Separarea si mersul la gradinita

Mecanismele de aparare ale parintilor:

 Negarea: negarea importantei pe care o are atat pentru parinte cat si pentru copil, incercarea de
a se autoconvinge ca nu este atat de important
 Proiectia: proiectarea in educator a tuturor abilitatilor parentalesi autocuplabilizare totala sau
opusul situatiei, invinovatirea ingrijitorului pentru tot ceea ce se intampla
 Detasarea: o anumita distanta emotionala, o nevoie de a te simti mai putin implicat cu copilul,
sa nu-ti pese prea mult deoarece doare mult prea mult daca iti pasa.

Pregatirea pentru separare/gradinita

 Parintii sa faca fata propriilor sentimente de pierdere, sa-si acorde timp de acomodare cu
aceasta idee
 Sa pregateasca copilul din timp (comunicarea cu copilul, modificarea treptata a programului
copilului, astfel incat acesta sa fie apropiat cu cel al gradinitei, prezentarea cladirii gradinitei, a
educatoarei)
 Copilul va avea o reactie (plans, agatatul de painti). Regresia poate aparea si va adanci
vulnerabilitatea parintelui la separare
 Copilul va simti anxietatea parintelui si asta ii va intensifica propria neliniste
 Multi copii au nevoie de obiecte tranzitionale(o paturica, o jucarie de care s-au atasat), mai ales
in perioada despartirilor.
 Cand copilul este dus la gradinita, i se prezinta posibilitatile de joc si activitate, i se ofera un
spatiu personal, un dulap, un sertaras. In acest moment e recomandat ca parintele sa ramana
alaturi de copil, intr-un loc special amenajat sau in curtea gradinitei. Si copilul si mama au nevoie
sa se simta in siguranta si asta nu se poate intampla cu oameni noi si necunoscuti.


Recomandari

 Reuniuni si ritualuri:
o Acordarea unui timp in exclusivitate copilului
o Micul dejun ca un mod de a comunica
o Cititul inainte de culcare
o Baia copilului
 E mai usor de facut fata separarii atunci cand fiecare stie ca urmeaza o reantalnire
 Stabilirea unor intalniri sigure si regulate cu fiecare copil

„Puncte de cotitura, T. Berry Brazelton, Joshua Sparow”