Stai liniştit, nefăcând nimic – şi bolile se vindecă de la sine. E posibil aşa ceva? De ce nu?

Cum e posibil să apară boala? În afară de corp, fiinţa umană mai conţine şi emoţiile ei, şi gândurile,
care se integrează într-un înveliş energetic misterios şi foarte complex, pe care îl numim aură. Dacă
cineva are, o perioadă mai lungă de timp, multe gânduri şi emoţii negative, mai devreme sau mai târziu
acest lucru se va vedea prin apariţia unei probleme de sănătate. Fiinţa umană este un tot unitar, părţile
ei sunt legate între ele şi comunică într-un mod foarte coerent pentru cineva care se pricepe să
interpreteze. Astfel, starea de nemulţumire permanentă dă naştere tulburărilor biliare şi ale colonului.
Critica excesivă se „cuibăreşte” la nivelul articulaţiilor şi le umple de dureri. Încăpăţânarea exagerată
slăbeşte ochii, frica macină rinichii iar gelozia atacă ficatul. Niciun medicament din lume nu va putea fi
cu adevărat eficient pentru cineva care nu va face niciun efort pentru a-şi corecta modul de a gândi şi
a simţi. Chiar dacă pe moment durerea va trece, ea va reapărea până când va distruge tot sistemul,
atâta vreme cât persoana în cauză nu va şti să înlăture cauza reală a suferinţei sale. Din acest motiv,
este firesc ca acţiunea la nivelul structurilor subtile ale fiinţei să aibă rezultate vindecătoare. Este şi
cazul meditaţiei, care ştie cel mai bine cum să facă ordine într-o mare de gânduri şi emoţii scăpate de
sub control.

Ce este meditaţia?
În cuvinte puţine, meditaţia este procesul prin care fiinţa se scufundă în sine, într-o tăcere
regeneratoare. Toate tradiţiile spirituale o descriu în felul propriu, ca pe o realizare importantă. În
creştinism, meditaţia apare în mod firesc ca un răspuns la rugăciunile profunde ale călugărului, şi este
descrisă ca o „dulceaţă” care învăluie sufletul, ca o contopire cu Dumnezeu. Mai tehnicişti de felul lor,
orientalii o descriu ca pe o etapă superioară în căutarea de sine, care apare atunci când concentrarea
şi atenţia ating un nivel corespunzător.

Pentru a ajunge la această stare, este nevoie de un obiect asupra căruia să se îndrepte atenţia şi
concentrarea. Poate fi flacăra unei lumânări, o culoare, o figură geometrică exactă, o succesiune de
cuvinte care se repetă, un sunet interior sau pur şi simplu căutarea răspunsului la întrebarea „Cine
sunt eu?”. Important este să ai corpul destins într-o poziţie cât mai comodă, dar cu coloana vertebrală
dreaptă. Poţi să stai pe un scaun cu mâinile pe coapse, în genunchi sau într-o poziţie clasică de
meditaţie din yoga. Vei vedea că mintea nu se linişteşte cu una cu două… Iar calmarea fluctuaţiilor
mentale este cea mai importantă etapă în atingerea stării de meditaţie. Tocmai de aceea creştinii spun
Rugăciunea Inimii încontinuu, folosind un şirag de mătănii, pentru a-i da minţii o ocupaţie. Liniştirea
minţii apare în timp, după multe ore de practică. Cei avizaţi recomandă două şedinţe de meditaţie
zilnic, dimineaţa şi seara, a câte 20-30 minute fiecare.

O metodă simplă
Cum stai aşezată pe scaun sau în poziţia pe care ai ales-o, începe să te relaxezi gradat. Devino
conştientă de poziţia în care te afli. Pe măsură ce treci în revistă felul în care stau picioarele, de jos în
sus, mentalizezi cum ele se relaxează încetul cu încetul. Apoi, faci acelaşi lucru cu mâinile, trunchiul,
gâtul şi capul. Când ai terminat cu această fază, vei observa că apare o anumită senzaţie de dilatare
– ai devenit conştientă de aura ta care se află dincolo de corpul tău fizic. Apoi, urmăreşte procesul
respiraţiei fără să-l influenţezi în vreun fel. Rezistă tentaţiei de a trage aerul mai puternic, sau de a-l
ţine mai mult în plămâni. Nu trebuie să faci nimic mai mult decât să observi. Dacă apar gânduri, lasă-
le să treacă, pentru că altfel te fură şi s-a zis cu starea ta de meditaţie. În această fază poţi introduce
obiectul pe care l-ai ales pentru meditaţie: flacăra lumânării, diagrama geometrică simbolică,
rugăciunea – sau pur şi simplu să savurezi starea de linişte în care ai ajuns.

Ştiinţa investighează meditaţia

Ce efecte are meditaţia asupra corpului? – este întrebarea pe care oamenii de ştiinţă şi-au pus-o şi au
măsurat diferite procese care apar în creier şi în alte zone ale corpului pentru a vedea cum ne
influenţează această activitate. Subiecţii supuşi encefalografului au arătat că în timpul meditaţiei,
creierul emite unde alfa – aceleaşi care apar odată cu somnul sau într-o stare profundă de relaxare.
De asemenea, după o perioadă mai lungă de timp, apar şi undele theta, care arată trezirea facultăţilor
latente ale creierului, apariţia inspiraţiei geniale. Dincolo de aceasta, procesul respiraţiei se încetineşte
de la sine, iar metabolismul parcă „se odihneşte” şi el. Scăderea presiunii arteriale, încetinirea ritmului
cardiac şi respirator fac ca celulele să înceapă să ardă complet oxigenul. Acest proces natural este de
natură să prevină cancerul şi să ţină la distanţă bolile cardio-vasculare şi nu poate fi obţinut prin nicio
altă metodă în mod complet. Calmul profund psiho-mental care se instalează în fiinţa celui care
meditează îi conferă o viziune complet schimbată asupra vieţii, care îl fac să se detaşeze de aspectele
neimportante. Undete theta îl deschid către ideile geniale care îi vor aduce în câmpul conştiinţei soluţii
excepţionale la problemele cu care se confrunta. Stresul vieţii cotidiene va dispărea, lăsând locul unui
mod de a trăi plin de creativitate. În acest fel, meditaţia poate deveni un instrument exelent pentru
vindecarea de orice boală. Dacă tratamentul mai cuprinde şi plante de leac, succesul este garantat!

Unde-s mulţi, puterea creşte!

Atunci când mai mulţi oameni meditează în acelaşi timp asupra unei idei-forţă, energia care se
declaşează este mult mai mare decât suma energiilor celor care sunt implicaţi în acest proces.
Creşterea exponenţială a puterii acelei idei este unul din secretele meditaţiei la unison care poate fi
folosit de oamenii inteligenţi pentru a-şi atinge scopurile benefice. De exemplu, dacă o persoană este
bolnavă, prietenii şi rudele sale se pot aduna împreună să realizeze o meditaţie pentru vindecarea sa.
Aceasta pentru că, atunci când eşti deja bolnav, nu mai e atât de uşor să meditezi…