Sunteți pe pagina 1din 120
IDK anelera Te) care ne omoara yes NEIL POSTMAN NEIL POSTMAN (n. 8 martc 1931, New York) fost unul Ginere cei mai remarcabili crtici sociali gi teoreticiens iyae sicomuniciri din Ameria in ultima teime a secolyke XOX, ateagind, prin ideile gi stilul stu accesibil, numergt adept in inteaga lume. Profesor influent gi venerat, a preaet pentru mai bine de patruzeci de ani la New York Universi ‘unde a infintat faimosul program de studii in Ecologie Media’ fnzestrat cu un spirit neobisnuit de cuprinzator, a fost autorul 4 mai mult de douazeci de cdrfi, scriind lucrari fundamentale temele educatiei (Teaching asa Subversive Activity, The End of Education), copiliriei (The Disappearance of Childsood, Timbajului (Crazy Talk, Stupid Talk), stisilor (How to Watch TV News, impreund cu Steve Powers) si impactului tehnologiei asupra culturii (Technopoly). Distractia care ne omoard rimane cea mai citita si mai influent carte a sa, fiind tradusd in mai mult de doudsprezece limbi, Inspirat de aceasti carte, Roger Waters, liderul trupei Pink Floyd, a realizat albumul Amused to Death (1992). READ SCHUCHARDT, elev gi discipol al lui Neil Postman, este Doctor in Ecologie Media gi profesor asociat de Comunicare Ja Wheaton College, Ilinois, Statele Unite. A finut cursuri de media la New York University, Marymount Manhattan College siFranklin College, Elvefia. Este coautor al cirri Understanding Jacques Ellul. Locuieste in Wheaton, impreuni cu sotia sa, Rachel, si cei noua copii. SILVIU MAN est lcengiat in drept al Universitigii din Bucuresti, avind un master in antropologie corporalé la SNSPA. A publicat eseuri si recenzii in revistele Verso, Observator Cultural, Convorbiri Literare, Dilemateca gi pe portalul de popularizare 2 lecturii bookblog.ro. Activeazi ca actor indepedent, cu Predilecie in spectacole de teatru non-verbal. NEIL POSTMAN Distractia care ne omoara Discursul public in epoca televizorului ‘Traducere din limba engleza de Silviu Man Prefapa pentru editia in limba romana de Read Schuchardt ANACREQNIC Edirura Anacronic Dommnesti, Roms Neil Postman “Amusing Ourselves to Death Public Discourse in the Age of Show Business Copyright © Neil Postman, 1985 Al rights reserved [Al rights reserved including the right of reproduction jn whole or in part in any form. Published by arrangement with Viking, an imprint of Penguin Publishing Group, a division of Penguin Random House LLC, © Edirura Anacronic, 2016 pentru prezenta versiune in limba roménd Coperta: Pawel Kuczynski, TV vs Books ISBN 978-606-94128-3-1 Descrierea CIP a Bibliotecii Napionale a Roméniei POSTMAN, NEIL Discracfa care ne omoari : Discursul public in epoca televizorului / Neil Postman j trad. Silviu Man pref.: Read Schuchardt. - Domnesti: Anacronic, 2016 Contine bibliografe. ISBN 978.-606-94128-3-1 1 Man, Silviu (rad.) T. Schuchardt, Read (pref, 6593, 62139713, Prefata . ‘Aveti mare, mare geijit ceea ce urmeazik si descoperitt tn urmitoarele 220 de pagini ar putea sit vi schimbe viata. Vorbese foarte serios, pentru ci pe a mea a schimbat-o complet, Prima oark I-am citit pe Postman cind eram student a Swarthmore College, prin 1992, nu ca tema pentru acasi, Gi pentru e4 mama imi trimisese un exemplar al unei cirti din Care citase Reverendul Terry Johnson intro predic’ pe care 6 rinuse la Biserica Prezbiteriand Indepedenta din Savannah, Starul Georgia. Acea carte era Distracfia care ne omoari. Publicata pentru prima oar in 1985, accasta este versiunea extinsd a unei conferinge pe care Neil Postman a finut-o in 1984 la Targul de Carte de la Frankfurt, cel mai mare targ de carte din lume inci de la inventarea tiparului de catre Johannes Gutenberg la Mainz, in Germania, in 1450. Fragmental pe care {I citase Reverendul Terry Johnson se gisea la pagina 9 si suna dupa cum urmeaza: “Tanar find, am studiat Biblia giam descoperit anumite indicii ale ideii ci formele media favorizeazd anumite tipuri de continut gi, prin urmare, sunt capabile de a prelua comanda asupra unei culturi. Mi refer in mod special la Decalog, a cérui Porunci a Doua interzice israelitilor si creeze orice fel de imagini concrete: “Si nu-fi faci chip cioplit, si nici vreo aseminare cu ceva din cite sunt in cer, acolo sus, ori din DISTRACTIA CARE NE OMOARA cdte sunt pe pimént, aicea jos, ori din cate sunt in sub pimint.” M-am intrebat atunci, ca multi rasa Dumnezeul acestui popor a inclus in Decalog instructiuey gu privie Ia com ar trebui si-gisimbolizeze sau ai nu th Sbolizeze experienta. E ciudat sf incluzi o asemenea ind’ ie er a en excep satin ae, 4 presupus cit existd 0 conexiune intre formele comunici dimane $i caliatea uni culturi, Ne-am putea aventura sa spunem ci un popor chemat si imbratigeze 0 divintate labstractd, universal, nu ar putea si faci aceasta daci gi-ar face un obicei din a desena imagini, a ciopli statui sau a-s reprezenta idee in forme concrete, iconografice. Dumnezeul isracliglor trebuia si existe intra Cuvant gi prin Cuvine ~ ‘0 conceptie fir precedent, care necesita cel mai fnale grad de gindire abstracti, Iconografia a devenit astfel blasfemie, pentru ca un nou tip de Dumnezeu si poati patrunde in culeurd, Oamenii ca noi, care se aflé in plin proces de trecere dela cultura bazatd pe cuvant la cultura bazati pe imagine, ar putea trage anumite foloase reflectind la aceasti indicapie mozaic3. $i chiar dact as gregi cu aceste ipoteze, cred cf este intligent si deosebie de relevant si presupunem ci mijloacele de comunicare disponibile unei culturi au o influent domi- anti asupra formarii preocuparilor intelectuale gi sociale ale acelei culturi. Aceasti ultimd frazi, in care Neil recunoaste ci exist posibilicarea si se ingele, este esenga a ceca ce face ca gandirea sa si fie deopotriva accesibilé si incantétoare. Cei care bau ccunoscut i-1 amintesc pe Neil ca pe un om care simfea lucrurile profund gle articula strilucitor ~ adesea z4mbind sau facand cx ochiul ~ dar intotdeauna doritor si admit posibilitatea ca sovimenee f ai peice deci doverile lui, ceea ce fa Pink la emi, of cidem cu toi de aord is recur nem in mare par sing hues la fel. cox stint ees, icatniciunei religii, mis-a parut complet ulster acest mod de a disuta spre relia Bible ‘rudit care ia in serios cele Zece Porunci, dar dintr-un a Prefats unghi complerdiferie i venind en 0 interpreta cu coral 9 ‘cinsteste plauzibilitatea celor ‘oul original care, totodatiy sont fad in Cartea sfanti, Am citi restul crit nee, savurdnd Frac capitol. Mca ajutat faptul cd citisem deja de dowd ort rea lu Aldous Huey, Mimuata lume nova, si 0 daté e cee ca George Orwell, 1984, De asemenca, mva ajurat faprul arr un fan infocat al formaiei Pink Floyd si ck Roger Watets cram fansase un album inspirat din aceast@ carte, cu un tthe coemnaton, Amused to Death, Céteva versuri din acest album sund cam aga: Nici lacrimi cu care si plangem, [Nici sentimente nu ne-au mai rdmas Specia aceasta ‘Sea distrat pnd a murit. Pe scurt, la un an si jumatare de la citiea Distractiei care ne omoard, mi-am depus dosarul la Departamentul de Culruri ssititii din New York pentru a studia si Comunicare al Unive i] Postman. Aga cum s-a dovedit, am sub indrumarea Ini Neil fore unul dintre studenfii foarte norocosi care au apucat si stadieze cu Neil Postman pentru opt ani, din 1995 si pand la moartea lui, in octombrie 2003. Sunt onorat c& am fost unul Gintre altima s&i studengi. Intro zi, dupa ce Iuaserim prénzul rpreun, Neil a deschis usa departamentului si, uiténdu-se la plitcuga de pe usd, mi-a zis: ,Culturd gi Comunicare ~ asta ¢ ca fieum ai spune Departamental Birbaculul gi al Femeli~ ¢ ceva oy me include defnitia asta?”. fi plicea faptul c& disciplina lui teoreticd fi permitea si investigheze, si cerceteze, si discute si si serie despre orice gi despre toate Iucrurile care il interesau wn adicd despre tot. Pe $ mai 2005, mi-am dat doctoracul in Ecologie Media, un nou teen al stiinfelor sociale care studiazd media gi tehnologia ca medii inconjuritoare care fie restrang, ale omenirii. Sintagma de fie cresc sansele de supravieruire Eric McLuhan (fiul lui Marshall ecologie media a plecat de la McLuhan, cel mai mare ganditor al secolului XX in materie de media), dar Neil Postman a fost cel care a rostit-o pentru prima DISTRACTIA CARE NE OMOARA ‘cara in public, duminica, 24 noiembrie 19 . 