Urme ale trecerii Sfântului Pavel prin Pafos

Daniela Șontică, 30 Iunie 2018

O țară frumoasă cum este Ciprul se poate mândri cu multe lucruri: combinația unică
de zone montane și de plaje cu nisip fin la țărmul Mării Mediterane, ruinele antice
conservate ingenios ce vorbesc despre măreția apusă a unui imperiu, facilitățile
civilizației și luxul hotelurilor, farmecul construcțiilor, ariditatea solului în contrast cu
prosperitatea generală, dar și cu bisericile creștine de azi, urmând credința
propovăduită chiar de Sfântul Apostol Pavel.

O călătorie recentă pe meleaguri cipriote m-a convins că insula despre care se

spune în orice pliant turistic că este locul de naștere al zeiței Afrodita este mai ales
un loc impregnat de creștinism, o țară în care locuitorii țin mult la învățătura predată
strămoșilor lor de Apostolul Neamurilor.

În cartea Faptele Apostolilor, Ciprul apare de cel puţin şase ori. Este prima etapă a
primei călătorii misionare a Sfântului Pavel, la care au luat parte și Barnaba, cel care
se născuse în această insulă, şi Marcu. Sfântul Pavel a început aici misiunea din
rațiuni practice, Ciprul se afla la întretăierea drumurilor maritime dintre Siria, Asia
Mică şi Grecia. Pavel a ajuns mai întâi în portul din Pafos, în sud-vestul insulei, după
care a mers în toate marile cetăți. În celelalte călătorii, apostolul a trecut de-a lungul
coastelor Ciprului.

O mărturie rămasă până azi în insulă care atestă trecerea pe aici a Sfântului Pavel
este Biserica „Sfânta Chiriachi Chrisopolitissa” din orașul Pafos. Aici, sfântul apostol
l-a întâlnit pe guvernatorul roman al Ciprului, Sergius Paulus. Din capitolul 13 al
Faptelor Apostolilor, aflăm că, după ce Pavel, Barnaba și Ioan Marcu au părăsit
Salamina, au venit în Cipru. Se pare că Sergius Paulus, auzind de propovăduitori, s-
a interesat îndeaproape despre mesajul pe care ei îl transmiteau. Un vrăjitor evreu,
pe nume Elimas, a încercat să surpe activitatea lor înaintea guvernatorului. Sfântul
Pavel l-a numit „plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiu al diavolului,
vrăjmaş a toată dreptatea”, iar vrăjitorul a orbit. Proconsulul Sergius Paulus, care era
„un bărbat inteligent, a căutat „stăruitor să audă cuvântul lui Dumnezeu”, iar când a
văzut orbirea lui Elimas, a crezut în Hristos, „mirându-se foarte de învățătura
Domnului”.

Apostolii au părăsit apoi Ciprul, navigând spre Perga Pamfiliei, în Asia Mică. Aceasta
a fost singura dată când Apostolul Pavel a vizitat Ciprul. Potrivit Faptelor Apostolilor,
Barnaba și Ioan Marcu s-au întors aici, iar tradiția spune că Barnaba a devenit întâiul
episcop al insulei.

Biserica paleocreștină „Panagia Chrisopolitissa”, ridicată în jurul Bisericii „Sfânta

Chiriachi”, este una din cele mai mari biserici bizantine descoperite în Cipru, datată
de arheologi ca fiind din sec. al IV-lea. Aceasta avea șapte nave, cu două abside
succesive la extremitatea de răsărit a navei centrale. În partea de apus are un nartex
și un atrium cu colonadă, pereții și podeaua bisericii originale erau acoperite cu
mozaicuri ce prezentau motive simbolice creștine.

În veacul al VI-lea acea biserică a fost mult lărgită și restaurată, din cele șapte nave
fiind păstrate doar cinci, iar absida interioară a navei centrale fiind dărâmată. Tot
atunci au fost realizate noi mozaicuri. Un secol mai târziu, biserica a fost distrusă, în
timpul celei de-a doua incursiuni arabe. Specialiștii în arheologie consideră că prin
secolele XI-XII o mică biserică a fost construită pe același loc, dar care, la rândul ei,
a fost înlocuită de biserica actuală închinată Sfintei Chiriachi, construită în sec. al
XVI-lea. Ruinele din partea de nord a bisericii arată că aici a fost ridicată o biserică în
stil gotic a unei mănăstiri franciscane, construită în sec. al XIV-lea și distrusă două
veacuri mai târziu.

Vizitatorii de azi pot merge pe un șir de pasarele pentru a admira de sus mozaicurile
ce se păstrează din primele veacuri și pentru a-și face o idee despre incinta care a
trecut prin atâtea întâmplări nefericite de-a lungul vecurilor.

În partea stângă a curții, se află o coloană cu vârf rotunjit despre care tradiția orală a
păstrat numele de „stâlpul Apostolului Pavel”. Potrivit tradiției locale, Apostolul ar fi
fost legat de acest stâlp și supus flagelării de către guvernatorul insulei înainte ca el
să se convertească. Acest lucru nu este consemnat în Faptele Apostolilor, dar
localnicii așa l-au păstrat în evlavie. Cert este că, în ciuda multelor vitregii ale istoriei,
credința ciprioților a rămas statornică, acest lucru datorându-se și puterii cu care
Sfântul Pavel le-a vorbit despre Hristos locuitorilor insulei, în urmă cu aproape 2.000
de ani.

Credințele înainte de creștinare

Cea mai îndrăgită dintre zeitățile grecești din Cipru era Afrodita, iar centrul cultului ei
era orașul Pafos. Aici se organiza în fiecare primăvară o mare serbare în cinstea ei la
care veneau pelerini din Asia Mică, Egipt, Grecia şi chiar din Persia. Ciprul a ajuns și
sub stăpânirea Ptolemeilor și a îmbrățișat cultul faraonilor. Dar în timpul stăpânirii
romane, în Pafos era reşedinţa proconsulului. Așadar, Pafosul vizitat de Pavel,
Barnaba şi Marcu era un loc ce trecuse prin multe stăpâniri și practici religioase, un
loc al luxului aristocratic roman, dar care a îmbrățișat învățătura creștină și a păstrat-
o până azi.
„Şi străbătând toată insula până la Pafos...”

„Şi erau în Biserica din Antiohia proroci şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se

numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod
tetrarhul, şi Saul. Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-
mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind şi
rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. Deci, ei, mânaţi de
Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Şi
ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Şi
aveau şi pe Ioan slujitor. Şi străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un
oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, proroc mincinos, al cărui nume era Bariisus, care era
în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta, chemând la sine pe
Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu, Dar le stătea împotrivă
Elimas vrăjitorul - căci aşa se tâlcuieşte numele lui - căutând să întoarcă pe
proconsul de la credinţă.

Iar Saul - care se numeşte şi Pavel -, plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, Şi a
zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului,
vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte?
Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o
vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine
să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se
foarte de învăţătura Domnului. Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei
împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors
la Ierusalim. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în
sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au şezut.” (Fapte 13, 1-14)

Galerie foto: