Sunteți pe pagina 1din 8

Info

Despre proiect
Despre autor
Sugestii şi păreri Celula Ţesuturile Pielea Scheletul Musculatura
Links

Corpul uman – exploratorii săi


Categorii
Corpul În Grecia antica, doar zeii aveau puterea de a vindeca bolnavii. În secolul al
Sisteme
Centrul nervos scoala de gândire materialista a respins orice conotatie de magie în med
Omul şi Mediul dezvoltat observarea metodica a fenomenelor naturale si a organismelor v
Reproducerea Hipocrat a jucat, la rândul sau, un rol preponderent abordarea pragmatica a
Glosar biologic
Date şi statisctici care excludea orice influenta divina. Începând cu el, diagnosticul unei mala
pornind de la anamneza si de la examinarea bolnavului. Lucrarea sa „Corpusu
a ramas lucrare de referinta timp de douazeci de secole. Teoria sa a bolilor e
alterarii umorilor organismului, mai târziu se considerau 4 umori, sângele,
galbena si bila neagra, al caror echilibru trebuie pastrat constant. Peste seco
devine ramura a bisericii, iar credinta în viata de apoi interzicea desecatia or
Bannere Aceasta s-a pastrat pâna în secolul al XII medicina si chirurgia se separa pen
doua ramuri distincte. Dupa fondarea facultatii de medicina la Montpellier are
în domeniul studierii anatomiei.
Scoala de la Padova, întemeiata în 1250, exclude influenta clerului si pornes
ampla a cercetarilor anatomice. Aceasta scoala capata renume mondial, fiind
de studii anatomice.
Multi savanti interesati au lasat numeroase lucrari, iar aparitia tiparului a dat
oamenilor de a se documenta referitor la tema, atragând multi cointeresati. D
anasteziei generale, razele X, în prezent microscopul electronic si alte desc
corpul uman tot mai transparent.
Anunţuri
Corpul uman are mai multe niveluri de organizare, de complexitate crescân
dintre aceste niveluri este de ordin chimic. Molecula de apa, zaharurile sau p
aglomereaza pentru a forma structuri celulare de baza, denumite organite s
mici”(nucleul, membrana...).
Celulele, ele însele compuse din aceste organite diferite, constituie unitatile
organismelor vii. Cu toate ca sunt de forme si de dimensiuni variate, au struc
Majoritatea contin un nucleu, care se afla într-o solutie denumita citosol, del
membrana. Corpul nostru are miliarde de celule, regrupate dupa functii si
tesuturi.
Dupa natura lor, tesuturile corpului uman se repartizeaza în patru grupe prin
epitelial, conjunctiv, muscular si nervos. Fiecare are rolul sau în organism. Te
are celule de forma regulata, astfel acopera suprafata corpului si captusest
interne. Tesutul conjunctiv este constituit dintr-o matrice extracelulara care
diferite tipuri de celule. Parte integranta a mecanismelor de aparare imunita
conjunctiv sustine celelalte tipuri de tesuturi si protejeaza organele. Tesutul m
carui celule sunt alungite si contractile, participa la miscarile corpului. În sfâ
nervos, constituit din neuroni, receptioneaza, produce si transmite informatii
impulsul nervos.
Toate aceste tesuturi apar din primele stadii ale dezvoltarii embrionului. O
compun din cel putin doua tipuri de tesuturi primare, structurate dif
Tesutul lor principal are rol activ functionarea fiecaruia. Deseori, acesta este
tesut conjunctiv.
Stomacul, de exemplu, este tapetat de tesut epitelial care formeaza un stra
înghesuite unele în celelalte. Peretele sau este în mare parte format de tesu
ale carui contractii au ca efect împingerea ti amestecarea alimentelor. Ac
muscular este el însusi dublat de un tesut conjunctiv care îl sustine si îl pr
Organele pot fi clasificate, la rândul lor, în patru grupe: organele compacte
organele cavitare(viscerele), organele apartinând sistemului nervo
Fiecare organ lucreaza în concordanta cu alte organe pentru a constitui un sis
nivel de organizare o corpului uman. Sistemul digestiv, de exemplu, cuprinde
glandele salivare, esofagul, stomacul, intestinele... care participa toate, ind
procesul de digestie. Aceste elemente sunt interdependente si coordoneaz
indispensabila bunei functionari a sistemului caruia îi apartin.
Sistemul nervos are particularitatea de se ramifica în tot organismul prin in
nervilor periferici, centrul sau fiind localizat în creier si maduva spin
Corpul uman este deci compus din diferite sisteme mari(cardio-vasculat, r
limfatic, reproductiv, nervos...) care activeaza sinergic pentru a-l mentine san
uman poate fi comparat cu o piramida ale carei etaje participa, fiecare, la me
arhitecturi complexe. Echilibrul între mediul extern si cel intern este conditia
NON pentru ca toate aceste niveluri de prganizare sa-si continue activitate
constant.

