Grigore Vieru

IN MEMORIAM

Buletin al Departamentului
Informare şi Relaţii cu Publicul
Aso­cia­ţia pentru Ca­ri­ta­te
şi Asis­ten­ţă So­cia­lă «ACA­SĂ»
Nr.15, martie 2009
Desene ale copiilor de la şcoala primară nr.83 “Grigore Vieru”
din sectorul Ciocana, municipiul Chişinău
Director executiv: Felicia CREŢU
Desene ale copiilor de la şcoala Ad­re­să:
Consiliul de administraţie:
primară nr.83 “Grigore Vieru” din MD-2012; Str.Sciusev, 82, Chi­şi­nău
Dr. Ioan MOCA, preşedinte Tel.: 22 10 39, 22 96 19; FAX: 22 25 71
Liubomir CHIRIAC sectorul Ciocana, municipiul Chişinău
E-ma­il: aca­sa@aca­sa.mldnet.com
Elena STEMPOVSCHI Co­or­do­na­tor: Ioana CAN­ŢÎR www.acasarm.net
Pr. Valeriu POTOROACĂ De­sign: Oleg ZA­HAR­CI­UC
Msgr Benone FARCAŞ Bu­le­ti­nul apa­re cu spri­ji­nul COR­DA­ID
Asis­ten­ţă in­for­maţio­na­lă:
Redacţia revistei aduce mulţumiri angajaţilor Serviciului Ti­par: tipografia POLICOLOR
Moldavistica al Bibliotecii Naţionale pentru mărinimosul gest CFP-Mol­do­va
Ti­raj: 2000 ex.
de a ne fi pus la dispoziţie colecţia de carte Grigore Vieru

Acum, după ce tristeţea prilejuită de ple-
carea lui Grigore Vieru începe să se destrame
lăsând locul unei împăcări iminente cu altă
rânduială a lucrurilor decât cea pe care e în
stare s-o înţeleagă mintea omenească, am
impresia că nu numai eu, copiii şi nepoţii
mei, dar şi maică-mea (ar fi împlinit, acum,
85 de an) tot cu cărţile Poetului a crescut…
Pare oarecum bizară afirmaţia, dar dacă
stau să mă gândesc la rece, fără emoţii, sunt
convins că anume aşa şi este. În cinci ani de
studenţie la Universitate – dar şi o bună buca-
tă de timp după – nu cred să fi apărut vreo
carte nouă mai de valoare pe care să n-o fi
procurat şi pe care, ulterior, să nu i-o fi trans-
mis mamei la ţară. Aşa se făcea că, atunci
când trăgeam câte o fugă pe acasă, pe lângă
eternele teme despre „cum o mai duci? n-ai
de gând să te însori? ce-ţi mai fac prietenii?”
discutam şi despre cărţile aduse mai înainte,
printre care cele ale lui Vieru.
Cu timpul, la întrebările tradiţionale pe
care mi le adresa mama a mai apărut una: ce
mai face Grigore Vieru?La început, nu prea
înţelegeam rostul unei asemenea întrebări –
mama nu-l cunoştea pe poet, îi auzise vocea
doar la radio şi îi citise cărţile pe care i le
aduceam eu. În rest…
O întâmplare oarecum ciudată avea să-
mi sugereze cheia pentru înţelegerea acestei
atitudini a mamei. Când eram în ultimul an
de universitate, au intrat în ogradă doi străini
ca şi cum să ceară o cană de apă şi să-şi tragă
sufletul după un drum lung şi obosi-
tor. Din vorbă în vor-
bă, i-au spus mamei că, chipurile, m-ar cu-
noaşte, sunt băiat cu scaun la cap şi, aşa ca
printre altele, şi-au exprimat interesul să va-
dă ce bibliotecă are un băiat atât de deştept ca
feciorul dânsei…
Erau timpurile când mergeam la librărie
la Cernăuţi şi aduceam valize burduşite cu
cărţi bune, care la Chişinău aveau interzicere
de la stăpânire. După ce le lecturam din
scoarţă în scoarţă, le aduceam, bineînţeles, la
mama să le păstreze că la cămin era înghesu-
ială şi mişunau tot soiul de „împătimiţi” de
literatură „străină”, cum i se zicea pe atunci.
Mama a luat ca pe ceva firesc curiozitatea
străinilor – cum să nu, poftim în casă! – şi
le-a deschis o ladă, în care păstra toate manu-
alele mele de pe când eram elev – matematici,
geografii, astronomii, istorii ale URSS şi tot
din astea! „Atât?” – au întrebat descurajaţi
străinii. „ Atât!” – le-a răspuns mama oare-
cum mirată de dezamăgirea acestora. Nu
erau de ajuns ?! Ştia, sărmana, câtă sănătate
şi-a irosit cu ele mândreţea de fecioru-său în
anii de (m)ucenicie!
Mai apoi, mi-a povestit zâmbind com-
plice această istorie şi când am întrebat-o
unde a ascuns cărţile „periculoase” pe care le
căutau, de fapt, străinii, mi-a răspuns cu non-
şalanţă:
- Cum unde? Pe etajeră, acolo unde tre-
buie să steie cărţile bune.
M~INE JUNIOR - martie 2009
EDITORIAL
Se aflau, într-adevăr, pe o etajeră masivă
meşterită de un lemnar bătrân din sat – atâta
doar că erau ascunse după o perdea. M-am
bucurat de perspicacitatea mamei, dar ceea ce
m-a mirat mai mult a fost că, alături de volu-
mele lui Arghezi, Camus, Kafka, Blaga, Labiş,
Goga, opera politică a lui Eminescu, stăteau
în siguranţă şi cărţile lui Grigore Vieru. Fără
să pătrundă prea mult în subtilităţile marafe-
turilor politice ale timpului, mama şi-a dat
seama, intuitiv,că alături de clasici trebuia
apărat şi Vieru, care urma să li se alăture mai
târziu…
Mai ales acum, după ce a plecat pe dru-
mul fără întoarcere, despre Poet s-au scris
multe pagini frumoase, în care i-au fost dedi-
cate cuvinte alese. Nu mă număr printre cei
care l-au cunoscut îndeaproape, dar de câte-
va ori am avut fericirea să-l ascult şi să-i
strâng cu plecăciune mâna. Mi-l amintesc la
olimpiadele republicane de limbă şi literatu-
ră, din 1968-1969, abia apăruse excepţiona-
la-i carte „Numele tău” – excepţională şi ră-
văşitoare prin conţinut, dar şi prin formula
grafică sfidând toate canoanele de până
atunci. Nu ţin minte să fi văzut, mai apoi, un
poet atât de fericit cum era Grigore Vieru cu
cartea sa. O am şi acum, cu dedicaţie. Mai
păstrez şi astăzi uimirea adolescentină de
atunci – cred că făcuse câteva zeci bune de
dedicaţii şi niciuna n-o repeta pe alta! Mai
mult, fiecare dintre noi rămase cu impresia
că dedicaţia sa este cea mai personală şi că,
scriind-o, Poetul s-a gândit anume la el şi la
nimeni altul.
Cu vreo zece ani în urmă, mergeam la
mama care era internată la Spitalul republi-
can. Poetul cobora scările, vlăguit. M-a în-
trebat unde merg şi, când i-am spus, m-a
apucat de mână şi mi-a zis de parcă m-ar fi
rugat să-i fac lui însuşi o favoare:
- Să ai grijă de ea acum, cât este în
viaţă. Numaidecât să ai grijă.
I s-au umezit ochii şi mi s-a părut că
l-am auzit zicând cu tristeţe fără mar-
gini: uite, eu pe a mea n-am putut s-o
apăr de moarte…
Mă gândesc la această comunicare
a mamei mele cu Poetul, fără ca să-l fi
întâlnit vreodată. Vreau să cred că şi
acolo, sus, unde se află, continuă să-i
citească versurile şi că se simte mân-
dră că, pe timpuri tulburi, a ştiut
unde să-i păstreze cărţile.
Toader PALADE
1
1935, 14 februarie
În satul Pererita (judeţul Hotin), aşezat
pe malul stâng al Prutului, se naşte Grigore
Vieru, în familia de ţărani români Eudochia
(născută Didic) şi Pavel Vieru. La doar şase
luni, viitorul poet rămâne orfan de tată, iar
cel vitreg moare pe front, în cel de-al doilea
război mondial. În confesiunile de mai târziu,
reunind, sub titlul Lucrarea în cuvânt, amin-
tiri dureroase, poetul spune: „Sunt născut pe
malul stâng al Prutului, în preajma Cernăuţi-
lor, vis-a-vis de Miorcanii lui Ion Pillat. Satele
noastre - şi-al meu, Pererita, şi-al marelui
poet sunt ca o comună mai mare despărţită
de o tragică apă; pe un mal se află părinţii, pe
celălalt - copii lor, bătrâni şi ei de-
acum; pe un mal - sora, pe celălalt
- fratele. Prin fundul grădinii
noastre trece gardul de sârmă
ghimpată. [...] Dacă unii doreau şi
doresc să ajungă în Cosmos, eu
viaţa întreagă am dorit să trec
Prutul. Am reuşit să-l trec îngro-
zitor de târziu - abia în 1973. Cred
că a fost cea mai fericită zi din
viaţa mea.”
1942 - 1949
Urmează cursurile şcolii pri-
mare şi gimnaziale de şapte clase
în satul natal.
1953
Este anul în care termină Şcoala medie
nr. 2 din orăşelul Lipcani, după ani „desculţi
şi flămânzi”, cum va mărturisi mai târziu şi se
2 M~INE JUNIOR - martie 2009
înscrie în toamnă, la Institutul
Pedagogic „Ion Creangă” din
Chişinău.
1957
Student încă, debutează
editorial la Editura „Şcoala So-
vietică”, cu volumul de versuri
pentru copii Alarma. Citeşte
pe ascuns, „prin crăpătura
băncii”, pe Eminescu (inclusiv
ediţia interbelică de articole politice), pe Bla-
ga, Bacovia, Arghezi.
1958
Absolvent al Institutului Pedagogic „Ion
Creangă”, în cadrul Facultăţii de Filologie şi
Istorie din Chişinău. Îi apare, la aceeaşi editu-
ră, a doua carte de versuri pentru copii, Mu-
zicuţe. Devine membru al Uniunii Scriitorilor
din R.S.S. Moldovenească.
1960
Este redactor la revista „Nistru” a Uniunii
Scriitorilor din R.S.S. Moldovenească.
1961
Referent la Uniunea Scriitorilor, apoi re-
dactor la editura „Cartea Moldovenească”,
unde îi vor apărea în acest an două plachete
de versuri pentru copii: Făt-Frumos, Curcu-
beul şi Bună ziua, fulgilor!
1963
La editura „Cartea Moldovenească” văd
lumina tiparului alte două cărţi pentru copii:
Mulţămim pentru pace! (versuri) şi Făguraşi
(versuri, povestiri şi cântece).
1964
Publică în revista „Nistru” poemul Legă-
mînt, dedicat poetului Mihai Eminescu, apa-
riţie care va îmbrăca forma unui eveniment
pentru viaţa literară basarabeană.
1965
Cu o prefaţă de Ion Druţă, apare volumul
Versuri (pentru cititorii de toate vârstele),
pentru care va primi Premiul republican pen-
tru tineret.
1966
La editura „Lumina” din Chişinău i
se tipăreşte culegerea pentru copii Poezii
de seama voastră.
1968
Anul 1968 va însemna, după apreci-
erea exegeţilor de mai târziu, un an de
cotitură în destinul poetului care publi-
că, tot cu o prefaţă de Ion Druţă, o carte
ce produce un veritabil reviriment în li-
rica basarabeană, considerată cea mai
originală apariţie poetică postbelică: Nu-
mele Tău. în câteva luni, cartea devine
obiect de studiu la cursurile universitare
de literatură naţională contemporană.
Este cartea care declanşează începutul
unei sincronizări a poeziei cu cea scrisă în
ţara-mamă. Trei poeme din volum sunt inti-
tulate Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi,
două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Ma-
rin Sorescu.
La Riga, în traducerea semnată de Imant
Ziedonis şi Maris Ciaclais, apare prima cule-
gere de versuri în letonă. Apare prima mono-
grafie dedicată creaţiei poetului, intitulată
Mirajul copilăriei şi semnată de tânărul critic
şi istoric literar Mihai Cimpoi.
1969
Apare volumul Duminica cuvintelor, ver-
suri pentru preşcolari, (Chişinău, Editura
„Lumina”).
1970
Este anul în care apar volumele; Codrule,
codruţule (în colaborare cu Spiridon Van-
gheli), Trei iezi (Chişinău, Edit. „Lumina”).
După trei ani de aşteptare apare şi o carte
pentru copii, Abecedar (în colaborare cu S.
Vangheli). În confesiunile sale, poetul spune:
„Când am scris acest Abecedar, eram încă ide-
ologic constrânşi. Abecedarul şcolarilor e ca