3 profesorlor de englezi din Madison, mand wos Tote cu preciie data aceasta pentru ef mvam niseut ot ile daps. De Postman ma pus pe flgagul proptiei mele wet gia influenatsute de alpi oameni ca mine prin progeamele sat Si srudia gi alte mii de oameni prin cil sale, prin ceca an cis sceea cea spus. E foarte important si fim cu mult lusra, ‘aminte la ceea ce spune. me De cearfiatit de important si se publice 0 carte care a tipdricd initial acum teizeci de ani, in decadengii ani "90, east ani? Exist el puin tei motive cae imi vin in minte, Primul motiv este cd domeniul de cercetare pe cate el La fondat in 1968 este astizi mai relevant ca oricand. Acest teren interdisciplinar de studiu academic igi are ridacinile in gindirea unor oameni precum Marshall McLuhan, Jacques Ellul, Walter Ong, Lewis Mumford, Eric Havelock, Harold Innis si Elizabeth Eisenstein, o echipa internagionala de cerce- titori care nu aveau nimic in comun ~ erau profesor de deep, profesori de limba engleza, clasicisti, economisti gi istorici — dar cu tofiiimpartiseau aceeasi banuialA puternicé, nestrimu- tati, cd se intimpli ceva cu relafiile umane; ceva mai amplu, mai ubicuu si, din aceasta cauz, mai greu de perceput decat orice alt agent uman care a actionat vreodatd in istorie. $i, mai departe, cd acest ceva devastator sunt noile canale media si ci avem nevoie de un studiu foarte atent cu privire la modul in care acestea sunt la fel de raspunzatoare, dacd nu chiar mai cspuntcare, pn schimbatile care au loc in istorie, econo- mie, tologe, dept, afacer, educaye, psihologi gi discursul public. Marshall McLuhan obisnuia sa-I citeze pe Parintele Jokn Culkin, care spunea: ,,Nu stim cine a fost cel care a desco- pest apa, dar suntem siguri ci n-a fost un peste.” In wradit F slg ‘Media, apa este media, iar noi nu suntem congtienti fle coca pene binenea oo fae inva cdl dies moi este ci Nel Postman a fost si ima ee limpezi comunicatori, ginditori i sci eter moda cae ni tnologi fear ance ite a unei culturi. Povesttor inzestrat, avand la | Prefagd de refering intelectual, artistic, muzi- ‘ale, lterare gi culturale, e ilumineaz desfigurdnd un aparat etoric care face si pari c& doar ffi aminteste ceea ce de fap sti, dar ai uitat, El spunea ci nu a semnat niciodatd in vreo ublicayie academicd si era mindra de asta, cu atit mai mule 2 edt era atat de des citat in paginile publicafillor academice pe eare le desconsidera. Desigus, era adesea amendat de citre Eritici sii sub pretextul cf ar fi doar un »popularizator” al Sltor cercetitori mai seriosi. Si, dacd ai timp, cu cit citesti mai inule din materialele-sursi pe care le folosea, cu att mai mult {ti dai seama cf exist un simbure de adevar in aceste acuzafi Dar, de asemenea, va fi din ce in ce mai greu si citesti mate alele-sursd, pentru cX mulji dintre acest cercetdtori seriogi m~ trai fost republicayi vreodati sau nu au fost niciodaes tradusi, iil Postman se alli permanent sub tipar dispoziie o gama larga fn vreme ce cartile ui si sunt in continuare tradus digi. Cu alte cuvinte, critic sfi au fost corecti din vedere rhnic, ns el simane cel care are ulin cuvdne La cursuri, obignuia si ne spund cé dack nu ne putem explica ideile intro propozitie sau doud, atunci cel mai pro~ bebil, nu avem habar despre ce vorbim. La conferinge, i _Zipea adesea interlocutorii care puneau intrebisi al ciror preambul era mai lung de dou’ propoziii: ,Care e intrebarea Jumneavoastea?”, intreba el, scofind la ivealé toad infaruarea ‘parcisistl pe care interlocutorul nu reugea s-o ascunda.!Astizi, ‘ind tehnologiile digitale ne reduc intervalele de ateifie, rezis- rurile lungi si ribdarea noastré cu insisi laritatea Ini Neil tenga noastrd la lect stiinga de carte, concizia, strilucirea gi cl Postman pot fi exact medium-ul de care avem nevoie pentru a auzi mesajul. Postman mu iroseste 0 pagind pe ceea ce poate fi pus intro singuri propozitie. Nu serie o carte despre ceea ce poate fi spus intrun eseu, [ati dovada: ,Problema nu este ct televiziunea ne oferi subiecte distractive, ci ci roare subiectele sunt prezentate ca fiind distractive.” Acesta este rezumatul fntr-o singued fraza al Distracfei care ne omoard, pe care pot weti pe dinafard ca si pari interesant la urmatoarea petre- se poate gisi la pagina 126. Luerarile sale au si cere mondena 10 DISTRACTIA CARE NE OMOARA un public até de larg tocmai pentru cele nu sunt se aerPle academice de la facultate. nt serise peneny ‘al treilea motiv pentru retipdrirea acestei cirti vechi este faptol fea est profeich. Scrisi chiar Ia fnele epoci lee tronice gi la inceputul erei digitale, aceasté carte reprezings tina dintre cele mai complete, succinte gi stralucitoare imagin, le culturii in care ne géseam inainte ca televiziunea si fe inghirtd de computer. Acum, ci TV-ul este doar un accesoriy il computeruli,incercim o nostalgie stranie amintindune de Sr ereme in care televiziunea era un mediu clar delimita, pe care il deschideai si apoi il inchideai gi care confinea un numir finit de emisiuni. Acum, c& rata de consum media ne-a pitruns in riemal biologic undeva intre puls si respiratie, amintirea influenfei odinioard limitate a TV-ului poate prea nostimé Cercetitorii media din ultimele doua decenii au prezis, aproape fark excepte, ci Internetal gi telefoanele mobile vor face ca timpul petrecut in fafa TV-ului si scadi, ceea ce ar fi- spuneau ei - un lucru bun, Iar ej afirmau ca acesta este un Jucru bun pentru cd aproape tofi au considerat ideea lui Neil Postman — aceea ci TV-ul trivializeaza discursul public — ca fiind de la sine ineleasi. Dar niciunul dintre ei nu a anticipat ceea ce a urmat: ci acum ne uitim la TV mai mult decat inainte, ca 0 stranie reacjie supracompensatorie la noile tehnologii modifi- catoare de timp, precum Tivo, Netflix, Hulu si Amazon. Scrisi doar cu cinci ani inainte ca primul e-mail comercial si fie trimis sicu un deceniu sau doud inainte de a apiiea tot ce acum ludm de bun, Distractia care ne omoarit ar putea parea demodata, pentru cd nu spune nimic despre Google, Facebook, smart- phone-uri, iPod, Instagram, Twitter, Kindle, Siri, Wikipedia, Safar, SMS-us, Emoji, Uber — pentru ci niciumul dintre cesta nu era incdinventat. Da, char gi aga, Distracta care ne ae la it de profetica ow privire la cultura zilelor goatee vitor nox pres singural email pe care Neil ta adie sudeoplo af 1997, ce cen Be care vena inl si fn 1997, anul in eae Internet a or an mam east penecaura american, doar ari. Scris la computerul unui a Pref cd el nu Ia folositniciodata pe eel pe care univer: Grace tach ‘e-mail respectiv arati astfel: sicatea il achizitionase pentru el'y Subiect: Respectarea Legii, 1997 coma lui Marshall McLuhan. N-are rost si ‘in, Vi seriu de la calculatorul lui Chris Nystrom. fo singurd dati ce am de spus. A doua oar avi mai spun, decét dack vet insista in nesibuinga voastrs. CCuvintol gcarte” mai insearnd ceva pentru voi? Avet : vitie sat de mult timp incat si vi permitei si vi irositi Sipe mayintie infernala? Deja afi acumulat atita Spreleplue inc sk ns mai aves nevoie si citi cee mat bun Tis coma cosa predat gia seris pe lumea asta? Asta ¢ modul Jncare onorapi viata si opera marelui meu prieten si discipol, Neil Postman? Macar mai stie si serie vreunul dintre voi? Vam citit roate mesajele voastre nitingi. Acum ascul- tati Legea: Orice medium, extins la maxim, se transform’ fn opusul siu. Astfel, cuvanral sers, care este sursa intregi ingelepeiuni care ne sté la dispoziie, atunci cind este folosi tn mod profan, devine medium-ul prin care se transmit toate timpeniile. Voi afi demonstrat din pln chestia asta. Va spt opriti-vi. ‘Acum trebuie 64 mi intorc in locul din care am plecat. Luati ‘aminte ce s-a intémplat eu evreii care nu au urmat Legea- ‘ici fant din ce lume Voi spune doar Fantoma Ghar aya sa intdmplat prin ani "90, Universitatea din New York i i Neil Postman, computer care a rimas in cute in biroulsfu timp de citeva luni pind nd asstenta sa a despacherat 2 tnceput sl foloseased pentratranscrierile manuscriselor sal, pe care Neil Postman ile dieta dupa insemndrile sale scrise de mand pe un ca- nel cu foi galbene, lniat. Agadas, des lasfrstl carirei sale avea un Computer biou, practic ns a folostniciodat, iar singurul email pe are a teimis vreodat a fost sexs la computeral Christine! Nystrom, din biroul invecinat, ruiz un computer lui 11 12 DISTRACTIA CARE NE OMOARA Prin profetic vreau si spun c& Neil Postm: cau alg an a fost un brooroe pecs al vitoru ef previ sale exact con Zertsment cumple, cu conscing seria ncaa acre cultura lear ignore. Cl pon incur american, ele mal re avertismentele sale