Celula – maşinăria vieţii

Cu o lungime care depaseste uneori un metru, neuronii sunt cele mai mari
corpului uman. Ovulul, care poate atinge, la maturitate, un diametru de 0.1
ocupa pozitia a doua. La extremitatea opusa se afla eritrocitele, globulele
diametrul de 0.007 milimetri. Celelalte celule masoara în medie între 0.0
milimetri.
Celula este delimitata de un învelis elastic foarte fin, membrana celulara. F
doua foite de lipide suprapuse, în care se afla scufundate proteinele, me
controleaza schimburile cu mediul extern. Suprafata sa este dotata cu recep
reactiona cu substantele chimice aflate în spatiul extracelular.
Celulele corpului nostru contin un gel compus din 90% de apa, citosolul. A
citoplasmatic cuprinde toate componentele celulare, organitele – care sunt m
functionale.
Celulele au un mare numar de organite, fiecare dintre ele îndeplinind un an
functii foarte variate. Reticulul endoplasmatic este una dintre aceste organite.
o aglomerare de panglici care au zone netede si altele granulare. Citosolul s
sale poarta numele de citoplasma. Ansamblul acestor elemente este mentin
unei retele de microtubi ti microfilamente aflate în interiorul celulei. Unii di
microtubi au proprietatea de a se deforma, permitând astfel celulei sa-si mod
ribozomii. În pliurile sale netede se produc lipide, iar ribozomii sintetizeaza
pornind de la materia prima în alimente. Proteinele noi sunt regrupate în vez
alt organit, aparatul Golgi, apoi transportate la periferia celulei pentru a fi e
mediul extracelular. Alte organite, lizozomii, sunt gunoierii celulei. Aceste
rotunjite au mai multe enzime care distrug deseurile celulare, ele pot de a
descompune organitele care nu mia functioneaza. Mitocondriile constituie mo
Ele sunt în acelasi timp sediul respiratiei celulare si locul de stocare a energ
functionarii celulei. Aceasta energie este furnizata datorita descompunerii un
ca glucoza, un zahar pe care mitocondriile îl preiau din mediul intrace
Fiecare celula este o structura organizata, a carei activitate este în întregime
nucleu; fiecare tip de celula este programat pentru a juca rol precis în corp.
de comanda, contine ADN-ul, adica toate informatiile utile functionarii si d
celulare.
Nucleul are el însusi o dubla membrana cu pori la nivelul carora se efectueaz
între citoplasma si mediul interior al nucleului.
Organismul nostru este dotat cu un proces de reînnoire celulara care func
continuu pentru a conserva – aproximativ – acelasi numar de celule. Nici o
exceptie nu moare.. Când ajunge la capatul vietii, ea se împarte în doua celul
cu un patrimoniu genetic identic cu al sau. Acest proces de diviziune se num
Fiecare celula se împarte, la rândul sau, în doua celule-fiice, dotate cu un p
genetic identic cu al celulei-mama. În timpul formarii celulelor reproducatoa
mama sufera o meioza: este vorba de doua diviziuni succesive care produc
sexuale sau gameti. Fie ca sunt ovule, fie ca sunt spermatozoizi, acesti ga
rezulta dintr-o meioza, difera între ei.