lacrima curată. Am simţit nevoia acestui Abe-
cedar, mărturiseşte poetul, pentru copiii care
acum buchisesc. Să-i învăţăm, limba română
de la această vârstă. Am fost atât de „lacom”
încât am introdus mai târziu, în abeceda-
rul preşcolarilor, Albinuţa, aproape toţi
scriitorii români clasici. Şi Blaga, şi Ar-
ghezi, şi Nichita, şi Sorescu cu câte 2-4
versuri, care se pot silabisi şi pot fi înţelese
la vârsta preşcolarului. Abecedarul pentru
şcoală l-am scris cu dragoste, în trei luni,
într-o pădure, împreună cu Vangheli. Ne
obişnuisem atât cu silabisirea, încât înce-
pusem să vorbim între noi în silabe”.
În volumul Trei iezi era cuprinsă poe-
zia Tricolorul. Sub forma metaforei, al
unui curcubeu cu trei culori, era cântat
drapelul naţional, unic pentru toţi româ-
nii. Cartea a fost retrasă din librării şi dată
la topit, iar autorul acuzat de diversiune.
Foarte multe din cântecele pentru copii şi
pentru maturi au avut o largă audienţă.
Mai târziu va mărturisi: „Prin cântece puteam
spune lucruri serioase întregii ţări; ele au deve-
nit foarte populare şi îndrăznesc să spun că au
ajutat la pregătirea revoluţiei spirituale din
Basarabia.”
1971
În colecţia „Mioriţa” a Editurii „Cartea
Moldovenească” din Chişinău apare volumul
Cântece de dragoste şi tot aici antologia Ver-
suri.
1974
Apare o altă carte-eveniment: volumul
Aproape, poezii (Chişinău, Editura „Cartea
Moldovenească”), o carte despre care critica
literară va vorbi extrem de favorabil şi de
unde mulţi traducători vor alege poeme.
1975 1980
Volumul Un verde ne vede, publicat la Are loc întâlnirea providenţială cu Doina
Editura „Lumina", primeşte Premiul pentru şi lon Aldea-Teodorovici. Iartă-mă este pri-
tineret al R.S.S. Moldoveneşti. mul cântec închinat mamei şi care a dat alt
1978 curs activităţii soţilor Teodorovici în plan
Grigore Vieru devine un poet român no- componistic şi interpretativ: redescoperirea
tabil în cadrul generaţiei sale. valenţelor cântecului patriotic în Basarabia.
Se tipăresc volumele Fiindcă iubesc, ver-
suri (Chişinău, Editura „Literatura artistică”)
şi Să creşteţi mari, culegere de cântece pentru
copii.
1981
La Editura „Albatros” din Bucureşti (di-
rector Mircea Sântimbreanu), în colecţia „Ce-
le mai frumoase poezii”, apare o selecţie din
lirica poetului sub numele Izvorul şi clipa, cu
o prefaţă a poetului Marin Sorescu.
1982
Este lansat, la Bucureşti şi Chişinău, fil-
mul muzical pentru copii Maria Mirabela al
cunoscutului regizor Ion Popescu Gopo. Au-
torul muzicii este Eugen Doga, iar autorul
textelor Grigore Vieru.
1981
Prin apariţia, la Editura „Junimea” din Moare mama poetului, Eudochia. Înmor-
Iaşi (director Mircea Radu Iacoban) a volu- mântarea se face cu preot, lucru aproape
mului Steaua de vineri, cu o binecuvântare de condamnabil în acele timpuri. Iată mărturisi-
Nichita Stănescu, este ruptă gheaţa tăcerii rea poetului îndure-
între scriitorii români de pe ambele maluri rat: „În ziua când a
ale Prutului. Apare Clopoţeii, cu- murit mama, a mu-
legerea de cântece pentru copii, rit în ochii mei în-
de Iulia Ţibulschi, pe versuri de tregul univers. În
Grigore Vieru. ziua când s-a sfârşit
mama, mi-am dat
1979
seama că sunt muri-
Apar volumele Mama (Chişi-
tor. Şi m-am simţit
nău, Editura „Literatura artisti-
orfan. În ziua aceea
că”) şi Albinuţa, cartea preşcola-
am hotărât să-mi
rului (Chişinău, Editura „Litera-
dorm somnul de
tura artistică”). De atunci şi până
veci alături de ea.
azi Albinuţa se editează aproape
Mi-am pus chiar o
anual, devenind cartea de căpătâi
piatră de mormânt
a preşcolarilor.
alături de piatra ei
M~INE JUNIOR - martie 2009 3

funerară. Iată epitaful pentru mama: Pier-
zând pe mama, îţi rămâne Patria. Dar nu mai
eşti copil.
Apar volumele Poezii (selecţie şi prefaţă
de Mihai Cimpoi, Chişinău, Editura „Litera-
tura artistică”) şi, la aceeaşi editură, Taina
care mă apără.
În traducerea lui A. Aslam, apare în lim-
ba tadjică (Duşanbe), o antologie de poeme.
1984
Poetul îşi adună cele
mai frumoase poezii şi cân-
tece, medalioane, secvenţe
publicistice în volumul Scri-
eri alese, prefaţat de cel mai
de seamă critic şi istoric li-
terar al Basarabiei, Mihai
Cimpoi.
Primele accente pro-
fund sociale în creaţia poe-
tului se fac simţite, mai ales
în poemele Un secol grăbit,
Imn globului pământesc,
Floarea soarelui, Poetul
Apare un studiu semnat de Mihail Dol-
gan, Creaţia lui Grigore Vieru în şcoală.
4 M~INE JUNIOR - martie 2009
1985
Poetul împlineşte 50 de
ani. Doreşte cu această oca-
zie să facă un spectacol lite-
rar-muzical la Palatul „Oc-
tombrie” (azi „Palatul Naţio-
nal”), însă spectacolul este
interzis la cel mai înalt ni-
vel.
1986
Volumul Poezii de sea-
ma voastră apare la Chişi-
nău, Editura „Literatura ar-
tistică”.
1987
Se tipăreşte cartea Cel care sunt. Versuri,
creionări, interviuri, note. Prefaţa şi selecţia
textelor de Mihai Cimpoi, Chişinău, Editura
„Literatura artistică”.
1988
În săptămânalul „Literatura şi Arta" apa-
re primul text poetic postbelic tipărit în Basa-
rabia cu litere latine, semnat de Grigore Vie-
ru. I se acordă cea mai prestigioasă distincţie
internaţională în domeniul literaturii pentru
copii: Diploma de Onoare Andersen.
În acelaşi an apare cartea de versuri Rădă-
cina de foc, la Editura „Universul” din Bucu-
reşti (director Romul Munteanu). Ediţia e
ilustrată de pictorul român Sabin Bălaşa şi be-
neficiază de prefaţa poetului Ioan Alexandru.
Culegerea Ramule-neamule, cu muzica
Iuliei Ţibulschi, pe versuri de Grigore Vieru,
apare la Editura „Literatura artistică”.
1989
Văd lumina tiparului volumele Cine cre-
de, o culegere de interviuri, publi-
cistică, poezii, melodii (Chişinău,
Editura „Literatura artistică”) şi
Spune-i soarelui o poezie (tot la Edi-
tura „Literatura artistică”).
1990
Iese de sub tipar culegerea Fru-
moasă-i limba noastră, cuprinzând
versuri pentru preşcolari (Chişinău,
Editura „Hyperion”). Poetul Grigo-
re Vieru este ales membru de onoa-
re al Academiei Române.
1991
Se tipăreşte volumul Hristos nu are nici o
vină, poeme şi cântece. Cuvânt înainte: Caro-
lina Ilica. Selecţie, îngrijire ediţie şi postfaţă:
Dumitru M. Ion (Bucureşti, Editura „Orient/
Occident").
1992
La Casa de Discuri „Electrecord” apare
un disc de mare succes, Răsai, cu cântece pe
versuri de Grigore Vieru, interpretate de Doi-
na şi Ion Aldea-Teodorovici.
Alte discuri la „Electrecord”: Versuri în
lectura autorului; Maria Mirabela, cântece
pentru copii pe versurile sale.
I se conferă titlul onorific „Scriitor al
poporului din Republica Moldova.”
Academia Română îl propune pentru
Premiul Nobel pentru Pace.
1993
La Galaţi, la Editura „Porto-Franco” îi
apare antologia de versuri Curăţirea fântânii,
prefaţată de Vlad Pâslaru.
Este ales membru corespondent al Aca-
demiei Române.
1994
La Editura „Scrisul Românesc" din Cra-
iova, îi apare antologia Rugăciune pentru
mama, ediţie îngrijită şi prefaţată de Tudor
Nedelcea.
Apare Doinatoriu de Tudor Chiriac, crea-
ţie muzicală, majoritatea versurilor aparţi-
nând lui Grigore Vieru.
1995
Cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani
este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la
Uniunea Scriitorilor din Chişinău. Apar două
monografii dedicate poetului: Poet pe Golgota
Basarabiei, semnat de Stelian Gruia, tipărit la
Editura „Eminescu”, şi Grigore Vieru - omul şi
poetul de Fănuş Băileşteanu, la Editura „Iria-
na”, Bucureşti. La Editura „Minerva” din Bu-
cureşti apare o ediţie de poezii româno-spa-
niolă.
Este ales membru al Consiliului de Ad-
ministraţie pentru Societatea Română de
Radiodifuziune.
1996
Apare cu un studiu de Mihai Ungureanu,
volumul Văd şi mărturisesc, versuri, aforisme
şi confesiuni (Bucureşti, Editura „Minerva”,
în prestigioasa colecţie „Biblioteca pentru