au fost ignorate, uitate trivialzate, iar rezulatele sunt foarte ugor de obsezver, Dack Posoman gies ck exe tapl-comic cin 198, America « ales ca presedinte un actor de la Hollywood, i inchipui cum se invarte acum in mormane din cauza candidatuii de real ‘y-show a lui Donald Trump. Pentru orard precum Roménia, suspendatd intro stare post-comunisti da pre-capitalist, ar putea si nu fie prea tarzu pentru a lua in seros averismentele din 1985 ale lui Postman, s8 nu fe prea trziu de ationat gi de sco metodi de supravieuire pe baza lo. Prin contribu sa in educate, afacer, politics, religie si culturd, Nel Postman va avea intotdeauna ceva important de zis, si ete o bucure sil veri adus intro culturi care incd nu s-a omorit cu distracti. Read Mercer Schuchardt ‘Wheaton, Illinois, Statele Unite Aprilie 2016 Cuvant inainte Cu tofii stiteam cu ochii pe anul 1984. Cand anol 1984 a venit gi profefia lui nu s-2 implinit, americanii rationali au ‘Riouflat usurafi i -au flictat. Radcinele democragieiliberale tevistasera. Chiar daci in alte parti domnea teroarea, micar noi au fuseserim bantuifi de cogmarurile orwelliene. ‘Dar uitasem ci, aliuri de profetia intunecatd a lui Orwell, ‘mai existi o alta ~ ceva mai veche, ceva mai pufin cunoscuti, ‘Minunata Lume Now a kui Aldous ii generale, chiar si a celor educayi, well ne aver Huxley. In ciuda of Huxley si Orwell nu au profeyit acelasi lucru. Or tizeazi ci vom fi invingi de cétre 0 fort opresiva impusi din afariJ Das, in viziunea lui Huxley, nu e nevoie de Big Brother [pentru lipsi oamenii de autonomia, de maturtatea gi de istoria Tor. Asa cum vedea el lucrurile, oamenii vor ajunge si iubeascd opresiunea, si adore tehnologiile care le anuleazi capacitarea } dea gindi Orwell se temea de cei care vor interzice cirile. Huxley se temea de faptul ci nu va mai exista niciun motiv pentru a le interzice, pentru ci nu va mai exista nimeni care si vrea si le citeascd. Orwell se temea de cei care ne vor priva de informatie. Huxley se temea de cei care ne vor da atat de multé informatie, incat vom fi aruncafi in pasivitate si egoism. Orwell se temea cd adevarul ni se va ascunde. Huxley se temea ci adevarul va fi inecat intrun ocean de irelevanga. Orwell se temea ci vom 13 14 DISTRACTIA CARE NE OMOARK deveni o culturd captivé. Huxley se temea ci vom deveni o cultura triviald, preocupati de tactile, orgii-beti si aruncitoare centrifuge de mingi'. Asa cum remarc Huxley in Reintoarcere jn minunata lume noué, libercarieni si rafionalisi,aflayi into Permanent’ alerti pentru @ fine piept tiraniei, ,nu au reugit 88 ia in calcul apetitul aproape insayiabil al omului pentru distracsii". fn 1984, adaugi Huxley, oamenii sunt controlati provocindu-li-se durere. In Minunata Lume Noud, oamenii sunt controlafi provocinduli-se plicere. Pe scurt, Orwell se temea ci vom fi distrugi de ceea ce urim. Huxley se temea ci ‘vom fi distrusi de ceea ce iubim. “Aceasti carte este despre posibilitatea ca Huxley, nu Orwell, i fi avut dreprate. " Feelies, orgy porgy, centrifugal bumplepuppy in original. Pentratra- dducereaacestor termeni, am utilizat versiunea Suzanei gia lui Andel Banat Monat me nou cia I, Polo, Bae, 2071 (o. cad.) Partea I Mediul este metafora a diverse perioade din istoria noastra, diverse oraf® it rolul de focare ale spiritului american. au indepli Spre sfarsirul secolului al XVIll-lea, de exemplu, unui radicalism politic care @ declangat o impuscdtur’ auzita in intreaga lume ~ wn deat sem’ care nu ar fi putut fi tras in alt loc decat jn suburbiile Bostonului.’ La auzirea acestei vesti, tof! americanii, inclusiv cei din Virginia, av fost una cu cei din Boston. La jumitatea secolului al XIX-lea, New York-ul a devenit simbolul ideii de creuzet american (cau cel putin, de creuzet non-englezesc), pe masura ce ‘amardjii din toati lumea debarcau in Ellis Island ¢i isi impristiau de-a lungul continentului limbile lor stranii si obiceiurile lor si mai stranii. La inceputul secolului XX, Chicago, oragul cu umeri lagi si vant puternic’, a ajuns si simbolizeze energia industriala si dinamismul american. Bostonul era centrul Maracral din Boston sa petecut pe S martc 1770, cind soldat armate! britanice au ucis cinci barbati civil gi aw rdnit alti sase. -Eveniment cu 0 puternici incirciuri simbolic& pentru independenta americana, (n. trad.) Referie la poemul Chicago al ui Carl Sandburg, (n.trad.) 17 18 DISTRACTIA CARE NE OMOARK ack existd undeva in Chicago 0 statuie a micelarulys j,ea da marturie despre timpurile cind America 4, vite, combinate siderurgice si aven. tur antreprenoriale. Dacdi o asemenea statuie nu exist ar trebui, aga cum cH exist 0 statuie a unui Minute ‘Man® pentra a aminti de epoca Bostonului si asa cum Seatuia Libertitii aminteste de epoca New York-uli ‘Astizi, trebuie si céutim in oragul Las Vegas din Nevada metafora caracterului si aspiratiilor noastre nationale: un panou publicitar de 9 metri inalsime, prezentind un automat de jocuri de noroc gi 0 dansa- toare de vodevil. Las Vegas este un oras complet dedicat ideii de distractie, proclamand astfel spiritul unei culturi care orice discurs public devine din ce in ce mai mule o forma de divertisment. Politica, religia, stile, sportul, educatia si comertul s-au transformat la noi in elemente jivertismencului, in mare parte, fara proteste gi fri ca prea multi si observe acest lucru. Rezultatul este cd suntem un popor in pragul morfii prin distractie. {n timp ce scriu, Presedintele S.U.A. este un fost actor de la Hollywood. Unul dintre principalii sii contracan- didayi din anul 1984 a jucat in cel mai spectaculos show TV al anilor °60 ~ a fost astronaut. Evident, s-a ficut si un film despre aventura sa extraterestra. Fostul candidat la presedingie, George McGovern, a fost gazda popularului show TV Saturday Night Live. La fel si un candidat mai recent, reverendul Jesse Jackson. intre timp, fostul presedinte Richard Nixon, care a pretins la un moment dat ci a pierdut alegerile pentru auxiliare industriei » Denamire dati luptitorlor din milile populare americane, care twebuiaw si fe gata de lupeé in maximum un minut i. ( = ‘gta de lupe de la alarm. ( Medial este metafora ci a fost sabotat de oamenii de la machiaj, i-a oferit senatorului Edward Kennedy un sfat despre cum si poarte o campanie de succes pentru prezidentiale: si slibeascé 10 kilograme. Desi acest lucru nu e menfionat nicdieri in Constitufie, se pare cA cei gragi sunt acum efectiv exclusi din cursa pentru funcgii politice impor- tante, Probabil cd si cei cu chelie. $i, aproape sigur, cei al cdtor aspect nu este semnificativ ameliorat de arta cosmeticd. Intr-adevir, este posibil s& fi ajuns in punctul ‘care cosmetica a inlocuit ideologia ca zond de exper- in care un politician ar trebui sa fie competent. Jurnalistii americani, ie. prezentatorii de stiri TV, au {nfeles ideea. Ei petrec mai mult timp cu uscatoarele de par decat cu scenariile ~cu rezultatul c& au ajuns si alci- iasca cel mai stilat grup de oameni din aceasta parte de Las Vegas. Desi legislasia in vigoare nu mengioneaza nimic in acest sens, cei care nu dau bine pe camera sunt exclusi de la a se adresa publicului cu privire la ,stirile zilei”. Cei care dau bine pe camera pot cere salarii care depagesc un milion de dolari pe an. ‘Oamenii de afaceri americani au descoperit cu mult inaintea noastra cd utilitatea si calitatea produselor lor sunt subordonate artificiului de prezentare; ci, de fapt, jumatate dintre principiile capitaliste, asa cum au fost cle léudate de Adam Smith sau condamnate de Karl Marx, sunt irelevante. Chiar gi japonezii, despre care se spune c& fac masini mai bune decat americanii, stiu c& economia este mai mult o arta a spectacolului decat © stiingd, asa cum 0 demonstreaz bugetul anual alocat publicitagii de catre Toyota. Nu cu mult timp in urma, lam vazut pe Billy Graham alituri de Shecky Green, Red Buttons, Dionne in Fi 19 a 20 DISTRACTIA CARE NE OMOARA Warwick, Milton Berle‘ si alfi teologi aducandu-i un ‘omagiu lui George Burns la sarbitorirea a optzeci de ani de supraviequire in industria divertismentului. Reverendul Graham schimba replici cu Burns cu privire la pregitirea pentru Eternitate. Desi in Biblie nu se menfioneaz nicaieri acest lucru, reverendul Graham a asigurat publicul cd Dumnezeu ii iubeste pe cei care fi fac pe oameni si rid’. A fost o gregeala sincerd. Pur gi simplu a confundat NBC cu Dumnezeu. ‘Dr. Ruth Westheimer este un psiholog care are © emisiune populari la radio gi un spectacol intr-un club de noapte, in care isi informeaz publicul cu privire la sex jn toata varietatea sa infinit&, iner-un limbaj odinioara rezervat dormitorului si colfului de strada. Este aproape la fel de distractiva ca reverendul Billy Graham, fiindu-i atribuiti urmatoarea declarafie: ,Nu imi propun si fiu amuzanti. Dar daci aga imi iese, ma folosesc de asta. Daca lumea ma vede ca pe un om de divertisment, eu zic cde nemaipomenit. Atunci cand un profesor preda folo- sindu-se de simful umorului, oamenii pleacd de la curs cu ceva in cap.”