Triajul are patru obiective.

Acordarea îngrijirilor necesare victimelor în starea cea mai gravă, în cel mai scurt timp
posibil
Constituirea de grupuri omogene de victime;
Reglarea fluxului de victime printr-o acţiune adecvată de evacuare;
Acordarea îngrijirilor de urgenţă necesare, concomitent cu efectuarea triajului.
Acordarea îngrijirilor necesare victimelor în starea cea mai gravă, în cel mai scurt timp
posibil.

Pentru aceasta este necesară recunoaşterea şi acordarea asistenţei, cât mai rapid posibil,
pacienţilor cărora manevrele de urgenţă le sunt necesare pentru a supravieţui.
Numărul mare de victime corespunde cel mai adesea unei distribuţii gaussiene,
neprezentând toate aceeaşi gravitate şi nici acelaşi prognostic defavorabil. Este vorba de
recunoaşterea rapidă a acelor pacienţi pentru care o întârziere în acordarea asistenţei ar
avea consecinţele cele mai grave, în special vitale.

Echipele de asistenţă medicală sunt limitate ca număr şi frecvent au niveluri de

competenţă diferite. Răniţii cel mai grav necesită măsuri de reanimare invazive (abord
venos, reumplere adecvată, ventilaţie artificială, drenaj, sedare, anestezie) pentru care
sunt necesare anumite competenţe şi un grad de antrenament din partea personalului
medical.

Pentru acest tip de victime e nevoie de echipe formate din medic urgentist sau reanimator
care poate fiecare să se ocupe de 1, 2 sau maxim 3 victime, dacă este ajutat de un asistent
competent în acest domeniu.
Celelalte victime pot beneficia, pe grupuri de 8-10, de îngrijirile unor medici care sunt
obişnuiţi cu acordarea asistenţei în traumă. Triajul permite constituirea unor grupuri de
victime cărora le vor fi atribuite echipe medicale adecvate gradului de gravitate.

Randamentul acestor echipe este previzibil şi organizat, managementul asistenţei de

urgenţă va permite, in acest fel, obţinerea unui randament maxim şi va oferi cele mai
bune şanse unui număr maxim de victime.
Reglarea fluxului de victime se face printr-o acţiune adecvată de evacuare.
Acţiunea de salvare şi de asistenţă medicală de urgenţă în caz de catastrofă cuprinde
întotdeauna o etapă de evacuare.

Aceasta presupune identificarea victimelor, stabilizarea lor, pregătirea lor pentru evacuare
şi transportul cu prioritate a celor în stare gravă la spital pentru a li se asigura asistenţă
specializată.

Evacuarea necontrolată determină prezentarea la spital a victimelor care sunt în starea cea
mai puţin gravă, în detrimentul celor care sunt în stare gravă şi incapabile de a se
mobiliza singure.

Triajul permite evacuarea adecvată a victimelor, fiind evacuate în primul rând cele care
sunt în starea cea mai gravă şi pentru care respectarea „orei de aur” este imperativă.
În ţările în care dispecerizarea corectă a locurilor din spital este posibilă, evacuarea
pacienţilor poate fi efectuată spre spitalul corespunzător, în funcţie de nevoile specifice
fiecăruia
Acţiunea de triaj trebuie să fie acompaniată fără întârziere de acordarea îngrijirilor de
urgenţă, în scopul limitării consecinţelor sau pentru a creşte şansele de supravieţuire.

Această particularitate este universal valabilă, indiferent de nivelul de pregătire al

actorului: medic, paramedic, salvator. Manevrele de salvare care trebuie realizate sunt
adaptate gradului de pregătire şi echipamentului existent.

Criteriile pe baza cărora se efectuează triajul

Evaluarea cu prioritate a funcţiilor vitale;

Dinamica triajului;

Temporizarea tratamentului;
Adaptarea criteriilor de triaj în funcţie de particularităţile victimelor
Funcţiile vitale sunt evaluate cu prioritate!

Realizat în trecut de către chirurgi, triajul a fost efectuat în timpul celui de-al doilea
război mondial de către medicii reanimatori care au scos în evidenţă importanţa evaluării
prioritare a funcţiilor vitale: starea de conştienţă, respiraţia, circulaţia, leziunile fiind
evaluate într-un prim timp, prin consecinţa lor asupra acestor trei funcţii vitale.
Dinamica triajului

Pe teren, în absenţa medicului, salvatorii sau personalul paramedical realizează un pre-

triaj pe baza triajului anglo-saxon S.T.A.R.T.: Simple Triage And Rapid Treatment.
Acesta se bazează pe criterii simple pentru aprecierea stării de constienţă, respiraţiei şi
circulaţiei.