toţi”). Este decorat cu Ordinul Republicii la
Chişinău.
1997
Într-o ţinută grafică deosebită, iese de
sub tipar, la Editura „Litera” din Chişinău,
volumul antologic Acum şi în veac.
Primeşte premiul pentru poezie al Fun-
daţiei „Scrisul Românesc” din Craiova, cu
prilejul împlinirii a 75 de ani de activitate a
editurii.
Se toarnă un film documentar despre
Grigore Vieru, după scenariul lui Dumitru
Olărescu şi în regia lui Andrei Calaşnicov.
1999
Apar volumele Strigat-am către Tine
(Chişinău-Bucureşti, Editura „Litera Interna-
ţional”) şi Izbăvirea (Galaţi, Edit. „Press”).
Apare un CD la Bucureşti şi Chişinău cu
cântece pentru copii, muzica fiind serenată
de N. Caragia.
2000
Este decorat cu Medalia guvernamentală a
României „Eminescu - 150 de ani de la naştere”.
instituţii. Universitatea Pedagogică Ion
Creanga din Chişinău îi conferă titlul de Doc-
tor Honoris Causa.
La Teatrul Republican pentru Copii, Li-
curici, sub conducerea directorului şi regizo-
rului Titus Jucov este pus în scena un autentic
spectacol pentru cei mici, Planeta de aur.
La Palatul Naţional din Chişinău poetul
este sărbătorit, la 70 de ani printr-un specta-
col de excepţie, sub genericul Mamă, tu eşti
patria mea, cu invitaţi din Basarabia, Româ-
nia, Italia, Germania, Bulgaria, Rusia.
2006
Participă la Zilele Marin Sorescu, ediţia a
VI-a (27 februarie - 1 martie), organizate de
Primăria şi Consiliul local Craiova.
2007
La Teatrul de poezie A. Mateevici din
Chişinău, poetul şi regizorul Anatol Codru
montează un spectacol original din versurile
lui Grigore Vieru, intitulat Strigat-am către
tine.
Academia de Ştiinţe a Republicii Moldo-
va îi conferă titlul de Doctor Honoris Causa.
Tot în acest an poetul primeşte Medalia de
2001 Aur a Organizaţiei Mondiale de la Geneva
Volumul de confesiuni şi aforisme Lucra-
pentru Proprietatea Intelectuală.
re în cuvânt apare cu o prefaţă de Mihai Cim-
poi (Craiova, Fundaţia „Scrisul Românesc”). 2008
La Editura „Princeps Edit” din Iaşi, în
2002 colecţia „Ediţii Critice”, împreună cu Daniel
Întreprinde un nou turneu în S.U.A. în
Corbu, îşi pregăteşte editarea operei în două
perioada decembrie 2002 - ianuarie 2003, la
volume: Vol. I, Taina care mă apără (opera
invitaţia prietenilor şi a Bisericii române din
poetică) şi vol. II, Confesiuni necesare.
S.U.A.
(Preluat cu unele omisiuni
2003 din “Taina care mă apără”,
La Chişinău, la 15 februarie, la Sala cu colecţie coordonată
Orgă, are loc spectacolul Odihna lacrimii, pe de Daniel Corbu, 2008)
muzică clasică: Mozart, Beethoven, Ceaikov-
ski, Bach, Shumann, Brahms, Cho-
pin, Enescu, Porumbescu. Poetul de-
butează cu melodii populare.
La Editura „Augusta” din Timi-
şoara, Adrian Dinu Rachieru îi îngri-
jeşte şi prefaţează un volum selectiv.
2004
La Editura „Litera Internaţional”
(Bucureşti-Craiova), Grigore Vieru
scoate antologia Cât de frumoasă
eşti, dedicată Mamei, Limbii Româ-
ne şi Iubirii „în creaţia poeţilor ro-
mâni plecaţi la strămoşi”. Prefaţa este
semnată de academicianul Eugen
Simion.
Theodor Codreanu tipăreşte mo-
nografia Duminica Mare a lui Grigore
Vieru, Chişinău, Editura „Litera In-
ternaţional”.
2005
Reeditează Albinuţa, ilustrată de
Lică Sainciuc. La 70 de ani este sărbă-
torit de Academia Româna şi de Liga
Culturală pentru Unitatea Românilor
de pretutindeni, de alte numeroase
M~INE JUNIOR - martie 2009 5
1935, February 14
Grigore Vieru is born in the village of
Pererita, the district of Hotin, which is on the
left banks of the Prut. He comes to life in a
family of Romanian peasants - Eudochia (née
Didic) and Pavel Vieru. The poet loses his
father when he is only six months old, and his
step father dies on the front, fighting in
World War II. Later, in his autobiography, he
recalls some painful memories: „I was born
on the left banks of the Prut, near Cernauti,
close to the village of Miorcani, where Ion
Pillat was born. Our villages – mine, Pererita,
and the great poet's are like a bigger commu-
nity that is separated by tragic waters; on one
shore there are the parents, on the other, their
children, who are old themselves. On one
shore there is the sister, on the other there is
the brother. At the end of our garden, a
barbed wire fence goes through. If some peo-
ple have always wanted and still want to go
into space, I have always wanted to cross the
Prut. I only managed to do it awfully late, in
1973. I think it was the happiest day of my
life.”
1964
Mr. Vieru publishes a poem entitled
Legamint (Vow), which he dedicates to poet
Mihai Eminescu. This event will become an
important event in Basarabia's literary life.
1968
Mr. Vieru's biographers have said that
this year is a turning point in the poet's des-
tiny as he publishes a book that produces a
huge improvement in the lyrical poetry writ-
ten by Romanians in Basarabia – Numele Tau
(Your Name). The book is prefaced by Ion
Druta, a famous Moldovan novelist at the
time. Within a few months, the book begins
to be studied by university students in na-
6 M~INE JUNIOR - martie 2009
tional contemporary literature courses. This
is the book that begins to synchronize the
literature of Romanians in Moldova with the
ones in Romania. Three of the poems in the
book are called Tudor Arghezi, Lucian Blaga,
Brancusi, the names of famous Romanian
artists, and two are dedicated to Nicolae La-
bis and Marin Sorescu, two
other Romanians.
In Riga, Grigore Vieru's
first book in Latvian ap-
pears that same year, trans-
lated by Imant Ziedonis
and Maris Ciaclais. The
first monograph dedicated
to the poet's creation ap-
pears. It is called Mirajul
copilăriei (The Mirage of
Childhood), and it is au-
thored by the young critic
and literary historian Mihai
Cimpoi.
1970
Two more of his books appear: Codrule,
codrutule (Forest, Little Forest) (co-written
with Spiridon Vangheli)
and Trei iezi (Three
Kids, Chisinau, Lumina
publishing company).
After three years of
waiting, a children's
book appears as well –
Abecedar (First Spelling
Book) (co-written with
Spiridon Vangheli). In
his memoirs, the poet
says that „when I wrote
this book, we were still
constrained from an ideologi-
cal standpoint. The first spell-
ing book is like a clean tear. I
needed to create this book for
children who are just starting to
read. I wanted to teach them
Romanian from an early age. I
was so „greedy” that, later, I put
into the spelling book for pre-
schoolers – Albinuta (Little Bee)
- almost every classical Roma-
nian author: Blaga, Arghezi,
and Nichita, and Sorescu all
had 2-4 poems, which can be
learned letter by letter and can
be understood by the pre-
schooler. The spelling book for children of
school age was written with love, in three
months, in a forest, along with Vangheli. We
had become so used to spelling things out
that we began to talk in syllables with each
other.”
In the Three Kids volume, I had a poem
called Tricolorul (The Tricolor, referring to
the Romanian flag). It was a metaphor,
about a tri-colored rainbow, but really about
the national flag that is common to all Ro-
manians. The book was withdrawn from
bookstores and destroyed, and the author
was accused of a diversion. Many of the
songs for children and adults had a large
audience.
Later, the poet would say: „With songs we
could say serious things to the entire country;
they have become very popular and I dare to
say that they have contributed to preparing
the spiritual revolution in Basarabia.”

1978
Grigore Vieru becomes a famous Roma-
nian poet of his generation. One of his books
– Steaua de vineri (Friday Star) – is published
by the Junimea publishing house in Iasi, Ro-
mania (whose director at the time was Mir-
cea Radu Iacoban). It is blessed by famous
Romanian poet Nichita Stanescu, and the si-
lence between Romanian authors on both
shores of the Nistru is bro-
ken. That same year, a
book called Clopoteii (The
Little Bells) appears,
which includes a series of
songs for children by Iulia
Tibulschi, using Grigore
Vieru's poetry.
1980
Mr. Vieru's providen-
tial meeting with Doina
and Ion Aldea-Teodoro-
vici takes place. Iarta-ma
(Forgive me) is the first
song Mr. Vieru dedicates
to his mother, which redi-
rects the composition and
interpretation careers of
the Teodorovicis: they re-
discover the potential of patriotic songs from
Basarabia. Two more books appear – Fiindca
iubesc (Because I love), (Chisinau, Literatura
artistica publishing house) and Sa cresteti
mari (Live Long and Be Happy), a collection
of songs for children.
1981
The poet's mother,
Eudochia, dies. Her fu-
neral is officiated by a
priest, which is almost
punishable by law at the
time in the Soviet Union.
The poet later said that
„on the day my mother
died, the whole universe
died in my eyes. The day
my mother disappeared, I
realized I was mortal. And
I felt like an orphan. That
day I decided to spend
eternity next to her. I even
placed my own tombstone next to hers.”
His epitaph for his mother said that
„When you lose your mother, your country is
all you have left. But you are no longer a 2000
child. Mr. Vieru is given a Romanian Govern-
A translation of Grigore Vieru's work ap- mental medal entitled Eminescu – 150 Years
pears in Tajik. Since His Birth.
1982 2002
The musical film Maria Mr. Vieru goes on a tour in the United
Mirabela is premiered in States between December 2002 and January
Chisinau and Bucharest, di- 2003, at the invitation of the Romanian
rected by famous Romanian Church in the United States.
artist Ion Popescu Gopo. Eu- 2005
gen Doga writes the music, Mr. Vieru reedits Albinuta (The Little
and Grigore Vieru writes the Bee), which is illustrated by Lica Sainciuc. His
script. 70-year anniversary is celebrated by the Ro-
1985 manian Academy and the Cultural League
The poet turns 50. He for the Unity of Romanians Everywhere, as
wants to organize a literary- well as by other institutions. The Ion Creanga
musical show at the October Education University grants him a Doctor
Palace (today the National Honoris Causa.
Palace), but the show is banned 2008
by the authorities. The Princeps Edit publishing house in Iasi
1988 (Romania), includes Mr. Vieru in their Criti-
In the Literatura si Arta cal Editions collection and Mr. Vieru, along
weekly, Mr. Vieru publishes his with Daniel Corbu, edits his work in two vol-
first work in Latin script. He is given the most umes: 1. Taina care ma apara (The Mystery
prestigious international award in the field of that Protects Me, poems), and 2. Confesiuni
literature for children: the Andersen Honor- necesare (Necessary Confessions).
ary Diploma. That same year, a new volume (This information was taken, with some
of poetry entitled Radacina de foc (The Fire omissions, from Taina care ma apara
Root) comes out at the Universul publishing (The Mystery that Protects Me),
company in Bucharest (whose head at the coordinated by Daniel Corbu, 2008)
time was Romul Munte-
anu). The book contains
illustrations by Romani-
an painter Sabin Balasa
and is prefaced by poet
Ioan Alexandru.
Literatura artistica, a
publishing house in
Chisinau, releases a col-
lection of poems entitled
Ramule-neamule, which
includes music by Iulia
Tibulschi and verses by
Grigore Vieru.
M~INE JUNIOR - martie 2009 7
interviu

Întotdeauna m-am gândit la Grigore Vi- necontenită frică de de creaţie este o repeta-
eru ca la un poet fericit. Are cele mai fru- moarte. La 70 nu te mai bilă moarte, iar în acest
moase cărţi, în cele mai bune ediţii şi temi de nimic, aştepţi cu gen de murire poetul a
cele mai mari tiraje pentru un poet con- seninătate moartea. Şi fost întotdeauna sin-
temporan. Are un grad de notorietate nici ea nu se mai teme de gur. Chiar dacă scrie
visat şi de unii preşedinţi de state. Copiii tine. pentru cei mulţi.
îl adoră, femeile au o atitudine de ocro-
- Poezia este o meserie - Cum se împacă fra-
titoare tandreţe, bărbaţii îl invidiază.
egoista: dacă eşti cinstit gilitatea şi verticali-
Cum să nu fii surprins citind titlul aces-
cu tine însuţi , atunci tatea în fiinţa unui
tui interviu?
râneşti orgoliul şi sensi- poet?
- Domnule Grigore Vieru, cum e să trăieşti bilitatea celor apropiaţi, - Trebuie să existe
fiind un simbol? iar dacă le intri în voie, o armonie deplină în-
- Nu ştiu dacă sunt sau nu cu adevărat un poezia devine un fals. tre aceste două compo-
simbol. Ştiu însă că am trăit întotdeauna în Cum procedaţi de obicei nente ale fiinţei poeti-
afara lui – acolo unde-i furtună, viscol, tsu- dvs.? ce. Altfel, rişti să rămâi
nami... - Adevărat, poezia es- în poezie un copil nea-
te într-un fel expresia jutorat sau un sportiv
- Poezia este un chin sau o terapie?
unui egoism intim, că să acoperit de muşchi re-
- Poezia este un chin pentru cei lipsiţi de zicem aşa. Dar numai în voluţionari, dar neinte-
har şi o suferinţă pentru cei chemaţi pentru momentul zămislirii ei. resant că poet.
poezie. După naştere, ea trebuie să devina un bun
- Poeţii pot fi uşor manipulaţi, ei fiind
- Ce crede despre viaţă Grigore Vieru la 14 colectiv. Altfel, riscă să devină un fals.
conduşi de emoţii?
ani, la 25, la 40 şi la 70 de ani? - Aţi căutat modelul mamei în toate femeile - S-ar putea să aveţi dreptate în întrebarea
- La 14 ani, flămând fiind, credeam că nu de care v-aţi ataşat? care, într-un fel, conţine şi răspunsul. Poeţii
există pe lume nimic mai bun decât o bucată -În dragostea femeii găsim o prelungire a sunt deseori conduşi de emoţii, pentru că
de pâine. La 25, îndrăgostit fiind, credeam că iubirii mamei pentru fiinţa noastră. În acest mort este poetul neemotiv. Dar ei sunt şi
nu exista nimic mai frumos pe lume decât sens, bărbaţii rămân viaţa întreagă nişte co- duri, neînduplecaţi uneori. Ca şi femeile care
iubirea, la 40 mai credeam în iubire, iar la 70 pii. Ei tânjesc mereu după iubire, nedeose- iubesc. La respectiva întrebare ne-ar putea
cred că nu exista nimic mai tulburător decât bindu-se, în fond, de femei. Bineînţeles că răspunde poeziile lui Eminescu, emotive, şi,
viaţa în general, fie că eşti flămând, fie că nu sunt în căutarea modelului mamei în femeie în acelaşi timp, răspicate – un «cutremur de
ţi-ai găsit dragostea pe care ai visat-o. şi n-aş putea spune că l-am găsit. nervi».
- Care e emoţia ce va domina atunci şi - Singurătatea este o condiţie obligatorie - V-aţi simţit utilizat în scopuri străine
acum? pentru un poet? Domniei voastre?
- De prin ‘47 mi-e frică de foamete. Cu - «Nu credeam să-nvăţ a muri vreo data». - Atunci când am de câştigat ceva pentru
alte cuvinte, mă tem de moarte. Viaţa este o Aşa zice poetul în celebrul sau poem. Actul interesele naţionale, mă pot lăsa şi utilizat.