* Nu a mentionat ce anume le rimine fn cap sau la ce le-ar putea folosi. Dar a punctat foarte bine: e minunat sa fii om de divertisment. Inte-adevar, in ‘America, Dumnezeu fi ajuti pe tofi aceia care au deopo- trivi talent si o emisiune care si amuze, fie ei predica- tori, sportivi, antreprenori, politicieni, profesori sau jurnalisti. In America, cei mai pufin amuzanti oameni sunt comicii de profesie. Cei care urmarese cultura $i se ingrijoreazi ~ din categoria celor care citesc cari precum cea de fay vor sti cd exemplele de mai sus nu sunt deviafii, ci cligee. “Actor american (nad) Gitar din Wisconsin State Journal, 24 august 1983, sectiunea 2, p. 1 a Medi! este metafora ‘are au sesizat si consemnat din America si transfor- ed ca cei mai ‘Nu ducem lipsi de critici disolugia discursului public area lui in artd a divertismentului. Dar er ma mul dintre ei abia au inceput si spund povestea originit ei decaderi intr-o imensa trivialitare. ¢ larg pe acest subiect ne spun, de 14 ar fi reziduul unui capi- si semnificatiei acest Cei care au scris pe exempla, c& ceea ce se intémpl falism epuizat; sau, din contra, c& ar fi fructul amar al maturizérii capitalismului; sau ci este deznodamantul nevrotic al epocii lui Freud; sau pedeapsa pentru cé am lisat pe Dumnezeu si piaras sau ci rorul se trage din ‘metehne mai vechi precum kicomia si ambiria. ‘M-am aplecat cu atenfie asupra acestor explicagii simu pot spune c& nu avem nimic de invayat din ele. Marxigtii, freudienii, lévistraussienii, chiar si creagi nigti stintfici, nu trebuie tratagi superficial. $i, in orice az, ag fi foarte surprins dacd povestea mea s-ar apropia de adevirul intreg, Suntem cu tofii, aga cum scrie undeva Huxley, Mari Abreviatori, adicd niciunul dintre noi nu are injelepciunea necesard pentru a cunoaste intregul ‘devas, timpul pentru a-l spune sau o audienfa suficient de credula pentru a-l accepta. Dar veti gisi aici un argu- ‘ment care presupune 0 abordare mai simpli a subiec- tului decdt multe alte argumente care I-au precedat. ‘Valoarea sa, atata cat este, const in directefea perspec- tivei sale, care isi are originile in observariile facute de Platon acum 2 300 de ani. Este un argument centrat pe formele conversatiei umane, care postuleaz ci modul in care suntem obligafi si purtim asemenea conversafii va avea cea mai puternicd influent posibilé asupra ideilor pe care le putem exprima in mod convenabil. lar ideile care pot fi exprimate in mod convenabil devin inevitabil conginutal relevant al unei culturi.. 21 22 DISTRACTIA CARE NE OMOARA Folosesc cuvantul ,conversatie” in mod metaforic, pentru a ma referi nu numai la vorbire, ci la toate tehni- cile sitehnologiile care permit oamenilor dintr-o anumita culturi si schimbe mesaje. in acest sens, intreaga culturi este 0 conversatie sau, mai precis, 0 corporatie de conversafii, purtate intr-o varietate de moduri simbo- lice. Ne concentrim aici pe modu! in care formele discur- sului public reglementeazi, sau chiar dicteazi, tipul de confinut care poate rezulta din aceste forme. Sa ludm un exemplu usor de infeles: tehnologia primitiva a semnalelor cu fum. Desi nu stiu exact ce fel de informatii se transmiteau prin semnalele cu fum ale amerindienilor, pot fi sigur ci acestea nu confineau dezbateri filosofice. Valitueii de fum nu sunt suficient de complecsi pentru a exprima idei cu privire la natura cexistengei si, chiar daca ar fi fost, un filosof al tribului Cherokee ar fi rimas in pani de lemne sau paturi cu mult fnainte de a ajunge la a doua axiom’. Nu pofi folosi furmal pentru a comunica filosofie. Forma sa exclude acest tip de conginut. Si lum acum un exemplu mai familiar: aga cum am sugerat mai sus, este imposibil si ne imagindm cd cineva ‘cu gusi multipla si 140 de kilograme ~ precum cel de-al 27-lea presedinte al $.U.A., William Howard Taft - ar putea fi propus pentru pregedintie in zilele noastre. Forma corpului unui om este, in cea mai mare parte, irelevanta fara de forma ideilor sale atunci cénd el se adreseaza publicului prin scris, prin unde radio sau, de ‘ce nu, prin valituci de fum, Dar devine foarte relevant Ja televizor. Obezitatea unei imagini de 140 de kilo- sgrame, fie ea si vorbitoare, ar eclipsa cu usurinsa orice subtlitifi logice sau spirituale ale discursului. $i asta pentru ci, la televizor, discursul este condus in cea mai a “Medi este metafora mare parte prin imagisticd vizual, ceea ce ¢ totuna cu a spune cf televiziunea ne oferd o conversatie in imagini, nu in cuvinte. Aparifia managerului de imagine in arena politicé si declinul concomitent al scriitorului de discur- suri atesta faptul cd televiziunea solicita un tip diferit de confinut de la celelalte canale media, Nu poti face filo sofie politic’ la televizor. Forma ei lucreazi impotriva acestui tip de conyinut. ‘Mai dau un exemplu, unul ceva mai complex: infor- ‘mafia, confinutul sau, daci vreti, »materia” din care se modeleaza ceea ce numim ,stirle zilei” nu a existat ~ $i ru ar fi pututexista —intr-o lume din care lipseau mijloa- cele media care sa ii dea expresie. Nu vreau si spun prin asta ci lucruri precum incendiile,rizboaiele, crimele sau afacerile amoroase au au avut loc dintotdeauna, peste tot in lume. Vreau sé spun c8, neavand o tehnologie care i le promoveze, oamenii nu puteau ajunge la ele, nu puteau si le includ in treburile lor zilnice. Asemenea informagii pur si simplu nu puteau exista ca parte a confinutului unei culturi, Aceasti idee - c& exist’ un confinut numit ,strile zilei” — a fost creatd in totalitate de telegraf (gia fost, de atunci, amplificatd tot mai mult de canalele media mai noi), care a facut posibila circu- laia informariei decontextualizate pe suprafefe uriage, cx o viteza incredibila. ,Stirile zilei” sunt o plismuire a imaginatiei noastre tehnologice. Ele sunt, intr-adevar, evenimente media. Participam la fragmente de eveni- ‘mente din intreaga lume pentru ci avem multiple canale media ale c&ror forme sunt foarte potrivite conversariei fragmentate. Culturile care nu au canale media cu viteza luminii — sa zicem, culturile in care semnalele de fum sunt cea mai eficienti unealti disponibila de cucerire a spatiului ~ nu au stirile zilei. Fara un mediu care si le 23 24 DISTRACTIA CARE NE OMOARK dea formi, sttilezilei nu exist’. Pentru a spune lucrurilor pe nume, aceastl carte este fo cercetare gi o lamentare cu privire la cel mai semnifi- cativ eveniment cultural al Americii din a doua jumétate a secolului XX: declinul Epocit Tipografiei gi ascensi- tunea Epocii Televiziunii, Aceasti rocadé a schimbat in mod dramatic si ireversibil confinutul gi semnifi cajia discursului public, intrucét dowd canale media atat de diferite nu pot gizdui accleagi idei. Pe masurd ce influenta tiparului sade, conrinutul politici, religiei, educafiei sia orice altceva ce implic& participare publicd trebuie si se schimbe sisi fie turnat din nou in terment mai adecvati televiziunii. . ‘Daca toati chestiunea aceasta vi duce cu géndul la aforismul Iui Marshall McLuhan ~ mediul este mesajul = nu voi dezmingi aceasti asociere (desi dezmingirea la moda printre cafiva intelectuali respectabili care, daci nu ar fi existat McLuhan, astézi ar fi fost muti). Lam cunoscut pe McLuhan acum treizeci de ani, cand cen eram proaspat absolvent, iar el un profesor necu- noscut de englezi. Am crezut atunci - cum cred gi ‘acum — ci el vorbeste in traditia lui Orwell si Huxley, ca un profet, iar eu am rimas fidel teoriei lui conform careia cel mai bun mod de a infelege 0 culturk este si-i urmiresti mijloacele de conversagie. As adduga ci interesul meu fafa de acest punct de vedere a fost pentru prima oari stémit de un profet cu mult mai formi- dabil decét McLuhan si mai vechi decit Platon. Tanar fiind, am studiat Biblia $i am descoperit anumite indicti ale ideii cd formele media favorizeazd anumite tipuri de continut si, prin urmare, sunt capabile de a prelua comanda asupra unei culturi. Ma refer in mod special la Decalog, a cérui Poruncé a Doua interzice israeligilor sé Medial este metafora creeze orice fel de imagini concrete: ,Sa nu-fi faci chip cioplit, si nici vreo asemanare cu ceva din cate sunt in cer, acolo sus, ori din cate sunt pe pamant, aicea jos, ori din cate sunt in apele de sub pimant.”* M-am intrebat atunci, ca mulfi alfii, de ce Dumnezeul acestui popor 1 inclus in Decalog instrucfiuni cu privire la cum ar trebui si-si simbolizeze sau si nu igi simbolizeze expe~ rienfa. E ciudat si incluzi o asemenea indicapie intr-un sistem etic, cu excepfia situafiei in care autorul presu- pune c& existé o conexiune intre formele comunicarii uumane si calitatea unei culturi. Ne-am putea aventura si spunem ci un popor chemat si imbratigeze o divinitate abstracti, universal, nu ar putea si faci aceasta dacd si-ar face un obicei din a desena imagini, a ciopli statui sau a-gi reprezenta ideile in forme concrete, iconogra- fice. Dumnezeul israelifilor trebuia si existe intra Cuvant gi prin Cuvant - 0 concepfie fard precedent, care necesita cel mai inalt grad de gandire abstracti. Tconografia a devenit astfel blasfemie, pentru ca un nou. tip de Dumnezen s& poati patrunde in cultura. Oamenii ‘ca noi, care se aflé in plin proces de trecere de la cultura bazatd pe cuvdnt la cultura bazatd pe imagine, ar putea trage anumite foloase reflecténd la aceasta indicagie mozaicd. $i chiar daci ag gresi cu aceste ipoteze, cred c& este inteligent si deosebit de relevant si presupunem 4 mijloacele de comunicare disponibile unei culturi au © influengi dominant asupra formiii preocupirilor intelectuale gi sociale ale acelei culturi. Designs, vorbirea este mediul principal si indispensa- bil. Este ceea ce ne face oameni, ceea ce ne pistreazd coameni si, de fapt, ceea ce defineste ce inseamna si fii Renra atle din Bible, coo sngurdexcepiesemnalat ca stare, rmvam folosit de edit diortosté de {PS Bartolomeu Anania.(n. rad.) 25 26 DISTRACTIA CARE NE OMOARA om. Acest lucru nu inseamni ci, daci nu ar fiexistat alte mijloace de comunicare, tofi oamenii ar fi gisit cd ¢ la fel de convenabil si vorbeasci despre aceleasi lucruri in acelagi fel. $tim suficient de multe despre limbaj pentra a ingelege faptul ci variatiile in structurile limbilor vor avea ca rezultat variafii in ceea ce se poate numi »viziune asupra lumii”. Modul in care oamenii gindese timpul si spatiul, lucrurile gi procesele este puternic influentat de caracteristicile gramaticale ale propriei limbi. Prin urmare, nu putem si presupunem ci toate mingile omenesti infeleg Iumea in acelasi fel. Dar ne putem imagina cate diferente exista in viziunile asupra lumii ale diverselor culturi dacd luim in considerare numérul imens si varietatea uneltelor destinate conver- satiei dincolo de vorbire. Pentru ca, desi cultura este 0 creatie a vorbirii, ea este recreatd iar si iar de fiecare mediu de comunicare - pictur, hieroglife, alfabet, tele- viziune. Fiecare media — precum insugi limbajul - face posibilé aparitia unui tip unic de discurs, oferind o noua orientare a cuvantului, a expresiei, a sensibilitigi. Ceea ce, desigur, este ce a vrut si spun McLuhan prin afir- ‘maria ci mediul este mesajul. Aforismul siu are ins nevoie de un amendament, pentru cd, luat ca atare, ne-ar putea face si confundam mesajul cu metafora. Un mesaj denota o afirmatie concretd, specifica cu privire la lume. insi formele media din zilele noastre, inclusiv simbolu- rile prin care ele permit conversafia, nu fac asemenea afirmatii. Ele sunt mai degrabi ca niste metafore, care lucreazi prin implicayii discrete, dar puternice pentru a-i sustine propriile definipii ale realitatii. Indiferent daci privim lumea prin lentila vorbirii, a cuvéntului tiparit sau a camerei de filmat, metaforele noastre media clasificd Jumea pentru noi, o impart, o incadreazd, 0 a Mediul este metafora mirese, 0 reduc, 0 coloreaza, pledeaza pentru o viziune anume. Aga cum a remarcat Emnst Cassirer: Realitatea fizicd pare si se retragi pe misuri ce activi- tatea simbolicd a omului avanseazd. In loc si aib& de-a face cu lucrurile insesi, omul converseaza, intr-un sens, in rod constant cu sine insugi. El sa invaluit atét de mult fn forme lingvistice, imagini artiste, simboluri mitice sau rituri religioase, incft nu mai poate vedea sau cunoaste nimic decat prin interpunerea mediului artificial.” Cea ce este straniu cu privire la aceste inter- | puneri ale media este cf rolul lor in a direcfiona ceea ce vom vedea sau vom sti este atit de pufin remarcat. © persoani care citeste 0 carte, se iti Ia televizor sau se uitd la ceas nu este de obicei interesat de modul in care mintea sa este organizat& gi controlati de aceste evenimente, si cu atat mai pugin de ideea despre lume pe care o sugereaza cartea, televizorul sau ceasul. Exist ‘ins oameni care au remarcat aceste lucruri, cu preci dere in timpurile noastre. De exemplu, Lewis Mumford a fost unul dintre marii nostri observatori. El nu este genul de om care se uité la ceas doar pentru a vedea cat e ora. Nu cf nu i-ar pasa de rolul ceasurilor, care ne intereseaza pe tofi din clipa in clip, dar el este cu mult, ‘mai interesat despre cum ceasul creeazi idea de ,clip& cu clipi”. Mumford se ocup’ cu filosofia ceasurilor, ccu ceasurile ca metafori — lucruri despre care educatia noastrd nu ne-a spus prea multe, iar ceasornicarii nici att. Ceasul, conchide Mumford, ,este un mecanism de putere ale cdrui «produse» sunt secundele si minutele”. Cassie, p43. 27 28 DISTRACTIA CARE NE OMOARK Fabricand un asemenea produs, ceasul are efectl de g disocia timpul de evenimentele omenesti, alimenting tevfel ceedinga intro lume independent&, alcdtuity qin secvente matematice masurabile. Se pare ci clips oy dlipa” mu este concepfia lui Dumnezen sau a natyy ste doar omul conversind cu sine despre gi prints, rasinirie pe care el a creat in excelenta carte a lui Mumford, Technics and Civilization, el ne arata cum, incepand cu secolal al XIViea, ceasul ne-a transformat in pistrétor) ai timpului, apoi in salvatori ai timpului si acum in seryi. tori ai timpului. Pe parcursul acestui proces, ne-am pierduc respectl fat de soare si anotimpuri, pentru cf, jntro lume alcatuitd din secunde si minute, autoritates naturii este perimatd. fntr-adevar, aga cum puncteazi Mumford, odati cu inventarea ceasului, Eternitatea a incetat sd mai serveasci drept misuri si punct focal al evenimentelor omenesti. $i astfel, desi putini gi-ar f purut imagina aceasta conexiune, tic-tac-ul inexorabil al ceasului s-ar putea si fi slibit suprematia lui Dumnezen mai mult decit toate tratatele produse de filosofii Tuminismuluis ceea ce inseamn ci ceasul a introdus 0 noui forma de conversafie intre om si Dumnezeu, in care Dumnezen apare ca fiind cel ce pierde. Probabil ci Moise ar fi trebuit si includ& inc’ 0 porunc&: ,S& mu creer reprezentiri mecanice ale timpului.” C4 alfabetul a introdus o noua forma de conversatie fntre oameni este o idee comuna printre intelectual. Afi capabil si i vezi ceea ce spune cineva, nu doar si auzi, nu e deloc pugin lucru, desi educatia noastra, din nou, nu prea are nimic de spus cu privire la asta. Totusi, este limpede ca scrierea fonetic’ a creat 0 noua concepfie @ cunoasterii, precum gi un nou sens al inteligentei, al ‘Mediu este metafora publicului si al posteritatii - toate acestea find recu- noscute de Platon. intr-o fazi timpurie a dezvolearii textelor sale. ,.De aceea” — scria el in Scrisoarea a saptea = ,niciun om cuminte nu va cuteza vreodata si incre- dingeze cele gandite de el unui asemenea instrument (cavantul), mai ales cénd acesta e ingepenit, ceea ce se intémpla cand cuvintele sunt fixate prin scriere.”* $i totusi, el a scris mult si a ingeles mai bine decat oricine cd fixarea viziunilor in caractere scrise va fi inceputul filosofiei, nu sfarsitul ei, Filosofia nu poaté exista fir critica, iar scrisul oferd posibilitatea comoda de a supune gindul unui examen continuu si concentrat. Scrisul fixeaza discursul si, facdnd asta, di nastere gramatici- annlui, logicianului, retoricianului, istoricului, omului de stiina ~ tuturor acelora care trebuie si aiba limbajul {naintea ochilor pentru a vedea ce semnifici, ce ¢ gresit la el si incotro duce. Platon stia toate acestea, ceea ce inseamna ci stia ca scrierea va declanga o revolutie a percepfiei: un salt de la ureche la ochi ca organ al procesirii limbajului. Intr-adevar, exist o legend conform careia, pentru a fncuraja acest salt, Platon cerea ca ucenicii Jui si stu- dieze geometria inainte de a intra in Academie. Daca este adevarat, aceasta este o idee stragnicd, pentru ci, aga cum a remarcat marele critic literar Northrop Frye,_ »cuvantul scris este cu mult mai puternic decét o simpla | reamintire: el recteeazi trecutul in prezent si ne oferd nu lucrul familiar reamintit, ci intensitatea sclipitoare a/ unei halucinapii chemate la viaté”.? 