CONSTANTIN CEL MARE ȘI CREȘTINISMUL

Constantin cel Mare(306-337)

1. Tinerețea și venirea la putere

Flavius Valerius Constantinus, s-a născut în jurul anilor 273/274 fiind fiul lui
Constantin Chlor, și al Elenei, prima soție. A fost cezar între anii 293-305 și împărat al părții
Occidentale a imperiului între anii 305-306.
În anul 306,Constantin este proclamat împărat după moartea tatălui său, de trupele din
Occident.
După înlăturarea lui Maxențiu, învins la Podul Vulturului la 28 octombrie
312,Constantin cel Mare a rămas singurul împărat din Occident , iar in Orient stăpânea
cumnatul sau Liciniu. În urma înfrângerii lui Liciniu, Constantin devine singurul împărat al
imperiului pe care îl transformă într-o monarhie absolut de drept divin.

2. Guvernarea lui Constantin cel Mare

La 11 mai 330 a inaugurat noua capitală a imperiului, Constantinopol-Noua Romă care

avea o poziție strategică excelentă si o importanță comercială unică.
Pe lângă consolidarea economica(scoaterea noii monede de aur),politică și juridică,
Constantin cel Mare a redeșteptat viața spirituală în imperiu.

3. Convertirea la creștinism

Convertirea la creștinism a împăratului Constantin cel Mare trebuie înțeleasă ca un

proces în timp și nu totala de la început. Chiar dacă nu cunoaștem evoluția lui religioasă în
intimitatea ei, se poate afirma cu convingere că împăratul a progresat continuu în creștinism,
ajungând de la lupta cu Maxențiu (312) și până la botez (337) să se apropie tot mai mult de
creștinism , fiind influențat și pătruns de el.
Înainte de anul 312 el era adeptul păgânismului, religia imperială fiind cultul zeului
solar Mithra. A cunoscut și creștinismul, fără însă să-l intereseze îndeaproape.
Cert este că înainte de confruntarea cu Maxențiu , în viața lui Constantin s-a produs o
schimbare fundamentală. După relatările lui Lactațiu și ale lui Eusebiu de Cezareea, înainte de
lupta de la Podul Vulturului, Constantin a văzut pe cer ,ziua, o cruce strălucitoare,înconjurată
de inscripția in hoc signo vinces( întru aceasta vei învinge). Noaptea, în somn, s-a arătat
însuși Hristos, cu semnul curcii, văzute pe cer, cerându-i sa-l puna pe steaguri ca semn
protector. A doua zi Constantin a confecționat un steag cu semnul crucii, pe care l-a purtat în
luptă. Victoria armatei lui Constantin de numai 20000 de soldați împotriva armatei lui
Maxențiu de 130000 de soldați fiind datorată ajutorului lui Dumnezeu.

1
 După victoria împotriva lui Maxențiu, Constantin este convins de puterea lui Hristos și
îl determină să tereacă de partea creștinilor. Schimbarea produsă în viața lui este deci urmarea
unui fapt real și nu a unei halucinații.

4. Raporturile lui Constantin cel Mare cu Biserica

După înfrângerea lui Maxențiu, în ianuarie 313, Constantin a dat la Mediolanum edictul de
libertate a creștinilor, care transforma credința lor din singura religie nepermisa într-o religie
permisă, protejată și favorizată.