1.

Breviar
1.1. Definiţii

Se numeşte element multipolar de circuit (sau multipol) de ordinul M

un domeniu spaţial a cărui conexiune cu exteriorul se realizează prin
intermediul a M borne de acces. Elementul multipolar în care M = 2 se numeşte
dipol, elementul multipolar în care M = 3 se numeşte tripol, iar elementul
multipolar în care M = 4 se numeşte cuadripol.
Prin circuit electric (sau reţea electrică) se înţelege un ansamblu de
elemente multipolare de circuit, interconectate prin intermediul bornelor lor de
acces, într-un anumit mod, în vederea realizării unui anumit scop. O reţea care
nu posedă conexiuni cu exteriorul se numeşte izolată.
Se numeşte nod o bornă comună a cel puţin trei elemente multipolare de
circuit. Se numeşte latură o cale conductoare între două noduri, cale conţinând
elemente dipolare de circuit. Se numeşte buclă o mulţime de laturi împreună cu
nodurile aferente lor în care mulţimea laturilor alcătuieşte un contur închis şi
în care fiecare latură şi fiecare nod sunt conţinute o singură dată în conturul
respectiv.

Se numeşte graf neorientat (pe scurt graf) al unui circuit o reprezentare

grafică G a acestuia, în care nodurile sunt simbolizate prin puncte, iar laturile
sunt simbolizate prin arce de curbă (făcându-se abstracţie de elementele de
circuit de pe laturi).
Un graf S se numeşte subgraf al grafului G dacă mulţimea laturilor şi a
nodurilor grafului S este inclusă în mulţimea laturilor şi nodurilor grafului G.
Dacă o reţea poate fi descompusă în mai multe reţele-părţi ale căror
grafuri nu conţin noduri sau laturi comune, dar există cel puţin un cuplaj
magnetic între părţi, atunci reţelele-părţi poartă numele de subreţele.
O reţea conţinând o singură subreţea se numeşte conexă, iar graful său este
un graf conex.

Pentru o reţea conexă şi izolată cu L laturi şi N noduri, de graf G, un

subgraf A al grafului G care conţine R = N – 1 laturi împreună cu nodurile
aferente acestora, cele N – 1 laturi neformând un contur închis, poartă numele
de arbore.
Cele R laturi ale arborelui se numesc ramuri.
Subgraful C al grafului G care conţine mulţimea laturilor, numite corzi,
care nu intră în componenţa arborelui A, se numeşte coarbore.
1
 Pentru o reţea conexă şi izolată cu L laturi şi N noduri, o mulţime de
noduri în număr de Nf = N – 1 formează sistemul de noduri fundamentale
(independente), iar o mulţime de bucle în număr de Bf = L – N + 1 care
acoperă toate laturile reţelei formează sistemul de bucle fundamentale
(independente) ale acesteia. Subliniem că pentru o reţea dată alegerea
nodurilor independente şi a buclelor independente este opţională, fapt care
va fi utilizat în rezolvarea problemelor.

Remarcând că oricare ar fi un circuit conex şi izolat, de graf conex şi

izolat G având L laturi şi N noduri, şi oricare ar fi configuraţia arborelui
ataşat, numărul de corzi este C = L – R = L – N + 1, iar completarea arborelui
cu câte o coardă conduce la apariţia a câte unei bucle, se poate utiliza următorul
algoritm de generare a unui sistem de bucle fundamentale:
◦ se numără laturile şi nodurile reţelei (fie L şi, respectiv, N numărul
acestora);
◦ se calculează numărul de ramuri al arborelui cu relaţia R = N – 1;
◦ se alege (în mod opţional) configuraţia arborelui;
◦ se completează arborele, pe rând, cu câte o coardă, formându-se câte o
buclă.
Buclele astfel generate asigură ambele cerinţe impuse de definiţia unui
sistem de bucle fundamentale: numărul lor şi acoperirea tuturor laturilor reţelei.

Pentru o reţea neconexă şi izolată, oricare ar fi aceasta, algoritmul de

generare a unui sistem de bucle fundamentale se utilizează pentru fiecare dintre
cele S subreţele componente. Dacă subreţeaua cu numărul de ordine p are L p
laturi şi N p noduri, atunci reţeaua neconexă şi izolată considerată are
S S
L  Lp laturi şi N   N p noduri şi un număr total de bucle fundamentale
p 1 p 1
S
Bf =  (L p  N p  1) = L – N + S.
p 1

Graful orientat al curenţilor se obţine din graful neorientat al circuitului

pe care se orientează laturile conform unor sensuri de referinţă (alese arbitrar)
pentru curenţii ce străbat laturile.
Graful orientat al tensiunilor se obţine din graful neorientat al circuitului
pe care se orientează laturile conform unor sensuri de referinţă (alese arbitrar)
pentru tensiunile la bornele laturilor. Pe acest graf pot fi evidenţiate şi tensiunile
la bornele diverselor elemente de circuit, precum şi tensiunile între oricare două
puncte ale unei subreţele.
2
 1.2. Elemente dipolare ideale de circuit

Elementele dipolare
de circuit se caracterizează
prin mărimile la borne (în
general variabile în timp)
tensiune electrică u(t) şi
intensitate a curentului
electric – pe scurt curent
electric i(t), mărimi care
pot fi asociate ca sensuri
de referinţă în numai două
moduri, şi anume cele
ilustrate în figura 1.2.1. Se Figura 1.2.1
spune că asocierea se face
după convenţia (regula)
de la generatoare (vezi figura 1.2.1,a) şi, respectiv, după convenţia (regula)
de la receptoare (vezi figura 1.2.1,b).

Relaţiile de calcul ale puterii electromagnetice p(t) primite pe la

bornele sale de un element dipolar de circuit sunt:

– în cazul adoptării convenţiei de la generatoare

p (t )  u (t )  i (t ) ; (1.2.1)

– în cazul adoptării convenţiei de la receptoare

p (t )  u (t )  i (t ) . (1.2.2)

Semnul mărimii p(t), semn obţinut după efectuarea calculelor oricare ar fi

convenţia utilizată, evidenţiază sensul real al transferului de putere: la
momentul de timp t dipolul primeşte putere electromagnetică pe la borne dacă
p(t) > 0 şi, respectiv, cedează putere electromagnetică pe la borne dacă p(t) < 0.

Se numeşte ecuaţie de funcţionare a unui element dipolar de circuit

relaţia matematică ce dă dependenţa între mărimile u(t) şi i(t), cu precizarea
obligatorie a convenţiei de asociere a sensurilor lor de referinţă.

3
 Printr-un element ideal de circuit se înţelege un element în care se reţine
un singur proces energetic (cel considerat a fi esenţial).

Rezistorul ideal liniar, cu simbolul ilustrat în figura 1.2.2,a, este

caracterizat prin mărimea pozitivă şi constantă R numită rezistenţa
rezistorului şi are ecuaţia de funcţionare

u t   R  i t  , (1.2.3)

asocierea sensurilor de referinţă pentru mărimile la borne u(t) şi i(t)

corespunzând convenţiei de la receptoare.

Figura 1.2.2

Prin definiţie conductanţa G a rezistorului este

G  R 1 (1.2.4)

astfel încât ecuaţia de funcţionare (1.2.3) poate fi scrisă şi sub forma

it   G  u t  . (1.2.5)

În orice moment de timp t puterea electromagnetică p(t) primită pe la

borne de rezistor este pozitivă:

pt   u t   it   R  i 2 t   G  u 2 t   0 , (1.2.6)

deci este efectiv primită de rezistor pe la bornele sale şi corespunde efectului

electrocaloric de transformare ireversibilă a energiei electromagnetice în
energie calorică. Rezistorul este un element pasiv disipativ.
Rezistorul care are rezistenţa nulă se numeşte scurtcircuit (sau conductor
perfect), are simbolul prezentat în figura 1.2.2,b şi ecuaţia sa de funcţionare
este

4
 u t   0 . (1.2.7)
Valoarea şi sensul curentului care străbate scurtcircuitul (purtând numele
de curent de scurtcircuit) sunt univoc determinate de configuraţia reţelei în
care acesta este plasat.
Rezistorul care are conductanţa nulă se numeşte gol (sau întrerupere), are
simbolul prezentat în figura 1.2.2,c şi ecuaţia sa de funcţionare este
i t   0 . (1.2.8)
Valoarea şi sensul tensiunii la bornele golului (purtând numele de tensiune
de mers în gol) sunt univoc determinate de configuraţia reţelei în care acesta
este plasat.

Bobina ideală liniară, cu simbolul ilustrat în figura 1.2.3, este

caracterizată prin mărimea pozitivă şi constantă L numită inductivitatea
bobinei şi are ecuaţia de funcţionare

d i t 
u t   L  , (1.2.9)
dt
asocierea sensurilor de referinţă pentru mărimile la
borne u(t) şi i(t) corespunzând convenţiei de la Figura 1.2.3
receptoare.

Integrând relaţia (1.2.9) între momentele de timp 0 şi t se obţine

1 t
it    u t   d t  i0  ,
L 0
(1.2.10)

ceea ce arată că pentru orice moment de timp t ulterior momentului iniţial

curentul i(t) prin bobină depinde şi de curentul i(0) existent la momentul t = 0.
În orice moment de timp t, puterea electromagnetică p(t) primită pe la
borne de o bobină este

d  L  i 2 t  
pt   u t   it     0, (1.2.11)
dt  2 

5
relaţia (1.2.11) punând în evidenţă expresia energiei magnetice înmagazinate
în bobină la momentul de timp t :

L  i 2 t 
Wm t    0. (1.2.12)
2

Condensatorul ideal liniar, cu simbolul ilustrat în figura 1.2.4, este carac-

terizat prin mărimea pozitivă şi constantă C numită
capacitatea condensatorului şi are ecuaţia de
i (t ) C funcţionare

u (t ) d u t 
i t   C  , (1.2.13)
dt
Figura 1.2.4
asocierea sensurilor de referinţă pentru mărimile la
borne u(t) şi i(t) corespunzând convenţiei de la receptoare.

