Atelier de autocunoastere

Despre rusine

Definitii

 Rusinea este descrisă ca o emoţie dureroasă acută, implicând imagerie negativă despre modul
defectuos in care persoana îşi închipuie că o percep ceilalţi, determinând o tendinţă de a fugi, de a
evita sau de a se ascunde.
 Rusinea este o emotie umana normala. Chiar este necesar sa avem acest sentiment al rusinii
pentru a fi cu adevarat oameni. Rusinea este emotia care ne da permisiunea de a fi umani. Rusinea
ne vorbeste despre limitele noastre. Ruisnea ne pastreaza in limitele noastre umane, dandu-ne de
inteles ca putem face greseli si ca avem nevoie de ajutor.

Tipuri de rusine

 sanatoasa
 toxica

Rusinea sanatoasa:

Timiditatea: un pic de timiditate este buna. O persoana care nu poseda nici cel mai mic grad de timiditate
poate sa intre orbeste in situatii sociale nefericite. Timiditatea ar trebui sa fie acea voce moderata care ne
sfatuieste s-o luam usor pentru a nu ne face de ras. Timiditatea este o limita naturala care ne pazeste de a
ne expune si de a fi ofensati de necunoscuti. Multi dintre noi se simt timizi cand este perspective de a ne
intalni cu un strain. Ne simtim sfiosi, ne balbaim sau vorbim greu, incurcat, iar acestea determina jena,
stanjeneala. In experienta timiditatii exista o rusine sanatoasa, ezitarea de a te expune. Un necunoscut
este, prin definitie, cineva ne-familiar, care nu este din familia noastra. Timiditatea noastra este o rusine
sanatoasa in prezenta unui strain. Ca toate emotiile, timiditatea ne semnaleaza sa fim prudenti pentru a
nu ne expune si pentru a nu fi raniti. Timiditatea este o granita care ne protejeaza sinele in prezenta
strainilor, a necunsocutului, a nefamiliarului. Timditatea poate deveni o problema serioasa cand isi are
radacinile in rusinea toxica, atunci cand vocea moderata nu mai cere prudenta, ci in schimb te obliga sa te
opresti, paralizandu-te in activitati ce ar putea sa genereze placere, satisfactie.

1 Gabriela Popescu, Psiholog, Consilier psihologic, Psihoterapeut,Facilitator de Constelatii Familiale,

Facilitator de creativitate, Trainer
Email: psihoterapeut@gabrielapopescu.ro; Tel:0724248921
Web: www.gabrielapopescu.ro
 Atelier de autocunoastere

Jena: Intr-o situatie jenanta, o persoana este luata pe neasteptate – este expusa cand nu este pregatita sa
se expuna, o persoana care se simte neputincioasa sa se descurce intr-o situatie in prezenta celorlalti.
Poate fi vorba de o stangacie fizica, de o sensibilitate accentuata in relationare sau de o incalcare a
etichetei. In astfel de situatii, putem experimenta inrosirea care insoteste sentimentul de rusine
sanatoasa. Inrosirea demonstreaza natura involuntara a rusinii, ce apare la expuneri neasteptate,
surpinzatoare

Rusinea toxica

 Rusinea ca emotie sanatoasa poate fi transformata in rusine ca fel de a fi, ceea ce duce la controlul intregii
identitatii. A avea rusinea ca identitate semnifica ca acea fiinta umana este imperfecta, gresita,
incomplete. Odata rusinea transformata dintr-o emotie intr-o identitate, ea devine toxica si
dezumanizanta.
 Rusinea toxica este sentimentul interior de a fi complet minimalizat sau insuficient ca persoana. Este o
auto-judecata.Persoana se simte deposedata de demnitate, expusa ca fundamental lipsita de valoare, rea
si profund respingatoare, de a nu fi bun de nimic, mic si neputincios. Rusinea toxica este o experienta
interna chinuitoare fata de o expunere subita. Este o anulare profunda traita primar din interior. Rusinea
toxica ne instraineaza atat de noi insine, cat si de celialti. Rusinea toxica te constringe si denatureaza
sensul existentei umane, determinand senzatia de a fi imperfect, nereusit. Ea nu mai este o emotie ce ne
semnaleaza limitele de protectie, ci o stare de a fi,definind pentru persoana nucleul identitatii. Ne negam
identitatea, pe noi insine, iar aceasta renegare cere acoperire, de aceea rusinea toxica face parada prin
multe invesmantari si deghizari. Ii place obscurul si secretul. Deoarece rusinea toxica consta in moduri de
a se ascunde, trebuie sa o desconspiram, invatand sa recunoastem multele sale fete si multele
comportamente de acoperire care distrag atentia.
 In rusinea toxica, Sinele devine un obiect de dispretuit, un obiect al dezgustului, in care nu te poti increde,
prin urmare persoana traieste senzatia ca nu este demn de incredere, ca Sinele nu-i ofera o baza solida de
siguranta.
 Imi este rusine devine Sunt rusinat, imperfect ca fiinta umana. Rusinea nu mai este doar o emotie printre
multe altele, ci devine Ruisne cu R mare, ce ocupa centrul Sinelui. Rusinea internalizata determina o stare
de inghet a fiintei. Rusinea nu mai este doar o emotie care vine si pleaca, ci devine o stare staruitoare si
generalizata de a fi insuficient, incomplet, cu defecte. Acest nucleu deficitar va fi baza in jurul caruia
celelalte sentimente despre sine vor fi experimentate. Treptat, dupa o perioada de timp, acest sentiment
de inghet se retrage din constiinta. Astfel, rusinea conditioneaza sensul identitatii, persoana devine o
persoana rusinata.

2 Gabriela Popescu, Psiholog, Consilier psihologic, Psihoterapeut,Facilitator de Constelatii Familiale,

Facilitator de creativitate, Trainer
Email: psihoterapeut@gabrielapopescu.ro; Tel:0724248921
Web: www.gabrielapopescu.ro
 Atelier de autocunoastere

Vinovatia

Vinovăţia este gândita, in general, a fi mai putin dureroasă decât rusinea şi determină un răspuns
emoţional mai adaptativ, incurajând oamenii să se schimbe, ducând la reconcilierea emotiilor negative.
Astfel, apărea un răspuns emoţional corespunzător gândului Sunt o persoana rea, şi un răspuns emotional
diferit pentru gandul Am făcut un lucru rau . Se poate spune că oamenii, care experimentează vinovăţia,
simt că au un mai mare control asupra viitorului deoarece ei au nevoie doar să-si schimbe
comportamentul, trăirea ruşinii poate conduce la sentimente de disperare, de inutilitate, din cauza
gandurilor de autodepreciere şi a comportamentelor corelate resimtite permanent de necontrolat.

Aceasta diferentiere a starilor depinde de perceptia subiectiva a persoanei asupra evenimentului si

mai putin de aspectele obiective ale situatiei. Examinand antecedentele rusinii, Tangney a gasit ca atat
variabilele obiective, situatie publica sau privata, cat si aprecierile subiective, justificari negative prin
propriile defecte, sunt importante.

Rusinea si umilinta

Umilinta este un sentiment negativ asociat cu faptul de a fi, sau de a te percepe pe sine ca fiind, in
mod nedrept, distrus, ridiculizat, injosit sau redus la tacere, in special, propria identitate este diminuata si
devalorizata. Desi, amandoua sunt emotii negative ce se refera la Sine, sunt cateva diferente importante
intre rusine si umilinta. Mai intii, rusinea presupune o evaluare individuala/subiectiva, avand in vedere
ideea ca fiecare isi apreciaza o nereusita in functie de standardele proprii. Aceasta evaluare poate sa
implice sau nu un observator (persoana sau grup), totusi, individul simte ca si cum ar exista o audienta cu
care ar fi interactionat. Poate exista sentimentul de rusine sau nu - in cazul in care o persoana are
sentimentul de a fi umilita fara senzatia de a fi facut o greseala in functie de propriile criterii.

