ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului

REFERAT

Profesor coordonator:

Student:

Bucureşti

2018
 MODELUL CONSUMATORULUI

Baza teoretică a modelării este economia, formată dintr-un număr mare de agenţi care
acţionează cu o anumită autonomie, pentru producerea, distribuţia şi consumul de bunuri.
Bunurile au un sens foarte mare, cuprind atât bunurile materiale, cât şi serviciile de orice fel.
Activitatea economică a agenţilor este atât profesională, cât şi privată. Aceasta se situează
în cadrul întreprinderilor ca obiectiv principal, producţia. Cel de-al doilea obiectiv are loc în
interiorul familiei şi implică consumul de bunuri pentru satisfacţie a nevoilor.
Există două tipuri de agenţii: consumatori şi producători. Producători transformă unele
bunuri în alte bunuri şi consumatorii sunt cei care utilizează bunurile pentru nevoi personale.
Modelul este un obiect sau un dispozitiv creat artficial de om care seamănă cu altul, într-
o anumită măsură. Noţiunea de model reiese din existenţa unor asemănări între două obiecte, în
general, unul este considerat general, iar celălalt este modelul său.
Modele din cauza complexităţi şi diversităţii din lume sunt foarte variate. Dacă se ia în
considerare natura fizică a elementelor modelului, aceste modele pot fi:
 Modele fizice ( tehnice, materiale);
 Modele abstracte ( conceptuale, ideale, imaginate);
 Modele hibride.
Într-o economie cu N bunuri şi I consumatori, un consumator oarecare decide, conform
preferinţelor sale între diverse bunuri ce-i sunt accesibile, care este colecţia de bunuri pe care le
consumă astfel încât satisfacţia să fie maxima.
Preferinţele de consum sunt reprezentate prin funcţia de utilitate a consumatorului de
bunuri. Funcţia de utilitate e definită pe mulţimea de consum (X ∁ 𝑅 𝑁 ), cu valori în mulţimea
numerelor reale ( R). Un element din mulţimea X, notat x, este un vector N-dimensional
conţinând cantităţile din fiecare bun pe care consumatorul decide să le consume: x = (𝑥1 , 𝑥2 ,...,
𝑥𝑁 ). Funcţia de utilitate U(x) va asocia oricărui x∈ 𝑋 un număr real care reprezintă utilitatea
asociată de bunuri x.
Fie V venitul disponibil al consumatorului. Alegerea cantităţilor de bunuri pentru consum
este restricţionată de venitul disponibil. Dacă p = ( 𝑝1 , 𝑝2, ..., 𝑝𝑁 ) este sitemul preţurilor bunurilor
economie, şi dacă un consumator îşi cumpără bunurile de pe pieţe concurente pe care preţul
bunului k (𝑝𝑘 ), k = 1,2,...,N este determinat de jocul liber al cererii şi al ofertei, atunci modelul
general al consumatorului este:

𝑀𝑎𝑥𝑈(𝑥1,
{ 𝑁 , 𝑥 ≥ 0, 𝑘 = 1,2, … , 𝑁.
∑𝑘=1 𝑝𝑘𝑥𝑘 ≤ 𝑉 𝑘

Soluţia modelului reprezintă tocmai funcţiile cererii de consum 𝑥𝑘 = 𝑥𝑘 (𝑝, 𝑉).