Ţesuturile – patru mari ansambluri de celule

Organismul uman este pluricelular; contine mai multe mii de miliarde d


specializate, regrupate în ansambluri independente. Un grup de celule ale car
functii sunt identice constituie un tesut. Corpul uman se divide astfel în pa
principale de tesuturi: tesut epitelial, muscular, conjunctiv si nervos. Acestea
rândul lor în varietati de tesuturi. Din a treia luna de dezvoltare a embrion
prezente toate tipurile de tesuturi.
Tesutul epitelial acopera suprafetele corpului sau ale organelor. El constituie,
stratul extern al pielii. Acopera, de asemenea, suprafete interioare ale sistem
cavitatii inimii si peretele intern al vaselor sanguine. Celulele epiteliului au
hexagonala. Ele sunt asezate unele lânga altele formând foi continue care s
fagurile unui stup.
Epiteliul formeaza o bariera între doua medii, permitând trecerea eleme
indispensabile metabolismului corpului uman; uneori sintetizeaza el însus
elemente.
Epiteliul pielii, de exemplu, constituie o protectie fata de bacterii si fata d
agresiuni externe, este impermiabil. În schimb epiteliul rinichilor are o fu
complexa: filtreaza, reabsoarbe si secreta mai multe substante în sânge. În
interiorul diferitor feluri de glande, epiteliul exercita functii de protectie, de a
filtrare, de excretie si de secretie.
Tesutul conjunctiv, sub numeroasele sale forme, predomina în organismul um
os, grasimile, sângele ...ale caror functii difera radical. Tesutul osos si cartilaj
si sustin organele, tendoanele leaga oasele de muschi etc. În organele moi
splina sau ficatul, exista un alt tip de tesut conjunctiv care serveste ca sup
celule. Sângele transporta gazele respiratorii ca si diverse substante nutritive
corpului. E compus din plasma, un lichid galbui, si din celule sanguine – glo
globule albe si trombocitele. Globulele rosii vehiculeaza oxigenul, cele alb
organismul de agresiuni microbiene, iar ultimele joaca rol la coagularea s
Celulele conjunctive se prezinta sub doua forme principale. Primele , imat
denumirea lor un sufix comun – „blast” - care înseamna germen, ca oseobla
osoase). Ele secreta molecule în spatiul dintre celule, matricea extracelulera
sau celulele adulte, întretin aceasta matrice în interiorul tesutului conju
Tesutul muscular, puternic vascularizat, este constituit din numeroase celul
alungita. Tesutul muscular cardiac formeaza, peretii inimii, iar tesutul musc
constituie peretii organelor cavitare cum ar fi tubul digestiv, caile urinare s
Contractându-se si relaxându-se periodic, aceste celle contribuie la progresia
continute în organ.
Tesutul nervos este elementul constitutiv al sistemului nervos. Este format di
principale de celule. Primele, neuronii, au forma de stea. Vârfurile lor se ram
alungesc în afara corpului celular, permitând conducerea influxurilor nervoa
distante. Celelalte se numesc celule gliale. Ele protejeaza membrana delicata
Terminatiile nervoase denumite sinapse leaga între ei neuronii, care la rând
conectati la organe. Sinapsele elibereaza substante chimice, neuromediatorii,
în transmiterea influxului nervos.