Presupune o semnificatie profunda a interactiunii – cineva poata umili sau poate fi umilit, dar mereu in
relatie cu cineva sau cu ceva si sa se ia in considerare raportul inegal de putere din spatele acestor relatii.
In al doliea rand, in timp ce ruisnea este rezultatul unei judecati personale asupra unui esec (si asta implica
credinta ca o persoana trebuie sa se simta rusinata), umilinta tinde sa implice credinta (ca obiectiv) ca
persoana respectiva nu merita un astfel de tratament. In final, o diferenta importanta consta in
raspunsurile pe care ambele experiente le genereaza – in timp ce rusinea duce la concentrarea atentiei pe
interioriul persoanei si reactiile sunt de retragere, dorinta de a intra in pamant sau de a te ascunde,
umilinta implica concentrarea atentiei, energiei spre exteriorul persoanei, reactiile fiind de ostilitate, furie
si dorinta de razbunare.

3 Gabriela Popescu, Psiholog, Consilier psihologic, Psihoterapeut,Facilitator de Constelatii Familiale,

Facilitator de creativitate, Trainer
Email: psihoterapeut@gabrielapopescu.ro; Tel:0724248921
Web: www.gabrielapopescu.ro
 Atelier de autocunoastere

Functionarea autonoma

Odata introiecta, rusinea toxica functioneaza autonom, ceea ce inseamna ca se poate declansa in
interiorul persoanei fara sa existe un stimul evident. Este de ajuns ca o persoana sa-si imagineze o situatie
si sa simta rusine. Persoana poate fi singura si poate intra intra intr-o spirala a rusinii doar printr-o
conersatie interioara cu sine insasi. Cu cat cineva experimenteaza mai mult rusinea, cu atat devine mai
rusinoasa si showul continua. Este capacana rusinii care conduce la sentimentul de neajutorare.
Posibilitatea de a repara este blocata daca persoana se simte imperfecta, disfunctionala ca fiinta umana.

Spirala interna a rusinii

Apare un eveniment provocator – poate persoana vrea sa se apropie de cineva si apare brusc
sentimentul de rusine. Sau o remarca critica din parte unui prieten si rusinea apare din senin, atentia se
centreaza spre interior si experienta devine total interna, insotita de imagerie vizuala. Sentimentele de
rusine se misca in cerc, provocandu-se/determinandu-se la nesafarsit unele pe celelalte. Un sentiment
rusinos este retrait interior din nou si din nou, determinand adancirea semnificatiei de rusine, care
absoarbe si alte experiente neutre…pana cand, in final, Sinele se scufunda. Astfel, rusinea devine
paralizanta.

Spirala este unul dintre cele mai devastatoare aspecte ale rusinii, din punct de vedere functional.
Odata pusa in miscare, poate cauza retrairea altor experiente rusinoase si pozitia rusinii devine din ce in
ce mai solida in interioriul personalitatii

Rusinea privind sexualitatea

Se pare ca nici un aspect al activitatii umane nu a fost atat de asociat cu rusinea ca propria noastra
sexualitate. Sexualitatea este centrul/nucleul spetei umane. Sexul nostru nu se refera la ce avem sau
facem, ci la cine suntem. Este primul lucru pe care il observam la celalalt. Sexualitatea este o relitate
bazala printre toate lucrurile create. Energia noastra sexuala, libidoul nostru, este incarnarea proprie si
unica a insasi fortei vietii. Daca ne este rusine cu sexualitatea noastra ne este rusine de miezul identitatii
noastre.
4 Gabriela Popescu, Psiholog, Consilier psihologic, Psihoterapeut,Facilitator de Constelatii Familiale,
Facilitator de creativitate, Trainer
Email: psihoterapeut@gabrielapopescu.ro; Tel:0724248921
Web: www.gabrielapopescu.ro
 Atelier de autocunoastere

Perfectionismul

Perfectionismul este o regula din familie si constituie un nucleu in formarea rusinii toxice. Il regasim
promovat atat de sistemul cultural, cat si de cel religios. Perfectionismul neaga rusinea sanatoasa prin
asumarea faptului ca trebuie sa fim perfecti. O asemenea asumare neaga faptul ca oamenii au anumite
limite firesti, naturale. Perfectionismul neaga faptul ca noi facem greseli uneori si ca este normal sa facem
greseli. Perfectionismul este implicat ori de cate ori urmam un norma sau standard negativ si il
absolutizam. Odata absolutizata, acea norma devine etalon pentru orice, comparand si analizand totul
dupa ea. Rusinea toxica creeaza oamenii care fac, care trebuie sa faca sa fie bine. Doar prin efectuarea
unor lucruri, oamenii se simt bine cu ei insisi.

Sistemul scolar promoveaza o masura a rusinii cand stabilesc/clasifica inteligenta oamenilor. John Holt
spune ca adevaratul test al inteligentei nu este ceea ce stii sau ce iti amintesti din memorie la un examen,
nu este ceea ce stii cum sa faci, ci ceea ce poti sa faci cand nu stii ce sa faci.

Perfectionismul alimenteaza competitia distructiva. Dar un sistem perfectionist ca scoala actuala

incurajeaza trisatul/inselatoria si determina nivele ridicate de distres. Calificativele sunt afisate public
pentru ca toata lumea sa vada si astel are loc o expunere rusinoasa a celor care au calificative rele,
proaste. Insusi adjectivul rau conduce prin sensul sau la o rusine caracteriologica, la rusine ca trasatura
definitorie. Fiecare persoana este impotriva colegului intr-o stare de straduinta continua. Sensul natural de
asociere si cooperare s-a pierdut. Un sistem perfectionist determina scenariul comportamental cum sa fac
sa fie bine/cum sa fac sa inteleg foarte bine/cum sa fac sa fac foarte bine. Roluri diferite/rigide specifice
sexelor sunt inca sustinute in societatea noastra si sunt simboluri de masurare a perfectiunii - e vorba de
femei adevarate si barbati adevarati.

Un perfectionist nu are simtul unei rusini sanatoase; nu are un sens interior al limitelor. Perfectionistii nu
stiu niciodata cat de mult implica suficient de bine. Perfectionismul este invatat atunci cand cineva este
valorizat doar pentru ce face. Perfectionismul apare atunci cand dragostea si acceptarea parentala sunt
dependente doar de performanta. Performanta este intotdeauna relationata cu ceea ce este exterior
sinelui. Copilul este astfel invatat sa se straduiasca inaintea si in afara lui. In acest fel nu isi poate gasi un
loc in care sa se odihneasca si sa aiba bucurie si satisfactie interioara. Perfectionismul genereaza
intotdeauna un standard comparativ dincolo de limitele persoanei. Nu conteaza cat de mult incearca, sau
cat de bine face – perfectionistul nu se va masura niciodata cu reperul pe care il are si cu care se compara
permanent. Ne-atingerea standardului genereaza concepte despre ce este bine si ce este rau, ce inseamna
‚mai bine’, ce inseamna ‚mai rau’. Perfectionismul incita la comparatii, iar conceptiile despre bine si rau
5 Gabriela Popescu, Psiholog, Consilier psihologic, Psihoterapeut,Facilitator de Constelatii Familiale,
Facilitator de creativitate, Trainer
Email: psihoterapeut@gabrielapopescu.ro; Tel:0724248921
Web: www.gabrielapopescu.ro
 Atelier de autocunoastere

