Sunteți pe pagina 1din 6

Despre disciplina bisericii

Intro...
Din când în când este nevoie să recapitulăm concepte ca acestea care uneori ajung schilodite în
conversaţiile noastre zilnice datorită menţiunii doar a unui aspect al lor. În cazul disciplinei bisericii unul
dintre aspectele frecvent menţionate ale ei este momentul în care un creştin căzut în păcat continuă să
persiste într-un mod de viaţă care aduce ocară numelui lui Hristos, ameninţă mărturia noastră în localitate
şi atunci se aduce în discuţie necesitatea disciplinei în biserică. Din nefericire, cam aşa stau lucrurile.
Când se pomeneşte disciplina bisericii se face doar cu scopul excluderii cuiva din biserică. Aceasta este o
mică parte a disciplinei bisericii, dar este adevărat, una importantă şi finală.

Necesitatea a făcut ca de multe ori în ultima vreme să se vorbească desdespre disciplina în biserică. Ce
este această disciplină a bisericii? Foarte mulţi creştini abătuţi ne-au obligat în ultima vreme să ne
confruntăm cu subiectul de faţă.

Intenţia mea în abordarea acestui subiect este de a preveni momentul acela, iar dacă totuşi soseşte să ne
cunoaştem toţi rolurile în exercitarea şi menţinerea disciplinei bisericii.

Nu vă temeţi că asistaţi în acest moment la introducerea "milităriei" în biserică şi nici a elaborării


vreunui "regulament de ordine interioară" a Capelei Creştine Petroşani! Cu toate acestea biserica ca şi
adunare spirituală a celor mântuiţi din păcat este caracterizată de sfinţenia vizibilă lumii a celor ce o
alcătuiesc. În momentul când această manifestare a sfinţeniei personale a Domnului din noi este umbrită
de felul păcătos de viaţă al cuiva trebuie luate măsurile biblice cuvenite să se refacă aceea reflecţie a
caracterului lui Dumnezeu din noi. Una dintre cele mai importante măsuri este disciplina bisericii,
concept care din păcate a suferit, fie nişte grave abuzuri şi deformări încât la simpla lui menţiune unii
tresar speriaţi, ori a fost ignorat şi neglijat în mod nepermis într-atâta încât unii când aud de ea se gândesc,
poate la un exerciţiu fizic de înviorare!? Sau, poate la introducerea în biserică taxe şi impozite, zeciuială
sau colectă.

Există mai multe aspecte ale disciplinei bisericii care trebuiesc de asemenea evidenţiate în discuţia
noastră asupra ei. Unul dintre acestea este :

1. Disciplina personală a creştinului individual -- sau, disciplina de sine a fiecărui membru .

Aceasta implică devotarea creştinului în a trăi pentru ce a fost mântuit. La acest devotament creştinul
aderă în mod conştient. Adică, nu aşteaptă ca "Domnul să o facă" pentru el, ci este un aspect asupra căruia
el se concentrează cu toată responsabilitatea de care este capabil ca şi persoană regenerată spiritual.

Ascultaţi câteva enunţuri strict biblice ale disciplinei personale a creştinului individual:
(Aleg pe sărite doar câteva)

Romani 12:1,2 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu,să aduceţi trupurile
voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă
duhovnicească...

Efeseni 4:17-22 Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc
păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui
Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice
pic de simţire, s-au dedat la desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi
învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi
fost învăţaţi, cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi ...

2 Petru 1:5-8 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta,
cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia,
dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste
lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a
Domnului nostru Isus Hristos.

În 1 Corinteni 9:24-27 Pavel foloseşte imaginea unui atlet pentru a ne descrie cum se disciplinează
singur şi a ne îndemna să o facem şi noi:

Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi
dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de
înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veşteji: noi să facem lucrul
acesta pentru o cunună, care nu se poate veşteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro
alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-
l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Spre deosebire de sportivi noi ne disciplinăm pentru o cunună care nu se poate veşteji. Şi mai ales, o
facem ştiind pentru ce "concurăm". Dacă într-o competiţie sportivul luptă pentru un posibil loc câştigător,
creştinul are "locul câştigător" asigurat. Lupta lui s-a dat la cruce. El are viaţa veşnică pentru că a crezut
în Isus Hristos ce s-a dat pe aceea cruce. Pavel spune că se autodisciplinează pentru ca după ce le-a vorbit
unora de sfinţenie şi neprihănire să nu se dezică înaintea lor de acestea trăind contrar lor.

Da, într-adevăr postul este o recunoscută metodă de disciplinare a corpului. Cuvintele următoare ale
puritanului William Secker nu mai au nevoie de vreun comentariu:

"Prin postire trupul învaţă să asculte de suflet, iar prin rugăciune, sufletul învaţă să comande
(poruncească) trupului."

Pentru a ne putea implica în a doua şi a patra formă de disciplină în biserică trebuie să se poată spune
despre noi că facem ce se spune mai jos:

Evrei 12:12-13 Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu
picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopateaza să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie
vindecat.

Este o condiţie! Ca să disciplinăm pe alţii trebuie să fim noi înşine disciplinaţi. Să ne examinăm singuri
vieţile şi să ne asigurăm că nu ne facem vinovaţi de ipocrizie.

2. Disciplina personală şi comună prin învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu.

Aceasta parvine prin expunerea la studiul biblic, la predicarea Cuvântului despre care se spune că este de
folos să antreneze, să corecteze şi să dea disciplină în neprihănire.

2 Timotei 3:16,17 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre,
să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu
totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Pastorii şi învăţătorii ce mânuiesc cu inspiraţie Cuvântul ating ţelul prevăzut de Hristos în rânduirea lor în
Biserică, şi anume spre echiparea, disciplinarea şi maturizarea sfinţilor. Vezi,

Efeseni 4:11-14 El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi
învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui
Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de
om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi
încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele
de amăgire;

Scopul învăţăturii este de a-i face pe oamenii lui Dumnezeu să fie mai bogaţi spiritual, mai eficace, şi
mai sfinţi. Testul propovăduirii Scripturii nu este dacă ne face să ne simţim mai bine ci dacă ne face mai
buni creştini! Disciplinarea prin învăţătura Scripturilor reprezintă pregătirea care modelează, îndreaptă,
întăreşte şi perfecţionează sfinţii.

Aceasta este o a doua formă de disciplinare care se face la nivel individual cât şi congregaţional.

3. Un alt aspect al disciplinei Bisericii este cel care ia o formă mai dramatică sub forma pedepselor
şi încercărilor de tot felul rânduite de Dumnezeu. Este vorba de disciplina administrată de Tatăl
nostru ceresc.

Despre ea se vorbeşte în Evrei 12:5-8:

(înlocuiţi "pedeapsă" cu "disciplină") Şi aţi uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: ,,Fiule, nu
dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul
pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte." Suferiţi pedeapsa
(Supuneţi-vă disciplinei): Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care
nu-l pedepseşte tatăl? Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori
din curvie, iar nu fii.

Plângerile 3:31-33 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, când mâhneşte pe cineva, Se
îndură iaraşi de el, dupa îndurarea Lui cea mare: caci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte
bucuros pe copiii oamenilor.

4. Ultimul aspect al disciplinei bisericii este cel care posedă forma publică cea mai evidentă. Este
vorba de disciplina restaurativă.

Dacă în cazul disciplinei Domnului nu toate formele ei sunt perfect vizibile, unele pedepse şi încercări
trimise disciplinar de El putând-se percepe doar la nivelul sufletului creştinului, cea
restaurativă dobândeşte forme publice foarte clare. Ea poate conduce, fie la separarea de credinciosul
nepocăit, care persistă în păcat şi aduce ruşine numelui lui Hristos, fie la readucerea lui în mijlocul
adunării creştine care păstrează şi respectă standardul de sfinţenie adus de Hristos.

Dacă în primul rând am văzut că disciplina bisericii se face şi menţine de către credincios în mod
individual, de către pastori şi învăţători în mod public prin învăţarea Cuvântului, de către Dumnezeu
Tatăl în mod personal, disciplina restaurativă revine tuturor celor ce sunt "duhovniceşti", adică pe
"creştineză", "o duc bine cu Dumnezeu".

Să observăm că TOŢI au de câştigat când se face disciplina!

Atunci când întreprinzi paşii de corectare şi restaurare în părtăşie a credinciosului căzut în păcat nu faci
decât să demonstrezi dragostea biblică. Lucrul acesta (disciplina) nu doar că-l încurajează pe un frate în
credinţă să revină la dragostea dintâi faţă de Mântuitorul său, dar oferă prilejul şi celor implicaţi în
procesul disciplinării să examineze profunzimea dragostei lor faţă de Hristos.

CINE?
Cine este în măsură să se implice în aplicarea ei? Să iniţieze acest proces?

Ea se motivează de porunca dată de Pavel creştinilor din Galatia şi precizează cine anume se implică în
ea:

Galateni 6:1 Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, cari sunteţi
duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

CUM?
Disciplina restaurativă este iniţiată de acei creştini spirituali ce trăiesc fără reproş. Blândeţea este
forma în care se face aşa ceva avându-se în vedere că deşi sunt spirituali, cei ce se implică în confruntarea
şi restaurarea unui frate căzut rămân susceptibili (vulnerabili?) aceloraşi păcate pe care le condamnă la
acela.
Să ne amintim că despre Isus s-a spus că El...

Nu va frânge o trestie rupta, şi nici nu va stinge un fitil care fumega, pâna va face sa biruie
judecata. Matei 12:20

Isaia 42:3 Trestia frânta n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde înca, nu-l va stinge. Va vesti
judecata dupa adevar.

Iuda 22-23 Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc;
de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.

Iacov 5:19-20 Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul, să
ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va
acoperi o sumedenie de păcate.

Deci iată că disciplina restaurativă este poruncită să se întreprindă, dar nu oricum ci în spiritul dragostei.

2Corinteni 2:6-8 Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost data de cei mai mulţi; aşa
ca acum, este mai bine sa-l iertaţi, şi sa-l mângâiaţi, ca sa nu fie doborât de prea multa mâhnire. De
aceea, va rog, sa va arataţi iaraşi dragostea faţa de el;

Care indică atât scopul disciplinei -- pentru restaurarea, aducerea înapoi a celui căzut -- cât
şi modalitatea -- în dragoste.

CÂND?
Pentru ce se disciplinează? Pentru ameninţările asupra învăţăturii, unităţii şi purităţii:

1. Pentru eroarea doctrinară -- aceasta necesită o aspră disciplinare!

1Timotei 1:18-20 Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, dupa proorociile facute mai înainte
despre tine, este ca, prin ele sa te lupţi lupta cea buna, şi sa pastrezi credinţa şi un cuget curat, pe
care unii l-au pierdut, şi au cazut din credinţa. Din numarul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe cari i-
am dat pe mâna Satanei, ca sa se înveţe sa nu huleasca.

Etc., vezi Galateni 1. Pentru pervertirea evangheliei!

1Timotei 6:3-5 Daca învaţa cineva pe oameni învaţatura deosebita, şi nu se ţine de cuvintele
sanatoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învaţatura care duce la evlavie, este plin de
mândrie, şi nu ştie nimic: ba înca are boala cercetarilor fara rost şi a certurilor de cuvinte, din cari
se naşte pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele, zadarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor
stricaţi la minte, lipsiţi de adevar şi cari cred ca evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel
de oameni.

2Ioan 1:10 Daca vine cineva la voi, şi nu va aduce învaţatura aceasta, sa nu-l primiţi în casa, şi sa
nu-i ziceţi: "Bun venit!" Caci cine-i zice: "Bun venit!" se face partaş faptelor lui rele.

2. Pentru dezbinare:

Tit 3:8-11 Adevarat este cuvântul acesta, şi vreau sa spui apasat aceste lucruri, pentru ca cei ce au
crezut în Dumnezeu, sa caute sa fie cei dintâi în fapte bune. Iata ce este bine şi de folos pentru
oameni! Dar de întrebarile nebune, de înşirarile de neamuri, de certuri şi ciorovaieli privitoare la
Lege, fereşte-te, caci sunt nefolositoare şi zadarnice. Dupa întâia şi a doua mustrare, departeaza-te
de cel ce aduce dezbinari, caci ştim ca un astfel de om este un stricat şi pacatuieşte, de la sine fiind
osândit.

Romani 16:17-18 Va îndemn, fraţilor, sa va feriţi de cei ce fac dezbinari şi tulburare împotriva
învaţaturii, pe care aţi primit-o. Departaţi-va de ei. Caci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos,
Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amagitoare, ei înşeala inimile celor lesne
crezatori.