Integrând relaţia (1.2.13) între momentele de timp 0 şi t se obţine

1 t
u t     i t   d t  u 0  , (1.2.14)
C 0

ceea ce arată că pentru orice moment de timp t ulterior momentului iniţial

tensiunea u(t) la bornele condensatorului depinde şi de tensiunea u(0) existentă
la momentul t = 0.

În orice moment de timp t puterea electromagnetică p(t) primită pe la borne

de un condensator este

d  C  u 2 t  
pt   u t   it     0 (1.2.15)
dt  2 

relaţia (1.2.15) punând în evidenţă expresia energiei electrice înmagazinate în

condensator la momentul de timp t :

C  u 2 t 
We t    0. (1.2.16)
2
Bobina şi condensatorul sunt elemente pasive acumulatoare de energie.

6
 Sursa ideală de tensiune, cu simbolul ilustrat în figura 1.2.5, este caracte-
rizată prin mărimea e(t) numită tensiune
electromotoare şi are ecuaţia de funcţionare

u t   et  . (1.2.17)
Sursa ideală de tensiune asigură la bornele sale o
tensiune u(t) = e(t) cu sensul din figură, oricare ar fi
valoarea şi sensul curentului i(t) care o străbate. Figura 1.2.5

În funcţie de sensul curentului i(t) şi de semnele valorilor instantanee ale

mărimilor u(t) = e(t) şi i(t), pot exista momente de timp pentru care puterea
electromagnetică p(t) dată de relaţiile de calcul (1.2.1) şi (1.2.2) este pozitivă
sau negativă, deci sursa ideală de tensiune poate funcţiona atât în regim de
generator, cât şi în regim de receptor de putere.

Sursa ideală de curent, cu simbolul ilustrat în figura 1.2.6, este caracteri-

zată prin mărimea ig(t) numită curent electromotor şi
are ecuaţia de funcţionare

it   ig t  . (1.2.18)

Sursa ideală de curent asigură prin latura de circuit

în care este plasată un curent i(t) = ig(t) cu sensul din Figura 1.2.6
figură, oricare ar fi valoarea şi sensul tensiunii ug(t) la
bornele sale.

În funcţie de sensul tensiunii ug(t) şi de semnele valorilor instantanee ale

mărimilor i(t) = ig(t) şi ug(t), pot exista momente de timp pentru care puterea
electromagnetică p(t) dată de relaţiile de calcul (1.2.1) şi (1.2.2) este pozitivă
sau negativă, deci şi sursa ideală de curent poate funcţiona atât în regim de
generator, cât şi în regim de receptor de putere.

Menţionăm că unii autori preferă pentru curentul electromotor notaţia is(t)

în loc de ig(t) (respectiv, us(t) în loc de ug(t), pentru tensiunea la bornele sale),
motiv pentru care în continuare se vor folosi ambele notaţii.

Sursele de tensiune şi de curent sunt elemente active.

7
 1.3. Teoremele lui Kirchhoff

Prima teoremă a lui Kirchhoff

,,Pentru orice nod (n) al unei reţele electrice suma algebrică a curenţilor
ik t  ai laturilor care concură în acel nod este nulă:

 A ik t   0 .” (1.3.1)
k n 

Caracterul algebric al sumei este impus de atribuirea semnului plus

pentru curenţii care ies din nodul (n) şi, respectiv, semnul minus pentru
curenţii care intră în acel nod.

A două teoremă a lui Kirchhoff

,,Oricare ar fi un contur închis [], suma algebrică a tensiunilor u k t  de-a
lungul acelui contur este nulă:

 A u k t   0 .”
k  
(1.3.2)

Caracterul algebric al sumei este impus de necesitatea parcurgerii

conturului într-un anumit sens (arbitrar) şi atribuirea semnului plus pentru
tensiunile al căror sens coincide cu sensul de parcurgere şi, respectiv,
semnul minus pentru tensiunile al căror sens este opus sensului de
parcurgere.

Cum o buclă este un contur închis, se poate formula cea de-a doua
teoremă a lui Kirchhoff pentru acest caz: ,,Suma algebrică a tensiunilor uk , lat t 
la bornele tuturor laturilor care alcătuiesc o buclă [b], oricare, a unei reţele este
nulă:

 A u k , lat t   0 .” (1.3.3)
k b 

Observaţie: În relaţiile de mai sus (ca şi în cele care vor urma) sumele
algebrice sunt marcate cu ajutorul simbolului A plasat în vecinătatea semnului
de sumă.

8
 2. Circuite în regim armonic permanent
2.1. Mărimi sinusoidale

Se numeşte mărime periodică o mărime m(t) a cărei variaţie în timp are

proprietatea că succesiunea sa de valori se regăseşte în timp după intervale
egale:
m(t )  m(t  T )  m(t  2T )  m(t  n T ), n  Z.

Intervalul cel mai mic de timp T după care valorile funcţiei m(t) se
reproduc identic poartă numele de perioadă şi are în S.I. unitatea de măsură
secunda.

Frecvenţa f a mărimii periodice m(t) reprezintă numărul de perioade

cuprins în unitatea de timp:
1
f  ,
T
iar unitatea sa de măsură în S.I. este secunda-1 care poartă numele de hertz.
Pulsaţia ω a mărimii periodice m(t) de frecvenţă f de defineşte prin
relaţia
1
ω  2  f  2   0
T
atunci când pulsaţia se exprimă în radiani/secundă şi, respectiv, prin relaţia
1
ω  360  f  360   0
T
atunci când pulsaţia se exprimă în grade/secundă.

Se numeşte valoare instantanee (sau momentană) a mărimii m(t)

valoarea pe care o ia funcţia m(t) la momentul de timp t.
Valoarea maximă M ma x a mărimii periodice m(t) este cea mai mare
valoare pe care o ia această funcţie în decursul unei perioade.
Valoarea medie m ~ pe o perioadă a mărimii periodice m(t) este

t0 T
~1
m
T
 m(t )  dt , (2.1.1)
t0

unde t0 este un moment de timp ales arbitrar.

9
 Valoarea efectivă M a mărimii periodice m(t) este prin definiţie
t 0 T
1 2
M  m (t )  dt  0. (2.1.2)
T t0

Se numeşte mărime alternativă acea mărime periodică a cărei valoare

medie în decurs de o perioadă este nulă.
Se numeşte mărime sinusoidală (sau armonică) mărimea alternativă
m(t) care are o variaţie sinusoidală în timp, de forma
m(t )  M ma x  sin(ωt  α).
Valoarea maximă M ma x  0 a mărimii sinusoidale m(t) se numeşte
amplitudine, iar argumentul variabil în timp (ω t  α) al sinusului (exprimat în
grade sau radiani) poartă numele de fază instantanee (sau momentană) a
mărimii m(t).
Valoarea α a fazei se numeşte fază iniţială.
Întrucât
t0 T
1 2 2
M ma x
M   M ma x  sin (ωt  α)  dt  ,
T t0 2
expresia analitică a variaţiei în timp a mărimii m(t) poate fi pusă întotdeauna
sub forma
m(t )  M 2  sin(ωt  α),
cu M, ω>0 şi  [ π rad;  π rad] (respectiv  [180 ;180 ] ), pe care o
vom numi forma canonică normală în sinus (pe scurt forma normală în
sinus) a mărimii m(t).
Fie două mărimi sinusoidale m1 (t ) şi m 2 (t ) , de aceeaşi natură sau de
naturi diferite, ambele de pulsaţie ω şi ambele aduse în formă normală în sinus:
m1 (t )  M1 2  sin(ωt  α1 )
şi
m2 (t )  M 2 2  sin(ωt  α 2 ).

Se defineşte defazajul 12 între m1 (t ) şi m 2 (t ) , în această ordine, ca

fiind diferenţa fazelor instantanee ale celor două mărimi:
12  (ωt  α1 )  (ωt  α 2 )  α1  α 2 . (2.1.3)

Dacă 12   radiani, atunci se adoptă o nouă definiţie a defazajului şi

anume
10
 12  α1  α 2  2n  , n  Z, (2.1.4)

în care întregul n se alege astfel încât să aducă defazajul 12 în intervalul

  [- rad; + rad].
Dacă 12  0 se spune că cele două mărimi sunt în fază, dacă  12  π
2
radiani ele sunt în cuadratură, iar dacă  12  π radiani ele sunt în opoziţie.
Dacă 12  0 atunci mărimea m1 (t ) este defazată înaintea mărimii
m 2 (t ) , iar dacă 12  0 atunci mărimea m1 (t ) este defazată în urma mărimii
m 2 (t ).

2.2. Reprezentarea geometrică (cu vectori liberi) şi

reprezentarea analitică (în complex simplificat) a
mărimilor sinusoidale

Fie o mulţime de mărimi sinusoidale (de aceeaşi natură sau de naturi

diferite), toate de aceeaşi pulsaţie ω şi toate aduse în formă normală în
sinus:
mk (t )  M k 2  sin(ωt  α k ), k  N.

Figura 2.2.1
Considerând mulţimea vectorilor liberi într-un plan (xOy), în
reprezentarea geometrică a mărimilor sinusoidale se ataşează fiecărei
mărimi sinusoidale m k (t ) un vector liber (numit fazor şi notat Φmk  ) şi
reciproc
mk t  Φmk  (2.2.1)
11
după următoarea convenţie: fazorul Φmk  are modulul egal cu valoarea
efectivă ( M k  0 ) a mărimii sinusoidale respective şi argumentul
(  [- rad; + rad]) egal cu faza iniţială a acesteia (vezi figura 2.2.1).