8 M~INE JUNIOR - martie 2009


- Există anumite aşteptări de la poeţi: un
anumit comportament, anumite reacţii, an-
umite gânduri. V-aţi dorit vreo dată să
reacţionaţi altfel, că un om banal?
- Mi-am dorit adeseori să reacţionez ca
un om banal, pentru că este îngrozitor să re-
acţionezi numai în baza aşteptărilor colecti-
ve. Or, aceasta lume, când apar în faţa ei, aş-
teaptă de la mine o concluzie politică, o con-
damnare politică, şi mai puţin un poem nou,
şi asta mă doare cel mai mult. Dacă m-aţi ri-
dicat în stima dumneavoastră că pe unul
dintre poeţii preferaţi, stimaţi-mă că poet,
nu-mi puneţi pe umeri atâtea poveri politice.
Eu nu sunt un tribun, sunt liric, tragic, pră-
păstios dacă vreţi, dar nicidecum un pamfle-
tist politic. Lăsaţi-mă în anişorii câţi mi-au
rămas să compun un poem sau un cântec nou
pentru dumneavoastră, că le pot compune nu
mai rău ca la 40 de ani.
- Ce ar trebui să facă poeţii pentru a-şi
recăpăta poziţia de staruri din anii ‘70?
- Ar trebui să fie sau pe deplin subjugaţi
ca în anii ’70 sau pe deplin liberi.
- Lupta dintre generaţii este o chestiune de
gelozie, putere, influenţă sau mai e altceva?
- Lupta dintre generaţii este o luptă dintre
valoare şi nonvaloare. Eu, bunăoară, (iertaţi-
mi nemodestia) nu am luptat niciodată îm-
potriva lui Nicolae Costenco, Ion Druţă, Mi-
hai Cimpoi, Nicolae Dabija sau Emil Galaicu-
Păun, scriitori care fac parte din diverse gene-
raţii. Este adevărat că între mine şi Galaicu-
Păun au existat nişte neînţelegeri, dar ele ţin
de altceva (din partea mea) şi nu de gelozie.
Mă bucur că Emil Galaicu-Păun este un mare
poet, s-a mai potolit şi îşi caută de-ale sale.
De altfel, ar trebui să ne calmăm cu toţii,
pentru că şi tradiţionaliştii, şi postmoderniş-
tii şi-au cam pierdut cititorii şi nu există şanse
de a-i recupera.
- Care este relaţia actuală cu ceilalţi monştri
sacri – Cimpoi, Druţă, cu care aţi făcut
disidenţă trandafirie?
- Va rog să vă lămuriţi asupra culorilor.
După câte ştiu, exista o diferenţa între tran-
dafiriu şi portocaliu. Noi am făcut disidenta
portocalie, şi nu trandafirie, pe când unii care
se îmbracă azi în portocaliu au fost ieri mai
mult decât trandafirii, chiar stacojii. Să reve-
nim însă la esenţa întrebării. De omul politic
Ion Druţă, în ultimii ani, m-am distanţat. Cu
scriitorul Druţă am cele mai frumoase relaţii
şi nu obosesc niciodată să repet că este dăru-
it cu har de la Dumnezeu, că este cel mai
important scriitor basarabean şi unul dintre
cei mai de seamă scriitori români. Oricât de
supăraţi am fi pe el, nu putem scoate din lite-
ratură nişte capodopere care se numesc Sa-
nia, Frunze de dor, Povara bunătăţii noastre,
Horia, Casa Mare, Toiagul păstoriei, Biserica
alba. Apoi să nu uităm că în primii ani de
luptă pentru descătuşarea noastră naţională
Druţă s-a aflat pe linia întâi a frontului. Nu
suntem atât de bogaţi, încât să excludem din
literatură un mare scriitor. Nu suntem nici
atât de apăraţi că să nu avem nevoie de opera
lui. Cu Mihai Cimpoi, care este şi el atins de
geniu că şi Druţă, m-am împăcat bine în toa-
te timpurile.
/…/
- Sunteţi produsul propriei poezii sau victi-
ma ei?
- Sunt produsul victimizării credinţei
strămoşeşti, a limbii române şi a istoriei ro-
mânilor. M-am născut că poet dintr-o mare
suferinţă. Dintr-o necontenita împotrivire
fata de tot ce a plănuit să-mi ia sufletul, să-mi
ia aerul plămânilor, văz-duhul, după cum ar
transcrie grafic acest cuvânt Emil Galaicu-
Păun. Suferinţa de care vorbeam mai sus şi
care este a generaţiei mele, nu mi-o poate în-
dulci nimeni şi, mai ales, nu mi-o poate anula
M~INE JUNIOR - martie 2009
interviu
nimeni. Am fost marcat profund de ea pentru
toata viaţa. Atunci când nu mă poate ajuta
până la capăt harul, mă ajuta ea. Să vorbim
puţin şi de generaţii. Consider că generaţia
din care fac parte este cea mai serioasa. Ea a
dus povara cea mai grea şi, într-un fel, o mai
duce şi astăzi.
- Aveţi dreptul la mofturi?
- Nu-mi place moftul, ca şi orgoliul. I-am
atras atenţia în presa (cred că în mod convin-
gător) colegului de breasla Dumitru Matcov-
schi, în care am observat unele manifestări
ale moftului, ca să nu-i zicem orgoliu. Mi-a
răspuns copilăreşte. Moftul este caracteristic
copiilor alintaţi.
- Lucraţi prin metoda eliminării – fiecare
carte conţine poezii din precedenta, plus
câteva noi… Doriţi să rămâneţi poetul unei
singure cărţi?
- Ar fi grozav să rămân poetul unei sin-
gure cărţi. Dar aş fi bucuros să rămân şi poe-
tul unei singure poezii, aşa cum a rămas în
literatura româna Mateevici. Regret că sunt
învinuit de unii că aş fi nemodest. Nemodes-
tie să fie oare chinul de a trudi o viaţă întrea-
gă la o singură carte, având enorme posibili-
tăţi de a scoate în fiecare an câte una? Nemo-
destie să fie oare faptul că, luat de valul atâtor
griji, am uitat de Abecedarul Albinuţa şi nu
l-am mai editat de 10 ani, deşi lumea mă tot
întreabă de el?! Spun unii că nu mă mai satur
de slavă, că alerg pe la toate grădiniţele, şcoli-
le, universităţile, emisiunile radiofonice şi te-
levizate, că mă simt însetat de elogii, de cro-
nici, de studii şi monografii. Ei bine, merg
acolo unde sunt invitat şi mă elogiază cei care
cred în osteneala mea poetică, nu le plătesc
pentru asta. Nu l-am rugat personal, bunăoa-
ră, pe Constantin Tănase să organizeze un
concurs cu lucrări ale elevilor inspirate din
creaţia mea. Au participat la concurs peste o
9
 interviu
sută de copii. Am citit câteva dintre ele. Vro-
iam să trăiesc până la 70 de ani. Acum, după
ce m-am convins ce copii avem, parca aş dori
să ajung până la 80.
- De ce nu mai participaţi la concursul pen-
tru reeditarea celebrului dvs. Abecedar, care
a fost cel mai frumos abecedar din câte au
existat vreodată, avându-i coautori pe Spiri-
don Vangheli şi pe Igor Vieru?
- Pentru că ştim că acceptarea oficiala a
unui abecedar depinde nu de aprecierile co-
lective, ci de alte circumstanţe.
- Feciorii dvs. vă citesc?
- Mă citesc mai mult nepoţii. Mai ales
când se pregătesc de vreo serbare. Copiii de
azi nu prea citesc – i-au distrus minciunelele
colorate de la televizor şi Internetul.
- Care sunt relaţiile dvs. cu feciorii?
- Am fost uneori dur cu feciorii mei din
frica de a nu-i pierde. Observând intr-o zi că
unul dintre feciorii mei (azi un strălucit oftal-
molog) vorbea ruseşte la o recreaţie cu alţi
colegi de la şcoala nr.1 (azi Liceul Asachi)
m-am supărat atât de tare, încât a doua zi l-
am luat de acolo şi l-am dus la o şcoală inter-
nat, unde învăţau copii nevoiaşi. Nu l-am luat
de la şcoala nr.1 pentru că vorbeau ruseşte, ci
pentru că vorbeau prost româneşte. I-a prins
bine feciorului meu acea lecţie pedagogică.
Am doi feciori cinstiţi, truditori, la locul lor,
respectaţi de oameni. Sunt un părinte fericit.
- Văduva lui Stanescu povestea într-un in-
terviu că încercau în fiecare zi împreună cu
poetul să-şi depăşească propriile limite. Dvs.
aţi încercat să descoperiţi care vă sunt limit-
ele?
- Întreaga mea trudă s-a bazat şi se bazea-
ză pe acest noroc al meu de a-mi vedea pro-
priile margini şi pe dorinţa de a le sfărâma.
10 M~INE JUNIOR - martie 2009
Dovadă este şi faptul zgârceniei mele de a
scoate în fiecare an câte o carte. Sunt pierduţi
poeţii care nu-şi văd propriile margini.
- Sunteţi un boem?
- Nu. Nu sunt un boem. Pentru că-mi ştiu
limitele. Nu am timp pentru boemă. Şi, apoi,
mi-ar fi greaţă mai mult de bârfă decât de
băutură. Cârciuma în care mă zidesc este bi-
blioteca şi nopţile nedormite în care pândesc
un vers mai acătării.
- Care este cea mai mare manifestare de lib-
ertate pe care v-aţi asumat-o?
- Aceasta manifestare este, cred, gestul de
a publica în Literatura şi arta un blestem în
urma unei hotărâri oficiale de a dărâma Im-
nul Deşteaptă-te, române şi de a-l înlocui cu
unul nou. Spuneam în acel blestem cam aşa
ceva: „...sa i se usuce mâna poetului şi com-
pozitorului care va îndrăzni să ridice mâna
asupra imnului „Deşteaptă-te, române”. Noul
imn comandat poeţilor şi compozitorilor n-a
mai apărut. S-a găsit alta soluţie – cea a imnu-
lui actual. Bineînţeles că nu mai puteam să-i
blestem pe marii creatori Mateeevici şi Cris-
tea.
- Scriitorii trăiesc pentru a-şi povesti viaţa?
- Cu mine lucrurile stau puţin altfel. Nu
eu îmi povestesc viaţa, ci viaţa mă povesteşte
pe mine. Viaţa, în complexitatea ei, este de
nepovestit. Ca şi divinitatea.
- Creaţi impresia unui om ocrotit de zei. Aţi
avut în viaţă şi eşecuri sau numai victorii?
- Întreaga mea viaţă, din copilărie şi până
acum, când mă cheamă citaţiile prin tribuna-
le, nu a fost altceva decât un şir de cumpene.
O copilărie şi o adolescenţă pândita de ghea-
rele morţii. O boală de care numai o minune
m-a salvat. Patru accidente periculoase dintre
care două destul de dubioase – am vorbit
despre ele. O carte dată la cuţit în care se gă-
sise tricolorul românesc. Vă imaginaţi ce în-
semna în 1970 să găseşti aşa ceva în cartea
unui poet? Acoperit de numeroase denunţuri
a căror lucrare o mai simt şi astăzi. Amenin-
ţări cu moartea, scrise şi telefonice. Păstrez
un clit de scrisori (în cele doua limbi de stat
de la sfârşitul anilor ‘80 şi începutul anilor
‘90) cu acele ameninţări. Nu-mi este lăsată în
pace nici bătrâneţea. Am reuşit să trec prin
toate ocrotit de bunul Dumnezeu. Mulţi din-
tre acei care au făcut rău inimii mele au murit
demult. Nu mă bucur, dar să nu se bucure
nici noii mei răuvoitori.
- Ce este pentru dvs. dragostea?
- Spunea cineva că dragostea este o nălu-
ca despre care toată lumea vorbeşte, dar ni-
meni n-a văzut-o.
- Disperarea?
- Disperarea face să izbucnească revoluţi-
ile şi tot ea le înăbuşă până la urmă.
- Frica?
- Frica este ceva primar. Rar om îndrăz-
neşte să-i râdă în faţă.
- Veşnicia?
- În celebrul vers blagian „Veşnicia s-a
născut la sat” azi lucrurile s-au inversat. Azi
satul este locul unde moare veşnicia.
- Fericirea?
- Fericirea este chiar teama de a nu o
pierde.
- Norocul?
- Cred în noroc, dar mă sprijin pe trudă.
Norocul nu preţuieşte nimic fără mărgărita-
rele sudorii de pe fruntea omului.
Un interviu realizat de Angela BRAŞOVEANU
Revista „PUNKT” (www.punkt.md), 2005

