Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Insulele Baleare (Illes Balears, Spania), unde este limbă co-oficială cu spaniola.
O mare parte din Valencia (País Valencià, Spania), unde este co-oficială cu spaniola, fiind
numită oficial valencià (valenciană).
Catalonia de Nord sau Roussillon (Catalunya Nord, Franța), unde catalana nu are statut
oficial.
O mică parte din Aragon, Spania (La Franja), mai ales comarqueurile
Baixa Ribagorça, Llitera, Baix Cinca, și Matarranya, unde nu are statut oficial, însă și-a câștigat
o anumită recunoaștere în legile aragoneze, după 1990.
Orașul sardinian l'Alguer (Alghero, Italia), unde este co-oficială cu italiana și cu sarda.
O mică regiune în Murcia, cunoscută ca și el Carxe, unde catalana nu are statut oficial.
Toate zonele sunt numite neoficial Països catalans (sau Țări catalane), o denumire bazată la origine
pe afinitatea culturală și pe patrimoniul comun, care a fost mai târziu interpretată politic de unii.
Catalana s-a dezvoltat în secolul IX din Latina vulgară de ambele părți ale Munților
Pirinei (regiunile Rosselló, Empuries, Besalú, Cerdanya, Urgell, Pallars și Ribagorça). Are trăsături
comune cu galo-romana și ibero-romana și se poate spune că provine din dialectul occitan (sau
roman de vest).
Limba s-a extins spre sud prin Reconquista, în mai multe faze: Barcelona și Tarragona, Lleida și
Tortosa, vechiul Regat al Valenciei, și transplantat spre Insulele Baleare și orașul Alguer din
Sardinia.