Considerând mulţimea numerelor complexe, în reprezentarea

analitică (în complex simplificat) a mărimilor sinusoidale se asociază
fiecărei mărimi sinusoidale mk (t ) un număr complex (numit simbol sau
imagine şi notat M k ) şi reciproc

mk(t) Mk (2.2.2)
după următoarea convenţie: numărul complex M k are modulul egal cu valoarea
efectivă ( M k  0 ) a mărimii sinusoidale şi argumentul (  [- rad; + rad])
egal cu faza iniţială a acesteia (vezi figura 2.2.2).

Figura 2.2.2

Corespondenţa va fi notată
mk t   M k 2  sin(ωt  α k ) M k  M k  e jα k . (2.2.3)
Identificând planul (xOy) al reprezentării geometrice cu planul complex
(în care, pentru simplitatea notaţiei, s-a indicat sensul pozitiv al axei reale prin
simbolul +1, iar sensul pozitiv al axei imaginare prin simbolul +j), se remarcă
faptul că fazorii Φmk  coincid cu vectorii de poziţie ai afixelor numerelor
complexe M k .

12
 În consecinţă, în cele ce urmează se va renunţa la notaţia Φmk  , astfel
încât prin M k se va înţelege atât numărul complex, cât şi fazorul asociat
acestuia.

Construcţiile grafice care se realizează cu fazori (asociaţi în general unor

mărimi diferite) poartă numele de diagrame fazoriale.

2.3. Operaţiile cu simboluri corespunzătoare

operaţiilor cu mărimi sinusoidale

Fie o mulţime de p mărimi sinusoidale (de aceeaşi natură sau de naturi

diferite), toate de aceeaşi pulsaţie ω şi toate aduse în formă normală în sinus:
mk (t )  M k 2  sin(ωt  α k ), k  1, 2, ... , p, şi fie o mulţime de p constante reale
λ k , k  1, 2, ..., p. Dacă M k sunt imaginile complexe ale mărimilor mk (t ) ,
atunci:

p
• sumei algebrice   k  mk (t ) a mărimilor sinusoidale îi corespunde
k 1
p
biunivoc suma algebrică  k  M k a simbolurilor acestora şi, respectiv,
k 1
suma algebrică a fazorilor asociaţi;
p p
  k  mk (t )  k  M k ; (2.3.1)
k 1 k 1

• derivării în raport cu timpul a oricărei mărimi m k (t ) îi corespunde

biunivoc înmulţirea cu factorul complex constant jω a imaginii complexe
M k asociate mărimii mk (t ) :
dmk (t ) jω  M k ; (2.3.2)
dt
din punct de vedere fazorial, derivării în raport cu timpul a mărimii mk (t ) îi
corespunde amplificarea fazorului M k cu scalarul pozitiv dimensional ω şi
rotirea fazorului ω  M k cu π radiani în sens trigonometric direct (vezi
2
figura 2.3.1);

13
 j  M k

 M k

k 
2
1
Mk


k 
2
1 1
M k   j Mk
j 

Figura 2.3.1

• integrării în raport cu timpul a oricărei mărimi m k (t ) îi corespunde

biunivoc împărţirea cu factorul complex constant jω a imaginii complexe
M k asociate mărimii mk (t ) :
1
 mk (t )  dt M k; (2.3.3)
j
din punct de vedere fazorial, integrării în raport cu timpul a mărimii m k (t ) îi
corespunde amplificarea fazorului M k cu scalarul pozitiv dimensional 1 şi
ω
rotirea fazorului 1  M k cu π radiani în sens trigonometric invers (vezi
ω 2
figura 2.3.1).

Observatie.
Nici produsele şi nici rapoartele oricăror mărimi din mulţimea
mărimilor sinusoidale de pulsaţie ω nu reprezintă mărimi sinusoidale de
pulsaţie ω şi, ca atare, acestora nu li se pot asocia simboluri complexe.

14
 2.4. Comportarea în curent alternativ a elementelor
dipolare ideale de circuit

Circuitele în care sursele de tensiune şi de curent furnizează la bornele lor

mărimi (tensiuni electromotoare şi, respectiv, curenţi electromotori) a căror
variaţie în timp este sinusoidală, toate având aceeaşi pulsaţie, se numesc
circuite în regim armonic (sau circuite de curent alternativ). În aceste
condiţii, după stingerea regimurilor tranzitorii, toate mărimile de circuit
(curenţi, tensiuni, potenţiale) sunt de asemenea mărimi cu variaţie sinusoidală în
timp, de aceeaşi frecvenţă cu cea a surselor.
Tabelul 2.4.1
Elementul ideal de Ecuaţia de funcţionare în Ecuaţia de funcţionare în
circuit domeniul timp complex

Rezistorul ideal liniar

u (t )  R  i (t ) U  RI

Bobina ideală liniară

d i (t ) U  jω L  I
u (t )  L 
dt

Condensatorul ideal
liniar 1 1
1
u (t )   i (t )  d t U I  j I
C  j C C

Sursa ideală de tensiune

u (t )  e(t ), i (t ) U  E, I

Sursa ideală de curent

i (t )  ig (t ), ug (t ) I  I g , U g

Comportarea în curent alternativ a elementelor dipolare ideale de circuit

este sintetizată în tabelele 2.4.1 şi 2.4.2.
15
 Tabelul 2.4.2
Elementul Variaţiile în timp ale mărimilor la borne tensiune u(t) şi curent i(t)
ideal de şi diagrama fazorială aferentă fazorilor U şi I
circuit

Rezistorul
ideal liniar

Bobina
ideală u  i 

liniară 
2

2

Condensa-
torul ideal
liniar 
 u  i 
2


2

În tabelul 2.4.1 sunt prezentate ecuaţiile de funcţionare ale elementelor

dipolare ideale în domeniul timp şi în complex, U şi I fiind simbolurile
complexe ale mărimilor u(t ) şi, respectiv, i(t ) , iar în tabelul 2.4.2 sunt ilustrate
variaţiile în timp ale mărimilor la borne (tensiuni şi curenţi), precum şi
diagramele fazoriale aferente pentru elementele ideale pasive.

16
 2.5. Caracterizarea în complex a circuitelor
dipolare liniare pasive

Se consideră un circuit dipolar liniar şi pasiv, necuplat magnetic cu

exteriorul (vezi figura 2.5.1), alimentat pe la bornele (A) şi (B) cu tensiunea
u (t )  U 2  sin(ωt  α u ) , curentul absorbit fiind i(t )  I 2  sin(ωt  α i ) .

Figura 2.5.1

Raportate la circuitul dipolar pasiv, mărimile u(t ) şi i(t ) sunt asociate

conform convenţiei de la receptoare.

Fie   α u  α i  [  rad;   rad] defazajul tensiune-curent (exprimat

2 2
j α u
în radiani) şi fie U  U  e şi I  I  e jα i imaginile complexe ale mărimilor
u(t ) şi, respectiv, i(t ) .

Se definesc următoarele mărimi complexe:

• impedanţa complexă Z :

U U  e jα u U j U U
Z  j α i
  e   cos   j  sin  ; (2.5.1)
I I e I I I
• admitanţa complexă Y :

I I I I
Y  Z 1    e  j   cos   j  sin  , (2.5.2)
U U U U

precum şi următoarele mărimi scalare:

• impedanţa Z :
U
ZZ   0; (2.5.3)
I
17
 • rezistenţa R :
U
R  e{Z }   cos   Z  cos   0; (2.5.4)
I
• reactanţa X :
U
X  m{Z }   sin   Z  sin  0; (2.5.5)
I
• admitanţa Y :
I
YY   Z 1  0; (2.5.6)
U
• conductanţa G :
I
G  e{Y }   cos   Y  cos   0; (2.5.7)
U
• susceptanţa B :
I
B  m{Y }   sin   Y  sin  0. (2.5.8)
U

Pentru o frecvenţă de lucru dată şi în raport cu două borne date, se spune că

un circuit pasiv de curent alternativ prezintă:

- un caracter pur rezistiv dacă   0 radiani;

- un caracter pur reactiv (sau nedisipativ) dacă    radiani;

2
- un caracter pur inductiv dacă     radiani;
2
- un caracter pur capacitiv dacă     radiani;
2
- un caracter rezistiv-inductiv dacă   (0 rad;   rad) ;
2
- un caracter rezistiv-capacitiv dacă   (  rad; 0 rad) .
2

18
 Tabelul 2.5.1
Elementul
ideal de Z Z R X Y Y G B
circuit
Rezistorul 1 1 1
ideal R R R 0 R R R 0
liniar
Bobina 1 1 1
ideală jω L ωL 0 ωL j 0 
ωL ωL ωL
liniară
Condensatorul 1 1 1
ideal j 0  jωC ωC 0 ωC
ωC ωC ωC
liniar

În tabelul 2.5.1 sunt prezentaţi parametrii Z, Z, R, X, Y, Y, G şi B

corespunzători elementelor ideale pasive de circuit.

2.6. Surse reale de tensiune şi de curent

Schema echivalentă a unei surse reale de tensiune (SRT) este o schemă

echivalentă serie care conţine o sursă ideală de tensiune (de tensiune
electromotoare complexă E ) şi o impedanţă complexă Z i' numită impedanţă
complexă internă a sursei reale de tensiune.