I have always believed that Grigore Vieru
is a happy poet. He has the most beauti-
ful books, in the best editions, and the
largest circulation for a contemporary
poet. He is even more famous than some
heads of state. Children adore him,
women feel a tender affection for him,
and men envy him. That is why the title
of this interview is so surprising.
- Mr. Grigore Vieru, what is it like to live like
a symbol?
- I don't know if I am a real symbol or
not. I do know that I have always lived outsi-
de of it, where there are storms, blizzards,
tsunamis...
- What did Grigore Vieru think about life
when he was 14, 25, 40, and 70?
- When I was 14, I was hungry, and I did
not think that there is anything better in this
world than bread. When I was 25, I was in
love, and I did not think that there was
anything more beautiful in this world than
love. When I was 40 I still believed in love,
and when I turned 70 I don't think that there
is anything more stirring than life itself, no
matter whether you are hungry or if you have
not yet found the love you have been drea-
ming about.
- What was the feeling that dominated you
at the time?
- I have been afraid of famine since 1947.
In other words, I am afraid of death. Life is an
endless fear of death. When you are 70, you
are not afraid of anything, and you wait for
death with serenity. And death isn't afraid of
you either.
- Have you ever felt like you have been used
for purposes that you did not approve of?
- When I can contribute to the national
interest, I can allow myself to be used.
- There are certain expectations about poets:
a certain type of behavior, certain reactions,
certain thoughts. Have you ever wanted to
react to things in a different way, as though
you were a banal human being?
- I have always wanted to react like a ba-
nal human being, because it is awful to react
based on collective expectations. But this
world, whenever I am in its presence, expects
a political conclusion from me, a political
accusation, as opposed to a new poem, which
hurts the most. If you have respected me as
one of your favorite poets, respect me as a
poet, do not burden me with so many politi-
cal tasks. I am not a tribune, I am a lyricist,
tragic, pessimistic, if you will, but not a poli-
tical commentator. Let me, in the years that I
have left, compose a poem or a new song for
you, because I can create no worse than I co-
uld when I was 40.
- Do your sons read you?
- Usually, it is my grandchildren who re-
ad me. Especially when they get ready for a
festive gathering. Children today do not read
much – they have been destroyed by the co-
lored lies on television and the internet.
- What sort of relationship do you have with
your sons?
- I have sometimes been tough to my
sons because I've been afraid of losing them.
One day, when I noticed that one of my sons
(today he is a brilliant eye doctor) was spea-
king Russian with some of his friends from
School Nr. 1 (today the Gheorghe Asachi
High School), I became very upset and, the
second day, removed him from the instituti-
M~INE JUNIOR - martie 2009
interview
on and took him to a boarding school where
poor children studied. I didn't take him
from his school because he was speaking
Russian, but because he was speaking Ro-
manian poorly. He learned a good lesson
that day. I have two honest sons, who are
hardworking, have their own aims in life,
and are respected by people. I am a happy
parent.
- What does love mean to you?
- Someone said that love is an apparition
that everyone talks about but that nobody has
ever seen.
- Desperation?
- Desperation causes revolutions, and
then it quells them.
- Fear?
- Fear is something very primary. Rarely
do you see a person who can laugh in its
face.
- Eternity?
- Romanian poet Lucian Blaga's verse
that „eternity was born in the village” has
been reversed today. These days, the village is
the place where eternity dies.
- Happiness?
- Happiness is the very fear of not lo-
sing it.
- Luck?
- I believe in luck, but I rely on hard work.
Luck has no value without the sweat drops on
a man's forehead.
Pieces of an interview with Grigore Vieru,
done by Angela BRASOVEANU
PUNKT magazine (www.punkt.md), 2005
11
 meridian

Григоре ВИЕРУ
Как умывается ежик
Hа жаpе в лесу спpосонок
Умывается ежонок.
Мать-ежиха таз беpет,
Моpдочку ежонку тpет.
Только спину, только спину
Hе потpешь pодному сыну.
Ходит по pосе лесной
Он с немытою спиной.
Вот как, посудите сами,
Дело обстоит с ежами.
LACRIMA Хоpошо, pебята, все ж,
Acest chip de zeu trist clar Что никто из вас не еж!
Lacrima
Acest greier de cleştar
Lacrima Ежик и барабан
Acest creier gînditor С барабаном ходит ежик,
Lacrima Бум-бум-бум!
Acest Soare arzător Целый день играет ежик,
Lacrima Бум-бум-бум!
Acest lanţ la ochi tăios С барабаном за плечами,
Lacrima Бум-бум-бум!
Acest glonte nemilos Ежик в сад забрел случайно,
Lacrima Бум-бум-бум!
Acest iepure, ah, plîns, Очень яблоки любил он,
Lacrima Бум-бум-бум!
în a genei iarbă-ascuns, Барабан в саду забыл он,
Lacrima Бум-бум-бум!
Acest nu cu paloş lat Ночью яблоки срывались,
Lacrima Бум-бум-бум!
Ci cu inima-mpărat И удары раздавались,
Lacrima Бум-бум-бум!
Acest deal de sare greu Зайцы здорово струхнули,
Lacrima Бум-бум-бум!
Acest clopot, acest zeu, Глаз до зорьки не сомкнули,
Lacrima. Бум-бум-бум!

E bine să înveţe un popor de la altul, însă nu
e bine să înveţe un popor pe altul.
Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se
cunosc între ei.
România este o ţară plina de câmpii, munţi,
ape, cântece, istorie şi graniţe.
Basarabia, un copil înfăşurat în sârma ghim- Durerea nu este un stil artistic.
pată!
Daca n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă.
În artă ca şi în război, trebuie să mergi pe
Nu mi-aţi spart cerul din fereastră odată cu
drumul tău ca să învingi.
geamul.
Chiar dacă nu ar exista Dumnezeu, oricum,
Cât caracter, atâta ţară.
nu omul a creat Universul.

16 M~INE JUNIOR - martie 2009

 meridian

Мама, почему?
— Почему на голове твоей Анкета
Волосок один других белей? - Ваша фамилия, имя, отчество?
— От забот, любви и от тревог: - Я.
- Год рождения?
Ты один ведь у меня, сынок.
- Тот юный год, когда мать и отец
— Но ведь бабушка белей тебя, полюбили друг друга.
Больше любит бабушка меня? - Происхождение?
— Просто больше у неё детей, - Вспахиваю, засеваю холмы под
Вот и стала бабушка белей. Кодрами. Знаю все дойны.
— Ну, а тётушка ещё белей, - Профессия?
Но у тёти вовсе нет детей? - Край свой люблю.
— Да, сынок, ещё белей она: - Родители?
Коротает век совсем одна. - Мать. Одна только мать.
- Как зовут ее?
- Мама.
- Род занятий ее?
- Ожиданье …
- Был под судом?
- Несколько лет одиночного
заключения в самом себе.
- Есть ли родственники за
границей?
Птенцы - Да, отец. Похоронен в чужой
— Птенчики, вы не озябли, стране в 1945-м.
Голые, в гнезде своём?
— Мы укрылись одеялом —
Тёплым маминым крылом.
— Ну, а если нету мамы,
Если дождь над головой?
— А тогда родная ветка
Укрывает нас листвой.
— Если ж мама не вернётся,
Если листья опадут?
— Как так мама не вернётся?!
Как так листья опадут?!

Nu am, moarte, cu tine nimic –

Non ho, morte, niente con te

Медведь Non ho, morte, niente con te,

— Ты куда идешь, медведь? Io almeno non ti odio
— В город, елку приглядеть. Come ti maledicono altri, voglio dire
— Да на что тебе она? Cosi come la luce acuso.
— Новый год встречать пора.
— Где поставишь ты ее? Ma cosa faresti e come vivresti
— В лес возьму, в свое жилье. Di avresti mamma e murebbe.
— Что ж не вырубил в лесу? Ma cosa faresti e come vivresti
— Жалко. Лучше принесу. De avresti bambini e murebbero.

Non ho, morte, niente con te,

Io almeno non ti odio
sarai grande, io piccolo sarò
Ma solo mia vita vivro.

Non paura, non sgomento

Ho compassione di te,
Che non hai avuto mamma
Che non hai avuto figli.

Traducere în italiană de Nadia Chirica

M~INE JUNIOR - martie 2009 17

 meridian

LEGĂMÎNT
Lui Mihai Eminescu
Ştiu: cândva la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recele-mi pleoape.
S-o lăsaţi aşa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechei slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.
Legámânt – Giuramento
(A Mihai Eminescu)

Lo so: prima o poi a mezzanotte

CÂND
Când am să mor,
să mă îngropi
în lumina ochilor tăi.
Lumea
venită la mormântul meu,
va sta îngenuncheată
în faţa ta mereu.
Ca nimeni
să nu-mi joace pe mormânt –
îngroapă-mă-n lumina
ochilor tăi,
femeie de pe urmă,
femeia mea dintâi.
FĂPTURA MAMEI
Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ!
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti —
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.
O all’alzarsi del Sole,
I miei occhi si chiuderanno
Ancora sopra i libri
Suoi.
Allora, perverrò, magari,
Vicino quasi al suo centro.
Ma non
chiudete il libro
Come le mie palpebre ghiacciate.
Lo lascerete così,
aperto,
Al fine che mio figlio e mia figlia
Leggeranno oltre ciò
Che loro
padre neanche è riuscito.
E se loro non coglieranno
La voce atavica della
bùccina,
Componetelo per me come cuscino
Con tutti i boschi nella reboante
bufera.
ПТУШКА Traducere în italiană de Dante Cerilli
З кормам
вярнулася да гнязда,
але птушанят не знайшла:
гняздо апусцела,
хопь бьіло
па-ранейшаму
укрьгтае небам.
Шукала доуга,
пакуль крьільї не пасівелі,
пакуль у дзюбе яе
з зернетка
парастак не прарос.

18 M~INE JUNIOR - martie 2009


LA LARME
Ce visage de dieu, triste-clair,
La larme
Ce grillon de cristal
La larme
Ce cerveau pensif
La larme
Ce soleil ardent
La larme
Cette chaîne aux maillons tranchants
La larme
Cette balle impitoyable
La larme
Ce lièvre tant regretté
La larme
Caché dans le cil de l'herbe,
La larme
Cet empereur qui ne doit rien à sa large épée
La larme
Mais à son cœur
La larme
Cette colline pesante de sel,
La larme
Cette cloche, ce dieu,
La larme
Traduit par R. PEIRANO
SOLECITO
En cierta ocasión Doru fue a parar al
hospital. Le ocurrió una desgracia. Que se
puede hacer si te has roto la pierna patinan-
do. Naturalmente, no se la rompió aposta. De
todos modos, hubo que enyesarla. Y era ne-
cesario quedarse en el hospital.
Hace cerca de un mes que Doru está en el
hospital. El dolor más terrible ya pasó. Ahora
el chico hasta sonríe. En cambio, al principio
incluso lloraba.
El padre y la madre visitan a Doru en el
hospital. Y aunque cada día le llevan algo, el
agasajo más frecuente son las manzanas.
Manzanas corrientes, lindas y sabrosas. ¡Ade-
más, tantas!
Doru se aburre en el hospital. ¡Quiere
volver a casa!
Y de pronto, entre las manzanas que no
se había comido, distinguió una, la más bo-
nita, una manzana extraordinaria. ¡Grande,
lisa, dorada por un lado, y roja por otro!
¡Como el propio fuego!
Doru no se comió la manzana. Ni
aquella tarde ni por la mañana ni al día
siguiente. La colocó en el alféizar de la
ventana, cerca de la cabecera de su cama,
y la miraba sin parar.
—Es como el sol —decía.
meridian
PROMESSE
A Mihai Eminescu
Je sais : une fois à minuit
Ou au matin
Mes yeux s'éteindront
Toujours au-dessus de son œuvre.
Alors, parviendrai-je
A peu près en son centre,
Mais ne fermez pas le livre
Comme mes paupières glacées.
Vous le laisserez ainsi, ouvert,
Afin que mon fils ou ma fille
Découvre plus loin
ce que leur père n'a pu accomplir.
Et s'ils n'entendent pas
La musique de l'écriture ancienne,
Arrangez-le pour moi comme coussin
Avec toutes les forêts en tourmente.
Traduit par Céline PORTET
L'ETRE DE MAMAN
Légère, mère chérie, si légère,
Qu'entre la terre et les deux,
Tu pourrais marcher et fouler,
Les semences qui volent!
Si dans tes regards on croit un peu
Reconnaître la crainte,
Heureuse, tu es pourtant —
Ton nom est connu de l'herbe,
Et l'étoile lit dans tes pensées.
Traduit par Rémo MUGNAIONI
Por la mañana volvió la manzana por la
parte dorada:
—¡El sol sale!
Por la tarde la volvía por el lado rojo:
—¡El sol se pone! —¡El
Por la mañana, durante el día y al atarde- chico se repone!
cer, el sol se asoma a la ventana del hospital, Por las tardes, la enfermera de guar-
alumbra la manzana y por ello la propia man- dia le cuenta cuentos. Lindos, interesantes, y
zana parece un sol verdadero. luego agrega:
Se alegra Doru. También se alegran por —¡Bravo, Doru! Te has curado del todo!
Doru los médicos y las enfer- ¡Pronto volverás a casa!
meras. Doru se duerme.
Y por la mañana se despierta antes que
nadie. El sol aún no se ha levantado. Pero
Doru tiende la mano hacia el alféizar y vuelve
la manzana por la parte dorada. Ojalá se aso-
me más rápido el sol a la ventana.
Y, en efecto, pronto salió el sol. Salió y
luego vinieron al hospital el padre y la ma-
dre.
—¡Hijito, es hora de volver a casa! —le
dijeron—. ¡Los médicos dicen que ya te has
curado!
Doru recogió sus cosas, se vistió, pero la
manzana —el solecito— la dejó en el hospi-
tal.
¡Ojalá ayude a otros enfermos a volver a
casa lo antes posible!
M~INE JUNIOR - martie 2009 19
 meridian

СУРУДИ МОДАР
Пулатро макун сарфу марчон махар, PUTNEĻI
Ки муям сафед аст ранги сахар. — Putneļi, vai jums nav auksti? —
На сарбанди гулдор бар май биёр, Viens tāds apaļš, otrs kārns.
Ки бар тухфахоят наям чашми чор. — Nē, mums mammas siltā sega —
На муинаперохан овар маро, Pūkainais un siltais spārns.
Давас не ба пушок кампирро. — Nu, bet mātes ja nav mājā
Маро кафши булгори зебо маёр, Un sāk pēkšņi lietus līt?
Ба пушида гаштан надорам мадор. — Lietus, kad mums zari pāri,
Ту ин чизхо бар арусам бидех, Nevar neko padarīt.
Ки хар чизи зебо ба барност бех. — Nu, bet tad, kad nobirs lapas
Писарчон, набошам ман аз ин гамин; Un kad mamma nepārnāks?
Кй манро бибинад ба руи замин? — Nu, bet kā tad nobirs lapas?
Kā tad mamma neparnāks?!

LINNUPOJAD
„Väiksed väetid linnupojad,
kas te põue külm ei poe?”
„Kus sa seda, meil on tekiks
ema tiib nii pehme, soe.”
„Mis saab siis, kui ema läinud,
taevas vihmakangast veab?”
„Siis me üle lehes puuke
lahkelt oma oksad seab.”
„Kuid kui ema jääbki ära,
kui kõik lehed riisub tuul?”
„Kuis saab ema jääda ära!
Kes saab lehti võtta puult?!”

EGLES DZIESMA
Taisi bērniem spēļu ripas,
taisi koka mucai stīpas,
zīdpapīru cigaretei, QUAND
galda virsu krogus letei! Quand je mourrai
Lai es būtu kaut vai skaida, Je veux que l'on m'enterre
kuru skudra velk un svaida! Dans la lumière de tes yeux.
Lai vai strīpains robežstabs! Tous ceux
Tikai ne koka protēze, Qui viendront sur ma tombe,
tikai ne protēze! Resteront pour toujours
Agenouillés devant toi.
Afin que personne
Ne joue sur ma tombe,
Je veux que l'on m'enterre
Dans la lumière de tes yeux.
0, femme, ma première,
0, femme, ma dernière.
Traduit par Rémo MUGNAIONI

20 M~INE JUNIOR - martie 2009


El ser de la madre
Ligera madre, ligera,
Tan poco pesas que podrías
Pisar semillas que vuelan
Entre el cielo y la tierra.
Este miedo de los ojos
vela lo feliz que eres.
Quien conoce el nombre tuyo,
es la hierba.
Quien conoce en que piensas
- la estrella.
Jua Dogo
Safari moja ilimbidi Doru kwenda ho-
spitali. Ilikuwa ni kwa sababu ya ajali ndo-
go. Alikwenda kufanya michezo ya kutele-
za juu ya barafu, akaanguka na kuvunjika
mguu. Bila ya shaka, hakufanya makusudi;
ilimbidi kwenda hospitali na kutiwa kita-
ta.
Alipata kitanda hospitali takriban kwa
mwezi mzima. Punde maumivu makali
yakapungua, akapata nafuu na kuketi ki-
tandani akitabasamu. Ingawa mnamo siku
chache za mwanzo alikuwa akilia ma-
chozi.
Mama na baba yake Doru walikuja
kumwangalia wakati wa saa za ziara. Kila
wakati wao walimletea zawadi; mara nyingi
ilikuwa ni matofaa yaliyopiga wekundu.
Matofaa ni matofaa, mabivu na inatanau,
lakini yanakinaisha. Kulikuwa na mengi
mno.
Doru akaanza kuchoshwa na hospitali.
Alitamani kwenda nyumbani.
Na mara, kwa ghafla, akagundua tofaa
moja mahsusi miongoni mwa yale yaliyo-
bakia: lilikuwa kubwa na laini na lenye
rangi ya dhahabu kwa upande mmoja, na
jekundu sana kwa upande mwingine.
Hakulila tofaa hili. Si usiku ule, wala
asubuhi yake, wala siku ya pili yake. Ali-
liweka dirishani karibu na kitanda chake
na kuliangalia.
"Kamajua!" alisema.
Asubuhi huligeuza tofaa hilo kuonyes-
ha upande wake ule wenye rangi ya dhaha-
bu na kusema kwamba ilikuwa ni matlai.
Kisha usiku huonyesha upande mwekundu
na kusema ni machweo.
Asubuhi, adhuhuri na jioni mapema
jua kubwa halisi hung'aa katika dirisha hilo
la hospitali likilinawirisha tofaa hilo na
kulifanya lionekane kamajua dogo lenyewe
la kufurahisha.
Hayo yalimfanya Doru awe na furaha.
Na madaktari waliovaa maguo meupe na
wauguzi na watumishi wa hospitali — wote
walifurahi kwa kuona hali ya mvulana
huyo.
"Itamsaidia kupona upesi zaidi," wali-
sema.
Kila usiku mwuguzi humsimulia Doru
hadithi na visa mbalimbali vya kupendeza
na vya kusisimua, huku akiongeza siku
zote: "Kijana mwema sana wewe, Doru!
Karibu utakuwa mzima na kurej ea nyum-
bani."
Doru huota ndoto za kupendeza.
Na asubuhi yeye huwa wa mwanzo
kuamka. Hata kabla ya kuchomozajua. La-
kini Doru hunyosha mkono wake dirishani
na kuugeuza upande wa rangi ya dhahabu
wa tofaa lake kumkabili yeye na kutamani-
jua lichungulie upesi dirishani mwake.
Na hakika kabisa, punde si pundejua
huchomoza. Na baada ya hapo ilikuwa si
muda mrefu kabla mama na baba yake
hawajawasili kuja kumzuru.
“Umeshapata ruhusa ya kwenda nyum-
bani,” walimwambia siku moja. “Madaktari
wanasema kwamba wewe ni mzima kama
chuma!”
Doru alikusanya vitu vyake, akavaa
nguo zake na kwenda nyumbani. Ama kwa
tofaa lake lile,jua lake dogo, aliliacha hos-
pitali. Aliona heri libaki huko na kuwasai-
dia wengine kupata uzima na kurejea
nyumbani upesi.
M~INE JUNIOR - martie 2009
meridian
WHERE ARE YEARS KEPT?
Once upon a time Doru was sitting
on his grandfather's lap fingering his
hair.
"Granddad, why is your hair white?"
he asked.
"Because I'm old," said Granddad.
"Why are you old?"
"Because I've lived a long time."
"Why have you lived a long time?"
Granddad scratched his head and
answered,
"Because I haven't lost one year of
my life; I've kept each and every one."
Doru could not understand that at
all.
"But where have you kept your
years?" he asked.
Granddad thought it over.
“It might very well be here,” he said
at last, indicating his house. “I slaved
half my life for a rich landowner to build
a house. Those were tough years.”
"But where else do you keep your
years?" asked Doru.
"I keep the best years in the collective
farm," Granddad said.
"My work and years are in all the
farm affairs. Even in those beehives over
there."
Granddad pointed to the farm mea-
dow nearby.
Doru glanced up at the meadow and
recalled how he had recently helped his
Granddad make a new hive.
"That one over there, do you remem-
ber?" he asked.
"I certainly do," said Granddad. "That
means your fourth year is kept in that
yellow beehive."
"What about the third?"
"The third?" said Granddad. "That's
in the little pipe you made from the el-
der tree."
"And the second?"
Granddad fell to thinking, then said,
"The second is in your learning to
help your Mummy and Daddy."
"And the first?" continued Doru
inquisitively.
"Well, your first year," said Granddad
"lives in your parents’ eyes. As soon as
you came into the world, their eyes lit up
with happiness."
Doru was delighted. He rushed off to
his parents to see his first year in their
eyes. He was curious to see what he loo-
ked like when he was small.
21
 meridian

Your face, Mother,

Is like a thousand
Wounded nightingales,
Your eyes
In which all
That could happen in this world
Has happened!
Your tear:
Transplant
I had to
A diamond that cuts in two
have another heart
The mirror of the day.
put in my chest.
Inseparable from sky
Otherwise
Like water from dryness,
I'd surely have died.
You live in a house
Mother
With two windows;
gave her heart to me.
One opening on life,
But it still
The other facing death,
beats with pain.
Both equally bright.
Most of all when the earth burns
O Mother,
with thirst for the rain.
Reach out your hands to me:
Most of all when my father fails to
To the one
return from the wars.
Who awaits you with longing;
Most of all when I go far away
Drawing me near you,
among strangers
Your draw near me
and don't write home for months.
The peace that you are.
Most of all, at dusk,
Now and forever.
when the sun
sinks low behind the hills,
it beats with pain.
I've never felt
such pain before.
But likewise
such patience.

Century in a Hurry
Friends, hurry up and wonder
That snow is still white.
Mircea Dinescu
It's morning
And my umbrella
Is on another trolley-bus.
One person forgets his umbrella,
Another his gloves. The one,
The inviting open door. The other,
The biting north wind.
On one, from the floor above,
Boiling water is poured over his head.
On the other, refuse.
In the department store
A young woman loses her fortune
Wrapped in foil.
A surgeon leaves his scissors
In my abdomen.
A construction crew
Leaves the road unfinished.
A salesclerk
Forgets to give me my change.
The echo forgets how to reply,
Repeating "bowwow!"
instead of "boohoo!"
A lie forgets where it came from Another the rest of words. Still another
And says that it came from heaven. forgets his mother.
The riddle forgets its answer, It's raining
The fool his question. And my umbrella
Someone forgets the piece of meat Is on another trolley-bus.
in his mouth, One loses his eyes to the other.
Someone else the mouth of his The other – his ear under the door.
piece of meat. Someone forgets where he's going.
Someone can be very smart Someone else
But forget to heed his heart. Where he comes from.
A poet forgets to beget himself, The mouth forgets the light.
A hangman forgets to die. The idea – whoever conceived it.
It's raining One person forgets at the heart
And my umbrella is on another of Hiroshima
trolley-bus. The atom bomb.
A young heart forgets to beat, Another forgets how to get out
A boot of the cave.
Forgets to remove its spurs A promise is forgotten,
From the palm of the fallen leaf. An oath.
One person sleeps Flowers
With his chest a void, Forget to sprout,
Forgetting the heavens above, Springs forget to flow.
Another grasps his broadsword's edge Where to, globe,
With his bare hand, In such a hurry?
Forgetting that it's unsheathed. Where to, so absentminded?!
One forgets the beginning of the song. Translated by Adam J. Sorkin
and Cristina Cîrstea

22 M~INE JUNIOR - martie 2009

 unul lângă altul…

Nu, n-a murit Poetul!

Doar a plecat spre stele
Şi-alături de Luceafăr
El s-a topit în ele

Vine, vine, vine...

Aceste cuvinte erau rostite în şoaptă, căci noi,

învăţătorii, le ceream elevilor în aceste zile să fie
mai cuminţi şi mai liniştiţi. Apoi, şoapta se destra-
mă, căci bucuria era atât de mare de nu le încăpea
în suflet.
Uitate erau poveţele noastre şi şcoala răsuna:
- Ura! A venit poetul! A venit Grigore Vieru!
Erau zile de sărbătoare: fericiţi copiii îi încărcau
braţele cu flori, iar cei care nu le aveau scotoceau
prin buzunare şi îi întindeau o ciocolată, o acadea,
o nucă sau un măr din cele două puse de mama în
ghiozdan. În schimb primeau zâmbetul lui atât de
paşnic, atât de firesc, atât de cald.
În acele clipe citeam în ochii lui ca într-o carte
- „Lăsaţi să vină la mine copiii”.
Venea poetul la copii, veneau copiii la poet şi
sărbătoare era mare, căci în fruntea ei stătea poezia
şi cântecul despre Patrie, despre mamă, despre lim-
bă, despre firul de iarbă crescut pe o muchie de ţară,
pe un mal de Prut.
Eram fericiţi şi noi, dascălii. şi elevii noştri. În
acele clipe poetul ne mărturisea că are prin preajma
„cuibului său de piatră” multe şcoli, multe licee, dar
la noi vine cu o deosebită plăcere, deoarece regăseş-
te în elevii noştri, de la o margine de Chişinău, co-
piii satului său de la poalele Carpaţilor.
Venea la noi poetul şi şcoala era plină de lumină
şi poezie. Chiar şi cel mai neastâmpărat elev rămâ-
nea înmărmurit când Maria Sa le citea versurile
sale.
Măcinat de dureri, împovărat de grijile cuvân-
tului, găsea întotdeauna timp pentru vlăstăraşele
neamului şi le dăruia când o Albinuţă, când un
Abecedar, când un cântecel, toate trecute şi purifi-
cate prin sufletul şi inima sa de mare artist.
Veneau copiii la poet, căci avea suflet de copil,
curat şi sincer ca lacrima mamei, cald şi bun ca
pâinea coaptă de mâinile ei. Venea poetul la copii şi
şcoala era plină de frumuseţe de sărbătoare, de în-
ţelepciune, de pace.
La despărţire le zicea:
„Cine-nvaţă la Ciocana
îl va ocroti icoana”
„Voi să-mi fiţi cuminţi, frumoşi, curaţi ca cerul
Că mai vine pe la voi, moş Vieru.

Şi a plecat poetul, a plecat în Eternitate...

Raisa SÂRBU, învăţătoare
şcoala primară Nr.83 "Grigore Vieru"

M~INE JUNIOR - martie 2009 23

 unul lângă altul…

Stimate Poet! Pâinică cuminte

Vreau să-ţi spun că te ştiu de când mă ţin
minte. Chiar şi dacă te-ai stins din viaţă, ver-
surile tale melodioase îmi vor da mereu aripi
să zbor. Prin ele am învăţat ce înseamnă cu-
vântul Mamă, neam şi Patrie. Citind poeziile
tale o văd pe mama mea, aşa cum o vezi tu pe
mama ta. Dacă n-ai fi fost tu cu versurile tale,
n-ar fi existat dragostea de Mamă şi de Patrie.
Tu eşti chipul unei icoane sfinte ce ne lumi-
nează calea. Curajul tău mă face să apreciez
mai departe lucrările tale.
Vei rămîne o călăuză pentru mine!
Cu mult respect, Simona Garabagiu,
eleva clasei a IV-a „D”
Iubitul nostru, Grigore Vieru,
Îmi plac foarte mult poeziile Dumitale
minunate. Iubirea Dumitale înflăcărată faţă
de noi nu poate fi exprimată prin cuvinte.
Versurile Dumitale călduroase încălzesc su-
fletele noastre. Poeziile Dumitale frumoase
ne deschid o lume întreagă de minunăţii ne-
închipuite şi divine prin sinceritatea Dumita-
le. /…/ Sunt sigură că Dumnezeu şi poporul
nostru este nespus de mândru că ai trăit o aşa
viaţă frumoasă şi darnică. Creaţia Dumitale
m-a făcut să mă uit cu alţi ochi la lumea în-
conjurătoare. Eu vă voi iubi mereu şi nu vă
voi uita niciodată.
Cu multă stimă şi iubire,
Maria, eleva clasei a IV-a „B”
Scumpul nostru poet,
îţi mulţumesc că ne-ai învăţat să iubim
natura şi pe cei dragi. Noi eram fericiţi că ai
venit să vizitezi şcoala noastră dragă. Mi-a
plăcut cel mai mult poezia:
Cuvântul mamă
Pruncii îl zuzîe.
Bătrânii îl visează.
Bolnavii îl şoptesc.
Munţii îl gândesc.
Îţi mulţumesc pentru lucrările extraordi-
nare pe care le-ai lăsat. Vei rămâne veşnic în
inimile noastre. Nu te vom uita niciodată.
Cu drag, Alexandra Motornîi,
eleva clasei a IV-a „F”
Cu faţa fierbinte
Ca faţa măicuţei
Ca mâna tăicuţei
Ca soarele în vară
Ca bulgărul în ţară.
Nu te vom uita niciodată. Vei fi veşnic ca
o călăuză, care ne va îndruma şi ne va învăţa
să iubim Patria, limba şi mama noastră.
Odihneşte-te în linişte!
Cu drag, Cornel Costru,
Clasa a IV-a „F”
Prima carte pe care am cunoscut-o se
numeşte „Albinuţa”. Prin această carte ne-a
învăţat să iubim tot ce ne este drag, mama şi
ţara. Grigore Vieru a iubit mama şi ţara sa ca
nimeni altul.
El a scris foarte multe poezii minunate. A
fost de multe ori la noi în ospeţie.
Nu am să-i uit niciodată zâmbetul de pe
faţa curată ca soarele…
Va rămâne mereu în sufletele noastre!
Svetlana Buhoci, clasa a IV-a „A”
Domnule Grigore Vieru, aş vrea să vă
spun că sunteţi un exemplu pentru noi. Aţi
scris multe poezii pentru copii, dar în special
pentru mama dumneavoastră. /…/
Eu cred că, atunci când dumitale nu erai
acasă, ea plângea în năframă. Şi că acolo la

Stimate Grigore Vieru,

am admirat poeziile scrise de tine, Mi-a
plăcut poezia „Pâinea”. Îţi voi scrie poezia ca
să-ţi aminteşti de clipele petrecute cu conde-
iul în mână:
Pâinea
Pâinică frumoasă
Din cuptor scoasă

