2 0,1942 0,3849
0,1 0,3970 0,0398 1,3 0,1714 0,4032
0,15 0,3945 0,0596 1,4 0,1497 0,4192
0,2 0,3910 0,0793 1,5 0,1295 0,4332
0,25 0,3867 0,0987 1,6 0,1169 0,4452
0,3 0,3814 0,1179 1,7 0,0940 0,4554
0,35 0,3752 0,1368 1,8 0,0790 0,4641
0,4 0,3683 0,1554 1,9 0,0656 0,4713
0,45 0,3605 0,1736 2 0,0540 0,4772
0,5 0,3521 0,1415 2,25 0,0317 0,4878
0,55 0,3429 0,2088 2,5 0,0175 0,4938
0,6 0,3332 0,2257 2,75 0,0091 0,4970
0,65 0,3230 0,2422 3 0,0044 0,4986
0,7 0,3123 0,2580 3,25 0,0020 0,4994
0,75 0,3011 0,2734 3,5 0,00087 0,49977
0,8 0,2897 0,2881 3,75 0,00035 0,49991
0,85 0,2780 0,3023 4 0,00013 0,49996
0,9 0,2661 0,3159 4,5 0,00010 0,499997
1 0,2420 0,3413 5 0,00001 0,4999997
257

Curs AETD Partea 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs AETD Partea 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Tensometria.

1. TENSOMETRIA. PREZENTARE GENERAL

1.1 Direc ii principale i tensiuni principale

Practica a ar tat c la solicit ri nu prea mari (în domeniul elastic)

iar pentru starea monoaxial de tensiune, rela ia:

În practic este dificil, dac nu imposibil, de a stabili direct direc iile

Fig.1.1-1 Direc ii i direc ii principale

Cu rela iile (1.1-1a,b) se determin acum tensiunile normale

direc iile principale 1 i 2.

1.2 Extensometre (tensometre)

1.2.1 Considera ii generale

În cele ce urmeaz , pentru aparatele care m soar fie deforma ia

Dup cum se poate constata, cu ajutorul extensometrelor nu se

Un extensometru se compune din urm toarele p r i:

1.2.2 Clasificarea extensometrelor sau tensometrelor

Extensometrele se clasific dup mai multe criterii. Astfel:

extensometru cu amplificare optic

Clasificarea de mai înainte nu este una foarte riguroas . Trebuie

Fig.1.2-1 Extensometru mecanic amovibil

Pentru acest tip de extensometru sistemul de amplificare este

Bara 1 este prev zut la un cap t cu un cu it fix 2, iar la cel lalt

Fig.1.2-2 Extensometru mecanic cu pârghie

Acest tip de extensometru se utilizeaz numai pentru m sur tori în

acele indicatoare se a eaz în dreptul celuilalt cap t al sc rii gradate.

Fig.1.2-3 Extensometru mecanic Martens-Kennedy

Extensometrul cu ceasuri comparatoare (Fig.1.2-4) se utilizeaz în

Deforma ia epruvetei este transmis prin tija 7 ceasului comparator

Fig.1.2-5 Extensometrul Huggenberger

Aparatul se compune din corpul 3, cu itul fix 1, cu itul mobil 2,

a c rui valoare este 1.200 sau 2.000.

Extensometrele optice utilizeaz dispozitive cu oglinzi pe care cade

Fig.1.2-6 Extensometrul cu oglind Martens

Vârful fix 1 i cel mobil 2 ale aparatului situate la distana a l0 permit

Deoarece unghiul are valori mici, atât sinusul cât i tangenta se

Prin înlocuire se ob ine:

Se poate constata c deforma ia l este propor ional cu indica iile

Se constat c acest aparat este mult mai sensibil decât

Fig.1,2-7 Extensometru pneumatic (schem de principiu)

De asemenea, au o sensibilitate ridicat i pot fi utilizate pentru

1.2.3 Caracteristicile i condi iile de baz ale extensometrelor

Principalele caracteristici ale extensometrelor i tensometrelor

d) Precizia sau reproductibilitatea este acea caracteristic a

M sur torile tensometrice, adic m surarea deforma iilor se face

1.2.4 Efectul varia iei de temperatur asupra m sur torilor

În mod normal, în timpul m sur torilor piesa i extensometrul au

1.3 Alegerea metodei sau tehnicii de m surare

În prezent exist mai multe metode tensometrice, pentru fiecare

2.1 Considera ii generale

Tensometria electric este o metod de m surare pe cale electric

c) conductorii de leg tur fac leg tura dintre firele de

2.2 Traductorul electric. Clasificarea traductorilor

Traductorul electric poate fi de mai multe tipuri i poate fi clasificat

2.3 Traductorul electric rezistiv

2.3.1 P r i componente. Clasificare

Datorit dimensiunilor sale mici, traductorul electric rezistiv se mai

Este cunoscut faptul c atunci când un conductor electric str b tut

Fig.2.3-1 Forme de traductor

În func ie de elementul sensibil traductorii electrici rezistivi pot fi:

Fig.2.3-2 Traductor electric cu folie

La traductorii electrici rezistivi cu semiconductori varia ia rezisten ei

clasificare riguroas a traductorilor electrici rezistivi, inând seama de

Fig.2.3-3 Traductori electrici cu semiconductori

2.3.2 Traductorul electric rezistiv cu fir cu gril plan

Acest tip de traductor electric rezistiv a mai fost prezentat (Fig.2.3-

Fig.2.10-2 Contacte circuite imprimate