Z i' U

Figura 2.6.1
Dacă mărimile complexe la borne tensiune U şi curent I sunt asociate ca
sensuri de referinţă după convenţia de la generatoare (vezi figura 2.6.1),
atunci ecuaţia de funcţionare a sursei este

U  E  Z i'  I . (2.6.1)

19
 Schema echivalentă a unei surse reale de curent (SRC) este o schemă
echivalentă paralel care conţine o sursă ideală de curent (de curent electromotor
''
complex I g ) şi o impedanţă complexă Z i numită impedanţă complexă
internă a sursei reale de curent.

Ig Z i''

Figura 2.6.2
Dacă mărimile complexe la borne tensiune U şi curent I sunt asociate ca
sensuri de referinţă după convenţia de la generatoare (vezi figura 2.6.2),
atunci ecuaţia de funcţionare a sursei este
U
I  Ig  . (2.6.2)
Z 'i'

2.7. Puteri transferate în circuite de curent alternativ

Se consideră din nou circuitul dipolar liniar şi pasiv, necuplat magnetic cu

exteriorul, ilustrat în figura 2.7.1, care este alimentat pe la bornele (A) şi (B) cu
tensiunea sinusoidală u (t )  U 2  sin(ωt  α u ) , curentul absorbit fiind
i(t )  I 2  sin(ωt  α i ) .
Raportate la circuitul dipolar pasiv,
mărimile u(t ) şi i(t ) sunt asociate conform
convenţiei de la receptoare.
Fie   α u  α i  [  rad;   rad] defazajul
2 2
tensiune-curent (exprimat în radiani), fie
j α u j α i
U U  e şi I  I  e imaginile complexe ale
mărimilor u(t ) şi, respectiv, i(t ) şi fie Z  R  jX şi
Figura 2.7.1 Y  G  jB impedanţa complexă şi, respectiv,
20
admitanţa complexă ale circuitului dipolar.
Se definesc următoarele puteri:
 puterea instantanee pt  :

pt   u t   i t  (2.7.1)
cu unitatea de măsură volt-amper (VA);
 puterea activă P :
P  U  I  cos  (2.7.2)
cu unitatea de măsură watt (W);
 puterea reactivă Q :
Q  U  I  sin  (2.7.3)
cu unitatea de măsură volt-amper reactiv (var);
 puterea aparentă S :
S U  I (2.7.4)
cu unitatea de măsură volt-amper (VA);
 puterea complexă S :

S  U  I   S  e j  P  jQ. (2.7.5)

În tabelul 2.7.1 sunt prezentate particularizările acestor puteri pentru

elementele ideale pasive de circuit.

Tabelul 2.7.1
Elementul
ideal de P Q S S
circuit
Rezistorul RI2  RI2  RI2 
ideal 0
liniar  G U 2  0  G U 2  0  G U 2
Bobina ωL  I 2  ωL  I 2  jω L  I 2 
ideală 0
1 1 1
liniară  U 2  0  U 2  0 j U 2
ωL ωL ωL
Condensatorul 1 1 1
ideal 0  I2  I2  j I2 
ωC ωC ωC
liniar
 ωC  U 2  0  ωC  U 2  0   jωC  U 2
21
 Deoarece mărimile la borne tensiune şi curent au fost asociate după
convenţia de la receptoare, rezultă că în orice reţea de curent alternativ
rezistoarele intervin doar în transferurile puterilor active (având rolul de
consumatoare de putere activă întrucât P  0 ), în timp ce bobinele şi
condensatoarele intervin numai în transferurile puterilor reactive (bobinele,
pentru care Q  0 , sunt consumatoare de putere reactivă, iar condensatoarele,
pentru care Q  0 , sunt generatoare de putere reactivă).
Factorul de putere k al circuitului dipolar pasiv propus este prin definiţie
raportul dintre puterea activă şi puterea aparentă:
P
k  cos   0; 1, (2.7.6)
S
apropierea funcţionării unei instalaţii de valoarea maximă a puterii sale active
fiind dată de apropierea factorului de putere de valoarea 1 (vezi aplicaţiile
referitoare la ameliorarea factorului de putere).

Pentru o reţea cu L laturi (cu mărimile complexe la borne U k şi I k

asociate ca sensuri de referinţă după convenţia de la receptoare), neizolată şi
necuplată magnetic cu exteriorul, având M borne de acces (care au
potenţialele complexe V b, p şi în care se injectează din exterior curenţii
complecşi I b, p , p  1, 2,..., M ), puterea complexă primită pe la borne S b este

M

Sb   V b, p  I b, p (2.7.7)
p 1

şi este egală cu suma puterilor complexe primite pe la borne de laturile sale:

L

S la t  U k  I k . (2.7.8)
k 1

În aceste relaţii I b, p şi I k reprezintă conjugatele mărimilor I b , p şi,

respectiv, I k . Egalitatea
M L
 V b , p  I b, p  U k  I k

(2.7.9)
p 1 k 1

reflectă din punct de vedere matematic forma generală a teoremei de

conservare a puterilor complexe.

22
 Pentru o reţea izolată, teorema ia forma particulară: puterea activă Pg en
debitată de toate sursele din reţea

L L 
 
Pgen  e S gen  e  A E k  I k   A U g k  I *g k 
*
(2.7.10)
 k 1 k 1 
este egală cu puterea activă Pr ez disipată în toate rezistoarele reţelei

L
Pr ez   Rk  I k2 , (2.7.11)
k 1

iar puterea reactivă Qg en debitată de toate sursele din reţea

L L 
 
Qgen  m S gen  m  A E k  I *k   A U g k  I *g k  (2.7.12)
k 1 k 1 
este egală cu puterea reactivă Qbo b, co n d corespunzătoare tuturor bobinelor şi
condensatoarelor reţelei
L  1  2 L
Qbob, cond    ωLk  ωC 
  I k   A 2ω Lk s  e I s  I *k  (2.7.13)
k 1 k  k , s 1
ks

Subliniem că termenii E k  I k şi U gk  I gk din sumele algebrice ale

puterilor complexe corespunzătoare surselor de tensiune şi, respectiv, de curent
sunt afectaţi de semnul plus ori de semnul minus după cum sensurile mărimilor
la borne corespund asocierii acestora după convenţia de la generatoare ori după
convenţia de la receptoare (vezi figura 2.7.2).

Figura 2.7.2

23
 În relaţia (2.7.13) mărimea notată Lk s este inductivitatea mutuală dintre
bobinele cu numerele de ordine k şi s şi ea este indicată prin convenţia
bornelor polarizate.

Semnul (plus ori minus) cu care această inductivitate intervine în

termenul corespunzător din cea de-a doua sumă este dictat de modul în care
curenţii complecşi I k şi I s atacă bornele polarizate (marcate prin asteriscuri)
ale bobinelor: plus dacă curenţii I k şi I s atacă în acelaşi fel (intră-intră sau
iese-iese) bornele polarizate ale bobinelor k şi, respectiv, s ori minus dacă
curenţii I k şi I s atacă în feluri diferite (intră-iese sau iese-intră) bornele
polarizate ale bobinelor k şi, respectiv, s.

Cu ajutorul relaţiilor
Pg en  Pr ez  0 (2.7.14)

şi
Qg en  Qb o b, co n d 0 (2.7.15)

se verifică bilanţurile puterilor activă şi, respectiv, reactivă pentru circuitele

de curent alternativ izolate.

2.8. Teoreme utilizate în studiul în complex al

circuitelor de curent alternativ

Prima teoremă a lui Kirchhoff: ,,Pentru orice nod (n) al unei reţele
electrice suma algebrică a simbolurilor complexe I k ale curenţilor laturilor care
concură în acel nod este nulă:

 A Ik  0 .”
(2.8.1)
kn 

Caracterul algebric al sumei, marcat cu ajutorul simbolului A plasat în

vecinătatea semnului de sumă, este impus de atribuirea semnului plus pentru
curenţii care ies din nodul (n) şi, respectiv, semnul minus pentru curenţii
care intră în acel nod.

24
 A doua teoremă a lui Kirchhoff: ,,Oricare ar fi un contur închis [], suma
algebrică a simbolurilor complexe U k ale tensiunilor de-a lungul acelui contur
este nulă:

 AU k  0 .”
(2.8.2)
k  

Caracterul algebric al sumei, marcat şi de această dată cu ajutorul

simbolului A plasat în vecinătatea semnului de sumă, este impus de necesitatea
parcurgerii conturului închis într-un anumit sens (arbitrar) şi atribuirea
semnului plus tensiunilor al căror sens coincide cu sensul de parcurgere,
respectiv a semnului minus tensiunilor al căror sens este opus sensului de
parcurgere.

Cum o buclă [b] de reţea este un contur închis şi cum fiecare latură
componentă a acesteia poate conţine în principiu elemente ideale pasive
(rezistoare de rezistenţe Rk , bobine de inductivităţi proprii Lk cuplate mutual
cu bobine de inductivităţi proprii Ls – inductivităţile mutuale Lk s fiind indicate
prin convenţia bornelor polarizate – şi condensatoare de capacităţi Ck ) şi surse
ideale (de tensiuni electromotoare complexe E k , respectiv curenţi electromotori
complecşi I g k ), relaţia 2.8.2 poate fi adusă sub forma

 A (Z k Ik   A Z k s  I s )   A U gk   A Ek ,
k b  s 1 k b  k b  (2.8.3)
sk

unde
1
Z k  Rk  jω Lk  j (2.8.4)
ω Ck

este impedanţa complexă proprie a laturii cu numărul de ordine k, iar

Z k s  Z s k  jω Lk s  jω Ls k (2.8.5)

este impedanţa complexă mutuală dintre bobinele cu numerele de ordine k şi s.