Intervenţia medicului, în special în PMA, permite completarea evaluării şi îngrijirilor de

urgenţă.
Starea victimei implică sau nu un pronostic vital?
Victima trebuie să beneficieze fără întârziere de măsuri de reanimare?
Cu o reanimare eficientă, aceasta poate aştepta 6 ore?
În acest fel, triajul capată un caracter secvenţial, dinamic şi este completat, rectificat pe
măsură ce victima parcurge diferitele etape ale operaţiunii de salvare şi de acordare a
asistenţei medicale. Aceasta necesită o trasabilitate a acţiunilor progresive de triaj: pe o
fişă de triaj (numită şi fişa de catastrofă) sau cu ajutorul unui mijloc informatizat.
Temporizarea tratamentului

Îngrijirile urgente pot fi realizate pe teren, de la începutul operaţiunii de colectare a

victimelor, iar tratamentul curativ este în general realizat la spital.

Intervalul de temporizare a tratamentului se va aprecia de la momentul agresiunii până la

evacuarea spre structura spitalicească cuprinzând şi etapele de colectare, şi îngrijirile
acordate în PMA.
Temporizarea trebuie să respecte „ora de aur” pentru victimele aflate în stare gravă, ceea
ce este realizabil în catastrofe cu efecte limitate, dar dificil în cazul catastrofelor majore,
din cauza absenţei spitalelor de campanie.
Trebuie să se ia în considerare faptul că unele victime prezintă o stare clinică ce depăşeşte
resursele disponibile.
Criteriile de triaj vor fi stabilite în funcţie de particularităţile victimelor.

Specialiştii adaptează criteriile de triaj particularităţilor victimelor: pediatri pentru copii,

specialişti în arsuri pentru arşi, psihiatri, toxicologi etc.

Riscul de atac terorist actual a condus la completarea modalităţilor de triaj, ţinând cont de
caracteristicile domeniului NRBC (nuclear, radiologic, biologic, chimic).
Regulile ce stau la baza realizării triajului şi materialele necesare

Securizarea locului în vederea prevenirii unui nou accident;

Protecţia individuală şi colectivă;

Constrângeri legate de gradul de ocupare a personalului.

Realizarea triajului nu trebuie să ne facă să uitămmăsurile preventive care trebuie luate

în cazul intervenţiei la locul unei catastrofe:

 nu se pătrunde fără permisiune într-o zonă periculoasă;

 se respectă consemnele de împărţire pe zone sau de interdicţie de apropiere.

Protecţia individuală şi colectivă

Dacă este necesară pătrunderea în zona periculoasă, aceasta trebuie să se realizeze cu

un echipament de protecţie corespunzător şi trebuie să se ţină seama de consemnele de
securitate impuse de salvatori (semnalizare, deplasarea în binom). În fiecare caz echipele
care acordă asistenţă vor trebui:
• să respecte perimetrul de securitate;

• să poarte o ţinută care asigură protecţia victimei şi a actorilor care intervin;

• să evite expunerea inutilă la pericole, un medic rănit fiind un medic ineficient;

• să respecte consemnele comandamentului tactic şi să se integreze în operaţiunea de

salvare.

Acţiunea de triaj care vizează acordarea asistenţei de calitate unui număr cât mai mare de
victime nu trebuie să întârzie tratamentul de urgenţă şi evacuarea victimelor spre spitale.

A tria fără a da şanse maxime celor care necesită tratament de urgenţă ar fi contrar
scopului esenţial al triajului. Triajul nu trebuie să întârzie acordarea asistenţei de urgenţă
mai mult decât este necesar pentru identificarea victimelor aflate în stare gravă, conceptul
„orei de aur” aplicându-se şi în medicina de catastrofă.
Măsuri de prim-ajutor efectuate de salvatori, paramedici; respectarea măsurilor de
siguranţă; respectarea regulilor de brancardaj.
Măsuri de salvare şi de tratament imediat efectuate pe teren de către echipele de asistenţă
medicală: antidoturi şi chelatori, reumplere, controlul căilor aeriene etc.
În mod clasic, medicul care primeşte victimele în Postul medical avansat (PMA) conduce
acţiunea respectând următoarea secvenţă:

