UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI
“REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIȘOARA

Tratamente aplicate în pădurile umede cu

frunze căzătoare

INDRUMĂTOR: STUDENT:
Dr. BANU CONSTANTIN DUMITRESCU ANDREI
AN III SILVICULTURĂ

TIMIȘOARA
2014
Tratamente aplicate în pădurile umede cu frunze căzătoare

Ca si in alte paduri tropicale, primele taieri aplicate in padurile umede cu

frunze cazatoare au avut un caracter selectiv, extragandu-se numai speciile de
interes comercial, care depaseau un anumit diametru. Aceasta metoda, ameliorata
ulterior prin fixarea unui diametru limita al arborilor ce pot fi extrasi si stabilirea
unor lucrari de ingrijire a noilor arborete, este cea mai des utilizata metoda de
regenerare naturala in padurile umede cu frunze cazatoare din Asia. Cu toate ca
metoda asigura o crestere satisfacatoare a noilor exemplare, ea nu a permis un
control convenabil al compozitiei viitoarelor arborete si nici o regenerare a acestora
cu speciile cele mai valoroase. De aceea, ulterior s-au incercat si alte metode de
exploatare si regenerare, mai ales in padurile de teck si de sal. Dintre ascestea,
multe se bazeaza pe regenerarea artificiala cu sau fara culturi agricole intermediare.
De altfel, metoda silvo-agricola, a fost conceputa si aplicata pentru prima data in
acest gen de paduri si de aici extinsa si in padurile umede cu frunze persistente. In
ultimul timp, s-a incercat si o ameliorare a metodelor bazate pe regenerarea
naturala si s-au extins tratamentele cu taiere repetate si regenerare naturala sub
adapost.

In padurile umede cu frunze cazatoare, ca si in cele cu frunze persistente,

aplicarea tratamentelor este conditionata de o serie de factori legati de
complexitatea alcatuirii si structurii acestor paduri. Teckul, una dintre speciile de
baza ale padurilor umede cu frunze cazatoare din Asia infloreste si fructifica anual si
abundent incepand de la varsta de 15 ani. Fiind o specie cu temperament de lumina,
plantulele nu se dezvolta bine decat in spatii degajate si nu suporta umbrirea si
concurenta plantelor erbacee. Totodata, plantulele sunt extrem de sensibile la
seceta, ingheturi si incendii. De aceea, in padurile naturale, regenerarea traverseaza
o faza critica.Teckul dispune de o buna capacitate de autorecepare si, de aceea, este
capabil sa se refaca chiar si pe terenuri defrisate.

In padurile beterogene, sub raportul compozitiei, si greu accesibile, asa cum

sunt mare parte din padurile de teck din Birmania si Thailanda s-a aplicat
tratamentul taierilor selective birmaneze. Tratamentul consta in exploatarea
arborilor de teck care depasesc un anumit diametru limita si in pastrarea unor
exemplare seminceri, in vederea asigurarii regenerarii naturale. Spre exemplu, in
Birmania se exploateaza exemplare a caror circumferinta depaseste 2,10-2,30 m.
Arborii cu aceste dimensiuni au, de regula,peste 150 de ani. Intervalul dintre taieri
este de 30 de ani. Exemplarele prost conformate sau atacate, de teck si de alte
specii de dimensiuni inferioare, sunt de regula secuite. Pentru a favoriza dezvoltarea
corespunzatoare a exemplarelor tinere de teck si trecerea lor continua dintr-o
categorie de diametre inferioara in alta superioara si deci pentru a asigura ritm
continuu de recoltare se recomanda aplicarea unor taieri de ingrijire si conducere
prin care sa se extraga si exemplarele altor specii de amestec, precum si lianele si
subarboretul de bambus. In randul exemplarelor prea dese de teck se pot aplica, de
asemenea extrageri cu caracter de curatiri sau rarituri, cu o periodicitate de 5-15
ani. Pentru a favoriza cresterea semintisului natural instalat, se recomanda aplicarea
unor lucrari cu caracter de descoplesiri sau degajari.

Tratamentul taierilor selective birmaneze nu este deci o varianta a codrului

gradinarit, intrucat prin aplicare se urmareste realizarea unei structuri normale.
Tratamentul a dat bune rezultate in privinta cresteri exemplarelor de teck, dar sub
raportul regenerari nu s-a dovedit in toate cazurile satisfacator, datorita deschideri
prea puternice a masivului si invadari terenului de specii secundare si periodicitati
prea mari a lucrarilor de ameliorare.