Pielea – organ de protectie si de schimburi

Veritabil învelis impermiabil, pielea este un organ complex. Ea constituie o ba


opune actiunii agensilor externi de natura fizica(lovire, taiere, zgâriere, ex
soare), chimica(produse toxice) sau bacteriologica (patrunderea bacte
Ea pastreaza de asemenea apa în organism. Grosimea sa variaza de la 1.5
functie de regiunile pe care le acopera. Este fina pe pleoape si foarte groas
picioarelor.
Din piele se formeaza mai multe structuri derivate ca parul, unghiile, care s
sale. Acest ansamblu poarta numele de tegument.
Culoare pielii variaza în functie de mai multi factori: ea depinde de genele f
sanatate, de starea emotionala, de conditiile meteorologice în care traim... C
melanina prezenta în piele determina culoarea sa, iar acest pigment, închis l
apara de agresiunea razelor solare. Din aceasta cauza, o persoana care se
soare intens are o piele închisa la culoare.
Bronzarea se accentueaza progresiv prin expunerea la lumina. Culoare pie
functie de zona pe care o acopera si de densitatea vaselor capilare care o
Pielea este compusa din doua straturi: epiderm si derm. Epidermul e în cont
mediul extern. Este structura permiabila si rezistenta. Este strat suplu si foa
Epidermul contine numar mare de proteine, ca keratina, care îi confera ro
elasticitate. Suprafata epidermului nu este uniforma, prezentând santuri su
orificii pe unde ies fibrele de par si transpiratia.
Epidermul este format din mai multe substraturi. La suprafata este un strat c
de celule moarte de forma plata, care izoleaza pielea de apa din exterior. A
este reînnoit regulat: celulele mai vechi cad – se descuameaza si sunt înlocu
lor.
Stratul granulos este stratul intermediar în care celulele se îmbogatesc cu ker
de a-si continua ascensiunea spre startul cornificat. Noile celule ale epidermu
stratul spinos si în cel bazal.
Epidermul este situat pe derm. Mai gros decât epidermul, acesta este consti
tesut conjunctiv dens si elastic, bogat în vase ti în nervi. Datorita texturii den
de elastina si a colagenului pe care le contine, pielea are capacitatea de a se
a rezista la tractiune. Dotat cu terminatii nervoase, dermul culege informatii c
originea senzatiilor tactile. Contine glandele sudoripare, sebacee si folicu
Glandele sebacee secreta sebumul, la nivelul folicullilor pilosi. Acest lichid gr
lungul tijei firului de par pentru a impregna apoi suprafata pielii. Glandele su
numar de 3 milioane, sunt repartizate pe tot corpul. Ele secreta sudoare
evaporându-se, racoreste organismul si contribuie astfel la mentinerea tem
interne, împiedicând încalzirea corpului.
Dermul si epidermul se sprijina pe un tesut subcutanat denumit hipoderm
conjunctiv lax, care înmagazineaza o mare parte din grasimile corpului. Acest
asigura protectia împotriva socurilor si a pierderilor de caldura.
Pielea suporta acţiunea vântului,a soarelui si a vremii. Îmbatrânirea sa se m
suprafata prin aparitia de riduri si printr-o pierdere de tonicitate si de elast
cauza diminuarii numarului de fibre de elastina si degradarii colagenului prez
Îmbatrânirea cutanata depinde de starea de sanatate, modul de viata si de
genetic al fiecaruia, de aceasta îmbatrânirea difera de la individ la a

Scheletul – o structură articulată rezistentă

Scheletul este elementul de sustinere a organismului uman si reprezinta ap


cincime din greutatea organismului. Solide si usoare, cele 206 oase care îl c
forma adaptata la rolul fiecaruia si la mediul înconjurator. Coastele sunt suple
în timp de protejeaza organele vitale, permit ridicarea si expansiunea torace
respiratiei. Oasele noastre sunt tot atâtea puncte de fixare pentru musch
utilizeaza pentru a misca diferitele parti ale corpului.
Craniul este incontestabil unul dintre grupurile de oase cele mai importa
scheletului: format din oase plate cu grosime de aproximativ un centimetru,
creierul. La nastere, acest ansamblu este compus din oase separate, care s
decât prin fontanele, membrane suple si cartilaginoase. Progresiv, pâna la ap
ani, aceste membrane se osifica pentru a forma viitorul craniu al adul
Cele 22 de oase ale craniului se împart în doua grupe: oasele craniene si oa
Cutia craniana este formata din opt oase: patru sunt simetrice – oasele parie
temporale; celelalte patru sunt asimetrice – osul sfenoidal (la nivelul pomet
etmoid (situat între cavitatea nazala si orbita).
Oasele faciale contin paisprezece oase: mandibula si vomerul (partea sup
peretelui nazal), oasele si apofizele zigomatice, nazale, „stresinile” lacrimar
boltei palatine, care sunt perechi. Partea inferioara a fetei este formata din m
forma de U, care este singura parte mobila a craniului. Toate oasele craniulu
între ele prin suturi, compuse dintr-un tesut fibros, care le asigura coez
Î ntreaga greutate a scheletului – aproximativ 16kg pentru om cântarind 8
sustinuta de coloana vertebrala dorsala a corpului uman.
Compusa din 26 de oase, în lungime de 70cm, aceasta se împarte în cinci p
vertebre cervicale care formeaza gâtul, douasprezece vertebre dorsale(part
spatelui) pe care se articuleaza coastele, cinci vertebre lombare(partea in
spatelui) care sustin întreaga masa viscerala. Urmatoarele cinci vertebre sunt
ele si formeaza sacrul, care se articuleaza cu oasele iliace pentru a constit
Ultimele vertebre, atrofiate, se unesc într-un os unic, denumit cocc
Între fiecare vertebra se afla câte un disc cartilaginos care amortizeaza socur
cele produse de locomotie. Vertebrele sunt legate unele de altele prin ligam
mentin aliniate. În afara rolului sau în sustinerea si flexibilitatea scheletulu
vertebrala protejeaza maduva spinarii, care se gaseste în interiorul unui can
centrul sau.
Cutia toracica este compusa din 12 perechi de coaste fixate de vertebrele
denumite vertebre dorsale. Cele sapte perechi de coaste superioare sunt a
coaste, iar perechile a 8,9 si a 10 sunt denumite false coaste.
Toate ajung, în fata, la stern. Ultimele doua perechi sunt denumite flotante p
se articuleaza de stern.
Oasele membrelor superioare ale scheletului permit omului sa beneficieze
câmp de miscare. Fiecare membru superior contine 30 de oase care se repar
brat, antebrat si mâna. Humerusul este unicul os al bratului; radiusul si c
formeaza antebratul. Mâna este compusa din oasele carpului, din metacarp s
Oasele membrelor inferioare sustin corpul. Din aceasta cauza sunt mai solid
ale membrelor superioare. Repartitia oaselor este asemanatoare cu cea a m
superioare. Femurul este unicul os al coapsei.; tibia si peroneul constituie
articulatia dintre coapsa si gamba exista un os suplimentar, rotula
Piciorul este compus din oasele tarsului, din metatars si din falange, ceea ce
total de 26 de oase care sustin întreaga greutate a corpului. În pozitie ortost
corpului se repartizeaza în picioare. Forma lor în arc de bolta permite o buna
greutatii corporale. Jumatate din greutate se sprijina pe partea anterioara, c
oasele metatarsului si de falange, iar cealalta jumatate pe oasele gleznelo
tarsului. Scheletul omului si cel al vertebrelor în general raspunde astfel perf
functii de protectie, de locomotie si de manevrare.

Creşterea oaselor

Cresterea corpului uman se bazeaza în special pe cresterea scheletului. Ea î


nastere si se opreste spre vârsta de 20 ani. În uterul matern prinde forma
copilului. Din a 4 pâna a 6 saptamâna de la conceptie, încep sa apara memb
muguri de tesut moale se întaresc progresiv si devin cartilaj. Apoi apare tesut
initial este suplu si rezistent. Acesta se va modifica putin câte putin în curs
ajungând la structura osoasa cunoscuta.
Alte parti ale scheletului se formeaza între a 6 si a 8 saptamâna.
În aceasta Perioada, craniul si maxilarul încep sa se osifice. Între a 8 si a 12
scheletul capata forma, iar cartilajul începe sa faca loc osului.
Din a 12 pâna a 20 saptamâna, osificarea este aproape completa. Dupa naste
cresterea si maturizarea scheletului continua timp de 20 de ani.
Cresterea osoasa este reglata de un ansamblu de hormoni. În copilarie, horm
comanda dezvoltarea cartilajului. Apoi, la pubertate, secretia de hormoni sexu
si feminini accelereaza dezvoltarea oaselor – o caracteristica a adolescentei. A
ale scheletului sufera transformari feminine sau masculine.
Aceasta perioada este urmata de osificarea completa a cartilajelor, care se r
doua niveluri ale oaselor, în partea lor mijlocie, denumita diafiza, si la ext
epifizele.
Într-o zona intermediara, metafiza, celulele unei lame active de cartilaj se d
repetat pentru a produce cartilaj nou. În cursul procesului de osificare, o m
acestui cartilaj va fi înlocuita de os. Dar canalul central al osului va contine î
cartilaj pentru a-i permite sa se alungeasca.
Prin acest proces, osul continua sa creasca în timpul adolescentei
Osul uman are particularitatea de a fi usor, moale si flexibil, având în zona
parte goala. Suprafata sa externa este acoperita de o foita denumita pe
compozitia oaselor intra doua tipuri de tesut osos.
Primul, osul compact, este un tesut dens care contine o maduva galbena, bog
El formeaza corpul oaselor alungite. Cel de-al doilea, cu aspect poros, evoc
unui burete, de unde si denumirea sa de os spongios. Interstitiile, bogate
sanguine, contin o maduva rosie care produce celulele sanguine(globulele ro
albe si trombocitele).
Examinate la microscop, celulele osoase, denumite osteocite, se prezinta su
manunchiuri de bastonase dispuse în lame suprapuse. Fiecare bastonas,
minuscula, poarta numele de sistem Havers. În orificiul central al fiecarui ba
canale grupeaza nervii sensibili la durere, ca si mici vase sanguine, care adu
nutritive la nivelul osteocitelor.
Compozitia chimica a osului este uimitoare. Asa dur cum este, osul contine
apa si o treime colagen, o proteina care îi confera flexibilitate. Osul mai conti
de carbonat si de fosfat de calciu, care îi dau rigiditate.
Oasele participa deplin la functia nutritiva a corpului uman. Ele contin nume
minerale care pot fi puse la dispozitia organismului în caz de carenta. Sângele
prin minusculele vase din interiorul osului transporta aceste saruri minerale s
care au nevoie de ele.
Dar, în ciuda aparentei lor soliditati, oasele sunt vulnerabile. Ele pot fi afectat
boli ca si celelalte tesuturi, iar din cauza structurii lor complexe complicatiil
frecvent.

Musculatura – un veritabil schelet fibros

Corpul uman are aproximativ 700 de muschi, care reprezinta 40% din mas
Muschii denumiti aparenti sunt vizibili sub piele, în special la culturisti. Acest
un strat superficial sub care se gasesc straturi musculare intermediare. Sub
urma, muschii profunzi se afla în contact direct cu oasele scheletulu
Dupa functie, localizare sau natura fibrelor se disting trei tipuri de muschi: ne
cardiac. Examenul detaliat al particularitatilor muschilor permite sa se întelea
functionarea corpului uman.
Muschii striati sunt cei mai numerosi: peste 600. Termenul striat provine d
zebrat, la microscop, al fasciculelor de fibre musculare. Acesti muschi sunt
scheletici, pentru ca sunt legati direct de oase prin tendoane – o structura d
fibroasa, rezista la întinderi – care pun în actiune articulatiile. Capacitatea lor
cu rapiditate contractia si relaxarea le permite realizarea de miscari mu
Acest tip muscular este denumit si voluntar, aflându-se sub controlul con
creierului.
Fiecare fibra musculara este conectata la creier prin intermediul unui nerv, ia
acestuia sunt transmise prin influxuri nervoase. Impulsul nervos transmis
musculare antreneaza o cascada de reactii chimice care produce contractia m
Cu toate ca sunt rapizi si vigurosi, muschii striati au nevoie de repaus du
activitate, pentru a se decontracta.
Ei sunt mentinuti constant la un nivel minimal de contractie, denumit tonusu
Aceasta stare le permite sa reactioneze foarte rapid la ordinele date de siste
Toti acesti muschi consuma energie în timpul contractiilor. O parte din acea
este transformata si se va disipa în cursul contractiilor musculare. Este în
musculara.
Majoritatea muschilor netezi sunt localizati în peretii organelor cavitare ca
vezica urinara sau vasele sanguine. Spre deosebire de muschii scheletici, fib
sunt striate. Acesti muschi sunt în mare parte controlati de creier, în mod c
sunt numisi involuntari. Contractiile lor lente si regulate, nu necesita nici un
deosebire de muschi scheletici. Întrerupte de relaxari, contractiile exercita pr
organului si asigura astfel progresia substantelor pe care acesta le contine.
netezi controleaza diametrul pupilei, miscarea diafragmei...
Muschiul cardiac alcatuieste peretii inimii. Numit si miocard are nevoie de o
sanguina importanta care este asigurata de arterele coronare. Acest muschi
din fibre striate deosebite, strâns legate între ele, ale caror contractii ritme
inimii. Miocardul apartine categoriei muschilor involuntari si poate, de ast
contracte în afara oricarei stimulari nervoase.