25
 Teorema de echivalenţă între o sursă reală de tensiune şi o sursă
reală de curent: ,,O sursă reală de tensiune (SRT) admite o sursă reală de
curent (SRC) echivalentă şi reciproc (vezi figura 2.8.1) în condiţiile în care cele

E
Ig 
Zi

Zi
Zi
E  Zi  Ig

Figura 2.8.1

două surse reale au aceeaşi impedanţă complexă internă Z i , iar între parametrii
complecşi tensiune electromotoare E şi curent electromotor I g există relaţia

 E 
E  Zi  Ig ;  I g  . ” (2.8.6)
 Z i 

Această teoremă va fi folosită în continuare şi sub denumirea de teorema de

echivalenţă între un dipol activ E, Z serie şi un dipol activ I g , Z paralel.

Teorema transferului maxim de putere activă: „O sursă reală de

tensiune, caracterizată prin valoarea efectivă a tensiunii electromotoare E  E ,
rezistenţa internă Ri  eZ i  şi reactanţa internă X i  mZ i , care lucrează
pe o sarcină variabilă având rezistenţa R şi reactanţa X , transferă sarcinii o
putere activă maximă atunci când sunt îndeplinite simultan condiţiile: rezistenţa
sarcinii R este egală cu rezistenţa internă Ri a sursei şi reactanţa sarcinii X
este egală dar de semn opus cu reactanţa internă X i a sursei. Puterea activă
maximă este

E2
Pma x  (2.8.7)
4Ri

şi se spune că sarcina este adaptată la sursă”.

26
 Teorema de echivalenţă a impedanţelor complexe conectate în serie:
,,n impedanţe complexe Z 1 , Z 2 , ..., Z n conectate în serie în raport cu două
borne (A) şi (B) admit în raport cu acele două borne o impedanţă complexă
echivalentă
n
Z es   Z k .” (2.8.8)
k 1

Teorema de echivalenţă a impedanţelor complexe conectate în paralel:

,,n impedanţe complexe Z 1 , Z 2 , ..., Z n conectate în paralel în raport cu două
borne (A) şi (B) admit în raport cu acele două borne o impedanţă complexă
echivalentă

1 n 1
 .” (2.8.9)
Z ep k 1 Z k

Teoremele de transfigurare stea-triunghi şi triunghi-stea (figura 2.8.2)

Figura 2.8.2

,,Orice tripol pasiv alcătuit din impedanţele complexe Z 1 , Z 2 , Z 3 conecta-

te în stea admite un tripol pasiv echivalent alcătuit din impedanţele complexe
Z 12 , Z 23 , Z 31 conectate în triunghi care au valorile:

 Z1  Z 2  Z 2  Z 3  Z 3  Z1
 Z 12  Z3

 Z 2  Z 3  Z 3  Z1  Z1  Z 2
 Z 23  (2.8.10)
 Z1
 Z 3  Z1  Z1  Z 2  Z 2  Z 3
 Z 31  .
 Z2

27
 La rândul său, orice tripol pasiv alcătuit din impedanţele complexe
Z 12 , Z 23 , Z 31 conectate în triunghi admite un tripol pasiv echivalent alcătuit din
impedanţele complexe Z 1 , Z 2 , Z 3 conectate în stea care au valorile:

 Z 12  Z 31
Z 1  Z  Z  Z
 12 23 31
 Z 23  Z 12
Z 2  (2.8.11)
 Z 12  Z 23  Z 31
 Z 31  Z 23
Z 3  .”
 Z 12  Z 23  Z 31

Teorema superpoziţiei:
,,Intensitatea curentului electric prin orice latură a unei reţele liniare şi
active (cu surse de tensiune şi de curent) este suma algebrică a intensităţilor
curenţilor pe care i-ar stabili în acea latură fiecare dintre surse dacă s-ar găsi
doar ea în circuit, celelalte surse fiind pasivizate.”

Operaţiunea de pasivizare a unei surse constă în substituirea acesteia

cu impedanţa sa complexă internă. Întrucât impedanţa complexă internă a
unei surse ideale de tensiune este zero, iar admitanţa complexă internă a unei
surse ideale de curent este zero, rezultă că operaţiunea de pasivizare a unei
surse ideale de tensiune constă în substituirea acesteia cu un scurtcircuit, în
timp ce operaţiunea de pasivizare a unei surse ideale de curent constă în
substituirea acesteia cu un gol.

Teorema lui Vashy pentru surse de tensiune (prima teoremă a lui

Vashy): ,,Distribuţia de curenţi şi de tensiuni pentru toate elementele dipolare
ale unui circuit nu se modifică dacă se introduc în serie cu toate elementele
conectate la un nod, oricare, al circuitului, surse ideale de tensiune având
tensiuni electromotoare egale şi la fel orientate faţă de nodul respectiv.”

Teorema lui Vashy pentru surse de curent (a doua teoremă a lui

Vashy): ,,Distribuţia de curenţi şi de tensiuni pentru toate elementele dipolare
ale unui circuit nu se modifică dacă se introduc în paralel cu toate laturile ce
alcătuiesc un ochi, oricare, al circuitului, surse ideale de curent injectând curenţi
egali şi la fel orientaţi în raport cu un sens arbitrar de parcurgere a buclei
respective.”

28
 Subliniem însă faptul că prin utilizarea primei teoreme a lui Vashy se
modifică tensiunile laturilor afectate de sursele ideale de tensiune nou
introduse, iar prin utilizarea celei de-a doua teoreme a lui Vashy se
modifică curenţii laturilor afectate de sursele ideale de curent nou
introduse.

Teorema generatorului echivalent de tensiune (teorema Helmholtz-

Thévenin) permite calculul curentului complex I AB ce străbate o impedanţă
complexă Z AB conectată între două borne (A) şi (B), oricare, ale unei reţele
liniare şi active, cu ajutorul relaţiei
U AB gol
I AB  . (2.8.12)
Z AB  Z AB 0

În această relaţie Z AB 0 reprezintă impedanţa complexă echivalentă a

reţelei pasivizate în raport cu bornele (A) şi (B) după eliminarea impedanţei
complexe Z AB , iar U AB gol reprezintă tensiunea complexă de mers în gol, adică
simbolul complex al tensiunii care se stabileşte între bornele (A) şi (B) atunci
când impedanţa complexă Z AB este eliminată (sau când curentul prin ea este
nul), restul reţelei active nefiind modificat.

Teorema generatorului echivalent de curent (teorema lui Norton)

permite calculul tensiunii complexe U AB la bornele unei impedanţe complexe
Z AB conectate între două borne (A) şi (B), oricare, ale unei reţele liniare şi
active, cu ajutorul relaţiei
I AB sc
U AB  , (2.8.13)
Y AB  Y AB 0

în care Y AB  Z AB
1
, Y AB 0 reprezintă admitanţa complexă echivalentă a reţelei
pasivizate în raport cu bornele (A) şi (B) după eliminarea impedanţei complexe
Z AB (deci Y AB 0  Z AB
1
0 ), iar I AB sc reprezintă curentul complex de scurtcircuit
(simbolul complex al curentului care străbate un scurtcircuit realizat între
bornele (A) şi (B) atunci când restul reţelei active rămâne nemodificat).

Calculul impedanţei complexe Z AB 0 se poate face prin una dintre

următoarele metode:
◦ utilizarea teoremelor de echivalenţă serie-paralel şi/sau stea-triunghi ale
impedanţelor complexe;
29
 ◦ determinarea mărimilor complexe U AB gol şi I AB sc şi utilizarea relaţiei

U AB gol
Z AB 0  ; (2.8.14)
I AB sc

◦ folosirea metodei de determinare a impedanţei complexe de intrare

a circuitelor electrice, care constă în următoarele:

- alimentarea reţelei pasivizate (după eliminarea impedanţei

complexe Z AB ) pe la bornele (A) şi (B) cu o sursă ideală; în
funcţie de facilităţile pe care le asigură, aceasta poate fi o sursă
ideală de tensiune având tensiunea electromotoare complexă E
care va fi străbătută de curentul complex I sau de o sursă ideală de
curent având curentul electromotor complex I g care va avea la
borne o tensiune complexă U g ; în oricare dintre situaţii, mărimile
tensiune şi curent la bornele sursei ideale vor fi asociate
conform convenţiei de la generatoare;
- scrierea ecuaţiilor în complex corespunzătoare teoremelor lui
Kirchhoff (sau altor metode) pentru circuitul pasivizat alimentat pe
la bornele (A) şi (B) cu sursa ideală aleasă;
- eliminarea succesivă a curenţilor şi tensiunilor laturilor pasive,
în scopul determinării relaţiei liniare şi omogene care leagă
mărimile complexe E şi I , respectiv I g şi U g ;
- calculul impedanţei complexe de intrare a circuitului (care în
cazul de faţă coincide cu Z AB 0 ) cu una dintre relaţiile

E Ug
Z AB 0   . (2.8.15)
I Ig

Teorema substituţiei

,,Orice element dipolar de circuit, străbătut de un curent complex I şi

având la borne o tensiune complexă U cu valori şi sensuri precizate, poate fi
substituit fie cu o sursă ideală de tensiune, fie cu o sursă ideală de curent (vezi
figura 2.8.3) care să asigure ecuaţiile de funcţionare E  U şi, respectiv, I g  I
şi să nu modifice regimul energetic al acestuia.”

30
 Figura 2.8.3

Se remarcă faptul că această teoremă dă posibilitatea substituirii surselor

ideale de tensiune şi de curent între ele, însă substituţia nu se poate efectua
decât într-o reţea dată şi pentru un punct de funcţionare ( I ; U ) precizat.
Dacă dipolul este pasiv, atunci el poate fi substituit cu o sursă ideală de
tensiune sau de curent pentru care mărimile la borne – tensiune complexă şi
curent complex – vor fi asociate conform convenţiei de la receptoare.

