B1.

SECOLUL XX ÎNTRE DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM

Secolul al XX-lea –caracterizare generală

• Secol al contrastelor (lume a totalitarismului, a războaielor mondiale şi a genocidului s-a
intercalate cu o epocă a progresului ştiinţific, a emancipării femeilor şi a consolidării vechilor
democraţii).
• După 1918 – dezvoltare a democraţiilor în Europa.
• Regimurile de tip totalitar câştigă tot mai mult teren. Elementul comun al acestor regimuri:
controlul statului asupra societăţii.
• După 1945 – consolidarea democraţiei în Europa Occidentală şi exportul modelului totalitar
stalinist în statele central și est europene.
• La sfârşitul anului 1989 regimul comunist dispare de pe continent.

REGIMURI DEMOCRATICE

Caracteristici ale regimurilor politice democratice

• În secolul al XX-lea, o caracteristică a regimurilor politice democratice este reprezentată de
existenţa constituţiei.
• Excepţii de la regulă; Marea Britanie are o serie de legi cu caracter constituţional.
• Alte caracteristici:
- respectarea principiului suveranităţii;
- democraţiile moderne sunt reprezentative;
- respectarea principiului separaţiei puterilor în stat;
- sistemul politic pluripartidist;
- apariţia şi consolidarea societăţii civile;
- principiul egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii;
- legitimitatea puterii politice se sprijină pe adeziunea majorităţii cetăţenilor.
Practici politice democratice
• Caracteristici vitale pentru regimurile politice democratice = practici politice democratice:
- organizarea periodică de alegeri libere;
- competiţia electorală dintre partidele politice;
- acceptarea criticilor la adresa puterii;
- respectarea regulilor de funcţionare a statului stabilite prin constituţii;
- garantarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi înscrierea lor în
constituţie;
- garantarea libertăţii de exprimare a opiniei publice.
- separarea puterilor în stat
Practici democratice - prezentare

Practicile democratice reprezintă o caracteristică a Europei secolului al XX-lea. O practică

democratică a secolului al XX-lea este practica drepturilor omului. Statul de drept este
inseparabil de democrație și de respectarea drepturilor omului. Problematica drepturilor omului își
are începuturile încă din Antichitate odată cu apariția primelor coduri de legi. Practica drepturilor
omului cunoaște mai multe tipuri de astfel de drepturi și libertăți :
-drepturi civile, care se referă la libertatea individuală, de exemplu ,libertatea cuvântului,
libertatea credinței;
-drepturi politice, cum ar fi dreptul la vot universal care legitimează puterea politică;
-drepturi sociale, cum ar fi dreptul la educație, la ocrotirea socială, la ocrotirea sănătății;
Practica separației puterilor în stat. Astfel cele trei puteri în stat sunt : 1.puterea executivă;
2. Puterea legislativă; 3.Puterea judecătorească;
De exemplu: Marea Britanie, este o monarhie parlamentară în care puterea lagislativă
aparține unui Parlament bicameral format din Camera Comunelor –aleasă prin vot universal, pe un
mandat de 5 ani; aceasta votând legile și Camera Lorzilor- cuprinde membri ereditari sau care fac
parte din aceasta datorită funcției ecleziastice deținute. Puterea executivă aparține Monarhului și
Cabinetului(guvern). Prim–ministrul este șeful partidului majoritar în Parlament, fiind numit de
Monarh. Cabinetul împarte inițiativa legislativă cu Parlamentul. Monarhul poate dizolva Camera
Comunelor la propunerea premierului, după care organizează noi alegeri. Puterea judecătorească
garantează respectarea legilor.
FASCISMUL NAZISMUL COMUNISMUL

Ideologia - Doctrina fascistă, B. Ideologia - Mein Kampf, A. Ideologia – Manifestul

Mussolini Hitler Partidului

- extrema dreaptă a - Ideologie de Comunist, K.

