Pro moralitate, anti corupţie!

Mă gândesc cu durere la cazurile de malpraxis din spitalele din România, la oamenii

nevinovaţi care suferă de pe urma incompetentei sau a nepăsării medicilor, nepăsare
generată de cele mai multe ori de lipsa "atenţiilor" devenite tradiţie.

Mă gândesc la oamenii în vârstă, care ar trebui să găsească în spitale un pat

confortabil, linişte, înţelegere şi tratament de calitate; la copiii condamnaţi la o viaţă de
durere, în urma tragediilor de care auzim tot mai des: copii arşi în incubatoare sau
infectaţi cu viruşi din neglijenţă.

De asemenea, mass-media ne reaminteşte zilnic faptul că trăim într-o lume în care

proverbul "hoţul neprins, negustor cinstit" pare să fie motto-ul politicienilor. O lume în
care dacă vrei să fii băgat în seamă trebuie să fii darnic, iar dacă nu prezinţi această
calitate rişti să trăieşti la limita supravieţuirii.

Întreg sistemul bugetar din România este "infectat" de corupţie; astfel, admiterea
elevilor în şcoli, şi chiar în grădiniţe, se face pe bază de "licitaţie". Cine dă mai mult,
obţine locurile cele mai bune. Justiţia oferă dreptate celor cu buzunare largi, iar
guvernul aplică legile cu un evident favoritism.

Corupţia, reprezentată de orice formă de abatere de la moralitate, este un fenomen

mondial, real şi cotidian. Resemnarea naivă a oamenilor în faţa acestui fenomen
reprezintă lanţul care ne înfăşoară tot mai strâns.

Corupţia ia amploare cu fiecare zi, cu fiecare delict trecut cu vederea, la fel cum
celulele canceroase, în lipsa tratamentului, se extind şi îmbolnăvesc întreg corpul uman.
Corupţia pune stăpânire pe noi. La început ne limitează oportunităţile, apoi ne privează
de ele.

Nimic din ceea ce mă înconjoară nu-mi oferă siguranţă, tot ce aud şi văd mă
nelinişteşte şi ştiu că mergem din rău în mai rău.

Visele copilăreşti mi se spulberă rând pe rând, realizez cu tristeţe ca viaţa e dură, că

nimic din ceea ce mi-am imaginat că voi deveni , nu se poate realiza fără compromisuri.

Cu cât înaintez în viaţă descopăr cum răutatea şi lăcomia oamenilor, alimentate de

corupţie, iau proporţii ameninţătoare.

În timp ce politicienii dorm confortabil în fotolii, lumea se confruntă cu o criză socială

care ne afundă tot mai adânc în mlaştina vieţii.

Pentru a ieşi din această criză trebuie, în primul rând, să fie redusă corupţia, iar
acest lucru începe cu noi, cu fiecare, prin simpla decizie de a fi morali şi de a insufla
semenilor noştri principii sănătoase.

În România însă, corupţia este o adevărată boală, iar măsurile luate în sensul
diminuării ei s-au dovedit a fi ori insuficiente ori incompetente. Nivelul scăzut de
încredere al cetăţenilor faţă de instituţiile statului ar trebui reabilitat, pentru a atinge
"normalitatea" altor state.

Consider că o posibilă soluţie în privinţa aceasta ar fi numirea unor lideri tineri care,
deşi lipsiţi de experienţă, sunt mai motivaţi să conducă ţara înspre progres şi
modernizare decât clasa politică actuală, îmbătrânită.

De asemenea, criteriile de selecţie ai acestor potenţiali lideri trebuie să aibă la bază

competenţe reale şi dovezi concrete de integritate şi transparenţă, atât a procesului de
selecţie, cât şi a caracterului candidaţilor.

În acest sens, noţiunea de -răspundere politică - ar trebui împuternicită prin

instrumente mai eficiente şi mai diversificate decât cele actuale (vot, referendum).
Astfel, practicarea unei democraţii autentice, prin implicarea mult mai activă a populaţiei
va împrospăta simţul civic la nivelul societăţii, iar factorii decizionali se vor simţi
responsabilizaţi să acţioneze cu cinste şi patriotism.