In padurile umede cu frunze cazatoare beterogenee, dar usor accesibile teckul

ocupa o proportie destul de redusa, fapt pentru care acestea sunt exploatate si
pentru alte specii valoroase, cum ar fi: prerocarpus, macrocarpus,
p.Marsupium,Xylia, xylocarpa, X. Dalabriformis, Terminalia sp., Lagerstroemia,sp.,
Adina cordifolia.

El se recomanda mai ales acolo unde arboretele contin pe langa Teck, si alte
specii interesante din punct de vedere economic. Cu doi trei ani inainte de aplicarea
taierilor rase, se recomanda protejarea arboretelor contra incendiilor, in scopul
favorizari germinarii semintelor cazute, dupa care se practica secuirea exemplarelor
exploatabile. In sfarsit, se recurge apoi la incendierea suprafetelor exploatate,
pentru a favoriza distrugerea vegetatiei erbacee si resturilor de exploatare si
germinatia semintelor cazute.

In arboretele pure sau aproape pure de teck, cu o populatie ridicata a

arborilor de mari dimensiuni, lipsite de un subarboret de bambus si fara semintisuri
preexistente utilizabile, se poate declansa procesul de regenerare naturala printr-o
rarire corespunzatoare a masivului, inlaturarea subarboretului si incendierea litierei
si a paturei erbacee dupa doborarea si scoaterea materialului lemnos utilizabil de pe
suprafata in curs de regenerare.

Pentru intretinerea semintisului natural instalat, terenul poate fi concesionat

1-3 ani, pentru culturi agricole intercalate. Intr-un arboret de teck care bambusul
prezinta un etaj bine distinct, regenerarea arboretelor pune probleme deosebite.
Pentru a favoriza declansarea procesului de favorizare, este necesara inlaturarea
integrala a subetajului de bambus. La nevoie dupa uscarea bambusului, se recurge si
la indepartarea unor arbori coplesitori sau la introducerea pe cale artificiala a
puietiilor de talie mare toaletati, cu sau fara culturi agricole intercalate.

Salul (Sborea robusta), o alta specie valoroasa, raspandita in padurile umede

cu frunze cazatoare din Asia, fructifica destul de timpuriu si abundent. Desi
fructificatia este anuala se considera ca din trei ani unul este cu fructificatie
abundenta si altul cu fructificatie mijlocie. Specia anemofila, salul se disemineaza
usor la distante mari. Semintele sale isi pastreaza un timp relativ scurt, de 7-10 zile,
capacitatea de germinatie. Peste 90% din plantulele aparute dispar foarte repede,
datorita uscarii, bolilor si concurentei vegetatiei erbacee. In regenerarea naturala a
salului se pot recunoaste doua faze distincte: prima - de la germinatie pana la
aparitia unor tulpini lignificate, iar cea de a doua pana la realizarea unui diametru de
5 cm, adica pana la inceputul fazei de praginis, dupa care, cresterea sa se activeaza
puternic in plin lumina. Regenerarea se considera asigurata dupa lignificarea
completa a tulpinilor. Ca si teckul, salul dispune de capacitatea de autorecepare.

Padurile de sal au fost tratate la inceput in crang simplu sau crang compus, iar
uneori li s-au aplicat taieri gradinarite sau selective, fixandu-se un diametru limita de
exploatare. In ultimul timp, mai ales in zonele umede, unde apar ingheturi, s-a
renuntat la aplicarea crangului simplu si a crangului compus si s-a generalizat
aplicarea taierilor selective sau a altor tratamente cu regenerare naturala sub masiv.

In padurile umede cu frunze cazatoare din America, in care apare Swietenia

macropbylla, mahonul, specie anemofila care fructifica anual si abundent incepand
de la varsta de 20 de ani si care dispune de un procent ridicat de germinatie in
conditii favorabile de umiditate, se pot aplica cu succes taieri succesive sau
progresive. In padurile in care apare cedrul spaniol specie heliofila cu diseminare
anemofila cu regenerare naturala usoara se pot aplica taieri succesive uniforme dar
de intensitate mai mare. In padurile umede cu frunze cazatoare din Africa se pot
aplica aceleasi tratamente ca si in padurile umede cu frunze persistente.