24 M~INE JUNIOR - martie 2009


ţară nu vă aştepta numai mama, ci şi mulţi
oameni al satului dumneavoastră, Pererita dn
Briceni.
…Ne-am bucurat foarte mult când am
auzit că veţi veni la şcoala noastră. Atunci
v-am aşteptat multişor, dar când v-am vă-
zut ne-am bucurat nespus că vedem un
mare poet. V-am oferit buchete cu flori şi
într-un sfârşit am plecat în sala festivă.
Grigore Vieru, sunteţi mândria poporului
nostru.
Cu drag, Tatiana Iurcu,
eleva clasei a IV-a „F”
Mult stimate Grigore Vieru! Vreau să vă
mărturisesc că sunt o admiratoare a versuri-
lor Dumitale. Numele Dumitale este cunos-
cut de toţi oamenii, de cei mari şi de cei mici.
Poeziile şi cântecele Dumitale nu le vom uita
niciodată.
unul lângă altul…
Când citesc versurile şi închid ochişorii
văd ce-ai vrut să spui prin aceste poezii, că
mama este cea mai scumpă fiinţă, bunătatea
şi iubirea sunt pilonii omenirii, patria este
demnitatea naţională, limba maternă este
bogăţia naţiunii noastre…
Cu mult respect, Mădălina Dugan,
eleva clasei a IV-a „D”
Dragul meu poet Grigore Vieru, ai scris
multe poezii minunate, care m-au fascinat
prin simplitatea lor. Simt blândeţea şi căldura
pe care le-ai pus în poeziile tale. Opera ta
mi-a mărit mult dragostea faţă de patrie, ne-
am, limbă, mamă.
Ai vorbit cu multă dragoste despre Dum-
nezeu, lângă care te afli acum. Viaţa ta a fost
plină de dragoste, compătimire şi milă faţă de
oameni. Ai ştiut cum să-i ierţi pe cei care au
greşit, chiar şi pe duşmanii tăi. Vei rămâne în
inima mea tot restul vieţii ca un Om adevărat!
Cu drag, Ana-Maria Grigore Vieru, îţi mulţumesc pentru poe-
ziile scrise. Nu m-am aşteptat că se va stinge
o stea. Dar noi suntem îngerii care vă păzesc.
Vă mulţumim că ne-aţi îndrumat pe o cărare
înflorită de înţelepciune.
Cu drag, Maria Ursu,
eleva clasei a V-a „F”
Dragul meu poet,
… când citesc poeziile Dumitale o văd pe
mama Dumitale, dar şi pe a mea - obosită,
dar foarte mult iubitoare…
Mama înainte de culcare, când îmi citea o
Scumpul nostru poet,
poezie, adormeam visând vise frumoase şi
am avut o bucurie că ai venit să ne vizi-
multicolore. Mergând la şcoală, am putut să
tezi. Dar foarte mult ne-am întristat că n-ai să
te văd într-una din zile. Îmi place mult să ci-
mai poţi veni la noi. Vei fi mereu în sufletele
tesc Albinuţa, ştiu că ai scris mai multe cărţi
noastre copilăreşti. Cu ajutorul poeziilor tale
şi poezii care ne învaţă tot ce e mai bine. Te
mi-am amintit cât de dragă-mi este mama.
iubesc nespus de mult, şi vei rămâne o stea
M-a impresionat foarte mult poezia:
pentru mine.
Întors teafăr dintr-un lung război,
Aş veni la tine-ntâi şi-ntâi. Mirela Anghilcev, eleva clasei a IV-a „D”
Ori sosind din cosmos înapoi,
Aş veni la tine-ntâi şi-ntâi.
Îmi plac foarte mult poeziile dumitale. Îţi
mulţumesc pentru dragostea ce-ai dat-o no-
uă. Să te bucuri de noi, că nu te vom uita ni-
ciodată, şi vei rămâne veşnic alături de noi.
Cu drag, Tatiana Motornîi,
eleva clasei a IV-a „F”
Stimate Grigore Vieru, ne mândrim că
şcoala noastră poartă numele unui mare poet
al Moldovei. Îţi mulţumesc din tot sufletul că
ai vizitat şcoala noastră. Dar ne-am întristat
când am auzit că ai plecat din lumea aceasta.
Ştiu că eşti o stea luminoasă care ne-a de-
monstrat dragostea de mamă prin versuri. Ne
vom ruga ca întotdeauna să te odihneşti în
pace pe cealaltă lume. Şi vreau să-ţi mulţu-
mesc pentru tot ce ai scris frumos.
Cu drag, Ion Rotaru,
elevul clasei a IV-a „F”
M~INE JUNIOR - martie 2009 25
 Near one another
Dear Grigore Vieru, our love,
I love your wonderful poems very much.
Your intense love for us cannot be expressed
in words. Your warm poems heat our souls.
Your beautiful poems open up an entire wor-
ld of unimagined and divine wonders becau-
se of your sincerity. /.../ I am sure that God
and your Creation made me see the world
with different eyes. I will always love you and
will never forget you.
With much respect and love,
Maria, student in the fourth „B” grade
Our dear poet,
The first book that I ever read was Albi-
nuta. This book taught us to love everything
that we hold dear, our mother, and our coun-
try. Grigore Vieru loved his mother and his
country like nobody else.
26 M~INE JUNIOR - martie 2009
He wrote many wonderful poems. He
visited us several times.
I will never forget that smile on his face,
which was as pure as the sun...
He will always remain in our souls!
Svetlana Buhoci,
student in the fourth „A” grade
Mr. Grigore Vieru, I would like to tell you
that you are an example for us all. You have
written many poems for children, and especi-
ally for your mother. /.../
I think that when you were not home, she
would cry in her kerchief. And that in your
village it wasn't only your mother that waited
for you, but a lot of people from your village
– Pererita, in Briceni.
We were very glad when we heard that
you would visit our school. We waited for you
for a long time, and when we saw you we
were very happy to see a great poet. We offe-
red you bouquets of flowers and went to see
you in our auditorium. Grigore Vieru, you
are the pride of our people.
Love, Tatiana Iurcu,
student in the fourth „F” grade
Dear Grigore Vieru,
We are proud that our school carries the
name of a great poet from Moldova. I would
like to thank you with all my heart for visiting
our school. But we were very sad when we
heard that you left this world. I know that you
are a shiny star that has shown our love for
our mother with your poetry. We will always
pray that you rest in peace in the other world.
And I would like to thank you for all the bea-
utiful things you've written.
With love, Ion Rotaru,
student in the fourth „F” grade
My dear poet,
When I read your poems I see your mo-
ther, and mine – tired, but very loving...
Before I would go to sleep, my mother
would read me a poem, and I would fall asle-
ep dreaming nice and multicolored dreams.
One day, I was able to meet you in my school.
I really like to read Albinuta, I know that you
have written several books and poems that
have taught us about the best things. I love
you a lot, and you will remain a star for me.
Mirela Anghilcev, student
in the fourth „D” grade
 omagii rimate

Gândul către tine Tu ai plecat...

Rămâne mereu. Lui Grigore Vieru
Inimi zdrobite,
Găsit-a ceasul greu. Tu ai plecat.
O mare durere, Plecat-a dorul tot cu tine.
Regrete târzii, Se prinde lacrima iubirii
Eternă amintire De geana grea a nemuririi.
Vrem să ne fii.
Icoană curată Copil ai fost.
Eşti pentru noi, Copil vei fi acum de-a pururi.
Rod de iubire Nu vei mai sta pe pragul vremii
Unduie-n noi. Împovărat de grele drumuri.
Cecilia CIPCO,
clasa a IV-a Generos eşti dumneata
Ai fost o frunză. Iarbă ai fost.
Respectuoasă îţi e inima
Ai fost copac, pământ vei fi.
Incredibilă ţi-a fost viaţa,
Acum din ceruri vei privi
Gândirea şi povaţa.
De-a pururi ne vei păstori.
Geniu în poezii Oamenii te vor iubi
Răbdător şi atent Reamintiri minunate vor trăi
Domniţa COTOMAN
Inteligent şi vestit Etern în inimi tu vei fi. Şcoala de Arte „V. Poleacov”
Gânditor şi generos Veşnic vei fi idolatrizat,
Onest şi blând Iubit şi admirat.
Responsabil şi înţelept Eşti un poet vestit
Energic şi nostim Rar cum s-a mai întâlnit
Vesel şi harnic Unul dintre cei mai iubiţi!
Inimos şi isteţ Mihai BRÎNZĂ,
Clasa a IV-a „C”
Elegant şi tandru
Remarcabil şi străduitor Generos, grijuliu,
Un nor strălucitor pe cer este al nostru Răbdător şi talentat.
Anastasia ORMANJI,
Indulgent şi inimos,
clasa a IV-a “D”
Gentil şi curajos.
Onest un om modest.
Rege al poeziei,
Eminent al copilăriei!
Valoros ne este.
Inteligent şi amabil.
A plecat Poetul...
Erudit şi trudit.
S-a cutremurat pământul.
Reverenţios şi politicos
Cerul s-a întunecat.
Umanist e al ţării noastre!
Plângeţi codri şi voi ierburi,
Mădălina DUGAN,
clasa a IV-a „D”
Căci VIERU a plecat...
A urcat spre cer Poetul
Să se-aşeze lângă-acei,
Care-i mângâiară Versul
Şi-l purtară printre zei.
Gândeam să-ţi scriu o poezie Să-şi mai odihnească paşii,
Răsună versuri la mine-n gând, Obosiţi şi necăjiţi
Iar gându-mi este tot la tine Nu de drumuri, nici de gânduri
Grigore, eşti cel mai drag om pe pământ! Ci de duşmani înrăiţi.
O poezie pentru tine, căci tu, Stai acolo, sus Poete,
Revii la mine-n gând şi tot tu eşti Odihneşte-te din plin.
Eroul nostru, drag şi sfânt! Iarba răsări-va iarăşi
Vai, cât demult aş vrea să-ţi scriu, Peste-al tău mormânt divin.
Izvoare şi chiar râuri de cuvinte, Stai acolo, sus Poete
Eu vreau să ştii că versurile tale Şi veghează-ne mereu.
Rămân la noi în inimi şi în gând, Iar pe unde tu cântat-ai
Unde-ţi cânt versul eu şi-l plâng! Verbul v-a tânji din greu.
Radu GURĂU, Domniţa COTOMAN
clasa. a-IV-a „D” Şcoala de Arte „V. Poleacov”

M~INE JUNIOR - martie 2009 27

 ex-libris
În ziua a paisprezecea a lui Făurar
2009 în prestigioasa Sală cu Orgă din
Chişinău a avut loc lansarea volumului
Taina care mă apără. De ziua Lui. A Poe-
tului. Fără de EL, fără de prezenţa lumi-
noasă, spirituală, energizantă a lui Grigo-
re Vieru. Nici în sală, nici în scenă..., ci
doar în inimile celor de-au venit să-l
omagieze pe Marele Poet.
De la Iaşi a venit o frumoasă familie
de mari intelectuali şi mari prieteni ai
Basarabiei – Filomena Corbu, director
al Editurii Princeps Edit împreună cu
Daniel Corbu, consilierul aceleiaşi edi-
turi. Anume poetului Daniel Corbu i-a
venit excepţionala idee să facă cartea
vieţii lui Grigore Vieru Taina care mă
apără. Un volum masiv, cu cele mai
frumoase poezii şi cugetări ale poetului
apărut editorial pe când era în viaţă au-
torul.
Poetul şi-a selectat el însuşi versurile,
le-a aranjat cum a ştiut el mai bine,
lăsând în prefaţa cărţii
şi un îndemn sau tes-
tament către viitorii
cititori şi editori de
carte: „În urma zboru-
lui, dar şi a unei munci
de ocnaş, m-am ales cu
acest volum pe care îl
consider cartea vieţii me-
le. Cine ştie, poate că din
întreaga mea trudă se va
alege un poem sau un
cântec. Dar nu a rămas
oare în literatura română
Mateevici cu un singur po-
em? Dacă voi avea acest
noroc, îi rog pe cei care vor
să dea de urmele acestui
poem, să-l caute în cartea
de faţă. Rog, de asemenea,
ca orice viitoare selecţie a
versurilor mele, în caz că voi
avea şi acest şi mai mare no-
roc, să se realizeze în baza
acestei ediţii”.
Volumul Taina care mă
apără a apărut în colecţia Edi-
ţii critice a Editurii Princeps
28 M~INE JUNIOR - martie 2009
Edit. La lansarea cărţii de la Iaşi 2008, în
prezenţa autorului, preşedintele Uniunii
Scriitorilor din Moldova Mihai Cimpoi,
menţiona: „Volumul pe care îl lansăm la
Iaşi nu este unul simplu. Nu este nici o
simplă antologie, nici un volum de sin-
teză, ci este o adevărată ediţie critică,
academică, care-l vizează pe Grigore
Vieru”.
Tocmai de la Huşi a venit şi Theodor
Codreanu, un mare prieten al literaturii
basarabene, care a declarat: „Taina care
mă apără” este o carte testamentară, un-
de veţi găsi întreaga istorie a suferinţei, a
bucuriei şi a ceea ce ne-a lăsat Grigore
Vieru. Impresionează acolo erudiţia lui,
bogăţia argumentelor care pledează pen-
tru taina limbii române. Ei, bine, el avea
ceva din vocea profeţilor mitici, şi aceas-
ta este marea taină a lui Grigore Vieru.
Dar el aidoma câtorva puţini poeţi din
literatura română a intrat deja în memo-
ria colectivă prin muzică şi prin poezie.
Câţi au intrat oare în asemenea mod?
Dosoftei a intrat în folclor prin colinde,
Eminescu prin poezie şi muzică, au in-
trat Coşbuc, Arghezi, Stănescu, Marin
Sorescu cel cântat de Tudor Gheorghe.
Aşadar, din această pleiadă unică face
parte Gr. Vieru”.
Oaspeţi dragi din toate colţurile Ţă-
rii, au venit de Ziua Marelui Poet, cu ca-
douri, cu elogii, cu dor şi lacrimi pentru
cel plecat în eternitate.
Cartea mai cuprinde: o selecţie de
aforisme cu un titlu sugestiv, şi anume,
„Mişcarea în infinit”; publicistică cu gene-
ricul „Freamătul clipei”, dar şi o serie de
articole de critică literară care îl au în
prim-plan pe marele poet şi sunt semnate
de nume de valoare din întreg spaţiul ro-
mânesc, inserate la compartimentul „Poe-
zia lui Grigore Vieru în interpretarea criti-
cii literare”. Volumul are
750 de pagini şi conţine un
itinerar biografic şi biblio-
grafic de poetul Daniel
Corbu, o prefaţă de Mihai
Cimpoi şi o postfaţă de
Theodor Codreanu.
Volumul Taina care mă
apără a fost desemnată în
2008 „Cartea anului” la Salo-
nul Internaţional de carte de
la Chişinău şi a fost premiată
la Salonul Internaţional de
carte românească de la Iaşi.
Iar colajul de fotografii ne
poartă prin biografia Poetului
de la începuturi până la...
„Taina care mă apără. Ope-
ra poetică” este testamentul
spiritual al lui Grigore Vieru.
A lansat-o în câteva locali-
tăţi, la Cahul fiind cea din ur-
mă, apoi a plecat...
Este prima zi de naştere a
Poetului, fără de El. Fără de
Grigore Vieru.
Tamara COTOMAN
Desen de Domniţa COTOMAN