2.9. Metode sistematice de rezolvare în complex a

circuitelor de curent alternativ

Se consideră o reţea cu o structură topologică precizată, conţinând

elemente ideale, izolată şi neconexă, cu S subreţele, cu L laturi şi N noduri,
pentru care sunt cunoscute tensiunile electromotoare complexe E k ale tuturor
surselor ideale de tensiune, curenţii electromotori I g k ai tuturor surselor ideale
de curent (fie Lg numărul acestora din urmă), impedanţele complexe
echivalente Z k ale tuturor laturilor şi impedanţele complexe Z k s  Z s k
corespunzătoare tuturor cuplajelor (marcate prin convenţia bornelor polarizate).
O metodă sistematică de rezolvare a unei astfel de reţele este o metodă
aplicabilă oricare ar fi configuraţia topologică a respectivei reţele şi oricare ar fi

31
parametrii complecşi daţi ai acesteia (într-o formulare corectă şi completă a
problemei, care să nu fie nici incompatibilă, nici nedeterminată).

Metoda teoremelor lui Kirchhoff

Metoda teoremelor lui Kirchhoff permite determinarea celor L – Lg curenţi

complecşi I k ai laturilor care nu conţin surse ideale de curent şi a celor Lg
tensiuni complexe U g k la bornele surselor ideale de curent.
Aşa după cum s-a arătat în paragraful 2.8, formele complexe ale celor două
teoreme ale lui Kirchhoff sunt

  AIk 0
k n 
  A (Z k  I k   A Z k s  I s )   A U gk   A E k , (2.9.1)
k b  s 1 k b  k b 
 s k

în care o parte dintre curenţii I k (şi anume cei Lg curenţi I g k ) sunt cunoscuţi
conform ecuaţiilor de funcţionare ale surselor ideale de curent.
Unicitatea soluţiei acestui sistem în condiţiile liniarităţii ecuaţiilor (2.9.1)
în necunoscutele I k şi U g k (necunoscute al căror număr total este L) este
asigurată de scrierea unui număr de L ecuaţii independente, Euler demonstrând
că numărul de ecuaţii independente de tip Kirchhoff I este N – S, iar
numărul de ecuaţii independente de tip Kirchhoff II este L – N + S.

Remarcând că renunţarea la S dintre nodurile reţelei (câte unul pentru

fiecare subreţea) nu prezintă nici o dificultate şi că un sistem de bucle
fundamentale asigură cerinţele de independenţă ale acestora (generarea lor
realizându-se relativ simplu cu ajutorul algoritmului prezentat în paragraful 1.1
pentru oricare subreţea), se poate merge şi mai departe cu organizarea
sistemului de L ecuaţii cu L necunoscute (dintre care L – Lg curenţi complecşi
I k şi Lg tensiuni complexe U g k ), după cum urmează:

Se alege configuraţia arborilor subreţelelor de aşa manieră încât să nu

conţină laturi-ramuri cu generatoare de curent şi apoi se completează arborii, pe
rând, cu câte o coardă, începând cu acelea care nu conţin surse de curent.
În acest fel sistemul de L ecuaţii independente va cuprinde un prim set
de L – Lg ecuaţii (dintre care N – S de tip Kirchhoff I şi L – Lg – N + S de tip
Kirchhoff II) în care apar numai cele L – Lg necunoscute curenţi complecşi I k
şi un al doilea set de Lg ecuaţii în care apar şi cele L – Lg necunoscute tensiuni

32
complexe U g k . Primele L – Lg ecuaţii dau valorile celor L – Lg necunoscute
curenţi complecşi I k , iar aceştia odată determinaţi devin valori cunoscute în
celelalte Lg ecuaţii în care rămân ca necunoscute doar tensiunile complexe U g k .
Mai mult, fiecare dintre aceste ultime Lg ecuaţii conţine doar câte una dintre
necunoscutele U g k , fapt care uşurează considerabil efortul de calcul.

Observaţii

1. Odată alese sensurile (arbitrare) de referinţă pentru cele L mărimi

necunoscute şi sensul de parcurgere al unei bucle [b], este recomandabil să se
parcurgă această buclă de trei ori, urmărindu-se pe rând elementele pasive,
sursele ideale de curent şi apoi sursele ideale de tensiune, pentru stabilirea
semnelor diverşilor termeni.

2. Este util ca termenii din prima sumă algebrică din membrul stâng al
ecuaţiilor de tip Kirchhoff II să fie grupaţi în paranteze corespunzătoare laturilor
care alcătuiesc bucla respectivă. Paranteza care cuprinde tensiunile complexe
aferente laturii cu numărul de ordine k va fi luată cu semnul plus sau cu semnul
minus după cum sensul ales arbitrar curentului I k va coincide sau nu cu sensul
de parcurgere al buclei.
În interiorul acestei paranteze vor exista, în principiu, termenii
corespunzători căderilor de tensiune rezistivă, capacitivă şi inductivă proprie
exprimaţi prin tensiunea complexă Z k  I k precum şi termenii corespunzători
căderilor de tensiune complexe induse Z k s  I s . Cei din urmă vor fi afectaţi de
semnul plus sau de semnul minus după cum curenţii I k şi I s atacă în acelaşi
mod sau în moduri diferite bornele polarizate ale bobinelor de inductivităţi
proprii Lk şi, respectiv, Ls .

3. Dacă se doreşte determinarea unei tensiuni complexe U A B între

oricare două puncte (A) şi (B) ale unei subreţele, atunci se va scrie o ecuaţie de
tip Kirchhoff II suplimentară, pentru un contur [] alcătuit din laturi sau
porţiuni de laturi ale subreţelei (ales de preferinţă astfel încât să conţină cât mai
puţine elemente) şi închis de tensiunea U A B ; această ecuaţie va fi de forma

 A (Z k Ik   A Z k s  I s )   A U gk  U AB   A Ek , (2.9.2)
k   s 1 k   k  
sk

33
în care tensiunea complexă U A B va fi luată de semnul plus sau de semnul
minus după cum sensul ei de referinţă coincide sau nu coincide cu sensul
arbitrar de parcurgere al conturului închis [].

4. Pentru un circuit fără cuplaje magnetice Z k s  Z s k  0 pentru orice k

şi orice s, cu s  k .

Metoda curenţilor ciclici

Această metodă utilizează un set de necunoscute primare auxiliare –
curenţii ciclici complecşi (numiţi şi curenţi de buclă sau de contur şi notaţi
I 'h ) care sunt nişte curenţi de calcul (fictivi) ataşaţi câte unul pentru fiecare
dintre cele L – N + S bucle fundamentale ale reţelei studiate. Ei sunt definiţi ca
având proprietatea de a străbate cu o aceeaşi valoare toate laturile care
alcătuiesc bucla respectivă. În acest fel, prin superpoziţie, un curent complex
I k prin oricare dintre laturile circuitului este suma algebrică a curenţilor
ciclici care trec prin acea latură
LN S
'
Ik   AIh (2.9.3)
h 1

şi, ca atare, în cazul particular în care o latură este parcursă de un singur curent
ciclic acesta este egal cu curentul acelei laturi.

Dacă reţeaua studiată nu conţine surse de curent, atunci cei L – N + S

curenţi ciclici complecşi I 'h satisfac sistemul

Z 1,1  I 1'  Z 1,2  I '2    Z 1, L  N  S  I 'L  N  S  E 1'


Z 2,1  I 1'  Z 2,2  I '2    Z 2, L  N  S  I 'L  N  S  E '2
 (2.9.4)

 ' ' ' '
Z L  N 1,1  I 1  Z L  N 1,2  I 2  ...  Z L  N  S , L  N  S  I L  N  S  E L  N  S

în care, pentru orice p, q {1, 2, …, L – N + S}:

 coeficienţii Z p p reprezintă suma impedanţelor complexe de pe laturile care
formează bucla cu numărul de ordine p la care se adaugă suma dublului
impedanţelor complexe de cuplaj corespunzătoare bobinelor cuplate din laturi

34
făcând parte din acea buclă; fiecare dintre termenii acestei ultime sume se ia cu
'
semnul plus sau cu semnul minus după cum curentul ciclic complex I p atacă
în acelaşi mod sau în moduri diferite bornele polarizate ale bobinelor cuplate;
 coeficienţii Z p q  Z q p reprezintă suma impedanţelor complexe de pe
laturile comune buclelor având numerele de ordine p şi q (sumă luată cu semnul
' '
plus sau minus după cum curenţii ciclici complecşi I p şi I q străbat acele laturi
în acelaşi sens sau în sensuri opuse), la care se adaugă suma algebrică a
impedanţelor complexe de cuplaj corespunzătoare bobinelor cuplate din laturi
făcând parte una din bucla p, iar cealaltă din bucla q; fiecare dintre termenii
acestei ultime sume se ia la rândul său cu semnul plus sau cu semnul minus
' '
după cum curenţii ciclici complecşi I p şi I q atacă în acelaşi mod sau în moduri
diferite bornele polarizate ale bobinelor cuplate considerate;
 coeficienţii E 'p reprezintă suma algebrică a tensiunilor electromotoare
complexe corespunzătoare surselor ideale de tensiune de pe laturile aparţinând
buclei cu numărul de ordine p (luate cu semnul plus dacă sensurile săgeţilor
tensiunilor electromotoare coincid cu sensul arbitrar ales pentru curentul ciclic
complex I 'p şi, respectiv, cu semnul minus în caz contrar).