4 7 Paon, Soon Dale spate, Disoar poi, eaucs, indecent de Stn Beh, Utes Ele Gold, Bucuresti, 2011 (n. trad.) become Te | 29 30 DISTRACTIA CARE NE OMOARA ‘ot ceea ce binuia Platon cu privire la consecingle serie este acum inees in profunzime de citre antag: polgi in special de cite aceia care au studiat culguile fn care cuvancol rostit este unica sursé de conversa complex. Antropologistiu cl cuvantul scrs, aa cugrs rat si sugereze Northrop Frye, mu este doar un ecoy a) tei voci care vorbeste. Este un tip de Voce cu totul now, tan truc de magician de prima mand. Cu sigurangy a.” trebuie si lef parut celor care-au inventat sd acees pe ar trebui si fim surprinsi c& zeul egiptean Thoth, despre care se spune cd i-ar fi adus scrierea regelui Thamus, era de asemenea, si zeul magiei. Oamenii ca noi ar putea sf nu vada nimic special in scriere, dar antropologii stiy cat de stranie si de magica le pare aceasta popoarelor pur orale ~ 0 conversagie cu nimeni gi, de fapt, cu toati jumea. Ce ar putea fi mai straniu decat ticerea care ne raspunde atunci cand punem o intrebare unui text? Ce ar putea fi mai naucitor metafizic decat s te adresezi unui public nevazut, asa cum fiecare scriitor o face, si si te corectezi de unul singur, pentru ci stii c& un cititor necu- noscut nu va fi de acord sau nu va ingelege ce trebuie? Vorbesc despre toate acestea pentru ci subiectul acestei cArfi este tocmai modul in care propriul nostru trib trece, printrun salt imens, tulburator, de la magia scrisului la magia electronic. Ceea ce doresc si subliniez aici este ci introducerea intr-o cultura a unei tehnici precum scrierea sau misurarea timpului nu este © simpli extensie a puterii omului de a fixa timpul, ci 0 transformare a modului su de gandire ~ si, desigur, a confinutului culturii sale. Asta vreau si spun atunci cand numesc mediul metafora. in scoala ni se spune, destul de corect, ci metaforele sugereazi cum este un lucru comparindu-| cu altceva. $i, prin puterea acestei Medial este metafora sugesti, fixeaz4 o anumita concepfie in mintea noastra, astfel c& nu ne mai putem imagina un lucru fara celilalt: lumina este 0 unda limbajul, un copac; Dumnezeu, un batrdn intelept; mintea, o pester intunecata Juminaté de cunoastere. Iar daca aceste metafore nu ne mai sunt de folos, va tebui, prin natura lucrurilor, si gisim altele. Lumina este o particula; limbajul, 0 apa curgitoare; Dumnezeu (asa cum a proclamat Bertrand Russel), 0 ecuatie diferenialé; mintea, 0 gridini care tanjeste si fie cultivati. Insi metaforele noastre media nu sunt atat de cexplicite gi de intense precum acestea gi, in plus, sunt cu ‘mult mai complexe. Pentru a le infelege funcyia meta- foricd, trebuic si lum in considerare forma simbolicé 1 informatiei lor, sursa informaiei, cantitatea gi viteza informatiei, contextul in care informatia este experi- ‘mentaté. Astfel, e nevoie de ceva efort pentru a ajunge la ele, pentru a sesiza, de exemplu, c& ceasul recreeazi timpul ca pe o secventi independenti si matematic precisi; c& scrierea recteeazi mintea ca pe o tablita pe care se scrie experienfa; c& telegraful recreeaz4 stile ca pe o marfé. $i totusi, acest efort devine mai ugor dack plecim de la presupunerea c& in fiecare unealti pe care 6 credim se aflé incastratd o idee care merge dincolo de funcfia uneltei in sine. S-a spus, de exemplu, cd inven- tarea ochelarilor in secolul al XI-lea nu doar ci a facut posibili imbunatatirea vederii, dar a si sugerat ideea ci oamenii nu trebuie si accepte ca definitive nici cele date de naturi, nici nenorocirile trecerii timpul Ochelarii au respins credinga cd anatomia este destinul, avansind ideea ci trupurile, la fel ca gi minyile noastre, pot fi imbunatéfite, Nu cred ci exagerez daci spun c& exist o legiturd intre inventarea ochelarilor din secolul 31 32 DISTRACTIA CARE NE OMOARA al XIFlea gi cercetarea legati de despicarea genelor din secolul XX. Chiar gi un instrument precum microscopul, care nu este chiar 0 unealtd de uz zilnic, are incastraté in sine © idee uluitoare ~ nu despre biologie, ci despre psiho- logie. Reveland 0 lume pani acum ascunsé privirii, microscopul sugereazi o posibilitate cu privire la struc- tara mingii Dacd lucrurile nu sunt ceea ce par, dacé microbii miguna nevizuyi pe si pe sub pielea noastré, dact invizibilal controleaz vizibilul, nu cumva este posibil ca sinele, ego-ul si super-ego-ul si migune la fel pe undeva, nevizufi? Ce altceva este psihanaliza decat un microscop al minfii? De unde ne vin nofiunile cu privire la mintea umani, daci nu de la metafore generate de propriile noastre unelte? Ce inseamni cénd spunem cd cineva are un IQ de 126? In capetele oamenilor nu existd numere. Inteligenfa nu are cantitate sau magnitu- dine decat daci noi credem ci are. $i de ce credem ca are? Pentru cd avem unelte care ne sugereazA ci aga este mintea de fapt. Intr-adevar, uneltele gandirii noastre ne sugereaz cum sunt corpurile noastre, ca atunci cand cineva vorbeste despre ,ceasul siu biologic” sau despre codurile noastre genetice” sau atunci cand citim pe chipul unui om ca intr-o carte deschisi sau cénd expre~ siile noastre faciale ne comunic& intenfiile. ‘Atunci cind Galileo a afirmat ci limbajul naturii,e scris matematic, el a vorbit metaforic. Natura in sine nu vorbeste. $i nici mingile sau corpurile noastre, si- ‘mai aproape de subiectul acestei cirti — nici corpurile politice. Conversafiile noastre despre natura si despre noi ingine se pot desfigura in orice fel de ylimbaj” posibil si convenabil de folosit. Nu vedem natura, Mediu este metafora inteligenta, motivafia umand sau ideologia asa cum sunt ele”, ci aga cum sunt limbajele noastre. Canalele media sunt metaforele noastre. Metaforele noastre creeaza continutal culturii noastre. 33 Media ca epistemologie ‘ntengia mea in aceasti carte este de a arata c& in ‘America a avut loc o inlocuire major a metaforelor media, cu rezultatul ci o mare parte din consinutul discursului nostru public a devenit un nonsens peri- culos. Avand in vedere acest lucru, scopul capitolelor uurmatoare este simplu. in primul rand, trebuie sé arat cam, sub dominafia tiparului, discursul din America, fiind in general coerent, serios si rational, diferea de cel de acum; si cum in prezent, sub dominafia televiziunii, a devenit searbid si absurd. Ins pentru a evita ca analiza ‘mea si fie considerati o simpli smiorcaiala academic, 0 deplangere elitist a ,mizeriilor” de la televizor, trebuie s& precizez mai intai ci m& voi concentra pe epistemolo- gie, nu pe estetic& sau critica literara. Intr-adevar, imi place mizeria la fel de mult ca oricui si stiu prea bine ci tiparul a generat atat de mult’, incét ar umple Marele Canion pana la refuz. Televiziunea nu este suficient de veche pentru a egala productia de mizerie a tiparului. Asadar, nu ridic nicio obiectie cu privire la mizeriile de la televizor. Cele mai bune hucruri de la televizor sunt chiar aceste mizerii ~ si nimeni si nimic nu este in mod 3S 36 DISTRACTIA CARE NE OMOARA serios ameninjat de ele. fn plus, nu masurim o culturg dupa productia de trivialitigi fapige, ci dupa ceea ce ea pretinde cd este important. Aici se afla problema, pentru cf televiziunea este cu atat mai triviald gi, prin urmare, ‘cu att mai periculoasd, cu cét aspirapiile sale sunt mai inalte, cind se prezinti ca resursi de conversafi culturale importante. Ironia este ci asta este exact ceea ce intelec- tualii gi criticii indeamna televiziunea sf facd. Problema acestor oameni este ci nu iau televiziunea suficient de mult in serios. Pentru c&, la fel ca tiparul, televiziunea rmueste altceva decit o filosofie a retoriii. Pentru a vorbi serios despre televiziune, trebuie si vorbim despre epis- temologie. Orice alte comentarii sunt rriviale in sine, Epistemologia este un domeniu complex si de obicei obscur care se preocupa de originile si natura cunoasterii. Partea de epistemologie relevanta aici este interesul fafé de definiiile adevarului si de sursele din care provin acestea. in mod special, vreau si arat ci definigile adevarului sunt derivate, cel putin in parte, din caracterul canalelor de comunicare care transport informaria. Vreau si discut despre modul in care cana- lele media sunt implicate in epistemologiile noastre. Pentru a incerca sa simplific ceea ce ingeleg prin titlul ‘acestui capitol - media ca epistemologie” — imi este de ajutor si imprumot un termen de la Northrop Frye, care s-a folosit de un principiu pe care il numeste ,rez0- nanja”. ,Prin rezonanfi”, scrie el, ,o afirmagie parti- cular capiti 0 semnificatie universal intr-un context particulas.”