Pansamentele aplicate pe teren nu trebuie deschise decât dacă este absolut necesar. Triajul
trebuie efectuat rapid, fără a întârzia îngrijirile necesare si evacuarea victimei.
Timpul de examinare a unei victime nu trebuie să depăşească 30- 60 de secunde. La
intrarea în PMA, medicul care efectuează triajul trebuie să fie capabil să trieze 60 de
victime care stau în şezut sau 30 de victime culcate, pe oră.
Fişa de catastrofă este un instrument indispensabil triajului.
Victima unei catastrofe va trece printr-un lanţ (succesiune) de măsuri de prim-ajutor şi
îngrijiri de urgenţă, în care fiecare verigă este asigurată de personal diferit: salvatori,
paramedici, medic din teren, echipa din PMA, echipa de evacuare (medicalizată sau nu),
echipa de urgenţă din spitalul care primeşte victima.
Această fişă conţine informaţiile esenţiale şi trebuie să însoţească victima până la
destinaţie, ea trebuind să fie completată la fiecare etapă a lanţului de prim-ajutor şi
asistenţă de urgenţă.
Victimele sunt regrupate şi triate, înainte de a li se acorda îngrijiri, în Postul Medical
Avansat (PMA) sau Punctul de Colectare a Răniţilor (de către anglo-saxoni).
Triajul medical clasic se realizează în acest spaţiu în care sunt regrupate victimele.
Pretriajul şi triajul efectuat de medic
Codul de culoare este cel care figurează pe fişa de catastrofă, în lipsa altor mijloace se pot
folosi apoziţii de culori, cleme colorate.

Gesturile de efectuat sunt cele de B.L.S. (Basic Life Support), eliberarea căilor aeriene
superioare, poziţia laterală de siguranţă, controlul hemoragiilor.

Sistem simplu care permite un examen succint, efectuat de un salvator, care conduce la o
prioritizare a acţiunii de colectare a victimelor şi a acordării măsurilor de prim ajutor de
bază.

Utilizarea START nu dispensează de efectuarea unor gesturi de prim-ajutor: controlul

hemoragiilor, răcirea unei arsuri, imobilizarea unui membru fracturat, etc.
 Criteriile specializate

În funcţie de suprafaţa corporală afectată de arsurile de gradul 2 şi 3, din

punct de vedere al triajului în medicina de catastrofă, acestea vor fi
clasificate după cum urmează:

Arsura > 50 %: Urgenţă Extremă, cod roşu;

Arsura între 15 şi 50 %: Urgenţă de gradul 1, cod roşu;

Arsura < 15 %: Urgenţă de gradul 2, cod galben.

Triajul pacienţilor traumatizaţi în situaţii de catastrofă poate fi efectuat şi prin calcularea

scorului de triaj revizuit în traumă (Triage Revised Trauma Score: TRTS).
TRTS se bazează pe trei criterii clinice care pot fi evaluate, în concepţia autorilor, de
către medicii care primesc pacienţii traumatizaţi la spital sau eventual de către medicii
din PMA: scorul de comă Glasgow (GCS), presiunea arterială sistolică (PAS), frecvenţa
respiratorie (FR).
Scorul de la 0 la 12 este calculat conform următorului tabel:

in cazul celor contaminaţi cu substanţe radio-nucleare, în unele situaţii tratamentul

medico-chirurgical primează asupra decontaminării, alteori se aplică după managementul
contaminării, conform modelelor clasice.
1. Contaminaţii clasaţi UA roşu pentru leziunile lor: evacuare urgentă, acoperiţi cu folie
din hârtie şi purtând mască facială.
2. Contaminaţi UR galben pentru leziunile lor: decontaminare înainte de o eventuală
evacuare.
În cazul celor iradiaţi, tabloul clinic variază în funcţie de doza primită, exprimată în gray.
În mod clasic se iau în considerare următoarele variante:

Greţuri-vărsături, diaree şi/sau hipertermie apărute imediat, instalarea rapidă a comei:

evoluţie fatală, în principiu se acordă îngrijiri paleative. NEGRU

Greţuri-vărsături, cefalee, hipertermie şi sincopă după un timp de latenţă de minute;

pericol vital: Urgenţă Absolută, evacuare spre un serviciu de hematologie sau arşi. ROSU

Greţuri-vărsături, diaree după 3 ore: vindecare probabilă cu tratament.GALBEN