3. Pentru eroarea comportamentală. - Necurăţie sexuală, imoralitate:

1Corinteni 4:21 Ce voiţi? Sa vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?
1Corinteni 5:1 Din toate parţile se spune ca între voi este curvie; şi înca o curvie de aceea, care
nici chiar la pagâni nu se pomeneşte; pâna acolo ca unul din voi traieşte cu nevasta tatalui sau.
2 Şi voi v-aţi falit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degraba, pentru ca cel ce a savârşit fapta aceasta, sa fi
fost dat afara din mijlocul vostru!
3 Cât despre mine, macar ca n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţa cu duhul, am şi judecat, ca
şi când aş fi fost de faţa, pe cel ce a facut o astfel de fapta.
4 În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi la olalta, prin puterea Domnului nostru
Isus,
5 am hotarât ca un astfel de om sa fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea carnii, ca duhul lui sa
fie mântuit în ziua Domnului Isus.

1Corinteni 5:11 Ci v-am scris sa n-aveţi nici un fel de legaturi cu vreunul care, macar ca îşi zice
"frate", totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinator la idoli, sau defaimator, sau beţiv, sau
rapăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mâncaţi.

2Timotei 3
1 Sa ştii ca în zilele din urma vor fi vremuri grele.
2 Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudaroşi, trufaşi, hulitori, neascultatori de
parinţi, nemulţamitori, fara evlavie,
3 fara dragoste fireasca, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzatori, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de placeri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii aceştia.
6 sunt printre ei unii, cari se vâra prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de pacate şi
framântate de felurite pofte,
7 cari învaţa întotdeauna şi nu pot ajunge niciodata la deplina cunoştinţa a adevarului.

Chiar şi împotriva liderilor se exercită disciplină:

1Timotei 5:19-20 Împotriva unui presbiter (Sau: batrâni.) sa nu primeşti învinuire de cât din gura a doi
sau trei martori. Pe cei ce pacatuiesc, mustra-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi sa aiba frica.

Un alt exemplu interesant de disciplină restaurativă se găseşte în următorul loc din Scriptură:

2Tesaloniceni 3:6-15 În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă


depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile, pe cari le-aţi primit de
la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială, între
voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte,
ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în
noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: ,,Cine nu vrea să
lucreze, nici să nu mănânce". Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează
nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus
Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte. Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui. Şi
dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l, şi să n-aveţi nici un fel
de legături cu el, ca să-i fie ruşine. Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un
frate.

EXEMPLU: Cunosc cazul cuiva care avea această problemă! De multe ori acest frate (!?) şi-a pierdut
locul de muncă pentru "simplul" fapt că nu s-a putut trezi dimineaţa!!! Acestuia nu i s-a aplicat disciplină
de către noi pentru acest păcat constant care-l caracteriza în aceea vreme fapt care după părerea mea nu i-
a ajutat deloc. Dimpotrivă, acest creştin s-a afundat şi mai mult în păcat, actualmente fiind disciplinat
pentru alte păcate care au pus stăpânire pe el între timp. Este afară! Mă întreb dacă se luau întâi măsuri
pentru aceea problemă, alunecarea lui nu se oprea la timp?

Toate acestea reprezintă ameninţări asupra mărturiei şi eficienţei Bisericii în lume şi Biblia ne porunceşte
să le tratăm cum se cuvine. Ne oferă un ghid clar al exersării disciplinei bisericii.

Obiecţii împotriva disciplinei în biserică.

Să luăm în considerare câteva dintre obiecţiile cele mai comune ridicate împotriva exercitării ei.

Obiecţia nr. 1 - Să nu uităm pilda neghinei în lanurile de grâu!

Nu este recomandabil ca să le cerem unora să nu mai vină la biserică ca măsură disciplinară, şi să ne


separăm de cei ce păcătuiesc, ci să le dăm încă o şansă. Ca ilustraţie ni se oferă "pilda neghinei".

Matei 13:28-30 El le-a răspuns: "Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta." Şi robii i-au zis: "Vrei dar să
mergem s-o smulgem?" "Nu", le-a zis el, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul
împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş

Se spune, "iată aici este interzis cu tărie să smulgem neghina din mijlocul nostru, şi se spune să o lăsăm
mai degrabă să crească..."

Teodor Macavei