Travaliul muscular

Paleta miscarilor corpului nostru este larga, fie ca e vorba de gesturi de o ma


cum ar fi miscarea degetelor unui pianist, sau de actiuni de forta, cum ar fi c
heterofil.
Aceste contractii pot fi voluntare sau involuntare. În primul caz ele afectea
striati precum cei implicati în miscare. În cel de-al doilea, privesc muschii n
tapeteaza organele cavitare, precum intestinul.
Muschii implicati în miscarile voluntare au un punct comun: aproape toti se t
tendoane, constituite din structuri fibroase foarte rezistente fixate pe schelet
contracta sau se relaxeaza, osul jucând rolul unei pârghii. Atunci când un cu
sa-si puna în valoare musculatura umflându-si bicepsii, efectueaza o m
asemanatoare unei tractiuni. Bicepsul situat în fata interna a bratului se co
scurteaza umflându-se, apoi îsi reia forma initiala.
Majoritatea muschilor de extensie, de presiune sau de compresiune pe care l
corpul nostru se realizeaza datorita organizarii în cupluri a sistemului mu
Majoritatea muschilor lucreaza în perechi sau grupe, fiecare muschi având u
opus.
Astfel bicepsul atletului nu ar putea stârni admiratia multimilor fara ajutorul
situat pe fata posterioara a bratului.
Anumiti muschi functioneaza în grupe de perechi opuse, efectueaza tractiuni
sau în unghi ascutit, ceea ce permite executarea miscarilor de rotatie. Limba
perfecta ilustrare în acest sens. Numarul de pozitii pe care le poate adopta n
mâncam si sa articulam o mare varietate de foneme si de cuvinte. Aceasta c
datoreaza celor sase muschi ai sai care functioneaza concordant. Doi musch
doi muschi inferiori pot ridica sau coborî marginile limbii si o pot face sa ia for
de U inversat.
Miscarile faciale, în schimb, nu sunt determinate de aceleasi procese muscula
muschi ai fetei sunt partial independenti de os. Unii sunt fixati sub piele s
muschi. Comisurile gurii dispun de un muschi modiolus, pa care sunt inser
muschi ce parcurg buzele si urca pâna la ochi.
Fiecare muschi al corpului este constituit dintr-o tesatura de fascicule de fib
dimensiuni depind de cea a muschiului însusi. Fibrele muschilor coapsei ajun
Aceste fibre sunt împartite în microfibrile. Doua proteine intra în compozitia
miozina si actina.
Se disting fibre rosii cu contractie lenta, mai consumatoare de oxigen, ca surs
au grasimile si glucoza din sânge. Sunt foarte rezistente la oboseal
Fibrele albe cu contractie rapida, are diametru mai mare ca cele precedente.
de rezistente la oboseala dar nu sunt atât de puternice ca cele rosii. Muschii
alcatuiti din combinatia a acestor fibre.
O serie de semnale dureroase ne avertizeaza de oboseala excesiva a muschilo
de exemplu, sunt puternice contractii involuntare ale unuia sau a mai multor
survin brusc, dar nu dureaza niciodata mult timp.
Ele sunt provocate de o oboseala musculara consecutiva unui efort fizic fara
suficient, de mentinere prelungita a unei pozitii sau de o sudoratie foarte p
Contracturile sunt contractii dureroase mai îndelungate: muschii capata d
lemnului. Ele sunt datorate unei stimulari nervoase reflexe a muschilor sit
regiune a corpului supusa unei agresiuni sau unui traumatism.
Design de Vitalie Şchiopu Copyright ©2004