Dacă reţeaua studiată conţine şi Lg laturi cu surse ideale de curent,

atunci se poate proceda în unul dintre următoarele două moduri:

1. Se generează buclele fundamentale optându-se pentru arbori care să nu

conţină laturi-ramuri cu generatoare ideale de curent. Prin completarea acestora,
pe rând, cu câte o coardă începând cu acele corzi care nu conţin generatoare
ideale de curent, sistemul de L – N + S ecuaţii pe care îl satisfac curenţii ciclici
va conţine:
- un set de L – Lg – N + S ecuaţii (corespunzătoare buclelor fundamentale
care nu conţin laturi cu surse ideale de curent) de forma (2.9.4);
- un set de Lg ecuaţii (corespunzătoare buclelor fundamentale care conţin
câte o latură cu sursă ideală de curent) de forma
I 'h  I gm , (2.9.5)
pentru h = L – Lg – N + S + 1, L – Lg – N + S + 2, …, L – N + S,
relaţii aferente tuturor celor Lg curenţi complecşi I 'h şi justificate de faptul că
fiecare dintre laturile cu surse ideale de curent este parcursă de către un singur
curent ciclic complex I 'h a cărui orientare va fi luată în sensul curentului
electromotor I g m .
35
 Introducând cele Lg valori cunoscute I g m în primele L – N + S – Lg
ecuaţii, efortul de calcul scade în mod simţitor.
Mai rămîn de determinat cele Lg necunoscute tensiunile complexe la
bornele surselor ideale de curent care, după aflarea curenţilor complecşi ai
laturilor, se găsesc fără dificultate utilizând pe contururi închise convenabil
alese cea de-a doua teoremă a lui Kirchhoff (recomandabil pentru bucle care nu
conţin decât câte o sursă ideală de curent).

2. Se utilizează teorema substituţiei, înlocuindu-se sursele ideale de

curent cu surse ideale de tensiune. În acest fel apar Lg necunoscute suplimentare
(tensiunile electromotoare complexe ale noilor surse, care nu reprezintă altceva
decât tensiunile complexe la bornele surselor ideale de curent substituite), dar şi
Lg noi ecuaţii de forma (2.9.4) dacă se optează pentru algoritmul de generare a
sistemului de bucle fundamentale în care arborii care să nu aibă laturi-ramuri
care înainte de substituţie conţineau surse ideale de curent şi dacă sensul
curentului ciclic coincide prin latura cu numărul de ordine m cu sensul
curentului electromotor I g m .
Şi în cadrul acestei metode, pentru circuitele conexe S = 1, iar pentru
circuitele fără cuplaje Z k s  Z s k  0 pentru orice s şi orice k, cu s  k .

Metoda potenţialelor nodurilor

Vom prezenta această metodă pentru cazul în care circuitul studiat este
unul izolat, conex (S = 1) şi lipsit de bobine cuplate magnetic. Metoda
potenţialelor nodurilor utilizează un set de necunoscute auxiliare – potenţialele
complexe V 1 , V 2 , ..., V N 1 ale celor N – 1 noduri independente ale reţelei, în
raport cu potenţialul celui de-al n-lea nod ales ca referinţă ( V N  0 ). Odată
cunoscute aceste potenţiale complexe, se determină tensiunile complexe la
bornele laturilor având ca extremităţi nodurile (np) şi (nq) cu relaţiile

U pq  V p  V q
şi, în continuare, în ordine, utilizând ecuaţiile de funcţionare în complex ale
laturilor (care rezultă din ecuaţiile de funcţionare în complex ale elementelor
dipolare de circuit şi teorema a doua a lui Kirchhoff), se obţin curenţii
complecşi ai laturilor şi tensiunile complexe la bornele surselor ideale de curent.

Dacă avem de-a face cu un circuit în care nu există nici o latură care
să conţină doar o sursă ideală de tensiune, potenţialele complexe
V 1 , V 2 , ..., V N 1 satisfac sistemul

36
Y 1,1  V 1  Y 1,2  V 2    Y 1, N 1  V N 1  I sc 1

Y 2,1  V 1  Y 2,2  V 2    Y 2, N 1  V N 1  I sc 2
 (2.9.6)

Y N 1,1  V 1  Y N 1, 2  V 2    Y N 1, N 1  V N 1  I sc N 1 ,

în care:
 coeficienţii Y p , p reprezintă suma admitanţelor complexe ale laturilor care
concură în nodul cu numărul de ordine p;
 coeficienţii Y p , q  Y q , p reprezintă suma admitanţelor complexe ale laturilor
care leagă nodurile cu numerele de ordine p şi q, sumă luată cu semnul minus;
 coeficienţii I sc p reprezintă injecţia complexă totală de curent în nodul cu
numărul de ordine p şi se calculează ca sumă algebrică a curenţilor complecşi de
scurtcircuit ai laturilor care concură în acel nod, curenţi complecşi de
scurtcircuit luaţi cu semnul plus atunci când intră în nod şi, respectiv, cu semnul
minus atunci când ies din nod (contribuţiile diverselor laturi la injecţia totală de
curent într-un nod se determină prin câte o izolare fictivă a fiecăreia dintre
aceste laturi şi scurtcircuitarea bornelor sale).

Figura 2.9.1

În cazul nodului (np) din figura 2.9.1, valorile parametrilor Y p , p şi I sc p

sunt:

1 1 1
Y p, p     0  0  Y1  Y 2  Y 3 (2.9.7)
Z1 Z 2 Z 3

37
(întrucât admitanţele complexe interne ale surselor ideale de curent sunt nule)
şi, respectiv,

E2 E3
I sc p  0    I g4  I g5  Y 2  E 2  Y 3  E 3  I g 4  I g5 . (2.9.8)
Z2 Z3

Se remarcă faptul că existenţa unor laturi care conţin numai câte o sursă
ideală de tensiune vine în contradicţie cu restricţia de funcţionare în scurtcircuit
a unei astfel de surse care nu permite definirea unui curent de scurtcircuit. În
consecinţă, metoda potenţialelor nodurilor are neajunsul de a nu putea fi
aplicată în forma prezentată anterior pentru circuite având laturi care conţin
numai câte o sursă ideală de tensiune. Problema poate fi totuşi rezolvată şi în
această situaţie utilizându-se unul din următoarele procedee.

1. Se substituie sursele ideale de tensiune cu surse ideale de curent. În

acest fel, pentru fiecare latură având ca extremităţi nodurile (np) şi (nq) şi
conţinând numai sursa ideală de tensiune electromotoare complexă E p q apare o
necunoscută suplimentară - curentul electromotor complex I g p q , dar şi o
ecuaţie în plus, de forma
V p  V q  E pq ,
semnul plus ori minus fiind dictat de sensul săgeţii tensiunii electromotoare, în
acord cu ecuaţia de funcţionare corespunzătoare.

2. Se pasivizează laturile care conţin numai surse ideale de tensiune prin

utilizarea potrivită a primei teoreme a lui Vashy. Fiecare dintre acestea devine
câte un scurtcircuit ale cărui noduri-extremităţi pot fi ,,strânse” din punct de
vedere al potenţialelor lor într-unul singur. Circuitul nou creat are în acest fel,
corespunzător fiecărei surse ideale de tensiune pasivizate, câte o latură şi câte un
nod mai puţin decât circuitul iniţial, dar curenţii laturilor omoloage ale celor
două circuite sunt identici. După calculul acestora, se revine la circuitul iniţial
pentru determinarea curenţilor laturilor care conţin numai surse ideale de
tensiune şi a tensiunilor la bornele surselor ideale de curent.

3. În cazul particular în care reţeaua studiată conţine mai multe laturi

având numai surse ideale de tensiune (de tensiuni electromotoare complexe
E p q , p  1, 2, ..., M ) şi toate aceste laturi converg într-un acelaşi nod (nq),
atunci se alege ca referinţă a potenţialelor acel nod comun. În acest fel,
potenţialele complexe V p ale celorlalte noduri extremităţi ale acelor laturi devin
cunoscute:

38
 V p   E p q ; p  1,2,..., M

(semnul plus sau minus fiind dictat de orientările săgeţilor tensiunilor

electromotoare, în acord cu ecuaţiile de funcţionare ale surselor) şi numărul de
ecuaţii al sistemului (2.9.6) se reduce în consecinţă.

În finalul prezentării metodelor sistematice de analiză a circuitelor de

curent alternativ, vom reţine că metoda curenţilor ciclici şi metoda potenţialelor
nodurilor sunt mai comode decât metoda teoremelor lui Kirchhoff întrucât
sistemele liniare care trebuie rezolvate au grade mai mici decât L.

Mai mult, aşa după cum s-a arătat anterior, dacă reţeaua studiată conţine
laturi cu surse ideale de curent şi/sau laturi având în componenţă numai surse
ideale de tensiune, o parte dintre necunoscutele aferente acestor două metode se
găsesc direct.

2.10. Circuite trifazate

Sursele de tensiune prezentate până acum sunt dipoli activi care

furnizează la bornele lor câte o tensiune sinusoidală şi se mai numesc şi surse
monofazate.
În figura 2.10.1 este ilustrată o
sursă de tensiune numită trifazată
care este un cuadripol activ ce
furnizează la bornele sale şase
tensiuni grupate în două sisteme
numite sisteme trifazate de
tensiuni.
Bornele notate 1, 2 şi 3 (sau R,
S şi T) se numesc fazele
generatorului, iar borna 0 se
Figura 2.10.1
numeşte nulul generatorului.
Tensiunile u10(t), u20(t) şi u30(t) formează sistemul trifazat al tensiunilor
de fază ale generatorului, iar tensiunile u12(t), u23(t) şi u31(t) formează sistemul
trifazat al tensiunilor de linie ale generatorului.