conduc la tendinta de a judeca si de a moraliza. Comparatiile sunt mecanisme majore prin care persoana
continua sa se rusineze interior. Prin comparatii, persoana isi face singura in interior ceea ce a fost produs
in afara ei. Compararea si judecarea conduc la competitivitate distructiva care serveste la intrecerea si
depasirea celorlalti, mai degraba decat la maximizarea potentialului interior, individual. Competita de
dragul de a-i intrece pe altii produce deseori o dispozitie proasta si genereaza dependenta.
Greselile ca avertismente  Rusinea toxica, sub masca perfectionismului, schimba avertismentul intr-un
rechizitoriu moral. Devii atat de preocupat sa te aperi de vocile critice interioare incat pierzi ocazia sa fii
atentionat de avertismentul greselii. Obisnuieste-te sa percepi greseala ca avertisment. Concentreaza-te
pe avertisment si nu pe culpabilitate.
Greselile ca facilitatoare de spontaneitate  Daca stii ca poti sa gresesti si ca vei face greseli vei putea sa-
ti traiesti viata cu vitalitate si spontaneitate. Stiind ca vei face greseli iti permite sa cauti noi informatii si
solutii si te impiedica sa crezi ca stii totul. Teama de greseli anihileaza creativitatea si spontaneitatea. Calci
ca pe oua si esti mereu temator sa spui ce gandesti sau ce simti. Daca nu ti se permite niciodata sa spui ce
este in neregula, poti sa nu simti niciodata suficient pentru a spune ce este in regula.
Greselile ca profesori Nu poti invata fara greseli. Procesul de invatare a fost definit ca o aproximare
succesiva. Greselile sunt o forma de feedback – studentii si elevii care se tem sa faca greseli au dificultati
de invatare. Le este teama sa abordeze noi domenii pentru ca exista posibilitatea sa nu le inteleaga.
Definind greselile ca un feedback necesar in procesul invatarii ne acorda posibilitatea de a ne relaxa si de a
ne focaliza pe asimilarea progresiva de noi sarcini. Greselile sunt informatii despre ce functioneaza si ce nu
functioneaza. Greselile nu au nici o legatura cu ceea ce meriti sau cu cat de inteligent esti. Greselile sunt
pur si simplu pasi de urmat pentru atingerea unor scopuri. O greseala este orice lucru pe care il faci si
despre care, mai tarziu, prin reflectie, iti dai seama ca ai fi dorit sa il faci intr-un mod diferit. De asemenea,
se refera la lucruri pe care nu le-ai facut dar pe care, mai tarziu, prin reflectie, iti dai seama ca ai fi dorit sa
le faci. Intelegerea ulterioara este foarte importanta – sintagma-cheie este ‚mai tarziu’. Interpretarea
ulterioara este cea care defineste o actiune ca greseala. ‚Greseala’ este un termen, o eticheta pe care o
aplici retrospectiv. Etichete mai potrivite pentru un lucru facut care ne apare ulterior ca fiind ‚gresit’ ar fi:
‚neintelept’, ,ineficient’, ‚inutil’. Acesti termeni ofera mai multa acuratete in evaluarea propriilor actiuni.

Pedagogia/educatia periculoasa/otravitoare, care are urmatoarele reguli:

1. Adultii sunt stapanii copilului oricum dependent de ei.

2. Ei stabilesc ce este bine si ce este rau.

6 Gabriela Popescu, Psiholog, Consilier psihologic, Psihoterapeut,Facilitator de Constelatii Familiale,

Facilitator de creativitate, Trainer
Email: psihoterapeut@gabrielapopescu.ro; Tel:0724248921
Web: www.gabrielapopescu.ro
 Atelier de autocunoastere

3. Copilul este facut responsabil pentru furia parintilor.

4. Parintii trebuie mereu mereu protejati.
5. Afirmarea sentimentelor sanatoase constituie o amenintare pentru autoritatea parintilor.
6. Vointa copilului trebuie inabusita cat mai repede

Alice Miller identifica conditii pentru o oglindirea buna cu un parinte cu granite sanatoase, puternice

1. Impulsurile de agresivitate ale copilului sunt neutre, pentru ca nu ameninta parintii.

2. Nevoia de autonomie a copilului nu este experimenta ca o amenintare de catre parintii.

3. Copilul poate sa depinda si sa foloseasca suportul lor pentru ca parintii sunt serparati ca identitate
de copil.

4. Independeanta parintilor si granitele lor sanatoase permit copilului sa-si delimiteze si sa-si
reprezinte propriul Sine.

5. Datorita faptului ca copilului i se permite sa-si exprime sentimente ambivalente, el poate invata
privindu-se pe sine si pe parinti ce este bine si rau, decat sa faca delimtari teoretice dihotomice intre bine
si rau.

7 Gabriela Popescu, Psiholog, Consilier psihologic, Psihoterapeut,Facilitator de Constelatii Familiale,

Facilitator de creativitate, Trainer
Email: psihoterapeut@gabrielapopescu.ro; Tel:0724248921
Web: www.gabrielapopescu.ro