! Frye ofer’ ca exemplu de inceput expresia ~fructele méniei”, care apare prima oard in cartea biblicd a lui Isaia in contextul sarbatoririi viitorului "ye, p 217, Media ca epistemologie masacru al edomiilor. Insi expresia aceasta, continua Frye, »a parisit de mult acest context pentru multe alte contexte noi, contexte care acordi demnitate situariei umane in loc si-i reflecte intoleranfa”®. Acestea fiind spuse, Frye extinde idea de rezonanpi dincolo de fraze gi propozitii. Un personaj dintr-o piesi sau dincr-o poveste = de exemplu, Hamlet sau Alice din Tara Minunilor ~ pot avea rezonanta. Obiectele pot avea rezonanti, la fel si rdrile: ,Cele mai mici detalii geografice ale celor dous ari mici si fragmentate, Grecia gi Israel, s-au impus in constiinfele noastre, devenind parte din harta noastré imaginard, indiferent daci am vizut sau nu aceste fri.” Cu privire la sursa tezonantei, Frye conchide ci meta | fora este forta generativa - adica puterea unei fraze, a unei cirti, a unui personaj sau a unei istorii de a unifica side a da sens unei varietiti de atitudini si experiente. Astfel, Atena devine metaford a excelengei intelectuale, oriunde s-ar gisi ea; Hamlet, o metafori a nehotérarii melancolice; aventurile lui Alice, 0 metafori a ciutirii/ ordinii intro lume plind de nonsens semantic. - MA despart acum de Frye (care, sunt sigur, nu va avea nimic de obiectat), insi iau ,rezonanga” Ini cu mine, Fiecare canal de comunicare, afirm eu, are rez0- , penite c¥ rezonanja este metafora intruchipata. Indiferent de contextul original si limitat in care a fost folosité, un canal de comunicare are puterea a de zbura departe de acel context, in contexte noi si neagtep- tate. Din cauza modului in care ne face si ne orga- nizim mintea gi si ne integrim experienta de viayd, el se impune asupra constiingelor s+ institusiilor noastre sociale in nenumarate forme. Uneori, are. puterea de a rye, p- 218, > Tbidem, p. 218. 37 38 DISTRACTIA CARE NE OMOARA ne influenfa conceptele cu privire la pietate, bundtate sau framusefe. $i ne influenteaz’ intotdeauna modurile in care definim si reglementim propriile idei cu privire la adevar. entra a explica cum se intémpla acest lueru ~ cum prejudecata unui canal de comunicare, simpiti, dar nevizutd, apasi grew asupra unei culeuri ~ voi oferi tei cazuri de rostire a adevarului. Primal caz face trimitere la un trib din vestal Afticii, carenuareun sistem descriere, dara cirui bogata traditie pri legate de dreptul civil. oral a dat forma ideilor propri legate de dreprul civil. ‘Arunel cdnd are loc o disput, cei implicagi se prezintd in fata gefului de eb gigi spun necazurile. Neavind nicio lege scrsd care sl ghideze,sarcina sefalui de trib este si caute prin marele siu repertoriu de proverbe si zicdtori pentru a gasi una care se potriveste situatiei si care este Ia fel de satisicStoare pentra ambele paryi. Odari facut acest lucra, toate parle cad de acord ci s-a facut drep- tate si cd adevirul a fost onorat. Veti remarca, desigur, ‘ch aceasta a fost, in mare parte, metoda lui Iisus sia altor figuri biblice care tedind in culturi esentialmente orale, au apelat la toate resursele vorbiti,inclusiv la procedari fanemonice, formule si parabole, pentru a descoperi gi dezvalui adevirul. Asa cum subliniazd Walter Ong, in culturile orale, proverbele si zicdtorile nu sunt unelte folosite ocazional: ,Ele se manifesta neincetat. Ele formeaza insisi substanya gindirii. Fara ele, gandirea in orice forma extinsé este imposibila, pentru ci gandirea este alcatuitd din ele.”* Pentru oamenii ca noi, apelul la proverbe si icdtori "Conform ctatelor din Ong, Literacy and the Future of Print, pp. 201- 202. Ong, Oraity, p35 Media ca epistemologie este rezervat, in mare parte, rezolvirii disputelor cu sau dintre copii. ,Ce-am gisit si fie-al meu”, ,primul venit, primul servit”, ,graba stricd treaba”. Acestea sunt forme ale vorbirii pe care le scoatem la iveala in timpul micilor certuri cu copiii, dar ne gandim c& e ridicol si apelém la ele intr-o sald de judecata unde se dezbat probleme serioasc”. Vi putefi imagina un grefier care intreaba juriul dac& a ajuns la o concluzie si primeste in schimb replica ya gresi e omeneste, dar a ierta este divin”? Sau, si mai bine, ,si dim Cezarului ce e al Cezarului silui Dumnezeu ce e al Ini Dumnezeu”? Pentru o clipa, judecdtorul ar putea fi fermecat, insi, daca replica nu este imediat urmati de un limbaj ,serios”, s-ar putea ca juriul sa se aleagi cu o sentingé mai asprd decit a celui ‘mai vinovat dintre acuzagi. Judecatorii, avocatii si inculpayi nu vad proverbele si zicdtorile ca pe un rispuns relevant in conflictele legale. Prin aceasta, ei sunt separati de geful de trib de o meta- ford media. Pentru ci intr-o sala de judecaté bazati pe tipar, unde cirjile de drept, rapoartele, citasiile gi alte materiale scrise definesc gi organizeaz metoda de aflare a adevarului, traditia oralé si-a pierdut cea mai mare parte din rezonanfi, ins nu chiar pe toaté. Depozitia se face oral, plecind de la prezumria c& nu cuvéntal scris, ci cuvntul rostit reflect’ mai fidel starea de spirit a martorului. {ntr-adevar, in mumeroase sali de jude- cati, jurapilor mu le este permis si-si ia notife gi nici nu li se dau copii scrise ale explicayilor legale oferite de judecitor. Jurapii trebuie si aud@ adevarul sau opusul séu, nu si il citeascd. Astfel, se poate spune ci existé un rizboi al rezonangelor in ceea ce priveste conceptul nostru de adevar legal. Pe de o parte, exist o creding& reziduald in puterea exclusiva a vorbirii de a pistra 39 40 DISTRACTIA CARE NE OMOARA adevirul; pe de alti parte, exist’ o credinfa mult maj puternici in autenticitatea scrieri gi, in mod special, a tiparului, Aceast’ a doua credinga nu tolereaza poezia, proverbele, zicitorile, parabolele sau orice alte expresii ale infelepciunii orale. Legea este ceea ce au scris legiui- torii gijudecatorii, fn cultura noastra, avocafii nu trebuie i fie infeleptis trebuie doar si fie bine informagi Un paradox similar exist si in universitafi, avand cam aceeasi distributie a rezonantelor, in sensul ci mai existd doar citeva traditii reziduale care se bazeazi pe nofiunea ci vorbirea este principalul vehicul al adevarului. in cea mai mare parte, concepfiile despre adevar ale universitilor sunt strans legate de struc- tura gi logica cuvantului tipirit. Pentru a exemplifica, voi relata aici o experienta personal care a avut loc in timpul unui ritual medieval, inci practicat pe scard larg, numit ,doctorat oral”. Folosesc termenul medi- eval in sens literal, pentru cin Eval Mediu studentii rau intotdeauna examinafi oral, iar traditia merge mai departe, alimentati de presupunerea ci un candidat trebuie si fie capabil si vorbeasci in mod competent despre opera sa scrisa. Dar, desigur, opera scrisa este cea care conteaza cel mai mult. in spera la care ma gandesc, problema legati de formele legitime de rostire a adevrului a fost ridicata la un nivel de constiingd rar atins. Candidatul a inclus in teza sa 0 nota de subsol cu scopul de a documenta un anumit citat, Nota respectiva suna asa: ,Marturie data cercetétorului la Hotelul Roosevelt, in data de 18 ianuarie 1981, in prezenta lui Arthur Lingeman gi a lui Jerrold Gross.” Patru din cinci examinatori au remarcat A aceasti forma de documentare nu este deloc adec- vata si cd ar trebui inlocuité cu un citat dintr-o carte —_—mm EERE Media ca epistemologie sau dinte-un articol. Nu esti jurnalist”, a remarcat un profesor. ,Se presupune cf ar trebui sé fii un c&rturar.” Poate din cauzi c& nu stia de existenta vreunei versiuni publicate a ceea ce i se spusese la hotelul Roosevelt, candidatul s-a apirat vehement, invocand ci acolo fuseseri prezensi martori, ci acestia erau disponibili pentru confirmarea autenticitapii declaratiei si ci forma jn care o idee este transmisa este irelevanti fapd de adevirul acesteia. Luat de valul propriei elocinge, candi- datul a argumentat mai departe ci in teza sa sunt mai mult de trei sute de referinge la Iucrari publicate si cd este putin probabil ca vreuna dintre ele si fie verifi- cata de citre examinatori, iar prin asta el voia sa ridice urmatoarea intrebare: De ce presupunefi acuratefea unci citéri tiparite, dar nu si a unei citari vorbite? ‘Rispunsul pe care [-a primi a fost urmitorul: gresesti crezind c& forma in care se transmite o idee este irele- vant’ fafa de adevarul acesteia. fn lumea academic, covintul tiparit este investit cu mai mult prestigiu si autenticitate decat cuvantul vorbit. Se presupune ca ceea ce spun oamenii este mai neglijent decat ceea ce pun in scris. Cuvantal seri se presupune a firezultatul reflectiei si revizuirii autorului, precum gi al verificiii din partea autoritiilor gi editorilor. Este mai usor de verificat gi de combitut gi este investit cu un caracter impersonal gi obiectiv, ceea ce reprezinta, cu siguranta, motivul pentru care in tez te-ai referit la tine insuti folosind termenul de ,cercetator”, si nu numele tius altfel spus, cuvantul seri, pin natura sa, se adreseaza lumii, nu individuh Cuvantul seris rezist, cuvantul rostit dispare; iatd de ce serierea este mai aproape de adevar decat vorbirea. In plus, suntem siguri c& ai prefera mai degrabii ca aceasti comisic sii dea o declaratie scrisi cd ai recut examenul 41 | 42 DISTRACTIA CARE NE OMOARK (daci va fi cazul) decit si fi-o spunem pe cale oral, Declaratia noastri scrisi va reprezenta ,adevarul”, Acordul nostru oral ar fi numai un zvon. ‘tn mod intelept, candidatul nu a mai spus nimic cu privire la acest subiect, cu excepfia faptului c& va face orice modificare pe care comisia i-o va sugera gi cd isi doreste mult ca, in cazul in care va trece ,oralul”, acest fapt si fie atestat printr-un document scris. A trecut examenul, iar cuvintele potrivite au fost fixate in scr. Al treilea exemplu de influent a canalelor media asupra epistemologiilor noastre poate fi extras din procesul marelui Socrate. In deschiderea apararii sale, adresindu-se unui juriu de cinci sute de oameni, el se scuzi ci nu are un discurs bine pregitit. Le spune fratilor atenieni cd va sovai, fi roagt si nu il intrerupa din cauza asta, fi roagi si il priveasc& precum pe un strin din alt ‘ras si promite c& va spune adevairul, fara artficii gi fara clocventd. Acest inceput este, desigur, caracteristic Ini Socrate, ins nu era caracteristic epocii in care a trait. ‘Asta deoarece — aga cum Socrate stia prea bine ~ fratii si atenieni nu vedeau principiile retoricit si expresia adevirului ca fiind independente una fata de alt Oamenii ca noi gisesc un farmec aparte in marturia fui Socrate pentru c& sunt obignuiti si considere retorica 0 impodobire a discursului ~ cel mai adesea pretentioasi, superficial si inutil. Dar pentru oamenii care au inven- tat-o, soft din Grecia secolului al V-lea i. Hr. gi urmagi Jog, retorica nu era numai un prilej pentru o interpre- tare dramatic, ci un mod indispensabil de a organiza argumentele si dovezile si, prin urmare, de a comunica adevarul.§ “Ong, Oraity,p. 108. Media ca epistemologie Retorica nu era doar un element-cheie in educatia atenienilor (cu mult mai important decit filosofia), ci si forma superioari de arti. Pentru greci, retorica era forma de scriere orald. Desi presupunea intotdeauna o prestatie oralé, puterea sa de a dezvalui adevirul rezida in puterea cuvantului scris de a prezenta argu- mentele intr-o progresie ordonaté. Desi Platon insusi a contestat aceasti conceptie asupra adevirului (asa ‘cum punem deduce din pledoaria lui Socrate), contem- poranii sii credeau ca retorica este mijlocul potrivit de a descoperi si articula ,opinia corecta”, Sa descon- sideri regulile retoricii, si iti expui gandurile intr-o ordine aleatorie, fri emfaza potrivita sau patosul de rigoare, erau lucrurijignitoare pentru inteligenfa publi- cului gi indicii ale falsitipi. Putem astfel presupune ci rulfi dintre cei 280 de jurayi care I-au gisit vinovat pe Socrate au procedat astfel din cauza ci metoda sa nu era consecventé cu substanta adevérului, aga cum ingele- geau ei aceasti legitur’. Ceea ce vreau si spun cu acest exemplu si cu cele de dinainte este cf ideea de adevar este profund conec- tat cu prejudeciile formelor de expresie, Adevarul nu apare gi nu a aparut niciodati neimpodobit. El teebuie s& apard in vesmintele potrivire sau nu va fi recunoscut, ceea ce este un alt fel de a spune ci ,adevarul” este un fel de prejudecati cultural’. Fiecare culturd considera ci adevarul este exprimat in cel mai autentic mod posibil folosind anumite forme simbolice, pe care o alta cultura! le-ar putea considera triviale sau irelevante, Intr-adevar, pentru grecii din vremea hui Aristotel si vreme de doud ‘ii de ani dupa aceea, cea mai bund cale de a descoperi si exprima adevarul stiinpfic a fost accea de a deduce natura lucrurilor dintr-un set de premise incontestabile, 43 | 44 DISTRACTIA CARE NE OMOARA ceea ce explici de ce Aristotel credea ci femeile au ‘mai putin dingi deca barbarii i cd bebelusii crese mai sindtogi daci sunt concepufi atunci cand vantul bate dinspre nord. Aristotel a fost cdsatorit de doud ori, dar, din céte stim, nu s-a gandit niciodatd sa le intrebe pe sofii dacd poate sf le numere dingii. Cat despre opiniile lui de naturd obstretici, purem presupune firé riscuri ca nu sa folosit de chestionare gi nici nu s-a ascuns in spatele perdelelor. Asemenea acte i-ar fi parut vulgare $i inutile, pentru ci nu acesta era modul de a determina adevirul lucrurilor. Limbajul deductiei logice oferea o { cale mai sigur’. ‘Nu trebuie si ne pripim in a ironiza prejudecdgile lui ‘Aristotel. Avem si noi, modernii, destule, de exemplu, egaltatea pe care o punem intre adevar si cuantifcare, Ca acesti prejudecata, ne apropiem uluitor de mult de credingele mistice ale lui Pitagora gi ale urmasilor lui, care incercau si supund total suveranitépii numerelor, Malti psihologi, sociologi, economist i alti cabalisti de dati recent sunt pierdusi daci nu au cifrele care si le spun adevirul. Va puter imagina, de exemplu, un eco- nomist modern care articuleaza adevruri despre nivelul de trai recitand 0 poezie? Sau povestind ce i s-a intam- plat intr-o plimbare nocturna prin East St. Louis? Sau oferind o serie de proverbe si parabole, incepand cu una despre un om bogat, 0 cAmilé si urechile unui ac? Prima varianti ar fi consideratd irelevant, a doua anecdoticd, jar a treia infantila, $i totusi, aceste forme de limbaj sunt cu siguranga capabile s4 exprime adevaruri despre relatiile economice, la fel cum sunt capabile si exprime adeviruri despre orice alte relagii, fiind, intradevar, utilizate de diferite popoare. Insi mintea moderna, care rezoneazi cu diverse metafore media, crede ci adevarul ee eee Media ca epistemologie §n economie poate fi cel mai bine descoperit si exprimat prin numere. Se poate si fie aga. Nu contrazic acest Jucru, Nu vreau decat sé atrag atengia asupra faptului cd exist un anumit element arbitrar in formele pe care le poate [ua rostirea adevérului. S4 ne amintim c& Galileo fa spus doar ci limbajul naturii este scris in matema- tick, Nu a spus c& fotul este scris in matematica. $i nici micar adevrul despre natura nu trebuie neaparat si fie teprimat matematic. In cea mai mare parte a istoriei ‘omului, limbajul naturii a fost limbajul mitului si al ritu- alului. Aceste forme, am putea adiuga, au avut calitatea de a lisa natura netulburati si de a incuraja credinja c& ‘oamenii fac parte din ea. Nu prea se cade ca un popor care mai are pugin si arunci planeta in aer si se bat cu pumnul in piept pentru ci a gisit adevarata cale de a vorbi despre natura. Nu spun toate acestea pentru a sustine relativismul epistemologic. Unele moduri de rostire a adevarului sunt ‘mai bune decat altele gi, prin urmare, au o influeni mai sandtoas’ asupra culturilor care le adopta. intr-adevar, sper si vi conving ci declinul unei epistemologii bazate pe tipar si ascensiunea concomitenti a unei episte- mologii bazate pe televiziune a avut consecinfe grave supra viepii publice gi c& suntem din ce in ce mai cara- {nseamné si crezi” a avut dintotdeauna un statut special ca axiom’ epistemologica, ins mai exista gi altele, care au céstigat sau au pierdut din importangé pe misurd ce culturile au trecut prin transformari ale media: ,s% spui inseamnd sé crezi”, ,s8 citesti inseamna si crezi”, si numeri inseamn’ si crezi”, si deduci inseamni a influengei canalului-de-comunicare. ,S% vezi! 45