spectrului Politic
- intoleranţa faţă de alte
naţiuni
- naţionalism exagerat
 În urma “Marşului asupra
Romei”, Benito Mussolini a fost
numit, de regele Victor
Emmanuel al II-lea, prim-
ministru (1922);
 A instaurat progresiv un regim de
dictatură;
 Liderul suprem – “Ducele”;
 Dorea restabilirea măreţiei Romei
antice
 Biserica de partea sa – prin
acordul de la Lateran din 1929
catolicismul devenea religie
oficială
extremă dreaptă – naţional – Marx şi Fr. Engels.
socialismul (nazismul);
 Adolf Hitler obține - ideologie de
puterea în 1933; extremă stânga care susține
 Liderul suprem – că toți oamenii trebuie să
“Führer”; fie egali.
 Prioritate eforturilor
de înarmare;
 Ideologie de extremă “Revoluţia din Octombrie”,
dreaptă – naţional – 1917 a însemnat preluarea
socialismul puterii de către Partidul
(nazismul) susține că Comunist (bolşevic) condus
oamenii sun impărțiti de V. I. Lenin;
în două rase: rasa
superioară, germanii  Din 1922, Rusia
și rasa inferioară, Sovietică s-a numit
evreii, țiganii și Uniunea Republicilor
slavii. Rasa Sovietice Socialiste
superioară urma să (URSS);
domine lumea după  Se instituie “dictatura
 exterminarea rasei
inferioare.
Regimuri totalitare
Asemănări
 conducerea societatii de catre partidul
unic
 fuziunea partidului unic cu statul;
 monopolul puterii asupra ideologiei,
mass-mediei, politiei;
 cultul personalitatii liderului – liderul
suprem primea diverse titluri/aprecieri:
în Italia,
 utilizarea propagandei pentru
manipularea populatiei;
 sacrificarea a nenumarate vieti
omenesti în numele unor ideologii
utopice;
 subordonarea indivizilor fata de
interesele statului.
proletariatului”;
Regimul stalinist
 Lichidarea economia de
piaţă;
 Se instituie proprietatea
de stat şi cooperatistă
(colhozuri);
 Economie planificată;
 Industrializare şi
colectivizare forţată;
Deosebiri
 În plan religios, comunismul s-a
declarat ateu, spre deosebire de
fascismul italian care a pastrat relatii cu
biserica (Acordul de la Lateran) sau
spre deosebire de national-socialism,
care el însusi avea o tenta spiritual
religioasa:
„Omul devine Dumnezeu.” a spus
Adolf Hitler. „Cei ce vad în
national-socialism doar o miscare
politica nu au înteles nimic.
E mai mult decât o religie....e dorinta
de a recrea Omul!”,
spunea Führerul.
 În plan social, comunismul viza
formarea unei societati egalitare,
fascistii erau promotorii elitismului.
 În ceea ce priveste proprietatea – în
cazul comunismului, aceasta era numai
de stat, nu exista proprietate privata,
 spre deosebire de fascism/nazism unde
exista si proprietatea privata.

 Spre deosebire de comunism, fascismul

(cu deosebire nazismul) era rasist si
antisemit.
 În ceea ce priveste regimul
parlamentar, în cazul fascismului
(italian) acesta a fost înlaturat,
parlamentul a fost
înlocuit cu o adunare a delegatilor
corporatiilor, spre deosebire de comunism,
care desi era si el împotriva
parlamentarismului, a pastrat ca si fatada
institutionala organul legislativ – Marea
Adunare Nationala, Sovietul Suprem,
Adunarea Populara etc.

Regimuri democratice

Ideologie Doctrine politice

Democratia este forma opusa totalitarismului, este Liberalismul:

cuprinsa în spectrul politic între extrema dreapta
1. libertatea individuala
si cea stânga si cuprinde mai multe viziuni politice. 2. proprietatea privata
3. esponsabilitatea individuala
Ca si ideologie, democratia se caracterizeaza prin 4. egalitatea în fata legii
- separatia puterilor în stat,
- libertatea de exprimare, Neoliberalismul
- garantarea si respectarea drepturilor si
libertatilor cetatenesti, 1. Individualismul normativ
- alegeri libere,
- pluralism politic, 2. Proprietatea privata/Privatizarea
- pluripartidism, sufragiu universal, 3. Politica stabilizatoare
- toleranta religioasa,
- încurajarea manifestarilor culturale, l 4. Piata ca instrument de conducere
- ibertatea de asociere,
5. Concurenta:
- libertatea mass-mediei,
- independenta justitiei, 6. Comerţul liber între state
În democratie accentul se pune mai degraba pe institutii 7. Politica taxelor
si partide politice decât pe persoane.
8. Sistemul social
Persoanele ocupa functii de conducere în statul de drept
pentru un mandat limitat de timp si prin vointa

poporului.