În cele ce urmează, prin circuit trifazat (sau reţea trifazată) se va

înţelege un ansamblu de elemente dipolare pasive interconectate între ele într-un
anumit mod, ansamblu alimentat de la un generator trifazat care va fi simbolizat
doar prin bornele sale 1, 2, 3 şi 0.
39
 Fie trei mărimi variabile în timp, notate m1(t), m2(t) şi m3(t) care au
următoarele proprietăţi:
a) toate fac parte din aceeaşi specie;
b) toate au variaţii sinusoidale în timp;
c) toate au aceeaşi frecvenţă;
d) toate au aceeaşi valoare efectivă;
e) diferenţele relative de fază (defazajele) între mărimi sunt egale.
Dacă mărimile m1(t), m2(t) şi m3(t) satisfac simultan aceste condiţii se
spune că ele formează un sistem de mărimi trifazat simetric.

Condiţia (e) este îndeplinită în una dintre următoarele trei situaţii:

I. Mărimile se succed în timp astfel încât mărimea m2(t) este în urma

mărimii m1(t); iar mărimea m3(t) este în urma mărimii m2(t) (respectiv
înaintea mărimii m1(t)) cu câte o treime de perioadă. În această situaţie,
sistemul trifazat simetric (m1, m2, m3) se numeşte de succesiune directă,
variaţiile în timp ale mărimilor sunt de forma:

m1 t   M d 2  sin t   d 
2 2 
 
3 m2 t   M d 2  sin  t   d  
 3 
 2 
m3 t   M d 2  sin  t   d  ,
2  3 
 2 simbolurile complexe ale acestora sunt
3 
3  M 1  M d  e jα d

 2π  2π
 j α d   - j
 3 
M 2  M d  e  M1 e 3
Figura 2.10.2   2π  2π
 j  α d    j
 3 
 M 3  M d  e  M1 e 3 ,
iar fazorii asociaţi sunt ilustraţi în figura 2.10.2.
Se remarcă faptul că

M1  M 2  M 3  0,
ceea ce înseamnă că, pentru orice moment de timp t, şi

m1 t   m2 t   m3 t   0 .

40
 II. Mărimile se succed în timp astfel încât mărimea m3(t) este în urma
mărimii m1(t), iar mărimea m2(t) este în urma mărimii m3(t) (respectiv
înaintea mărimii m1(t)) cu câte o treime de perioadă. În această situaţie,
sistemul trifazat simetric (m1, m2, m3) se numeşte de succesiune inversă,
variaţiile în timp ale mărimilor sunt de forma:
m1 t   M i 2  sin ωt  α i 
 2 
m2 t   M i 2  sin  ωt  α i  
 3  M2 +j
2  2
 
m3 t   M i 2  sin  ωt  α i  , 3
 3  M1
simbolurile complexe ale acestora sunt i
 M 1  M i  e j α i 0 +1
 2
 2π  2π
 2
 j  α i    j 3 
 3 
M 2  M i  e  M1 e 3 3
  2π  2π
 j α i  
 3 
 j M3
 M 3  M i  e  M1 e 3 ,
iar fazorii asociaţi sunt ilustraţi în figura Figura 2.10.3
2.10.3.
Se remarcă faptul că
M1  M 2  M 3  0,
ceea ce înseamnă că, pentru orice moment de timp t, şi
m1 t   m2 t   m3 t   0 .

III. Mărimile m1(t), m2(t) şi m3(t) sunt în fază. În această situaţie,

sistemul trifazat simetric (m1, m2, m3) se numeşte de succesiune omopolară,
variaţiile în timp ale mărimile sunt de forma:
m1 t   m2 t   m3 t   M o 2  sinωt  α o  ,

simbolurile complexe ale acestora sunt M1  M 2  M 3

M 1  M 2  M 3  M o  e j α o ,
iar fazorii asociaţi, de acelaşi modul şi de
aceeaşi orientare, sunt ilustraţi în figura 2.10.4.
Figura 2.10.4
Elementele dipolare pasive, alcătuind diverse configuraţii, alimentate de
la un generator trifazat formează receptoare trifazate ale căror principale
conexiuni sunt cele în stea şi în triunghi, motiv pentru care acestea vor fi
prezentate în cele ce urmează.
41
 Receptorul trifazat cu conexiune în stea

Cele trei receptoare

monofazate (montate ca în
figura 2.10.5) au o bornă
comună (notată N) care
poartă numele de nulul
receptorului şi sunt caracte-
rizate prin impedanţele lor
complexe Z 1 , Z 2 şi Z 3
(respectiv prin admitanţele
lor complexe Y 1 , Y 2 şi Y 3 ).
Figura 2.10.5

Conductorul care leagă nulul 0 al generatorului de nulul N al receptorului

se numeşte conductor neutru (sau fir neutru) şi este caracterizat prin
impedanţa sa complexă Z N (respectiv admitanţa sa complexă Y N ).
Prin definiţie, dacă
Z 1  Z 2  Z 3  Z st  Z st  e j
atunci receptorul trifazat se numeşte echilibrat, iar cos  este factorul de
putere sub care lucrează receptorul trifazat cu conexiune în stea. Dacă cel puţin
una dintre egalităţile
Z1  Z 2  Z 3
nu este satisfăcută, atunci receptorul trifazat se numeşte dezechilibrat.

Dacă sunt cunoscute impedanţele complexe Z 1 , Z 2 , Z 3 şi Z N , precum

şi sistemul trifazat al tensiunilor de fază ale generatorului (prin imaginile lor
complexe U 10 , U 20 şi U 30 ), atunci algoritmul de determinare a curenţilor I 1 ,
I 2 , I 3 (numiţi curenţi de linie) şi I N (numit curent al firului neutru)
comportă parcurgerea următoarelor etape.
1. Calculul admitanţelor complexe Y 1 , Y 2 , Y 3 şi Y N şi apoi al tensiunii
U N 0 (numită tensiune de deplasare a neutrului receptorului în raport
cu nulul generatorului, pe scurt deplasarea neutrului) cu ajutorul
relaţiei
Y 1  U 10  Y 2  U 20  Y 3  U 30
U N0  . (2.10.1)
Y1  Y 2  Y 3  Y N

42
 Această relaţie poartă numele de relaţia lui Millman şi rezultă din prima
teoremă a lui Kirchhoff scrisă pentru nodul N al receptorului
I N  I1  I 2  I 3 ,
în care

 I N  Y N  U N0
 (2.10.2)
 I k  Y k  U kN  Y k  U k 0  U N0  ; k  1, 2, 3.

2. Calculul curenţilor de linie şi al curentului firului neutru cu ajutorul

relaţiilor (2.10.2).

Dacă Z N  0 , atunci avem de-a face cu un receptor trifazat cu conexiune

în stea cu fir neutru de impedanţă nulă, iar dacă Y N  0 avem de-a face cu un
receptor trifazat cu conexiune în stea fară fir neutru, caz în care generatorul
trifazat trebuie privit ca un tripol activ.

Receptorul trifazat cu conexiune în triunghi

Cele trei receptoare

monofazate (montate ca în
figura 2.10.6) sunt caracte-
rizate prin impedanţele lor
complexe Z 12 , Z 23 şi Z 31 .
Prin definiţie, dacă
Z 12  Z 23  Z 31 
 Z tr  Z tr  e j  ,
atunci receptorul trifazat se
numeşte echilibrat, iar
cos  este factorul de
putere sub care lucrează Figura 2.10.6
receptorul trifazat cu
conexiune în triunghi. Dacă cel puţin una dintre egalităţile
Z 12  Z 23  Z 31
nu este satisfăcută, atunci receptorul trifazat se numeşte dezechilibrat.

Dacă sunt cunoscute impedanţele complexe Z 12 , Z 23 şi Z 31 , precum şi

sistemul trifazat al tensiunilor de linie ale generatorului (prin imaginile lor

43
complexe U 12 , U 23 şi U 31 ), atunci determinarea curenţilor I 12 , I 23 , I 31 ,
respectiv I 1 , I 2 şi I 3 , se face cu ajutorul relaţiilor
 U 12
 I 12  Z
 12
 I 1  I 12  I 31
 U 23 
 I 23  şi, respectiv,  I 2  I 23  I 12
 Z 23 I  I  I ,
  3 31 23
U 31
 I 31 
 Z 31
care reprezintă ecuaţiile de funcţionare ale impedanţelor complexe Z 12 , Z 23 şi
Z 31 , respectiv relaţiile corespunzătoare primei teoreme a lui Kirchhoff.

Verificarea bilanţurilor puterilor activă şi reactivă

în circuite trifazate

Dacă receptorul trifazat este cu conexiune în stea (cu sau fară fir neutru),
atunci generatorul trifazat furnizează receptorului trifazat puterea complexă
S gen  U 10  I 1  U 20  I 2  U 30  I 3  Pgen  jQgen .

Dacă receptorul trifazat este cu conexiune în triunghi, atunci generatorul

trifazat furnizează receptorului trifazat puterea complexă
S gen  U 12  I 1  U 23  I 3  U 23  I 2  U 31  I 1 
 U 31  I 3  U 12  I 2  Pgen  j Qgen .
În cazul general în care un generator trifazat alimentează un ansamblu de
receptoare trifazate (oricare şi oricâte ar fi acestea), atunci verificarea
bilanţurilor puterilor activă şi reactivă este o reflectare a teoremei de conservare
a acestor puteri:
L
Pgen  Prez   Rk  I k2  0
k 1
şi, respectiv,
L  1  2 L
Qgen  Qbob, cond     Lk   C 
  I k   A 2 Lkh  e I k  I h  0.
k 1 k  k , h 1
hk
Extensia acestor sume de la 1 la L implică luarea în consideraţie a tuturor
elementelor pasive care intră în componenţa receptoarelor trifazate privite ca un
unic receptor monofazat cu L laturi.

44