Tehnici asociate nevoii de a respira si de a avea o buna circulatie

1. Evaluarea functiilor vitale ( puls, tensiune, respiratie, temperatura): Se masoara si se

noteaza in foaia de observatie cand pacientul:
 Este admis intr-o unitate spitaliceasca
 Este externat
 Dimineata si seara
 Inainte si dupa proceduri invazive (toracocenteza,cistografie)
 Inainte si dupa interventii chirurgicale
 Ori de cate ori situatia o impune (acutizari)
2. Interventii pt mentinerea sau favorizarea expansiunii pulmonare:
 Exercitii respiratorii:
o se aseaza bolnavul in pozitie sezand
o va fi rugat sa inspire profund si sa expire prelungit cu buzele stranse.
o favorizeaza oxigenarea la bolnavii anxiosi.
o creste volumul total de aer expirat diminuand spatiul nefolosit al plamanului;
 Spirometrie de debit :
o se efectueaza cu ajutorul unui recipient din plastic, prevazut cu bile colorate.
o se aseaza bolnavul in pozitie sezand,
o se introduce piesa bucala in gura pacientului,
o se solicita bolnavului sa inspire lung si lent, moment in care bilele se vor
ridica.
o se considera inspir satisfacator daca bilele stau ridicate timp de 4-6 sec.
o se scoate piesa bucala din gura pacientului
o se roaga pacientul sa expire normal.
 Drenajul toracic:
o scop – drenarea lichidelor sau a aerului din cavitatea pleurala.
o sisteme de drenaj:
 Kit pt punctionare si punga colectoare
 Kit pt punctionare si sistem in aspiratie.
 Mobilizarea secretiilor:
o Hidratarea- la un pacient hidratat tusea disloca cu usurinta secretiile (2000
ml/24 h);
o Umidificarea – se realizeaza cu recipiente de apa asezate langa o sursa de
caldura sau cu umidificator;
o Nebulizarea – pulverizarea = utilizarea aerosolilor (amestec de gaz si
medicament dispersat in particule sferice de ordinul micronilor:
bronhodilatatoare, antibiotice, antialergice si expectorante)
o Tapotarea – lovirea peretelui toracic cu mana, ritmic, timp de 1-2 min, de la
baza plamanilor spre apice (varful plamanului). Este contraindicat la cei cu
osteoporoza sau sangerari.
o Drenajul postural – pacientul va sta intr-o pozitie care sa favorizeze
eliminarea secretiilor cu conditia sa nu-i altereze respiratie.
3. Interventii pentru mentinerea cailor respiratorii libere:
 Intubatia orofaringiana:
o se foloseste pipa Guedel;
o hiperextensia capului;
o introducerea pipei (atentie la alegerea lungimii corespunzatoare).
 Intubatia orotraheala:
 o se efectueaza sub anestezie, daca nu este o urgenta medicala (stop respirator /
cardio-respirator);
o capul in hiperextensie;
o lama laringoscopului este introdusa in gura apasand limba si evidentiand
traheea;
o se introduce sonda traheala, lubrifiata;
o se introduce 20 ml aer in balonasul sondei, astfel fixand-o pe trahee;
o se incepe ventilarea.
o Accidente si incidente:
 Ruperea corzilor vocale sau a traheii prin folosirea sondelor de calibru
prea mare;
 Edem glotic dupa detubare.
 Aspiratia orofaringiana sau nasofaringiana:
Definitie: Introducerea unei sonde prin cavitatea nazala sau cavitatea bucala pana in faringe,in
vederea aspirarii secretiilor.
Scop: evacuator si explorator (=de diagnostic).
Materiale necesare:
o Aspirator
o sonde sterile
o manusi sterile
o solutie sterila pentru umectarea sondei
o camp sau prosop
Pregatirea bolnavului:
o psihica: se explica pacientului necesitatea tehnicii si in ce consta, asigurandu-l
ca nu este dureroasa.
o fizica: se aseaza bolnavul in pozitie semisezand, cu capul intr-o parte(bolnavii
inconstienti in decubit lateral cu capul spre asistenul executant);
Tehnica:
o Se protejeaza lenjeria cu prosopul;
o Se imbraca manusile sterile;
o Se fixeaza sonda la aparatul de aspiratie;
o Se umecteaza sonda la capatul liber;
o Se introduce sonda in cavitatea bucala sau nas pana in faringe;
o Se aspira timp de maxim 15 sec, rotind usor sonda, si numai in timpul
manevrei de extragere a sondei
o Se pot recolta probe pentru laborator;
o Se indeparteaza prosopul;
o Se reorganizeaza locul de munca.
 Traheostomia.
Definitie: Realizarea unui orificiu la nivelul traheii prn incizie chirurgicala si introducerea
unei canule prin acest orificiu asigurand astfel respiratia pe aceasta cale.
Material necesar:
o Trusa pt traheostomie;
o Campuri sterile;
o Manusi sterile
o Seringi, ace, anestezic, antiseptic.
Pregatirea bolnavului:
o Psihica:daca nu este o urgenta medicala, se explica bolnavului necesitatea si in
ce consta tehnica;
o Fizica: se pozitioneaza bolnavul in decubit dorsal, cu capul in hiperextensie
 o se realizeaza campul operator
o se asista medicul
o dupa introducerea canulei, aceasta se fixeaza in jurul gatului cu ajutorul unei
mese
Ingrijiri dupa traheosomie:
o toaleta plagii
o umidificarea aerului inspirat
o toaleta cavitatii bucale
o piesa interioara va fi curatata de cel putin 2 ori pe zi cu apa oxigenata.
Decanularea :
o scoaterea canulei se face progresiv, timp de cateva ore pe zi.
o daca apar semne de hipoventilatie, se reintroduce iar in zilele urmatoare va fi
scurtat intervalul fara canula.
o foarte importanta psihoterapia, deoarece bolnavul s-a dezobisnuit sa respire pe
nas
 Aspiratia traheobronsica.
o aceleasi materiale, aceeasi tehnica doar ca sonda va fi introdusa prin orificiul
canulei
4. Oxigenoterapia.
Definitie:
 Corectarea deficitului de oxigen din organism.
Scop:
 asigurarea unei cantitati necesare de oxigen in tesuturi prin combaterea hipoxiei.
Metode de realizare:
 Prin sonda nazala
 Prin masca
 Prin ochelari (max 4 litri / minut)
 Prin cort.
Administrarea oxigenului se va realiza dupa permeabilizarea cailor respiratorii.
Surse de oxigen:
 Staţie centrală de oxigen.
 Butelie de oxigen de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.
Materiale necesare:
 Sursă de oxigen.
 Manometru.
 Barbotor – umidificator (cu apă distilata).
 Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen.

Incidente si acidente:
 Asfixia bolnavului in caz de rasturnarea umidificatorului (apa din umidificator este
impinsa prin tubulatura)
 Iritarea mucoasei
 Hemoragie alveolara (in cavul folosirii mai multor litri de oxigen pe minut, timp
indelungat)
 Distensie abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag.