Cursuri An 3 PDF

Observatii:
1. Slide-urile sunt completate la curs cu observatii/explicatii/discutii;

2. Bibliografie
Discutiile de la curs/Note de curs
P. Moga, St. Gutiu: Proiectarea elementelor din otel sau Bazele proiectarii elementelor din otel
St . Gutiu, C. Moga: P. Moga, St. Gutiu:

C-tii si poduri metalice. Otelul C-tii si poduri metalice. Imbinarea elementelor
6/4/2013
Lucrari: 14x2 ore

Poduri metalice I Să se întocmească proiectul pentru suprastructura unui pod
metalic de cale ferată:
Partea I - anul III :
4 credite Schema geometrică;
Stabilirea dimensiunilor principale ale tablierului în varianta:
- grinzi principale cu zăbrele
PODURI METALICE Curs: 14 x 3 ore Secţiune transversală/longitudinala de principiu;
Evaluarea acţiunilor;
Lucrari (proiect): 14x2 ore Calcul static manual;
Predimensionare; Modelarea structurii – Prokon;
Conf. dr. ing. Ştefan I. GUŢIU Alcătuirea şi calculul grinzilor principale în varianta grinzi principale cu zăbrele.
Forma de verificare – EXAMEN:
Partea II – anul IV:
 predare/sustinere lucrari; problema (1 h); teorie (1 h) Stabilirea dimensiunilor principale ale tablierului în varianta:
 examen scris + o discutie orala pe marginea lucrarii scrise - grinzi principale cu inimă plină
 NOTA – reflecta intreaga activitate din timpul semestrului Alcătuirea şi calculul lonjeronilor;
Alcătuirea şi calculul antretoazelor;
Alcătuirea şi calculul grinzilor principale în
III CFDP, semestrul II, 2013 III CFDP, semestrul II, 2013 varianta grinzi cu inimă plină.
Organizarea cursului
1. Prezentare generala. Notiuni introductive
Lucrari: 14x2 ore Lucrari: 14x2 ore 2, 3. Materiale folosite in domeniul podurilor metalice
Proiectul va cuprinde: Otelul structural. Calitati de oteluri
Dosar cu pagină de identificare (copertă interioară) şi următoarele documente: Piesele desenate se vor edita în format A4 sau A3, cu respectarea normelor în
vigoare de desen tehnic, referitoare la: Produse metalice
Partea I: Sem 2 – Anul III - reprezentare grafică în construcţii; Comportarea otelului la diferite solicitari
tema de proiectare cu datele personale; - sistemul de cotare şi mărimea caracterelor; 4. Coeficienţi parţiali de siguranţă.
- scara grafică (după caz: 1:100; 1:50; 1:20; 1:10; 1:5).
studiu documentar; Caracteristici de calcul utilizate în EC 3
Piesele desenate se pot întocmi prin desen manual în creion sau utilizând un
gabarite de liberă trecere; program de grafică inginerească. 5. Elemente solicitate la eforturi axiale. Întindere
alegerea dimensiunilor principale ale tablierului;
schema geometrică a tablierului; 6, 7, 8. Elemente solicitate la eforturi axiale.
Bare comprimate cu secţiune unitară.
dimensionarea şi verificarea grinzilor principale cu zăbrele. Imbinari Bare comprimate cu secţiune compusă
Partea II: Sem 1 –Anul IV
alcătuirea şi verificarea lonjeronilor; ATENTIE: 9. Grinzi cu zăbrele. Bazele proiectării
alcătuirea şi verificarea antretoazelor; 10, 11. Imbinari nituite. Imbinari cu suruburi obisnuite / SIRP:
alcătuirea şi verificarea grinzilor principale cu inimă plină. Nu se acceptă ca notele de calcul să fie alcatuire / comportare / calcul
redactate in MATHCAD !!! 12, 13. Imbinari sudate: alcatuire / comportare / calcul
Piese desenate:
14. Discutii / intrebari
elevaţie structură + secţiune longitudinală; Nu se accepta proiecte copiate !!!
vedere plană + secţiune orizontală; Cursul are la baza normele EUROCODE, adoptate de
secţiune transversală; Romania sub forma SR EN
piese desenate pentru execuţia elementelor de rezistenţă;
Elaborarea otelului. Produse metalice
Obiective: Prezentare generala. Notiuni introductive

Cerinţe prealabile: Bibliografie:
 Cunoştinţe generale de mecanica construcţiilor, rezistenţa Discutiile de la curs/Note de curs
materialelor, statica construcţiilor, bazele proiectarii podurilor
St . Gutiu, C. Moga: C-tii si poduri metalice. Otelul,

Abilităţi dobândite: UTPRESS 2013
 iniţiere în practica de proiectare
P. Moga, St. Gutiu: Bazele proiectarii elementelor din otel,
Cunoştinţe teoretice: UTPRESS 2012
- materiale utilizate pentru construcţia podurilor metalice
- procedee pentru îmbinarea elementelor metalice
- comportarea şi calculul elementelor întinse/comprimate/răsucite
P. Moga, St. Gutiu: C-tii si poduri metalice. Imbinarea elementelor,
Deprinderi dobândite:
- alegerea materialului de construcţie UTPRESS 2013
- proiectarea îmbinărilor elementelor podurilor metalice
- proiectarea elementelor metalice întinse/comprimate/răsucite
Euronorme: EN 1993 (EUROCODE 3) – SR EN 1993
Surse internet (wikipedia, google, corusconstruction, arcelormittal …)
Cursul are la baza normele EUROCODE, adoptate de

Romania sub forma SR EN
1
6/4/2013
Prezentare generala. Notiuni introductive Prezentare generala. Notiuni introductive Prezentare generala. Notiuni introductive
Mic istoric. Poduri naturale. Arches National Park, Utah Mic istoric. Poduri naturale. Wadi-rum-bridge, Iordania Mic istoric. Poduri naturale. Podul lui Dumnezeu
Unul dintre cele mai mari poduri naturale din

Deschidere 89 m lume si singurul circulabil.
Comuna Ponoarele, judetul Mehedinti
Înălţime 32 m
Mic istoric. Poduri naturale. Mic istoric. Poduri naturale. Tarr Steps. Anglia Mic istoric. Poduri pe liane
„Podul Tarr Steps” peste râul Barle, este probabil una din cele mai elaborate lucrări preistorice, având
17 deschideri realizate din piatră de granit, totalizând o lungime de 55 m.
Mic istoric Date importante in evolutia podurilor
46 BC – 472 AD – extinderea Imperiului Roman

-se construiesc poduri in scop comercial sau de cucerire. S-a ajuns la tehnici remarcabile in constructii (liant
hidraulic), meseria de podar era la mare cinste
Podul lui Apollodor din Damasc, 103-105, în apropiere de oraşul actual Drobeta – Turnu Severin, în timpul
războiului cu Dacia. 1 135 m lungime, 15 m lăţime şi 19 m înălţime (de la suprafaţa apei), fiind realizat din arce
din lemn, cu deschiderea de 38 m, fixate pe 20 pile din zidărie executată cu mortar de ciment.
2
6/4/2013
Date importante in evolutia podurilor Podul Alcántara, Spania Date importante in evolutia podurilor Date importante in evolutia podurilor
Podul a fost construit în timpul împăratului Evul Mediu (VI-X)
roman Traian, în anul 100 AD.
Podul peste râul Tajo, este realizat din şase - organizare de tip feudal. Raurile, fluviile, prapastiile devin granite intre proprietati
arce semicirculare cu înălţimea de 28.8 m din - nu se mai construiesc poduri, cele existente se distrug
zidărie de piatră de granit, fără mortar, construcţia
având înălţimea de 57 m şi lungimea de 194 m.
Date importante in evolutia podurilor Date importante in evolutia podurilor Date importante in evolutia podurilor
Evul Mediu Evul Mediu Evul Mediu

-apar podurile basculante si podurile provizorii -apar podurile basculante si podurile provizorii -meseria de constructor s-a pastrat doar inauntrul manastirilor si al breslelor
- s-au pierdut o serie de practici si metode de lucru in constructia podurilor
Date importante in evolutia podurilor

Date importante in evolutia podurilor Date importante in evolutia podurilor
Sfarsitul sec al X-lea
Evul Mediu
-incep pelerinajele, cruciadele, razboaiele de cucerire: se relanseaza constructia de drumuri si poduri
Renasterea
- epoca de innoire culturala si stiintifica: apar primele notiuni de rezistenta materialelor, se dezvolta
teoriile matematice, se fac descoperiri asupra metalului ca material de constructie
1716 Franta
- se instituie Corpul inginerilor de drumuri si poduri
15 sept 1830 se da in exploatare linia CF Liverpool-Manchester

- celelalte cai de comunicatie decad, apar retele dese de CF
- creste nivelul tehnic la constructia podurilor
- se fac cercetari asupra proprietatilor si rezistentei materialelor de constructie
(lemn, zidarie, fonta, otel)
- apar noi metode de calcul, se concep forme noi de structuri pentru poduri, determinate de
cresterea greutatii convoaielor
dupa 1925
- perioada de avant inregistrata odata cu aparitia automobilului
3
6/4/2013
Pentru a construi deschideri cat mai mari, poduri cat mai suple si mai spectaculoase, s-a apelat la Poduri metalice 1810
materiale care sa nu-si schimbe caracteristicile in timp. Sunt poduri cu suprastructura de rezistenţă realizată integral sau în cea mai
Un astfel de material este otelul. mare parte, din fontă, fier forjat, oţel sau aliaje de aluminiu.
Se foloseste de cca 2 secole, fiind un material “nou”. Primul pod metalic: 1706, China, cca 100 m deschidere, pod pe lanturi cu zale de fier
In prezent, se fabrica oteluri tot mai performante, cu proprietati fizico-mecanice tot mai mari.
Ironbridge, Coalbrookdale. Anglia – 1781. Primul pod din fontă, peste râul Severn
Podul a fost construit de

Abraham Darby, după un
proiect al arhitectului
Thomas Pritchard,
constând dintr-un arc
semicircular din fontă cu
deschiderea de 30.6 m,
între culei din zidărie.
Pentru Turnul Eiffel (1888), s-au

folosit cca 7000 t otel.
Azi, s-ar folosi cca 2000 t.
1859 - Sibiu 1850 – Britannia bridge - Primul pod important având secţiunea tubulară este Podul Britannia (Wales). Podul peste Dunăre de la Cernavodă, dat în funcţiune în anul 1895, proiectat de
Acest pod a fost construit de George Stephenson între anii1846-1850 pentru traversarea liniilor de cale ferată ingineri români sub conducerea lui Anghel Saligny.
Chester şi Holylead peste strâmtoarea (golful) Menai. Podul are patru deschideri: 1x77 m+2x152 m+1x77 m, fiind
cel mai mare pod construit până la sfârşitul celui de-al II-lea război mondial. Proiectarea s-a bazat pe o serie de
încercări experimentale pe modele şi pe analizele matematice dezvoltate anterior de W. Fairbairn şi E.
Hodgkinson.
26 sept 1895
convoi 15 locomotive la 85 km/h
Cateva principii ale proiectarii podurilor Necesitatea investitiei
Podul se construieste acolo unde este un drum (CF) pe care-l deserveste si din care face parte nemijlocit. Amplasament. Studii topo+geo
In afara rolului de a sustine vehiculele care trec de pe un mal pe altul, podul trebuie sa asigure curgerea pe sub el Studii de fezabilitate Alegerea solutiei optime pentru traversare
a apelor, viiturilor si gheturilor, fara a obstrua albia, respectiv sa asigure gabaritul de trecere a vehiculelor pe calea
de comunicatie peste care este construit.
In cazul drumurilor, incarcarile date de vehicule se transmit terenului prin straturile drumului in orice punct
(incarcari continue, relativ uniform distribuite), in timp ce de pe pod ele se transmit in cateva locuri izolate (forte
concentrate), prin fundatii, la teren.
Optim:
arhitectura, schema statica, materiale, impact asupra mediului, durata de executie, cost 
Diferentele importante dintre constructii civile si poduri: Proiect tehnic. Detalii de executie
- podurile sunt supuse in permanenta si in totalitate fortelor naturii;
- podurile preiau sarcini mobile importante. Executia constructiei. Darea in folosinta. Intretinere (perioada de garantie, reparatii)
4
6/4/2013
A bridge between two islands in the St. Lawrence River Etapele proiectarii pot părea ca un lanţ liniar simplu, dar procesul de proiectare este unul
extrem de complex, ţinând seama de faptul că toţi factorii implicaţi în proces sunt
interdependenţi într-o măsura mai mare sau mai mică.
There is a bridge going between two islands - the larger island is apparently in
Ontario, Canada, while the smaller one (with the cross on it) is in New York,
USA. There is a Canadian flag on one side of the bridge and an American flag
on the other side. Există o mare varietate de metode pentru
a rezolva o temă de proiectare;
sugerez următoarea abordare Ingineria in constructii este arta de a imbina materiale pe care nu reusim sa le
metodică:
intelegem in totalitate, in forme pe care nu le putem analiza precis, astfel incat sa
1. Recunoaşte faptul că orice proiect nou
este o provocare şi defineşte în mod reziste la forte pe care nu reusim sa le evaluam complet, in asemenea mod incat
clar obiectivele generale pentru
proiectare; societatea in majoritatea ei sa nu aiba niciun motiv de banuiala asupra masurii
2. Documentează-te în vederea obţinerii ignorantei noastre.
de informaţii referitoare la proiect,
analizează eventuale situaţii
asemănătoare;
3. Dezvoltă posibile variante de ! Incarcari: evaluare incorecta
rezolvare a temei de proiectare;
4. Decide care este cea mai bună soluţie ! Materiale: neintelegerea comportarii
şi perfecţioneaz-o, stabilind priorităţi
clare de acţiune (în ceea ce priveşte ! Modelarea structurala
construcţia, întreţinerea şi
funcţionarea structurii); ! Imperfectiuni structurale
5. Comunică deciziile altor persoane
implicate în proiect.
The world's smallest international bridge is in the Thousand Islands, an

archepelago in the St. Lawrence River between Canada and the United States.
The bridge, a foot bridge about 30 feet long (10 meters) is between a small Prin urmare, fazele de proiectare vor urma schema prezentată, procesul proiectării
island on the Canadian side, which contains a house, and a smaller island on devenind unul extrem de laborios dar, în acelaşi timp, foarte sigur; pentru
the U.S. side which serves as the home's back yard. rapiditatea procesului, ţinând seama de „buclele” formate, în majoritatea
cazurilor este necesară proiectarea asistată de calculator (CAD).
Prima lege a calitatii in constructii:

King Hummarabi, Babylon, 2200 iCh
“Atunci cand un constructor ridica o structura si nu

face acea structura trainica, iar structura se
darama si cauzeaza moartea proprietarului, vs.
constructorul va fi omorat si el. In cazul in care
caderea constructiei il omoara pe fiul proprietarului,
fiul constructorului va fi omorat si el. Daca moare
sclavul proprietarului, constructorul il va despagubi
pe proprietar cu un alt sclav, de valoare egala…”
ARHITECTURA STRUCTURA INSTALATII
(dupa V. Gioncu)
Tipuri structurale / scheme statice
5
6/4/2013
finalizat
2009
Chaotianmen Bridge . 2009 – deschidere centrala 552 m. (190 m - 552 m - 190 m)
Chaotianmen Bridge . 2009 – deschidere centrala 552 m. (190 m - 552 m - 190 m)

Chaotianmen Bridge . 2009 – deschidere centrala 552 m. (190 m - 552 m - 190 m) Lupu bridge. China. $302 million – 2003 – deschidere centrala 550 m
cca 360 milioane USD
6
6/4/2013
Tatara bridge. Japonia 1999, 890 m Viaductul Millau – Franţa, 2001-2004

Tablierul, pentru care s-au folosit 23500 t oţel S355 şi 12500 t oţel S460, Viaductul Millau – Franţa, 2001-2004
se află situat la 270 m deasupra râului Tarn. Cca 400 milioane Euro
Viaductul Millau – Franţa, 2001-2004

Tablierul, pentru care s-au folosit 23500 t oţel S355 şi 12500 t oţel S460,
se află situat la 270 m deasupra râului Tarn
7
6/4/2013
Podul El Alamillo – Spania, 200 m deschidere principala
Messina bridge - 3300 m deschidere centrala Akashi-Kaikyō Bridge – 1991 m deschidere centrala, finalizat 1998 Akashi-Kaikyō Bridge – 1991 m deschidere centrala, finalizat 1998
8
6/4/2013
Akashi-Kaikyō Bridge – 1991 m deschidere centrala, finalizat 1998 Akashi-Kaikyō Bridge – 1991 m deschidere centrala, finalizat 1998 Akashi-Kaikyō Bridge – 1991 m deschidere centrala, finalizat 1998
Podul Golden Gate. San Francisco - 1937
Podul Sydney Harbour – Australia - 1924-1932 , 503 m Podul Bayonne (New York) - 1928-1931 ; 503,6 m New River George Bridge. West Virginia - 1978; 518 m
9
6/4/2013
Prezentare generala. Notiuni introductive Prezentare generala. Notiuni introductive Elaborarea otelului. Produse metalice
Puente de las Amercas (Podul Americilor). Panama - 1962

Viaductul Garabit. Franţa - 1888; 165 m deschiderea arcului; Gustave Eiffel
TIPURI STRUCTURALE vs DESCHIDERE
Type of Bridge Length Range

Multi-beam/Composite deck
15 m < 100 m
(grinzi metalice / compuse)
Box grider (grinzi casetate) 45 m - 180 m
Truss (grinzi cu zabrele) 40 m - 500+ m
Arch (arce) 30 m - 500 m
Cable-stayed (hobanate) 200 m - 850+ m
Suspension (suspendate) 850+ m
Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice
10
6/4/2013
11
6/4/2013
12
6/4/2013
PODURI METALICE
Curs 2 - 3
2.1. Fonta si otelul
2.2. Produse metalice
3.1. Notarea otelului
3.2. Incercari asupra otelului
III CFDP, semestrul II, 2013
Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice
ALEGEREA MATERIALELOR DE CONSTRUCŢIE A PODURILOR
Piatra sub formă de zidărie:
Lemnul:
Betonul (simplu;
armat/precomprimat):
Materiale metalice:
fonta oţelul aliajele de aluminiu
1
6/4/2013
Problema alegerii materialului de execuţie a unui pod trebuie analizată pe baza indicelui de energie înglobată în
lucrare şi necesară la exploatarea lucrării pe durata proiectată. Din acest punct de vedere oţelul a fost, pentru
ramura construcţiilor, un material deficitar, impunându-se soluţia cu consum redus de oţel.
La ora actuală, oţelul revine spectaculos; pentru deschideri mijlocii, varianta ideală este combinarea oţelului cu o
dală de beton armat sau precomprimat.
Structuri compuse otel – beton (mixte, compozite) → optional anul IV, master
Nomenclatura podurilor. Elemente constitutive de bază Elaborarea otelului. Produse metalice
2
6/4/2013
*Criterii de ordin constructiv:

- înălţimea de construcţie. Diferenţa de nivel între cota căii pe pod (stabilită de proiectul traseului) şi cota maximă
a spaţiului de liberă trecere de sub pod, constituie spaţiul în care trebuie să se încadreze înălţimea de construcţie
a podului, oţelul oferind cele mai mici înălţimi de construcţie;
- deschiderea, în general nu creează dificultăţi la alegerea materialului; la noi în ţară problema alegerii materialului
funcţie de deschidere se poate pune la podurile peste Dunăre;
- alcătuirea căii pe pod. În acest caz, cu excepţia podurilor de deschidere mare, pentru continuitatea căii, soluţia
este pod compus oţel-beton sau de beton;
- mobilitatea, totală sau a unei părţi a suprastructurii podului impune alegerea oţelului ca material de construcţie
(sau eventual a aliajelor de aluminiu).
3
6/4/2013
Reconstrucţia
Pentru podurile sub circulaţie reconstrucţia este posibilă la cele metalice; la podurile din beton
armat sau beton precomprimat operaţiile de manipulare sunt greoaie datorită greutăţii proprii
mari sau a pericolului degradării şi distrugerii acestora.
Criterii de ordin economic:
- costul materialului;
-consumul de material.
Capacitatea de a primi sporuri de încărcări
Podurile masive sunt superioare podurilor metalice.
Durata de serviciu
Podurile din zidărie de piatră şi podurile din beton armat au o durabilitate mare; cu condiţia unei
întreţineri corespunzătoare şi podurile metalice pot avea o durabilitate mare.
Lucrările de întreţinere
Din acest punct de vedere podurile metalice sunt mai dezavantajoase comparativ cu podurile
masive.
4
6/4/2013
Avantajele şi dezavantajele oţelului ca material de construcţie a podurilor

metalice
Oţelul s-a impus ca material de construcţie datorită calităţilor remarcabile pe care

le prezintă în comparaţie cu materialele tradiţionale (piatra, lemnul, cărămida,
betonul), avantaje ce pot fi sintetizate după cum urmează:
-siguranţa în exploatare a structurilor metalice obţinută prin buna

concordanţă între ipotezele de calcul (calcul static şi de rezistenţă) şi
comportarea efectivă în exploatare. Oţelul este unul din materialele de construcţii
cele mai perfecte, fiind un material omogen, elastic şi izotrop, calităţile acestuia
corespunzând aproape integral unui material ideal;
- rezistenţele înalte ale oţelului permit realizarea unor structuri având greutăţi
proprii inferioare celor realizate din alte materiale, fapt remarcabil în cazul
construcţiilor de deschideri importante, la care eforturile secţionale din încărcări
permanente sunt superioare celor din acţiunile de lungă sau scurtă durată.
-modulul de elasticitate E al lui Young ridicat conferă rigidităţi mari elementelor

(la săgeată, oscilaţii), fără consum mare de material (2.1E6 daN/cmp vs 0.33E6);
-tenacitatea sau capacitatea de înmagazinare a lucrului mecanic conferă -posibilităţi de modificare, de consolidare sau de adaptare a structurii altor
elementelor de construcţie din oţel siguranţă suplimentară în cazul eventualelor condiţii de exploatare decât cele iniţiale.
depăşiri locale a eforturilor unitare de curgere, c. Unele schimbări ale condiţiilor de exploatare datorate unor noi condiţii de trafic
(viteză de circulaţie, sarcini pe osie etc.) impun anumite modificări şi consolidări
-oţelul este produs în condiţii optime de fabricaţie asigurându-se o dozare ale structurilor existente, operaţii la care acestea se pretează cu o relativă
optimă a elementelor din compoziţie; uşurinţă, comparativ cu structurile masive;
-elementele de construcţii metalice se pot realiza în ateliere specializate, de -posibilităţi de recuperare totală a materialului metalic în circuitul economic.
mare productivitate, cu muncitori calificaţi, ateliere în care controlul de calitate este Dacă o structură metalică a ajuns în situaţia de uzură morală sau fizică şi nu mai
mai bun decât cel efectuat pe şantiere; poate fi recuperată prin consolidare (ar necesita cheltuieli prea mari), materialul
metalic poate fi demontat şi recuperat în vederea unei refolosiri sau, în situaţia
- timp scurt de execuţie şi independent de anotimp. Structurile metalice sunt ultimă poate fi retopit şi transformat în produse laminate;
construcţii prefabricate, elementele fiind realizate cu toleranţe de execuţie foarte
mici, din care cauză operaţiile de montaj sunt mai simple şi, în general, nu necesită - nu se observă fenomenul de fluaj (curgere lentă în cazul betonului).
ajustări la faţa locului. Confecţionarea elementelor metalice se poate realiza
simultan cu unele lucrări de pe şantier (săpături, terasamente, fundaţii), scurtându-
se în acest fel timpul de execuţie;
FONTA ŞI OŢELUL
Materialul folosit la majoritatea podurilor

Pe lângă avantajele menţionate, structurile din oţel prezintă şi unele
metalice este oţelul; în ultimul timp se
dezavantaje şi anume:
încearcă utilizarea aliajelor de aluminiu.
Oţelul este un aliaj al fierului cu carbonul şi
-rezistenţă slabă a oţelului la acţiunea umidităţii atmosferice şi a
eventual cu alte elemente de aliere,
altor factori corosivi
constituentul de bază fiind fierul ce intră în
aliaj în proporţie de 98...99.
-rezistenţa oţelului scade la temperaturi înalte, dezavantaj care, în
cazul podurilor nu condiţionează alegerea otelului ca material de
Pentru oţelurile utilizate la podurile
construcţie, pierderea capacităţii portante din cauza temperaturii înalte
metalice se recomandă ca procentul
fiind o situaţie cu totul excepţională (explozia unui material inflamabil la
maxim de carbon să nu depăşească
trecerea convoiului pe pod);
0,25.
- rigiditate relativ redusă la sarcini dinamice sau la fenomenul de
Oţelul se obţine prin reducerea conţinutului
fluturare a construcţiilor suspendate. Acest neajuns a cauzat avarii şi
de carbon (procedeu numit afinare) al fontei
accidente grave, conducând chiar la prăbuşirea unor poduri metalice,
prin oxidare.
motiv pentru care ulterior i s-a acordat o atenţie deosebită.
Fonta este un aliaj al fierului cu carbonul , în
fonte procentul de carbon depăşind
1,7,pentru fonte speciale acesta ajungând
la 6,67. (folosita - 1800)
5
6/4/2013
Oţeluri
Elaborarea oţelulul
Procedeele de a obţine oţel din fontă în stare lichidă au apărut şi s-au perfecţionat
în a doua jumătate a secolului IX. La început, neputându-se obţine în cuptoare
temperatura necesară topirii oţelului (temperatură superioară topirii fontei), oţelul se
elabora sub formă de pastă, zgura eliminând-se prin forjare, iar oţelul obţinut se
numea oţel pudlat. Oţelul rezultat prin topire, în stare lichidă se numeşte oţel de
fuziune. Acest oţel se poate obţine prin mai multe procedee şi anume: procedeul
Bessemer, procedeul Thomas, procedeul Simens-Martin, procedeul electric.
Productia
mondiala de otel
1950-2006
A tonne (unit symbol t) or metric ton

(U.S.),sometimes abbreviated as mt,also
referred to as a metric tonne, is a unit of
mass equal to 1,000 kg or 2,204.62262 lb.
Elaborarea otelului Elaborarea otelului. Produse metalice
Ianuarie 2008
-productia de otel: Clasamentul firmelor producatoare
Romania: 0,550 mmt
Total: 1130,39 mmt in 2005 s-au produs, in mmt
China: 408,92 mmt Mittal Steel 63.0 / Arcelor 46.7
Procedeul Bessemer a fost descoperit în 1855 şi permite

Uzinele Krupp obţinerea oţelului din fonte sărace în fosfor, dar bogate în siliciu,
într-un cuptor cu căptuşală acidă numit convertizor. Acesta are
Bessemer o capacitate de 20-60 t.
Bessemer
6
6/4/2013
Bessemer
Bessemer
Bessemer Simens Martin

Procedeul Simens Martin, descoperit în 1864, permite elaborarea celor mai variate oţeluri
folosind fonte de orice calitate şi adaosuri de deşeuri de fier vechi. Elaborarea oţelului
durează 6-12 ore (funcţie de capacitatea cuptorului, de combustibil şi de materia primă),
timp suficient pentru controlul compoziţiei chimice, oţelurile Simens-Martin rezultă mai bune
şi mai omogene decât cele de convertizor.
Linz-Donawitz Procedeul electric serveşte la fabricarea otelurilor de calitate. Deşi oţelurile elaborate în
astfel de cuptoare, numite oţeluri electrice, prezintă calităţi deosebite, din cauza costului
Procedeul L.D. (Linz-Donawitz) a căpatat o mare raspândire în ultimul timp datorită
ridicat al energiei consumate, acest procedeu este folosit în principal la elaborarea
productivităţii ridicate şi a calităţii bune a oţelurilor, calitate comparabilă cu cea a otelurilor
oţelurilor speciale.
Simens-Martin.
7
6/4/2013
Compoziţia chimică a oţelurilor
Proprietăţile mecanice ale oţelului depind în mare măsură de compoziţia lui chimică. Pe lângă
fier şi carbon, oţelurile mai conţin şi alte elemente ca: mangan, siliciu, sulf, fosfor, cupru, nichel,
Tratamentele termice ale oţelurilor
molibden etc.
Oţelurile folosite în construcţii au procentul de carbon cuprins între 0,12-0,25.
Foarte multe din piesele metalice utilizate astăzi în construcţii sunt supuse unor tratamente
Dacă celelalte elemente amintite mai sus se găsesc în oţel în cantităţi mici, oţelurile se numesc
termice.
oţeluri carbon. În situaţia în care aceste elemente se introduc în mod intenţionat, sub formă de
Tratamentele termice urmăresc să modifice proprietăţile metalelor corespunzător unor anumite
elemente de aliere, dar în cantităţi reduse, oţelurile se numesc oţeluri slab aliate. Prin
scopuri de utilizare. În timpul prelucrărilor care au loc la cald (turnare, laminare, forjare) şi la
adăugarea unor cantităţi mai mari de elemente de aliere, se obţin oţelurile aliate, oţeluri
rece (tragere, ambutisare, laminare la rece) rezultă structuri şi stări de tensiuni remanente
întrebuinţate la execuţia elementelor puternic solicitate. În construcţiile metalice sunt utilizate
nedorite, caracteristicile mecanice ale metalelor rezultând neconvenabile în urma acestor
frecvent oţelurile carbon obişnuite şi oţelurile slab aliate. Diferitele elemente care intră în
prelucrări. Supunând piesele unor tratamente termice, aceste defecte pot fi eliminate.
compoziţia chimică a oţelului:
Tratamentele termice constau în principiu în încălzirea pieselor si răcirea lor în condiţii
Favorabile: c a r b o n u l, m a n g a n u l, s i l i c i u l, c u p r u l, a l um i n i u l, n i c h e l u l
determinate, obţinându-se astfel modificarea dorită a proprietăţilor metalului prin modificarea
Defavorabile: sulful şi fosforul, oxigenul, hidrogenul, azotul.
structurii cristaline fără a afecta compoziţia chimică a oţelului.
Parametri ce caracterizează tratamentele termice sunt: temperatura maximă la care este
încălzit materialul, durata de menţinere la această temperatură, viteza de încălzire şi viteza de Procedee de fabricare
răcire.
Produsele semifabricate şi laminatele finite se obţin prin următoarele procedee de fabricaţie:
- l a m i n a r e a, ce constă în trecerea repetată a lingourilor, încălzite în prealabil la
1100oC, printre cilindrii laminoarelor până la obţinerea laminatelor finite. Prin laminare
se urmăreşte şi schimbarea structurii lingoului şi obţinerea unui material mai dens şi
cu o structură mai fină.
8
6/4/2013
9
6/4/2013
Comportarea otelului la diferite solicitari Comportarea otelului la diferite solicitari
Laminarea tevilor Laminarea tevilor
10
6/4/2013
UTILIZAREA PROFILELOR LAMINATE
11
6/4/2013
UTILIZAREA PROFILELOR LAMINATE
12
6/4/2013
13
6/4/2013
*t u r n a r e a permite obţinerea pieselor atât din fontă cât şi din oţel. La construcţii se Sortimentul de produse formate la rece
folosesc piese turnate într-o măsură redusă. Se realizează piese turnate pentru plăci de Profilele din tablă subţire formate la rece permit realizarea unor construcţii cu un consum
reazeme, rulouri pentru articulaţii din oţel sau fontă. redus de oţel datorită faptului că la aceste profile materialul este dispus mai raţional în
secţiunea transversală, putânu-se obţine profile de forme variate, iar prin asamblarea lor se
obţin secţiuni de diferite forme. Profilele formate la rece se utilizează la alcătuirea
următoarelor elemente de construcţii: pane, ferme, stâlpi, rigle, precum şi la realizarea
tâmplăriei metalice
*f o r j a r e a este operaţia care constă în a da piesei o anumită formă geometrică prin lovire
sau presare. Se execută la temperaturi de 770oC-970oC. Forjarea împreună cu turnarea sunt
operaţii de prelucrare a metalelor cunoscute din cele mai vechi timpuri.
*a m b u t i s a r e a este operaţia de îndoire şi răsfrîngere a unei table pentru a-i da o
anumită formă. Ambutisarea se face la cald,
*t r a g e r e a s a u t r e f i l a r e a este operaţia prin care se confecţionează sârmele. Ea
constă în trecerea forţată a unui element de secţiune mică şi lungime mare printr-un calibru
fix cu secţiunea orificiului mai mică decât a elementului. Prin tragere se obţin ţevi, bare
profilate cu pereţi subţiri, sârme. Tragerea sârmelor se numeşte trefilare şi se execută la rece.
*f o r m a r e a la r e c e se foloseşte pentru elementele de construcţie cu pereţi subţiri, cu
diferite forme ale secţiunii transversale.
14
6/4/2013
15
6/4/2013
CONCLUZII
Criterii in alegerea materialului de constructie a podurilor (lemn?, piatra?,

b.a?, b.p?, fonta?, otel?, aluminiu?)
Avantajele şi dezavantajele oţelului ca material de construcţie a podurilor

metalice
Elaborarea oţelului - pentru oţelurile utilizate la podurile metalice se recomandă ca 3.1. Notarea otelului
procentul maxim de carbon să nu depăşească 0,25. 3.2. Incercari asupra otelului
Tratamentele termice ale oţelurilor - urmăresc să modifice proprietăţile metalelor
corespunzător unor anumite scopuri de utilizare. Tratamentele termice constau în
principiu în încălzirea pieselor si răcirea lor în condiţii determinate, obţinându-se
astfel modificarea dorită a proprietăţilor metalului prin modificarea structurii cristaline
fără a afecta compoziţia chimică a oţelului.
Procedee de fabricare
- l a m i n a r e a – cel mai important!
- turnarea, forjarea, ambutisarea, formarea la rece etc
Notarea otelului Sistemul de definire a oţelului include următoarele simboluri:

Conform normativelor româneşti, notarea mărcii se face prin simbolul OL urmat de un grup de cifre ce reprezintă
rezistenţa minimă de rupere la tracţiune în daN/mm2, de o cifră ce reprezintă clasa de calitate şi de o literă ce Sistemul principal de simboluri, dat în funcţie de domeniul de utilizare. Oţelul pentru construcţii are simbolul
reprezintă gradul de dezoxidare. principal "S".
S355J2C+N
Ex. OL 37.2.k
oţel de uz general pentru construcţii având Sistemul suplimentar de simboluri pentru oţeluri de construcţii:
rezistenţa de rupere la tracţiune 37 daN/mm2,
clasa de calitate 2, livrat calmat 2.1. Simbol care precizează starea de livrare:
M - laminare termomecanică;
N - normalizat prin tratament termic sau normalizat prin laminare;
Q - îmbunătăţit.
La alegerea oţelurilor pentru construcţii se vor utiliza normele EN 10025 -1...6:
2.2. Simbol ce precizează energia de rupere la încovoiere prin şoc:
EN 10025-1:2004 – Condiţii generale de livrare J = 27 Joule;
EN 10025-2:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri structurale nealiate K = 40 Joule;
EN 10025-3:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri cu granulaţie fină L = 50 Joule.
normalizate/oţeluri laminate sudabile
EN 10025-4:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri cu granulaţie fină 2.3. Simbol alfanumeric care indică temperatura la care se garantează energia de rupere:
laminate termomecanic R - pentru temperatura de 20oC;
EN 10025-5:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri rezistente la coroziune 0 - pentru temperatura de ±0oC;
atmosferică 2 - pentru temperatura de -20 oC.
EN 10025-6:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru table din oţeluri cu limita de
curgere ridicată 3. Sisteme de simboluri speciale:
C - pentru oţeluri prelucrate la rece;
Funcţie de valorile caracteristicilor mecanice şi de compoziţia chimică, pentru oţelurile de uz general există mai L - pentru oţeluri cu tenacitate ridicată la temperaturi joase;
multe mărci. W - pentru oţeluri rezistente la mediul coroziv.
16
6/4/2013
EN 10025-2:2004 – Oţeluri structurale nealiate EN 10025-5:2004 – Oţeluri rezistente la coroziune atmosferică

S... Oţel structural
S... Oţel structural 355 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm
235 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm ...J0 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la 00C
...JR Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la +200C ...J2 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la -200C
...J0 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la 00C ...K2 Rezilienţa Charpy (V) = 40 J la -200C
...J2 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la -200C ...W Rezistenţă mărită la coroziune atmosferică
...K2 Rezilienţa Charpy (V) = 40 J la -200C ...P Conţinut ridicat de fosfor (numai la marca 355)
...+AR Livrat în condiţii de laminare ...+AR Livrat în condiţii de laminare
...+N Normalizat/normalizat prin laminare ...+N Normalizat/normalizat prin laminare
Opţional client: Opţional client:
...C Formare la rece ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară (normale pe suprafaţă)
(normale pe suprafaţă) Exemple: S235JOW+AR; S355J2W+N
Exemple: S235JR+AR; S355J2C+N
EN 10025-6:2004 – Table din oţeluri cu limita de curgere

EN 10025-3:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină normalizate; ridicată la temperaturi scăzute
oţeluri laminate sudabile S... Oţel structural
S... Oţel structural 460 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm
275 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm ...Q Rezilienţa garantată până la -200C
...N Rezilienţa garantată până la -20oC ...QL Rezilienţa garantată până la -400C
...NL Rezilienţa garantată până la -50oC ...QL1 Rezilienţa garantată până la -600C
Opţional client: Opţional client:
...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
(normale pe suprafaţă) (normale pe suprafaţă)
Exemple: S275N; S275NL Exemple: S460Q; S690QL
S 355 J2 G3 - oţel de construcţii, având limita de curgere la elementele de dimensiune

minimă 355 N/mm2, energia de rupere la încovoiere prin şoc 27 J pentru epruveta Charpy V
în lungime, la -20oC, normalizat prin tratament termic sau prin laminare
Caracteristicile otelului structural Caracteristicile otelului structural
EC 3 Producatori
17
6/4/2013
Valorile grosimilor maxime admise. Alegerea materialului
18
6/4/2013
Elaborarea otelului. Produse metalice Comportarea otelului la diferite solicitari
Comportarea oţelurilor la diferite solicitări
Determinarea caracteristicilor mecanice ale oţelurilor utilizate pentru executarea

construcţiilor metalice se face în urma unor încercări de laborator a căror scop
este de a stabili modul de comportare a oţelurilor în anumite condiţii.
Cele mai importante încercări mecanice, prevăzute de standarde, pentru

construcţiile metalice sunt:
- încercarea la tracţiune,
- încercarea de duritate,
- încercarea la încovoiere prin şoc,
- încercarea la îndoire.
1.ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE
Încercarea la tracţiune se efectuează

conform normelor SR EN 10002-1:1995.
Încercarea constă în aplicarea lentă,

continuă, progresivă şi fără şocuri, în
general până la rupere, pe direcţia axei
longitudinale a epruvetei, a unei sarcini
de tracţiune în vederea determinării
următoarelor caracteristici mecanice:
*limita de curgere superioară;

*limita de curgere inferioară;
*limita de curgere convenţională;
*rezistenţa la tracţiune;
*coeficientul de gâtuire (Z) care
reprezintă variaţia maximă a ariei
secţiunii transversale produsă prin
încercare;
*alungirea procentuală după rupere (A)
ce reprezintă alungirea remanentă a
lungimii între repere după rupere;
Diagramele caracteristice ale metalelor: cu sau fara palier de curgere Incercarea la tractiune
Pentru calcule practice se admit diagrame cu forme simplificate.
19
6/4/2013
Incercarea la tractiune Incercarea la tractiune
20
6/4/2013
Din punct de vedere al

comportării la rupere, materialele
se împart în două grupe:
- fragile (casante)
- tenace (plastice)
Diagramele fără palier de curgere
sunt caracteristice oţelurilor cu
procent mare de carbon, oţelurilor
aliate, aliajelor de aluminiu.
21
6/4/2013
Incercarea la tractiune Incercarea de duritate Brinell (SR EN 10003-1:1997)

Această încercare are ca scop determinarea durităţii metalelor, duritatea definindu-se ca fiind rezistenţa opusă
de un metal la pătrunderea în stratul său superficial a unui corp numit penetrator.
Încercarea de duritate Brinell face parte din metodele statice de încercare şi constă în apăsarea unei bile cu
diametrul D, cu o sarcină F, constantă într-un interval de timp dat, asupra piesei de încercat.
Duritatea Brinell, HB, este raportul dintre sarcina de încercare aplicată F şi aria urmei sferice
lăsate de bila cu diametrul D pe piesa de încercat .
Incercarea de duritate Brinell Incercarea la incovoiere prin soc

Încercarea constă din ruperea dintr-o singură lovitură, cu un ciocan pendul, a unei epruvete prevăzută cu
crestătură în formă de U (epruvete tip Mesnager) sau în formă de V (epruvete tip Charpy).
Această încercare serveşte la aprecierea tenacităţii oţelului, respectiv a capacităţii acestuia de a înmagazina
lucru mecanic. In funcţie de condiţiile de solicitare, acelaşi material poate evidenţia la rupere fie o comportare
tenace fie o comportare fragilă.
Comportarea unui material se

consideră tenace dacă ruperea
lui este precedată de o
deformaţie plastică însemnată.
Comportarea este fragilă dacă
deformaţia plastică respectivă
este mică sau neînsemnată. Din
cauza absenţei deformaţiilor
plastice ruperile fragile nu sunt
în general previzibile. Pentru a
evita astfel de ruperi, încercările
statice au fost completate cu
încercări dinamice prin şoc. Prin
aceste încercări se urmăreşte
evidenţierea sensibilităţii la
rupere fragilă a unor metale în
condiţii asemănătoare celor ce
pot interveni în practică.
22
6/4/2013
Incercarea incovoiere prin soc Incercarea incovoiere prin soc
Incercarea incovoiere prin soc Incercarea incovoiere prin soc
Incercarea incovoiere prin soc Incercarea de indoire Scopul încercării este de a aprecia capacitatea
de deformare plastică a metalelor.
Încercarea constă în deformarea plastică prin
îndoire lentă, continuă şi fără şocuri a unei
epruvete rectilinii, în jurul unei piese denumite
mandrin (dorn) până la un anumit unghi  între
faţa unei ramuri a epruvetei îndoite şi
prelungirea celeilalte ramuri, sau până la
apariţia unei fisuri de minim 5mm lungime.
23
6/4/2013
Comportarea otelului la diferite solicitari
Incercarea la tractiune
24
6/4/2013
Proiectarea elementelor metalice
CLASIFICAREA SECŢIUNILOR TRANSVERSALE

Scopul clasificării secţiunilor transversale este acela de a identifica în ce măsură
rezistenţa lor şi capacitatea de rotire sunt limitate de apariţia pierderii stabilităţii
locale.
PODURI METALICE
Curs 4
4.1. Clasificarea sectiunilor transversale
Proiectarea elementelor metalice Proiectarea elementelor metalice
CLASIFICAREA SECŢIUNILOR TRANSVERSALE CLASIFICAREA

SECŢIUNILOR
TRANSVERSALE
Sunt definite patru clase de secţiuni transversale:
Secţiuni transversale Clasa 1 – sunt cele care permit formarea articulaţiilor plastice, care pot
atinge, fără reducerea rezistenţei, capacitatea de rotire cerută de modelul de calcul plastic.
Calculul de rezistenta si stabilitate a
Secţiuni transversale Clasa 2 – sunt cele care permit dezvoltarea momentului de încovoiere plastic structurilor metalice depinde de clasa
al secţiunii, dar care posedă o capacitate de rotire limitată din cauza pierderii stabilităţii locale. sectiunilor: 1,2,3,4
Secţiuni transversale Clasa 3 – permit dezvoltarea numai a momentului de încovoiere elastic al
secţiunii, dar pentru care pierderea stabilităţii locale poate împiedica dezvoltarea momentului plastic.
Secţiuni transversale Clasa 4 – sunt cele pentru care pierderea stabilităţii locale se produce în
unul sau mai mulţi pereţi ai secţiunii transversale, înainte de a atinge limita de curgere.
CLASIFICAREA SECŢIUNILOR TRANSVERSALE CLASIFICAREA SECŢIUNILOR TRANSVERSALE

Stabilirea clasei secţiunii transversale depinde de raportul lăţime pe grosime a pereţilor
supuşi la compresiune.
Prin pereţi supuşi la compresiune se înţelege fiecare perete al secţiunii transversale,

parţial sau total comprimat, sub efectul grupării de încărcări considerate.
Pereţii comprimaţi ai unei secţiuni transversale (inimă sau talpă) pot fi în general de clase
diferite, clasa unei secţiuni transversale fiind definită prin clasa cea mai mare a pereţilor săi
comprimaţi. De asemenea clasa secţiunii transversale poate fi diferită pentru solicitarea de
compresiune axială sau pentru solicitarea de încovoiere.
1
6/4/2013
CLASIFICAREA SECŢIUNILOR TRANSVERSALE CLASIFICAREA SECŢIUNILOR TRANSVERSALE
CLASA 1 CLASA 1
CLASA 2 CLASA 4 CLASA 2 Secţiuni brute
CLASA 3 CLASA 3
CLASA 4 Secţiuni eficace (mai slabe)
!!! Calculul caracteristicilor secţiunilor eficace ale secţiunilor transversale

de CLASA 4 se bazează pe lăţimile eficace ale pereţilor comprimaţi !!!
 
Coeficient de reducere Coeficient de reducere
2
6/4/2013
CLASIFICAREA SECŢIUNILOR TRANSVERSALE

Coeficient de reducere  Cum se determină ?
Axa neutră (trecând prin centrul de greutate) a secţiunii eficace se va decala cu o distanţă „e” faţă de cea a
1. Zveltetea relativa (redusa) a placii: secţiunii brute şi, dacă secţiunea este supusă la efort axial, se va ţine cont de momentul suplimentar:
 fy bp / t 235
M  N  eN
p    k - coeficientul de voalare (tabel)
cr 28,4    k  fy
bp - lăţimea peretelui considerat, t – grosimea peretelui considerat
2. Coeficientul de reducere:
pereţi interiori ai secţiunii: pereţi comprimaţi în consolă:
1  pentru p  0.673 1  pentru p  0.748

 
   p  0,055 (3   )    p  0,188
  1  pentru p  0.673, unde (3   )  0   1  pentru p  0.748
 p
2
p
2

În practică această deplasare a axei neutre se poate neglija, ceea ce permite o evaluare mai rapidă a
capacităţii portante, doar sub solicitarea de compresiune centrică, conducând la o uşoară supraestimare a
capacităţii elementului.
FACTORI PARŢIALI DE SIGURANŢĂ
evaluarea diferitelor rezistenţe caracteristice
In EUROCODE-uri au valori
recomandate.
Aceste valori pot sa fie modificate

de Anexele Nationale.
Pentru poduri
CALCULUL BARELOR SOLICITATE LA EFORTURI AXIALE Barele cu solicitări reduse se alcătuiesc din unul sau mai multe profile laminate, iar cele mai
puternic solicitate se realizează de secţiune compusă, din profile laminate U sau I, solidarizate
între ele continuu sau discontinuu. De asemenea pot fi utilizate bare alcătuite din platbande
Barele drepte solicitate la eforturi axiale intră de regulă în alcătuirea grinzilor cu zăbrele (grinzi
îmbinate între ele prin sudură sau nituire. Barele solicitate la eforturi axiale au cel puţin o axă de
principale, contravantuiri…), dar pot fi întâlnite şi ca elemente independente.
simetrie, aflată în planul de simetrie al structurii şi care este totodată şi plan al acţiunii încărcărilor
exterioare.
3
6/4/2013
Solidarizarea elementelor componente

ale secţiunii transversale
Barele de secţiune compusă pot fi realizate în una din

variantele:
- bare din elemente alipite;

- bare din elemente puţin depărtate;
- bare din elemente mult depărtate.
Elementele componente ale secţiunilor barelor

compuse se solidarizează astfel încât să li se asigure
o comportare de ansamblu apropiată celor de
secţiune unitară.
La alcătuirea barelor solicitate axial, trebuie avute în vedere următoarele • La barele alcătuite din elemente puţin depărtate, intervalul dintre elemente trebuie
recomandări şi prescripţii normative: să permită accesul în vederea întreţinerii (curăţire şi vopsire) a pieselor componente:
Nu se admit secţiuni compuse la care ambele axe principale ale secţiunii
transversale sunt imateriale (nu taie materialul ramurilor);
 Barele compuse din elemente mult

depărtate se solidarizează cu plăcuţe,
zăbreluţe sau diafragme. În cazul
• În cazul solidarizării cu zăbreluţe, cele mai utilizate moduri de zăbrelire sunt:
solidarizării cu plăcuţe a elementelor
barelor compuse, numărul plăcuţelor
trebuie să fie par (numărul de intervale
dintre plăcuţe să fie impar);
• Dacă distanţa “tg”, a barelor compuse îndeplineşte condiţiile

t g  15 mm şi tg  h / 6
spaţiile dintre feţele învecinate ale pieselor se lasă libere, în caz contrar acest spaţiu
se umple cu o furură continuă:
Secţiunile unitare cele mai des folosite sunt următoarele:

 secţiuni dublu T;
 secţiuni cheson deschise, p;
 secţiuni cheson închise.
4
6/4/2013
Pentru barele comprimate ale grinzilor cu zăbrele principale se folosesc în special secţiuni
cheson deschis sau închis.
În acest caz, solidarizările barelor comprimate îndeplinesc următoarele funcţiuni:

- leagă pereţii chesonului, obligând conlucrarea lor;
- stabilizează pereţii împotriva voalării, având deci rolul de rigidizări;
- împiedică deformarea pereţilor în cazul unor acţiuni locale.
Solidarizarea barelor compuse în dreptul guseelor
Pentru ca barele cu secţiune compusă să se comporte

ca o secţiune unitară, acestea se solidarizează în
dreptul guseului.
Bare cu secţiune
compusă, realizate din
două ramuri, solidarizate
între ele cu plăcuţe sau
zăbreluţe
Solidarizarea se realizează atât în interiorul guseelor, cât şi imediat în afară. Compensatori de pierdere de secţiune
Solidarizările se pot realiza din plăcuţe sau cupoane de profile laminate: În cazul prinderii barelor în noduri cu nituri sau şuruburi se produce slăbirea secţiunii barei în zona
de prindere datorită găurilor care trebuie practicate.
Pentru ca bara să aibă aria netă egală cu aria din restul lungimii ei, în dreptul îmbinărilor se
realizează “compensatori de pierdere a secţiunii”.
Compensatorii constau în înlocuirea elementelor curente ale barelor cu altele mai groase sau
mai late, sau cu ajutorul unor elemente suprapuse, astfel încât aria netă a secţiunii în dreptul
slăbirilor să fie cel puţin egală cu aria brută a secţiunii curente.
5
6/4/2013
• CALCULUL BARELOR SOLICITATE LA ÎNTINDERE AXIALĂ
Problema compensării
pierderii de secţiune se
pune în cazul barelor
solicitate la eforturi de
întindere.
În cazul barelor
comprimate unde
dimensionarea s-a făcut
îndeosebi din condiţia de
stabilitate, capacitatea
portantă a barei nu se
reduce prin găurile
practicate la capete.
Predimensionarea barelor intinse Rezistenţa secţiunii transversale
forţa axială maximă de întindere, în cea

mai defavorabilă grupare de acţiuni;
NEd
A b.nec 
  fy calitatea oţelului;
considerente de natură constructivă

NEd
 1
  0.85...0.90
- la construcţii sudate;
- la construcţii nituite sau îmbinate cu şuruburi. NEd  Nt.Rd sau 1
Nt.Rd
forţa axială maximă de întindere, în cea
!!! În cazul în care se prevăd compensatori de pierdere de secţiune mai defavorabilă grupare de acţiuni
se va lua  =1.
NEd
Rezistenţa secţiunii transversale 1 Verificarea condiţiei de rigiditate
Nt.Rd
 A  fy - rezistenţa de proiectare în domeniul

Barele solicitate la întindere axială trebuie să îndeplinească condiţia unei rigidităţi minime:
Npl.Rd  plastic a secţiunii transversale brute
  Mo

 L
 0,9  A net  fu - rezistenţa ultimă de proiectare a secţiunii  max   a
N t.Rd  min Nu.Rd  transversale nete, considerând slăbirile date
imin
  M2 de găurile îmbinărilor


 A net  f y - rezistenţa plastică de proiectare a Tip bară a
Nnet .Rd  secţiunii nete, considerând slăbirile date de Tălpi întinse
  Mo găurile îmbinărilor, pentru îmbinări Diagonale întinse 150
proiectate să reziste la lunecare, în starea Montanţii întinşi care fac parte din structura de rezistenţă
limită ultimă (şuruburi de înaltă rezistenţă Montanţii întinşi care nu fac parte din structura de rezistenţă
pretensionate cu strângere controlată, la Diagonalele contravântuirilor 200
Riglele întinse ale contravântuirilor
care lunecarea nu trebuie să se producă în
starea limită ultimă)
 A   fy   M 
Pentru o comportare ductilă: Npl.Rd  Nu.Rd 0,9 net       2 
 A   fu    Mo 
6
6/4/2013
Calculul ariei nete
Aria netă a secţiunii transversale este egală cu aria brută din care se scad slăbirile datorate găurilor sau a
altor goluri.
APLICATIE
Să se evalueze efortul capabil al unei bare solicitate la întindere axială, cunoscând următoarele date de calcul:
secţiunea transversală a barei: 2 X UE 240 ( Ab  2  30.60 cm ) ;

2
-
- oţel S 235;
- prinderea barei la capete realizată cu şuruburi M24;
- sunt prevăzuţi compensatori de pierdere de secţiune din tablă de 8 x 180 mm.
7
6/4/2013
PODURI METALICE
Curs 5
ELEMENTE COMPRIMATE CENTRIC.
BARE CU SECŢIUNE UNITARǍ
Teoria clasică a stabilităţii precizează condiţiile în care un sistem structural, sau un element
structural aflat iniţial în stare de echilibru, încetează a mai fi stabil.
În termeni generali, stabilitatea unui sistem fizic poate fi definită ca abilitatea sistemului
respectiv de a se întoarce în starea de echilibru iniţială, după ce a fost uşor perturbat.
1
6/4/2013
Comportamentul barei ideale comprimate poate fi definită prin caracteristica forţă de compresiune
– săgeată la mijlocul barei deformate: Flambajul prin încovoiere Flexural buckling
Flambajul barelor zvelte comprimate centric se produce, în general,

prin încovoiere în jurul axei principale minime de inerţie a secţiunii
transversale, sub forţa de compresiune critică, Ncr
Punctul critic din acest grafic, corespunzător atingerii forţei Ncr, după care, pentru o forţă
perturbatoare foarte mică deplasările sistemului devin mari şi se produce flambajul barei, se
numeşte “punct de bifurcare”.
Pierderea stabilităţii echilibrului unui element structural (sau a unei structuri), la care în punctul
de bifurcare sunt posibile două forme de echilibru, una descrisă de caracteristica forţă-deplasare
primară de echilibru (echilibru instabil în configuraţia nedeformată), respectiv de caracteristica
secundară de echilibru, în configuraţia deformată (curba post-critică), se numeşte pierdere de
stabilitate prin bifurcarea echilibrului, sau flambaj prin bifurcare.
Flambajul prin încovoiere Flexural buckling

Flambajul barelor zvelte comprimate centric se produce, în general,

prin încovoiere în jurul axei principale minime de inerţie a secţiunii
transversale, sub forţa de compresiune critică, Ncr
Flambaj prin încovoiere
în jurul axei z în jurul axei y
axa principală
minimă de inerţie
Flambajul prin încovoiere–răsucire Torsional-Flexural buckling

Flambajul prin răsucire Torsional buckling
Flambajul prin încovoiere–răsucire, sub forţa critică de

compresiune, Ncr,TF, apare la barele cu secţiune transversală
deschisă mono-simetrică sau cu secţiune oarecare, pentru
care rigiditatea la încovoiere în raport cu axa de simetrie are
valori apropiate de rigiditatea la încovoiere în raport cu axa
perpendiculară pe axa de simetrie. Flambajul prin încovoiere
– răsucire se produce prin rotirea secţiunii transversale în
jurul axei longitudinale, concomitent cu încovoierea
elementului în lungul axei.
Pierderea de stabilitate prin încovoiere – răsucire este caracteristică

În cazul barelor cu secţiune transversală deschisă, dublu- elementelor comprimate cu secţiune transversală deschisă, cum ar fi
simetrică, sau chiar cu secţiune mono-simetrică (T, corniere cu spre exemplu corniere, profile U, sau secţiuni în T, pentru care
aripi egale), la care rigidităţile la încovoiere în raport cu axele rigiditatea la torsiune este redusă.
principale sunt apropiate ca valoare, poate să apară flambajul
prin răsucire sau torsiune, sub forţa de compresiune critică, Ncr,T.
Flambajul prin răsucire se produce prin rotirea secţiunii Barele comprimate cu secţiuni tubulare, circulare sau rectangulare,
transversale în jurul axei longitudinale. pot fi considerate ferite de pierderea stabilităţii prin încovoiere -
răsucire.
2
6/4/2013
Calculul încărcării critice de flambaj prin încovoiere

la bare ideale comprimate centric
Ncr (încărcarea critică Euler), este valoarea forţei de compresiune pentru care, o bară ideală,
încărcată exclusiv cu forţa axială, poate să prezinte si deplasări laterale.
2EI
Ncr 
L2
Pentru o bară ideală, încărcarea critică elastică de pierdere a stabilităţii depinde de rigiditatea la
încovoiere, de lungimea acesteia si de condiţiile de rezemare.
Pentru alte condiţii de rezemare, încărcarea critică poate fi obţinută direct, înlocuind în formulă
lungimea reală L cu lungimea de flambaj Lcr.
Lungimea de flambaj Lcr a unui element este definită ca lungimea barei echivalente dublu
articulate, pentru care încărcarea critică este egală cu încărcarea critică a barei reale
Tensiunea critică se obţine împărţind încărcarea critică la aria secţiunii transversale a barei
2EI 2EI 2E

Ncr  cr  
L2 AL2cr 2
  L cr / i - zvelteţea barei i  I/ A - raza de giraţie a secţiunii
Pentru o bară fără imperfecţiuni, cu un material având un comportament elasto-plastic , cedarea

se produce prin flambaj în domeniul elastic, dacă tensiunea critică este inferioară limitei de
curgere fy.
Pentru o bară scurtă, cu zvelteţe redusă, cedarea se produce prin curgerea secţiunii transversale,
când tensiunea aplicată este egală cu limita de curgere, adică atunci când:   N / A  fy
Limita dintre cele două tipuri de comportament:
2E E
cr   fy  1  
21 fy
Zvelteţea relativă a barei (adimensională):
 Af y
 
1 Ncr
3
6/4/2013
BARE CU SECŢIUNE UNITARǍ. FORŢE CRITICE DE FLAMBAJ Bara îşi pierde stabilitatea prin răsucire dacă:
Bare cu pereţi subţiri (BPS) profil deschis
Barele cu pereţi subţiri solicitate la compresiune centrică pot să-şi piardă stabilitatea prin
încovoiere, prin răsucire sau prin flambaj cuplat încovoiere-răsucire. Ncr.T  Ny.cr şi Ncr.T  Nz.cr
Ecuaţiile diferenţiale care permit determinarea sarcinii critice Ncr
d2u
EI z  N  u  N  zc    0
dx 2
d2 v
EI y 2
 N  v  N  yc    0
dx
d4   I  d2   d2 v d2u 
prin răsucire: axa y: axa z:
EI    GI t  0 N 2  N  y c  zc 0
dx 4  A  dx  dx 2 dx 2 

Ncr.T Ny.cr Nz.cr

 
I0  Iy  Iz  A y c2  z c2  i02  A - moment de inertie polar
Pentru sectiuni cu doua axa de simetrie, yc=zc=0:
 2EI y  2EI z
N y.cr  Nz.cr  (Lcr  lf )
l 2fy l 2fz
Ag  
 GI t   EI  
2
Ncr.T  N  - forţa critică de pierdere a stabilităţii prin răsucire
I0  L2cr.T 
Nr. Legăturile barei la capete kw

L cr.T  k w  L 1 Reazeme articulate de tip furcă, cu posibilităţi de deplanare la capete 1
2 Bară încastrată la capete 0.5
În cazul barei a cărei secţiune are o singură axă de simetrie:

Pentru sectiuni oarecare (fara axe de simetrie):
d2u
EI z  N  u  N  zc    0
dx 2
d2 v
EI y  N  v  N  yc    0
dx 2 Se obţine ecuaţia cubică în N:
EI 
d4   I  d2   d2 v
  GI t  0 N 2  N  y c

 zc
d2u 
0  
i02 N  Ny.cr N  N   N2  y c2  0
dx 4  A  dx  dx
2
dx 2 
f N  i02 N  Ny.cr    N  Nz.cr   N  N   N2  zc2  N  Ny.cr   N2  y c2  N  Nz.cr   0

Ecuaţia are trei rădăcini reale pozitive; în toate cazurile una din rădăcini este mai mică decât:
Rezultă forţa critică pentru flambajul prin încovoiere-răsucire:
minNy.cr ;Nz.cr ;N  flambaj prin încovoiere–răsucire
iar alta este mai mare decât: I0  (I y  Iz ) 

Nmin  Ncr.TF  (Ncr.y  Ncr.T )  (Ncr.y  Ncr.T ) 2  4 Ncr.y Ncr.T 

max Ny.cr ;Nz.cr ;N  2 (I y  Iz ) 

I0 
Ag  2EI 
Ncr,T   GIt  2   I0  I y  Iz  A g  y c2  i02  A g
I0  L cr.T 
În cazul secţiunilor dublu T, sistemul de axe care se adoptă este (axa z-z – axa de simetrie): Bare cu pereţi subţiri (BPS) profil închis
 
i2d  N  Ncr.z  N  N  N2  zc2  0
Ncr  min N1;N2 
Forţa de compresiune critică pentru flambajul prin răsucire sau prin încovoiere-răsucire este:
sarcina critică pentru flambajul prin încovoiere – răsucire a BPS
 Ag   profil închis, la care secţiunea transversală are o axă de simetrie
 GI t   EI    flambaj prin rasucire
2
Ncr.T  (axa z-z)
 I0  L2cr.T 
Ncr  min .
 I0  Iy  Iz   
Ncr.TF  2 I  I ( Ncr.z  Ncr.T )  ( Ncr.z  Ncr.T )  4 I Ncr.z Ncr.T 
2
 y z 

  0 
N 
 2EI 
2
 G Ir  
Ir Id
 E I 2 
  1 i 2d 
i2d      2  Id A
 Id  
Pentru secţiunile dublu simetrice, avem egalitatea:  G
Ncr.T  Ncr.TF Datorită rigidităţii mari la răsucire, barele cu pereţi subţiri de secţiune închisă sunt mai
puţin susceptibile de a-şi pierde stabilitatea prin încovoiere – răsucire, de cele mai
multe ori fenomenul flambajului prin încovoiere este cel determinant.
4
6/4/2013
Proiectarea elementelor metalice Evaluarea capacităţii portante la compresiune centrică a barei în conformitate cu EC 3
Rezistenţa secţiunii transversale

Valoarea de calcul a forţei de compresiune
NEd
 1.0
Nc.Rd
Rezistenţa de calcul la compresiune axială
 A  fy
  sec tiuni transversale clasele 1, 2, 3
  M0
 A eff  fy
Nc.Rd   sec tiuni transversale clasa 4
  M0
 A  lim
  pentru tensiuni lim ita se va trata la stabilitatea plăcilor
  M0
Pentru elementele structurale solicitate la compresiune axială nu este nevoie să se ţină seama
de slăbirile produse de găurile pentru mijloacele de îmbinare (nituri, şuruburi), cu excepţia
găurilor sau degajărilor de dimensiuni mari.
OBS: În cazul secţiunilor nesimetrice de Clasa 4
Evaluarea capacităţii portante la compresiune centrică a barei în conformitate cu EC 3 Evaluarea capacităţii portante la compresiune centrică a barei în conformitate cu EC 3
Rezistenţa la flambaj
NEd
 1.0
Nb.Rd
Rezistenţa de calcul (capacitatea portantă sau efortul capabil) la flambaj
   A  fy
  sec tiuni Clasa 1, 2 sau 3
  M1
Nb.Rd  
   A eff  f y  sec tiuni Clasa 4
  M1

coeficient de reducere
coeficientul de zvelteţe redus  A  fy
 Clasa 1,2,3

1


  0,51     0,2   
2

  Ncr

   2 2  A eff  f y
 Clasa 4
 Ncr
factor de imperfecţiune
Curba de flambaj a0 a b c d
Factor de imperfecţiune  0.13 0,21 0,34 0,49 0,76
Evaluarea
- capacităţii portante la compresiune centrică a barei în conformitate cu EC 3 Evaluarea capacităţii portante la compresiune centrică a barei în conformitate cu EC 3
Flambajul prin încovoiere Flambajul prin răsucire sau prin încovoiere – răsucire
 A  fy L 1
  cr Clasa 1,2,3
 Ncr i 1
  A  A  fy fy
coeficientul de zvelteţe redus  A eff coeficientul de zvelteţe redus T    A
 A f Ncr k
 eff y L A Clasa 4
 cr
 N i 1
 cr N
k  cr  cr
A
Lcr – lungimea de flambaj în planul de flambaj considerat; Pentru secţiuni monosimetrice se va lua: Ncr  min Ncr.T ;Ncr.TF  sau k  min  T ;  TF 
i - raza de giraţie a secţiunii în raport cu axa considerată, calculată cu aria brută;
 Ag  
2
E 235 Ncr.T 
1    93.9   
I0  L2cr.T 
fy fy 
Ncr  min .
 I0 
( Ncr.z  Ncr.T )  ( Ncr.z  Ncr.T ) 2  4

Iy  Iz  
Ncr.TF  Ncr.z Ncr.T 
Cu notaţia: 

2 Iy  Iz 

I0

1  Clase 1, 2, 3  A  A  fy A  fy
A      A Pentru secţiunile dublu simetrice:
A eff / A  Clasa 4 Ncr Ncr
A  2EI 
Ncr.T  Ncr.TF  g  GIt  2  
   E  Iy
2
  E  Iz 
2 I0  L cr.T 
Ncr  minNy.cr  2
; Nz.cr  2 
 L cr y L cr z  Pentru secţiuni fără simetrie, Ncr se obţine din ecuaţia:
 A  A  fy fy  Ne.y N 

f N  i02 N  Ny.cr   N  Nz.cr   N  N   N2  zc2  N  Ny.cr   N2  y c2  N  Nz.cr   0
Sau:    A cu: k   cr  min  e.y  ;  e.z  e.z 
Ncr k  A A 
5
6/4/2013
Verificarea condiţiei de rigiditate
Concluzii: flambajul prin incovoiere – pasi de calcul
   A  fy
  a NEd
 1.0 
  M1
 sec tiuni Clasa 1, 2 sau 3
Nb.Rd Nb.Rd  

  max  y ;  z     A eff  f y

  M1
 sec tiuni Clasa 4
Element a
coeficient de reducere ??? coeficientul de zvelteţe redus  Clasa: 1,2,3,4 ?
- Tălpi comprimate
1 100
- Diagonalele finale ale grinzilor fără montanţi finali
2 - Diagonale şi montanţi 120 Coef de Coef de
Caracteristici Coef de
zvelteţe reducere
 zvelteţe    
Clasa
secţiunii
geometrice
redus (tabelar) min Capacitate
portantă
brute, efective  x , y  x , y  x , y
 y  Lcr.y / iy A eff
Iz A  y
iz  y  y
A  z  Lcr.z / iy 1
Pt sect min  A eff  fy
bruta Iy 1  93.9   A eff min Nb.Rd 
iy   M1
A A  z
z  z
A 235 1

fy
(Cls 4) A eff tabelar
sau
formula
6
6/4/2013
PODURI METALICE Curs 5 – Sinteza
ELEMENTE COMPRIMATE CENTRIC. ELEMENTE COMPRIMATE CENTRIC.

BARE CU SECŢIUNE COMPUSA BARE CU SECŢIUNE UNITARA
Teoria clasică a stabilităţii precizează condiţiile în care un sistem structural, sau un element
structural aflat iniţial în stare de echilibru, încetează a mai fi stabil.
În termeni generali, stabilitatea unui sistem fizic poate fi definită ca abilitatea sistemului
respectiv de a se întoarce în starea de echilibru iniţială, după ce a fost uşor perturbat.
Comportamentul barei ideale comprimate poate fi definită prin caracteristica forţă de compresiune Forme de instabilitate a barelor comprimate centric
– săgeată la mijlocul barei deformate:
Punctul critic din acest grafic, corespunzător atingerii forţei Ncr, după care, pentru o forţă
perturbatoare foarte mică deplasările sistemului devin mari şi se produce flambajul barei, se
numeşte “punct de bifurcare”.
Pierderea stabilităţii echilibrului unui element structural (sau a unei structuri), la care în punctul
de bifurcare sunt posibile două forme de echilibru, una descrisă de caracteristica forţă-deplasare
primară de echilibru (echilibru instabil în configuraţia nedeformată), respectiv de caracteristica
secundară de echilibru, în configuraţia deformată (curba post-critică), se numeşte pierdere de
stabilitate prin bifurcarea echilibrului, sau flambaj prin bifurcare. Flambajul prin Flambajul Flambajul prin
încovoiere prin răsucire încovoiere–răsucire
1
6/4/2013

Flambajul prin răsucire Torsional buckling
Flambaj prin încovoiere
În cazul barelor cu secţiune transversală deschisă, dublu-

în jurul axei z în jurul axei y
simetrică, sau chiar cu secţiune mono-simetrică (T, corniere cu
aripi egale), la care rigidităţile la încovoiere în raport cu axele
principale sunt apropiate ca valoare, poate să apară flambajul
prin răsucire sau torsiune, sub forţa de compresiune critică, Ncr,T.
Flambajul prin răsucire se produce prin rotirea secţiunii
transversale în jurul axei longitudinale.
Flambajul prin încovoiere–răsucire Torsional-Flexural buckling Lungimea de flambaj Lcr a unui element este definită ca lungimea barei
echivalente dublu articulate, pentru care încărcarea critică este egală cu
încărcarea critică a barei reale
Flambajul prin încovoiere–răsucire, sub forţa critică de
compresiune, Ncr,TF, apare la barele cu secţiune transversală
deschisă mono-simetrică sau cu secţiune oarecare, pentru
care rigiditatea la încovoiere în raport cu axa de simetrie are
valori apropiate de rigiditatea la încovoiere în raport cu axa
perpendiculară pe axa de simetrie. Flambajul prin încovoiere
– răsucire se produce prin rotirea secţiunii transversale în
jurul axei longitudinale, concomitent cu încovoierea
elementului în lungul axei.
Pierderea de stabilitate prin încovoiere – răsucire este caracteristică

elementelor comprimate cu secţiune transversală deschisă, cum ar fi
spre exemplu corniere, profile U, sau secţiuni în T, pentru care
rigiditatea la torsiune este redusă.
Barele comprimate cu secţiuni tubulare, circulare sau rectangulare,

pot fi considerate ferite de pierderea stabilităţii prin încovoiere -
răsucire.
Bara îşi pierde stabilitatea prin răsucire dacă:
Ncr.T  Ny.cr şi Ncr.T  Nz.cr
prin răsucire: axa y: axa z:

Ncr.T Ny.cr Nz.cr
2
6/4/2013
Rezistenţa secţiunii transversale
Valoarea de calcul a forţei de compresiune

NEd
 1.0
Nc.Rd
Rezistenţa de calcul la compresiune axială
 A  fy
  sec tiuni transversale clasele1, 2, 3
  M0
Nc.Rd  
 A eff  fy  sec tiuni transversale clasa 4
  M0
Evaluarea capacităţii portante la compresiune centrică a barei în conformitate cu EC 3 Evaluarea capacităţii portante la compresiune centrică a barei în conformitate cu EC 3
Rezistenţa la flambaj
NEd
 1.0
Nb.Rd
Rezistenţa de calcul (capacitatea portantă sau efortul capabil) la flambaj
   A  fy
  sec tiuni Clasa 1, 2 sau 3
  M1
Nb.Rd  
   A eff  f y  sec tiuni Clasa 4
  M1

coeficient de reducere
coeficientul de zvelteţe redus  A  fy
 Clasa 1,2,3

1


  0,51     0,2   
2

  Ncr

   2 2  A eff  f y
 Clasa 4
 Ncr
factor de imperfecţiune
Curba de flambaj a0 a b c d
Factor de imperfecţiune  0.13 0,21 0,34 0,49 0,76
Evaluarea
- capacităţii portante la compresiune centrică a barei în conformitate cu EC 3 Evaluarea capacităţii portante la compresiune centrică a barei în conformitate cu EC 3
Flambajul prin încovoiere Flambajul prin răsucire sau prin încovoiere – răsucire
 A  fy L 1
  cr Clasa 1,2,3
 Ncr i 1  A  A  fy

coeficientul de zvelteţe redus  A eff coeficientul de zvelteţe redus T 
 A f Ncr
 eff y L A Clasa 4
 cr
 N i 1
 cr
k  cr 
Ncr
A
Lcr – lungimea de flambaj în planul de flambaj considerat; Pentru secţiuni monosimetrice se va lua: Ncr  min Ncr.T ;Ncr.TF  sau k  min  T ;  TF 
i - raza de giraţie a secţiunii în raport cu axa considerată, calculată cu aria brută;
 Ag  
2
E 235 Ncr.T 
1    93.9   
I0  L2cr.T 
fy fy 
Ncr  min .
 I0 
( Ncr.z  Ncr.T )  ( Ncr.z  Ncr.T ) 2  4

Iy  Iz  
Ncr.TF  Ncr.z Ncr.T 
Cu notaţia: 
 
2 Iy  Iz 

I0

1  Clase 1, 2, 3  A  A  fy A  fy
A      A Pentru secţiunile dublu simetrice:
A eff / A  Clasa 4 Ncr Ncr
A  2EI 
Ncr.T  Ncr.TF  g  GIt  2  
   E  Iy
2
  E  Iz 
2 I0  L cr.T 
Ncr  minNy.cr  2
; Nz.cr  2 
 L cr y L cr z  Pentru secţiuni fără simetrie, Ncr se obţine din ecuaţia:
 A  A  fy fy  Ne.y N 

f N  i02 N  Ny.cr   N  Nz.cr   N  N   N2  zc2  N  Ny.cr   N2  y c2  N  Nz.cr   0
Sau:    A cu: k   cr  min  e.y  ;  e.z  e.z 
Ncr k  A A 
3
6/4/2013
Verificarea condiţiei de rigiditate
Concluzii: flambajul prin incovoiere – pasi de calcul
   A  fy
  a NEd
 1.0 
  M1
 sec tiuni Clasa 1, 2 sau 3
Nb.Rd Nb.Rd  

  max  y ;  z     A eff  f y

  M1
 sec tiuni Clasa 4
Element a
coeficient de reducere ??? coeficientul de zvelteţe redus  Clasa: 1,2,3,4 ?
- Tălpi comprimate
1 100
- Diagonalele finale ale grinzilor fără montanţi finali
2 - Diagonale şi montanţi 120 Coef de Coef de
Caracteristici Coef de
zvelteţe reducere
 zvelteţe    
Clasa
secţiunii
geometrice
redus (tabelar) min Capacitate
portantă
 y  Lcr.y / iy A eff
Iz A  y
iz  y  y
A  z  Lcr.z / iy 1
Pt sect min  A eff  fy
bruta Iy 1  93.9   A eff min Nb.Rd 
iy   M1
A A  z
z  z
A 235 1

fy
(Cls 4) A eff tabelar
sau
formula
BARE CU SECŢIUNE COMPUSǍ BARE CU SECŢIUNE COMPUSǍ
EC3 (SR EN 1993): verificarea stabilităţii barelor comprimate cu secţiune compusă se face
la flambaj prin încovoiere după cele doua axe principale de inerţie ale secţiunii compuse şi de
asemenea se verifică ramurile componente pe distanţa dintre elementele de solidarizare,
flambajul prin încovoiere-răsucire fiind nespecific acestor elemente, datorită rigidităţii mari la
răsucire a secţiunii.
marca oţelului fy Verificarea stabilităţii barei comprimate
Verificarea la flambaj faţǎ de axa materialǎ
coeficienţii de zvelteţe reduşi ai barei 
Coeficienţii de reducere  legăturile barei la capete şi caracteristicile secţiunii

Verificarea la flambaj faţǎ de axa imaterialǎ
Verificarea unei ramuri la jumătatea lungimii barei
forma secţiunii transversale a barei
curba de flambaj ”c” α = 0,49
Verificarea elementelor de rigidizare (plăcuţe sau zăbreluţe)
4
6/4/2013
Verificarea la flambaj faţǎ de axa materialǎ Verificarea la flambaj faţǎ de axa imaterialǎ
NEd NEd
 1 .0  1 .0
Nby.Rdy Nbz.Rdz
Rezistenţa de calcul (forţa capabilǎ) la flambaj Rezistenţa de calcul (forţa capabilǎ) la flambaj
1 z
  y  A  fy Nbz.Rzd   z   A  A  fy  z  f ( z  A )
  sec tiuni Clasa 1, 2 sau 3 1
1   M1  M1
Nby.Ry   y   A  A  f y sau Nby.Rd
y

d  M1   y  A eff  f y
  sec tiuni Clasa 4 L cr.z iz 
Ieff Momentul de inerţie efectiv faţǎ de axa imaterialǎ
  M1 1  
E
fy
 93.9   z 
iz 2  A ch
Aria unei ramuri
A
A  eff
A
Solidarizare cu plăcuţe: Solidarizare cu zăbreluţe:
E y

235
1    93.9   y  A y (tabelar)
fy fy 1 Ieff  0.5  h02  A ch  2  Ich
L cr.y 1 pentru   75
y  
iy   Ieff  0.5  h02  A ch
 factor de eficacitate 2  pentru 75    150
 75
sau
1 0 pentru   150
  
  0.5 1    y  0.2  2y  α = 0.49 (curba ”c” )
y 
   2  2y

L cr.z i0 
I1
2  A ch I1  0.5  h02  A ch  2  Ich
i0
Verificarea unei ramuri (componente) la jumătatea lungimii barei Nch.Ed

1
Nbf .Rd
Barele compuse cu secţiune uniformă, solicitate la compresiune centrică şi articulate
la extremităţi se consideră ca un stâlp având o imperfecţiune în arc L/500.
Forţa de compresiune într-o ramurǎ a secţiunii, la mijlocul lungimii barei:
plăcuţe zăbreluţe
MEd h0 A ch MEd
Nch.Ed  0.5  NEd  Nch.Ed  0.5  NEd  Sistem de
2 Ieff h0 zăbrelire
NEd  e 0  M1Ed
momentul încovoietor maxim de ordinul I,
MEd  la mijlocul elementului
 NEd NEd 
1  N  S 
 cr v   2EI eff L
Ncr  e0 
L2 500
n  E  A d  a  h0 2
momentul încovoietor de calcul la mijlocul rigiditatea la forfecare a unui panou rigidizat n  E  A d  a  h0 2 n  E  A d  a  h0 2
Sv  A h 3 
elementului considerând efectele de ordinul II cu plăcuţe sau cu zăbreluţe d3 1  d 03 
2  d3 d3
 A v  d 
n – numărul planurilor de zăbrelire
Ad ; Av – se referă la un singur plan de zăbrelire
24  E  Ich 2 2E  Ich
Sv  Sv 
dar tabelar
2 2I h  2
a 1  ch  0  a
 nIb a 
n - numărul planurilor de zăbrelire (obişnuit n=2)
Efortul capabil al unei ramuri

Verificarea elementelor de rigidizare
1
Nbf Rd   z1   A  A ch  f y 
 M1
Plăcuţe de solidarizare Zăbreluţe de solidarizare
l fz 1 L ch
 z1  
i z1 i z1
Ich
i z1 
A ch

coeficient de reducere  z1 z1  z1  A   MEd
1 VEd 
L
NEd  e 0  M1Ed
E MEd 
1    93.9    NEd NEd 
fy 1   
 Ncr S v 
Efortul maxim de compresiune în zăbreluţe
1 VEd  d
Nd 
Forţa tăietoare din plăcuţă n h0
n - numărul planurilor de zăbrelire (obişnuit n=2)
1 a
Vb  VEd
2 h0
5
6/4/2013
APLICATIE
Bare compuse din elemente puţin depărtate Să se evalueze capacitatea portantă (rezistenţa) la compresiune axială a
barei având secţiunea transversală din figura:
Oţel: S 355
L cr.y  8.0 m
L cr.z  L cr.T  4.0 m
Coef de Coef de
verificarea la flambaj ca pentru o bară cu secţiune unitară Clasa
Caracteristici
geometrice 
Coef de
zvelteţe 
zvelteţe

reducere
 min  Capacitate
redus (tabelar)
secţiunii portantă
Distanţa maximă între  y  Lcr.y / iy A eff

Tip de bară compusă
elementele de legătură *) Iz A  y
Ramuri legate cu şuruburi sau cordoane de sudură 15 imin iz  y  y
A  z  Lcr.z / iy 1
Ramuri legate prin perechi de plăcuţe 70 imin Pt sect min  A eff  fy
*) - distanţa între centrele plăcuţelor de solidarizare min Nb.Rd 
bruta Iy 1  93.9   A eff  M1
imin - raza de giraţie minimă a unei ramuri sau cornier iy 
A A  z
z  z
A 235 1

fy
(Cls 4) A eff
Grinzi cu zăbrele Grinzi cu zăbrele

Domeniul de folosire a grinzilor principale cu zăbrele se înscrie în cel al
deschiderilor mijlocii şi mari, ele fiind mai economice comparativ cu grinzile cu inimă
plină, pentru deschideri mai mari de cca. 33 m.
Eforturi unitare în:

a) barele grinzilor cu zăbrele; b) grinda cu inimă plină 1 – talpă superioară; 2 – talpă inferioară; 3 – montant; 4 – diagonală;
Din punct de vedere mecanic, grinzile cu zăbrele se definesc ca structuri realizate 5 – noduri; 6 – contravântuiri longitudinale.
din bare, legate între ele prin articulaţii, astfel încât să formeze sisteme indeformabile
geometric.
Un consum minim de oţel pentru zăbrele conduce la unghiuri de înclinare a
diagonalelor cu orizontala cu valori   35   50  , unghiurile optime din punct de
vedere a execuţiei fiind de .
În alegerea secţiunilor transversale ale barelor se pleacă de la secţiunea tălpii Prinderea barelor în noduri
comprimate. Stabilind dimensiunile secţiunii transversale a tălpii, înălţimea h şi
lăţimea b, acestea se menţin constante în lungul grinzii, adaptarea secţiunii la variaţia
eforturilor se face prin variaţia grosimii platbandelor la secţiunile sudate.
• relaţiile lui SCHAPER:
hcm  Lm  L2 m / 400
bcm  hcm  0,1 Lm L<50 m

bcm  hcm  0,2  Lm
• relaţiile HARTMANN:
bcm  20  0,4  Lm
hcm  bcm  0,1 Lm
6
6/4/2013
Sistem cu diagonale alternante

Sistem cu diagonale alternante şi montanţi
Sistem cu diagonale alternante subdivizate
Sistem de subîmpărţire în K Sistem de zăbrelire pentru tablier cale sus
Sistem cu subîmpărţire multiplă
7
6/4/2013
Alcătuirea barelor grinzilor cu zăbrele
Secţiunile barelor alcătuite nituit, cu doi pereţi

Secţiunile barelor alcătuite nituit, cu un perete
Secţiunile barelor sudate, cu doi pereţi
Secţiunile barelor sudate,

cu un perete
8
6/4/2013
9
6/4/2013
Imbinarea elementelor metalice
ÎMBINAREA ELEMENTELOR METALICE
Exploatat şi întreţinut normal, un pod metalic poate să dureze peste 100 de ani. Datorită
unor cauze diverse, cum ar fi uzura fizică, statică şi dinamică, această durată poate să
scadă. Din acest punct de vedere, o atenţie deosebită trebuie acordată îmbinărilor
elementelor metalice.
PODURI METALICE
Imbinarea elementelor metalice Imbinarea elementelor metalice
Elementele construcţiilor metalice sunt alcătuite din unul sau mai multe profile laminate, pe
principiul alcătuirii unor secţiuni transversale raţionale dpdv constructiv şi eficiente dpdv
economic, respectiv cu utilizarea unui număr cât mai redus de profile laminate, care să permită
solidarizarea în modul cel mai clar şi mai simplu cu putinţă.
Îmbinările reprezintă puncte mai slabe ale construcţiilor, ele conducând în general la o
reducere a secţiunii active a elementelor. Sunt cunoscute multe accidente şi avarii la
podurile metalice, datorită realizării incorecte sau poziţionării incorecte a îmbinărilor.
1
6/4/2013
Considerente avute în vedere la stabilirea poziţiei şi la realizarea îmbinărilor (în atelier sau
pe şantier - îmbinări de montaj)
-îmbinările se vor plasa în zone cu eforturi cât mai reduse;
- numărul de îmbinări trebuie să fie minim, pt a evita consumul suplimentar de material şi

manoperă;
- dacă elementul se realizează din mai multe tronsoane, acestea trebuie să fie cât mai multe
identice pentru a simplifica montajul şi construcţia;
2
6/4/2013
- îmbinările de montaj se vor realiza ţinând cont de posibilităţile de transport, manipulare,

ordine de montaj.
3
6/4/2013
4
6/4/2013
Condiţii ce trebuie îndeplinite în cazul înnădirii barelor:

- condiţia capacităţii portante: în zona îmbinării, elementul să prezinte cel puţin capacitatea
portantă din restul barei. Ae>A, We>W;
- condiţia de simetrie a elementelor de înnădire, care trebuie să fie pe cât posibil aceeaşi cu al
elementului pe care-l înnădim, astfel încât centrul de greutate a elementelor de înnădire şi
centrul de greutate al barei să coincidă sau să fie apropiate. În caz contrar, în îmbinare apar
eforturi suplimentare;
- toate părţile barei înnădite să fie acoperite cu eclise, astfel încât să se asigure o trecere cât mai
directă a efortului de la un tronson la celălalt;
5
6/4/2013
- condiţia constructivă şi economică: înnădirea să fie cât mai simplă dpdv constructiv, uşor de
realizat, să fie cât mai scurtă.
În funcţie de soluţia folosită pentru realizarea îmbinării avem:
-îmbinări cu buloane de articulaţie (c-ţii spaţiale)

-îmbinări nituite
-îmbinări cu şuruburi (obişnuite sau şuruburi de înaltă rezistentă pretensionate - SIRP)
-îmbinări cu sudură
-îmbinări prin lipire cu cleiuri sintetice (în fază experimentală)
6
6/4/2013
Tehnologie
IMBINARI CU NITURI / SURUBURI
Comportare
(Bolted joints)
Calcul
ÎMBINĂRI NITUITE
1830
-acum, utilizată doar pentru unele
construcţii grele supuse la solicitări
dinamice, precum si la restaurari
7
6/4/2013
Nitul trebuie încălzit în prealabil la 1050-1150 oC
Nitul trebuie încălzit în prealabil la 1050-1150 oC
Operaţia de nituire se recomandă a se termina la 500-600 oC;

Ca urmare a răcirii, in tija nitului, rămâne un efort de întindere de 600-800 daN/cmp
8
6/4/2013
Pentru construcţii din oţel, niturile se confecţionează din oţel care, pe lângă
calităţi de rezistenţă corespunzătoare calităţii pieselor ce se nituiesc, trebuie să
aibă şi calităţi plastice bune pentru a se putea forma capul la batere fără ca
materialul să fisureze.
Pentru piese din oţeluri S275, se pot folosi nituri din

S235; pentru piese din oţeluri slab aliate, ca S355, se pot
folosi nituri din oţel slab aliat S275. In general, niturile sunt
realizate din otel S235.
NIT: RIVET (klinknagels, gujon)

Nit cu cap conic: cone-head rivet
Nit cu cap înecat: counter-sunk rivet, flush rivet
Nit cu cap plat: flat-head rivet
Nit cu cap semiînecat: round-top counter-sunk-head rivet
9
6/4/2013
Lungimea tijei nitului se alege astfel încât prin refulare să se umple complet
gaura şi să se formeze cel de-al doilea cap şi anume: După batere nitul umplând complet gaura, rezultă că diametrul de calcul al nitului este egal cu
diametrul găurii (do),fiind cu 1mm mai mare decât diametrul nitului brut (diametrul nominal al
nitului).
7  pentru batere manuala
l  ls  d În funcţie de grosimea elementelor ce urmează a fi îmbinate, diametrul nitului se alege astfel încât
4 să fie îndeplinite condiţiile:
4  pentru batere mecanica
l  ls  d *nitul să asigure o strângere corespunzătoare a elementelor îmbinate; în cazul niturilor cu cap
3 semirotund se cere ca grosimea pachetului de piese ce se îmbină să nu depăşească 5d;
unde:d-diametrul nominal al nitului; *pe cât posibil eforturile capabile la forfecare şi presiune pe gaură să fie egale;
ls-grosimea pachetului de piese ce se îmbină.
*pentru îmbinarea tablelor, diametrul nitului se poate determina cu relaţia: d  5t  a
unde:t-grosimea celui mai subţire element de la marginea pachetului care se asamblează,
în cm;
a-factor de corecţie care se ia:
Grosimea pieselor ce urmează a fi îmbinate este limitată: ls  5d a=0,2-pentru îmbinări de rezistenţă;
a=0,4-pentru îmbinări de rezistenţă-etanşare realizate prin suprapunere;
Grosimea pieselor ce urmează a fi îmbinate este limitată din motive de batere şi a=0,6-pentru îmbinări de rezistenţă-etanşare realizate cu eclise.
din faptul că niturile cu lungimi mari au o comportare mai puţin bună.
*la profilele laminate se va asigura posibilitatea executării niturilor şi respectării distanţelor minime;
Pentru simplificarea execuţiei, trebuie ca la acelaşi element să fie folosit în acest sens, diametrul nitului nu trebuie să depăşască diametrul maxim dat în tabelele cu date
constructive pentru profilele laminate;
acelaşi diametru de nit sau cel mult două diametre.
Aşezarea niturilor în îmbinare poate fi în şiruri paralele sau în şah.
10
6/4/2013
Într-o îmbinare, suruburile si niturile se aşează la distanţe cuprinse între distanţele minime şi
maxime, aceste distanţe fiind stabilite pe baza unor criterii de rezistenţă şi constructive. Distanţele
minime sunt impuse de necesităţi de execuţie, spre a se evita deformările în timpul baterii, şi de
condiţii de rezistenţă, pentru a se evita forfecarea în intervalul dintre două nituri.
Distanţele maxime sunt impuse de necesitatea unei bune strângeri a elementelor ce se îmbină.
Comportarea niturilor la diferite solicitări

Niturile dintr-o îmbinare pot prelua atât eforturi care pot provoca alunecarea relativă a pieselor cât
şi eforturi care tind să producă desprinderea pieselor.
Când sunt mai multe nituri pe o linie, cele marginale se încarcă mai mult decât cele centrale,
diferenţa de efort fiind cu atât mai mare cu cât sunt mai multe nituri.
Datorită acestui lucru, în cazul îmbinărilor solicitate la efort axial de întindere sau compresiune,
prescripţiile recomandă limitarea la 6 a numărului de nituri dispuse pe un şir.
11
6/4/2013
Fv,Rd - Forţa capabilă la forfecare

Fb,Rd - Forţa capabilă la presiune pe gaură
Ft,Rd - Forţa capabilă la întindere
Bp,Rd - Rezistenţa de calcul la forfecare prin străpungere
Nnet,Rd - rezistenţa plastică de calcul în secţiunea netă la găurile pentru şuruburi
Prin răcirea nitului în urma baterii, se realizează strângerea pieselor, în tija nitului
dezvoltându-se eforturi de întindere iar asupra pieselor exercitându-se presiuni.
Sub acţiunea solicitărilor din planul îmbinării piesele tind să se deplaseze, deplasarea
fiind împiedicată de forţele de frecare ce apar pe suprafeţele în contact.
Aceste forţe nu se iau în considerare la calculul îmbinărilor nituite la poduri.
În momentul în care forţa de frecare este depăşită, se produce o mică deplasare a

pieselor, realizându-se contactul între tija nitului şi pereţii găurii. Manifestarea strivirii
apare destul de devreme, în momentul în care tija nitului ia contact cu pereţii găurii.
Distrugerea prin strivire se produce însă mai târziu, când presiunile cresc mult, gaura
nitului alungindu-se iar materialul din faţa nitului deformându-se.
Strivire
k  f dt
Fb.Rd  1 b u
 M2
  e1
  e2    3d  pentru suruburi de capat
 2.8  1.7     0
  pentru suruburi de m arg ine 
min. d0  d  p1  1  pentru suruburi int erioare
  
 2.5    3d0 4
k1   b  min.
  p2   fub
 1.7 
min.
1 .4  fu
d0   pentru suruburi int erioare 
   
 2.5  
1.0
Strivirea peretelui găurii se produce când diametrul nitului este mare comparativ cu
grosimea pieselor ce se îmbină.
12
6/4/2013
Forfecare Intindere
0.6 fur A 0
Fv.Rd 
 M2
0.6 fur A 0
Ft.Rd 
 M2
Prin deplasarea pieselor din îmbinare apare o tendinţă de forfecare a tijei nitului.
Ruperea unui nit care lucrează la întindere în tijă se produce de

Efortul unitar de forfecare se consideră uniform repartizat pe suprafaţa tijei nitului. Pentru ca obicei în secţiunea de sub cap, zonă unde apar concentrări de
nitul să nu se foarfece trebuie să nu să depăşască rezistenţa la forfecare a materialului tijei, eforturi.
Verificarea la întindere se efectuează ţinând seama de eforturile de
Forfecarea tijei nitului se produce în situaţia în care diametrul nitului este mic întindere datorate contracţiei, micşorând ca atare rezistenţa de calcul
comparativ cu grosimea pieselor. la întindere.
Un nit este bine folosit atunci când efortul capabil la forfecare este egal cu efortul capabil la
presiune pe gaură.
Intindere
Slăbirea secţiunii dată de găurile dispozitivelor de prindere
Calculul ariei nete
Aria netă a secţiunii transversale este egală cu aria brută din care se scad slăbirile
datorate găurilor sau a altor goluri.
Dacă găurile de fixare sunt dispuse în zig - zag, aria totală a slăbirilor se consideră
cea mai mare valoare dintre:
- Aria slăbirilor pentru găuri care nu sunt dispuse în zig-zag - linia de cedare (2)
 s2 
- t nd0    - pentru linia de cedare (1)
 4p 
Slăbirea secţiunii dată de găurile dispozitivelor de prindere

Calculul îmbinărilor cu nituri
Calculul ariei nete
Calculul îmbinărilor cu nituri începe cu alegerea diametrului nitului şi a calităţii materialului
acestuia. În continuare, calculul îmbinărilor se reduce la determinarea numărului de nituri
necesar îmbinării (pentru îmbinări solicitate la efort axial) sau la verificarea nitului cel mai
solicitat (în cazul îmbinărilor solicitate la moment încovoietor).
13
6/4/2013
14
6/4/2013
15
6/4/2013
ÎMBINĂRI CU SURUBURI
Îmbinările cu şuruburi, înlocuite o perioadă de îmbinările cu nituri, au început să fie

utilizate din nou datorită avantajelor pe care le prezintă şi anume: sunt demontabile şi se
execută uşor.
Se utilizează la:
-realizarea îmbinărilor de şantier;

-îmbinări ce produc eforturi de întindere în tija şurubului;
-îmbinarea pieselor groase (  t  5d );
-îmbinarea construcţiilor provizorii;
-îmbinări în spaţii înguste unde nu se pot bate nituri sau nu se poate efectua sudura.
Pentru îmbinarea podurilor şi construcţiilor metalice se folosesc următoarele tipuri de

şuruburi: şuruburi obişnuite (grosolane, semiprecise, păsuite), şuruburi de înaltă
rezistenţă (SIRP), şuruburi de ancoraj, şuruburi de articulaţie.
16
6/4/2013
Date constructive Forma filetului în secţiune poate fi triunghiulară, trapezoidală sau rotundă, în
construcţii utilizâdu-se în mod curent şuruburile cu filet triunghiular.
Lungimea totală a tijei, l , este egală cu

lungimea de strâns ls (suma grosimii
pieselor din pachet), la care se adaugă
grosimea şaibei (s),înălţimea piuliţei (m) şi
o porţiune de 3...7mm ce reprezintă
înălţimea calotei şi porţiunea din tijă care
iese în afara piuliţei.
l  ls  s  m  (3...7)mm
Obişnuit în construcţii se utilizează şuruburi cu filet metric, simbolul pentru acestea fiind
litera M urmată de un număr ce reprezintă diametrul exterior al filetului în mm.
17
6/4/2013
Pentru realizarea îmbinărilor cu şurburi se folosesc şi unele accesorii cum ar fi:

-r o n d e l e l e (şaibele),ce se aşează sub piuliţă astfel încât filetul să nu pătrundă în gaura piesei, forfecarea tijei
Funcţie de modul de prelucrare al tijei şi funcţie de raportul neputându-se face în zona filetată ce reprezintă o secţiune slăbită a şurubului. Şaibele obişnuite au suprafeţele
între diametrul tijei şi diametrul găurii, şuruburile pot fi: fin prelucrate, grosimea s=2-6mm;
-ş u r u b u r i b r u t e (grosolane) ce au tija neprelucrată, aşa - ş a i b e l e t e ş i t e. Pentru îmbinările cu şuruburi ale profilelor dublu T şi U se folosesc şaibe teşite, şaibe ce
cum rezultă din confecţionare; diametrul exterior al filetului au una din feţe înclinată corespunzător înclinării tălpii profilului.
este egal cu diametrul tijei; diametrul găurii se va realiza cu
1...2mm mai mare decât diametrul tijei. Datorită diferenţei
mari între diametrul găurii şi diametrul tijei, aceste şuruburi
lucrează dezavantajos la forfecare şi strivire, recomandându-
se pentru îmbinările solicitate la întindere în tijă.
-ş u r u b u r i p ă s u i t e ce au tija şi faţa dinspre tijă a
capului prelucrate fin sau mediu, diametrul exterior al tijei fiind
ceva mai mare decât diametrul filetului. Aceste şuruburi se
introduc, prin batere, în găuri alezate, diferenţa între diametrul
găurii şi al tijei fiind de 0,3mm. Datorită diferenţei mici între
diametrul găurii şi diametrul tijei, şuruburile păsuite se
consideră că lucrează analog niturilor atât la forfecare cât şi la
presiune pe gaură. Se recomandă utilizarea acestor şuruburi
atât pentru îmbinările solicitate în planul îmbinării (îmbinarea
lucrând la forfecare sau presiune pe gaură), cât şi în plan
normal pe planul îmbinării (îmbinări ce produc eforturi de
întindere în tija şurubului).
Împiedicarea deşurubării piuliţei
La îmbinările cu şuruburi,
este necesar, în anumite
cazuri (cu precădere în
cazul solicitărilor dinamice),
să se ia măsuri pentru
împiedicarea deşurubării
piuliţei. Asigurarea piuliţei se
face cu: şaibe resort, cu
piuliţă dublă (contrapiuliţă)
sau cu şplint.
18
6/4/2013
Prin strângerea piuliţei în tija şurubului se dezvoltă un efort de întindere de câţiva zeci de daN,
asigurându-se astfel o bună alipire a pieselor.
Sub acţiunea solicitărilor exterioare din planul îmbinării, eforturile învingând frecările dintre
piese, acestea se deplasează, astfel că şuruburile lucrează prin contactul tijei cu peretele găurii,
îmbinarea cedând prin forfecarea tijei sau prin strivirea peretelui găurii.
În cazul şuruburilor obişnuite, diametrul găurilor fiind mai mare decât diametrul tijei, se produc
deplasări mari şi o repartizare neuniformă a solicitărilor între şuruburile îmbinării. Şuruburile
păsuite, din cauza diferenţei mici între diametrul găurii şi al tijei şi datorită prelucrării tijei şi găurii
se comportă la forfecare ca şi niturile.
1 2 3 4
19
6/4/2013
- toate părţile barei înnădite să fie acoperite cu eclise, astfel încât să se asigure o trecere cât mai
directă a efortului de la un tronson la celălalt;
Într-o îmbinare, suruburile se aşează la distanţe cuprinse între distanţele minime şi maxime,
aceste distanţe fiind stabilite pe baza unor criterii de rezistenţă şi constructive. Distanţele minime
sunt impuse de necesităţi de execuţie, spre a se evita deformările în timpul baterii, şi de condiţii
Calitatea unui şurub este evidenţiată de rezistenţă, pentru a se evita forfecarea în intervalul dintre două nituri.
prin grupa acestuia notată printr-un Distanţele maxime sunt impuse de necesitatea unei bune strângeri a elementelor ce se îmbină.
grup de două cifre, produsul lor
reprezentând, în daN/mm2, limita de
curgere a oţelului din care este
confecţionat şurubul.
20
6/4/2013
21
6/4/2013
Rezistenţa de calcul a dispozitivelor de fixare individuale
Forţa capabilă la forfecare pentru un plan de forfecare (suruburi / nituri)
 v fub A 0.6 fur A 0

Fv.Rd  Fv.Rd 
 M2  M2
A s  aria neta in zona filetata


daca planul de forfecare trece prin zona filetata
A
A b  aria bruta a tijei surubului 
daca planul de forfecare trece prin zona nefiletata
0.6  pentru grupele 4.6, 5.6, 8.8

v  
0.5  pentru grupele 4.8, 5.8, 6.8, 10.9
 M2 Coeficient parţial de siguranţă (=1,25)
Forţa capabilă la presiune pe gaură (suruburi si nituri) Forţa capabilă la întindere (suruburi / nituri)
k  f dt k f A 0.6 fur A 0
Ft.Rd  2 ub s Ft.Rd 
Fb.Rd  1 b u  M2  M2
 M2
0.63  suruburi cu cap inecat
k2  
  e2  0.90  celelaltesuruburi
 2.8  1.7 
min. d0   pentru suruburi de m arg ine
 2.5 
 
k1  
  p2 
 1.7 
min.
1 .4
d0   pentru suruburi int erioare
  
 2.5 
  e1
  3d  pentru suruburi de capat
   0
 d 
  p1  1  pentru suruburi int erioare
  3d0 4
b  min.
 fub
 fu



1.0 d – diametrul nominal
do – diametrul gaurii
22
6/4/2013
OBSERVATII
Pentru îmbinările cu un singur plan de forfecare şi un singur rând de şuruburi, şuruburile vor fi prevăzute cu
şaibe atât sub piuliţă cât şi sub capul şurubului.
Forţa capabilă la presiune pe gaură pentru fiecare şurub este limitată la:
Fb.Rd  1.5 fu d t / M2

La îmbinările cu nituri sau cu şuruburi solicitate la forfecare care sunt prevăzute cu plăci de compensare cu o
grosime totală tp mai mare decât o treime din diametrul nominal d, forţa capabilă la forfecare F v.Rd se va
multiplica cu un factor de reducere, calculat cu relaţia:
9d
p  ; p  1
8d  3t p
Pt 2 placi de compensare (două planuri

de forfecare) se ia cea mai mica tp
Dacă distanţa Lj dintre centrele dispozitivelor de fixare de capăt, măsurată pe direcţia de transmitere a forţei,
este mai mare de 15d, forţa capabilă la forfecare Fv.Rd se reduce prin multiplicare cu un factor de reducere:
L j  15d
Lf  1  0.75  Lj  1.0
200d
23
6/4/2013
Verificarea barei intinse
24
6/4/2013
25
6/4/2013
26
6/4/2013
Categorii de îmbinări cu SIRP

Categoria B: Îmbinări rezistente la lunecare în starea limită a exploatării normale (SLS)
- se utilizează şuruburi pretensionate.
- lunecarea nu trebuie să se producă în starea limită de exploatare normală.
PODURI METALICE - forţa de forfecare de calcul la starea limită de exploatare normală nu trebuie să depăşească
rezistenţa de calcul la lunecare.
- forţa de forfecare ultimă de calcul nu trebuie să depăşească rezistenţa de calcul la forfecare şi nici
forţa capabilă la presiune pe gaură.
Categoria C: Îmbinări rezistente la lunecare la starea limită ultimă (SLU)
- in această categorie se utilizează şuruburi la care lunecarea nu trebuie să se producă la starea
limită ultimă.
- forţa de forfecare de calcul ultimă nu trebuie să depăşească rezistenţa de calcul la lunecare şi nici
rezistenţa la presiune pe gaură.
- pentru îmbinările care sunt supuse la întindere, se verifică suplimentar rezistenţa plastică de calcul
în secţiunea netă la găurile pentru şuruburi, la starea limită ultimă.
În aceaste categorii se utilizează şuruburile din clasele de calitate 8.8 şi 10.9.
ÎMBINĂRI CU SIRP
SLU: sunt asociate cu colapsul sau cu alte forme de cedări structurale ce pun in pericol siguranţa oamenilor:
III CFDP, semestrul II, 2013 ruperea sectiunii/ pierderea stabilitatii
SLS: sunt cele care corespund stărilor dincolo de care anumite criterii de exploatare nu mai sunt îndeplinite:
sageata
Şuruburile de înaltă rezistenţă (SIRP) se confecţionează din oţeluri cu

caracteristici mecanice superioare (oţeluri slab aliate, oţel carbon de
B calitate). Ele au forma şi dimensiunile şuruburilor obişnuite, cu unele
prevederi de prelucrare. Se cere o prelucrare mai bună a feţei interioare a
capului şi a piuliţei în scopul repartizării cât mai uniforme a presiunilor pe
suprafaţa pieselor. Piuliţele şi şaibele se fac din acelaşi material ca şi
şuruburile.
E
Suruburi metrice IP (HV) de inalta rezistenta, folosite cu pretensionare
Fv,Rd - Forţa capabilă la forfecare Dimensiuni disponibile: de la M12 la M36 in diverse lungimi
Clase de rezistenta: 10.9 si 12.9
Fb,Rd - Forţa capabilă la presiune pe gaură Acoperire: negre sau zincate termic
Ft,Rd - Forţa capabilă la întindere Utilizare: suruburi folosite la montajul structurilor metalice
Produse UE cu certificat CE.
Bp,Rd - Rezistenţa de calcul la forfecare prin străpungere La comanda, se pot furniza si dimeniuni mai mari sau alte acoperiri
Nnet,Rd - rezistenţa plastică de calcul în secţiunea netă la găurile pentru şuruburi Standarde conexe: DIN6914, EN 14399, STAS 8796/1, UNI 5712
Cod: EN 14399 DIN 6914
După montare se introduc eforturi de întindere în tijă.

Prin strângerea puternică a piuliţei, în tija şurubului se introduce un important efort
de întindere, a cărui valoare este de cca.70-75 din limita de curgere a materialului
din care se confecţionează şurubul, pe suprafeţele în contact ale pieselor
exercitându-se presiuni pe o zonă în jurul şurubului. Datorită acestui fapt, piesele ce
se îmbină sunt strânse foarte puternic, astfel încât, sub acţiunea unui efort normal pe
tija şurubului, deplasarea relativă a pieselor este împiedicată de forţele de frecare ce
se produc pe suprafeţele în contact.
1
6/4/2013
Strângerea pentru pretensionare se face în general în două etape, pentru a se

evita deformarea ecliselor, strângerea începând de la mijlocul îmbinării spre Nu trebuie sa apara contactul intre piese si tija surubului (spre deosebire de
margini. Strângerea piuliţei se face cu chei dinamometrice care dau valoarea nituri si suruburi obisnuite)
momentului de strângere Mt sau permit măsurarea rotirii piuliţei. Între efortul de
întindere Nt şi momentul de strângere Mt există relaţia: Mt=kdNt (coeficientul k
se poate lua aproximativ 0,2).
Spre deosebire de îmbinările cu nituri
şi şuruburi obişnuite, îmbinările cu
şuruburi de înaltă rezistenţă supuse la
solicitări exterioare vor rezista prin
frecarea dintre piese.
Efortul de preîntindere creşte prin
creşterea caracteristicilor mecanice ale
oţelului din care este confecţionat
şurubul. Modul de comportare al îmbinării nu se deosebeşte de modul de lucru al pieselor
în afara îmbinării.
Suprafeţele de frecare se vor
prelucra prin sablare sau
decapare cu flacăra. Sablarea Datorită acestui mod de comportare (deplasarea relativă a pieselor este
se poate face cu nisip cuarţos împiedicată de forţele de frecare ce se produc pe suprafeţele în contact), în
sau printr-un tratament unele ţări, se admite combinarea şuruburilor de înaltă rezistenţă şi a sudurii
superficial cu alice din fontă în aceeaşi îmbinare.
Conform SR EN 1993-1-8:2006 § 3.4.1 pentru Categoria C: Îmbinări rezistente la lunecare la starea limită
Şuruburile de înaltă rezistenţă au aceleaşi caracteristici ca şi şuruburile obişnuite, ultimă, se utilizează şuruburi din clasele de calitate (grupele) 8.8 şi 10.9, iar lunecarea nu trebuie să se
grosimea şaibei fiind ceva mai mare. Se vor dispune şaibe atât sub capul producă la starea limită ultimă.
şurubului cât şi sub piuliţă. Aşezarea şuruburilor de înaltă rezistenţă, distanţele Forţa de forfecare de calcul ultimă nu trebuie să depăşească rezistenţa de calcul la lunecare şi rezistenţa la
presiune pe gaură.
între şuruburi şi de la axul lor la marginea pieselor sunt aceleaşi ca la şuruburile
Conform SR EN 1993-1-8:2006 § 3.9.1, rezistenţa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat din
obişnuite. grupa 8.8 sau 10.9 se determină cu relaţia:
ks n 
Fs.Rd  Fp.C
Se recomandă distanţe
 M3
apropiate de cele minime
pentru o repartizare
uniformă a presiunilor de
Fp.C  0.7 fub A s
contact între piese.
Găurile sunt executate
obişnuit şi au diametrul
cu 1-2mm mai mare
decât diametrul tijei.
Fp.C  0.7 fub A s
Fp.C [kN]
2
6/4/2013
Momentul de strangere
Forţa capabilă la presiune pe gaură Rezistenţa plastică de calcul în secţiunea netă
k  f dt Nnet .u.Rd  0.9

A net fu
Fb.Rd  1 b u  M2
 M2
Calculul ariei nete
Aria netă a secţiunii transversale este egală cu aria brută din care se scad slăbirile datorate găurilor sau a altor goluri.
Dacă găurile de fixare sunt dispuse în zig - zag, aria totală a slăbirilor se consideră cea mai mare valoare dintre:
Aria slăbirilor pentru găuri care nu sunt dispuse în zig-zag (linia de cedare (2) );
 s2 
t nd0    - pentru linia de cedare (1)
 4p 
-s – pasul în zig-zag, respectiv interaxul între două găuri consecutive, măsurat paralel cu axa barei;
-p – interaxul măsurat perpendicular pe axa barei;
-t – grosimea piesei;
-n – numărul găurilor situate pe linie diagonală sau în zig-zag;
-d0 – diametrul găurii.
3
6/4/2013
Tracţiune combinată cu forfecare Tracţiune combinată cu forfecare
Dacă o îmbinare pretensionată este supusă unui efort de întindere de calcul, F t,Ed
Dacă în şurub apare şi un efort de întindere din acţiunile exterioare, efortul capabil al sau Ft,Ed,serv, suplimentar efortului de forfecare de calcul F v,Ed sau Fv,Ed,serv, care are
unui SIRP se micşorează corespunzător tendinţa să producă lunecare, rezistenţa de calcul la lunecare a unui şurub se
determină astfel:
k n
- pentru îmbinări din categoria B: Fs.Rd.ser  s (Fp.C  0.8 Ft.Ed.ser )
 M3.ser
- pentru îmbinări din categoria C: ks n 
Fs.Rd  (Fp.C  0.8 Ft.Ed )
 M3
Calculul ruperii în bloc Controlul calităţii îmbinărilor cu SIRP

- ruperea în bloc constă în cedarea la forfecare de-a lungul unui rând de şuruburi în suprafaţa de
forfecare a grupului de găuri, însoţită de ruperea la întindere de-a lungul liniei de găuri în suprafaţa Suprafeţele pieselor ce se îmbină trebuie curăţate în prealabil cu substanţe degresante şi apoi
întinsă a grupului de şuruburi. supuse unui tratament de sablare sau ardere cu flacăra oxiacetilenică.
Contactul dintre eclise şi piese să fie perfect pentru a permite dezvoltarea forţelor de frecare.
După strângerea cu cheia de mână, prealabilă începerii pretensionării tijei şuruburilor, lama unui
spion de 0,2mm şi de 0,1mm după strângerea definitivă, nu trebuie să pătrundă pe o adâncime
mai mare ca 20mm de la marginea pieselor sau, în jurul şuruburilor marginale, nu mai aproape
de 1.25 d0 de axa fiecarui surub.
Pentru un grup simetric de şuruburi solicitat la o încărcare centrică, rezistenţa la rupere în bloc este :
Veff .1.Rd  fu A nt / M2  (fy / 3 )A nv / M0
Pentru un grup de şuruburi solicitat la o încărcare excentrică, rezistenţa la rupere în bloc este :
Veff .1.Rd  0.5  fu A nt / M2  (fy / 3 )A nv / M0
Ant – aria netă solicitată la întindere
Anv – aria netă solicitată la forfecare.
Controlul calităţii îmbinărilor cu SIRP
Strângerea pentru pretensionare se face în general în două etape, pentru a se evita

deformarea ecliselor, strângerea începând de la mijlocul îmbinării spre margini.
Controlul execuţiei îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă se face pe parcurs,

începând de la operaţia de curăţire a pieselor, asamblare, strângere până la strângerea
definitivă.
Având în vedere că prin tratarea suprafeţelor de contact ale pieselor prin sablare aceste
suprafeţe devin sensibile la coroziune, se vor lua măsuri pentru a împiedica pătrunderea
factorilor corosivi la aceste suprafeţe. În acest scop se vor închide cu chituri cu miniu de
plumb sau alte produse elastice rosturile dintre elementele îmbinate, evitându-se utilizarea
acestor îmbinări în medii puternic corozive.
4
6/4/2013
Indicatori de efort tip saiba compresibila
EXEMPLU NUMERIC
5
6/4/2013
6
6/4/2013
Imbinari cu suruburi solicitate complex: M, N, T
7
6/4/2013
Calculul îmbinărilor solicitate la forţă tăietoare, forţă axială şi

moment încovoietor normal pe planul îmbinării
Aplicatie !
8
6/4/2013
9
6/4/2013
Sudarea este un procedeu tehnologic prin care se realizează o îmbinare

nedemontabilă între două sau mai multe piese. Prin sudare rezultă o
îmbinare sudată, ca urmare a combinării moleculare a metalelor în
contact, cu sau fără folosirea unui material de adaos similar cu metalul
ÎMBINĂRI SUDATE elementelor care se îmbină.
Este în prezent mijlocul de îmbinare cel mai utilizat în construcţiile
metalice.
- simplitatea execuţiei
- mod mai direct de scurgere a fluxului de eforturi
Construcţiile sudate impun o gândire tehnică specifică sudării, adică un mod
de a judeca cum trebuie procedat în fiecare caz, atât din punct de vedere
constructiv, cât şi din punct de vedere al posibilităţilor de execuţie pentru a se
obţine avantaje tehnico-economice maxime.
O construcţie sudată poate fi realizată mult mai raţional şi mai economic decât
o construcţie nituită.
Se urmăreşte ca prin sudare să se realizeze o îmbinare cu calităţi echivalente
Curs 10, III CFDP, semestrul II, 2013 calităţilor materialului care se sudează, asigurându-se o continuitate cât mai
perfectă a pieselor ce se îmbină.
Procedee de sudare
-procedee de sudare prin topire;
-procedee de sudare prin presiune
PROCEDEE DE SUDARE PRIN TOPIRE
a) sudarea cu flacără oxiacetilenică (ineficientă) şi
b) sudarea cu arc electric (28,6% din procedeele de sudare)
-sudarea cu arc electric descoperit;
-sudarea cu arc acoperit sub strat de flux;
-sudarea cu arc electric în mediu de gaz protector
Sudarea cu arc electric descoperit
Sudarea cu arc electric descoperit se execută manual.
Este cel mai accesibil procedeu.
Se pot executa cordoane de sudura indiferent de pozitia acestora.
Productivitate scazuta
Prin topirea învelişului se formează zgura ce are rol de a proteja
cordonul de sudură de contactul cu atmosfera. După răcire, zgura se
înlătură cu ciocanul, iar cordonul de sudură se curăţă cu peria de
sârmă, înaintea depunerii următorului strat de sudură.
PROCEDEE DE SUDARE PRIN TOPIRE
Sudarea cu arc acoperit sub strat de flux
Sudarea cu arc acoperit sub strat de flux este procedeul

cel mai răspândit pentru executarea sudurii automate
sau semiautomate. Locul electrodului, este luat de o
sârmă neînvelită ce este înfăşurată pe un tambur,
de pe care se derulează pe măsură ce se consumă. Acest procedeu se caracterizează prin
faptul că arcul electric este acoperit cu un strat de flux. Fluxul, ce reprezintă o pulbere
minerală, este depus pe piesele ce se sudează în faţa aparatului de sudură, cu ajutorul unui
buncăr, fiind împiedicat să se împrăştie în afara cusăturii de nişte ghidaje.
După efectuarea sudurii, fluxul neconsumat este recuperat cu ajutorul unui furtun de
recuperare.
Fluxul are rol de stabilizator, protector al arcului şi de furnizor de elemente de aliere.
Avantaje: productivitate mare (de 5-10 ori mai mare ca la sudarea manuală),calitate superioară
a cordonului de sudură (cusatura omogena si uniforma), consum redus de electrozi, consum
mic de energie electrică (arcul fiind acoperit, căldura lui este concentrată pentru topire, fără a
exista pierderi de căldură în aer), nu necesită o pregătire specială a sudorilor, deoarece
calitatea sudurii nu depinde prea mult de calificarea sudorilor.
Dezavantaje: procedeul că nu poate fi utilizat decât pentru suduri în plan orizontal sau puţin
înclinate şi de lungime mare (>1m).
1
6/4/2013
Sudarea cu arc electric în mediu de gaz protector
Protecţia băii de metal topit se realizează printr-un

curent de gaz inert care acoperă arcul format între
electrod şi piesă.
-sudarea cu electrod nefuzibil (din wolfram

sau tungsten – WIG sau TIG) şi sudarea cu
electrod fuzibil (MIG sau MAG)
Se remarca cresterea masiva si continua a volumului de aplicare a sudarii MAG, in

detrimentul sudarii cu electrozi inveliti (63,3 % fata de 14,7%)
Manual Metal
Arc (MMA)
Metal Active Gas

(MAG)
2
6/4/2013
CLASIFICAREA ÎMBINĂRILOR SUDATE

PROCEDEE DE SUDARE PRIN PRESIUNE
După poziţia pieselor una faţă de alta
Îmbinările sudate cap la cap: piesele sunt dispuse una în
25,7 % din procedeele de sudare. Sudarea prin presiune se realizează fără adaos de material, în
prelungirea celeilalte, cordonul de sudură realizându-se
diferite variante, încălzind local piesele în zona de îmbinare şi aplicând forţe exterioare ce aduc în rostul dintre piese, rost ce poate fi prelucrat sau
piesele în contact, astfel ca prin deformare plastică să se realizeze sudura. neprelucrat. Aceste îmbinări sunt cel mai des utilizate
datorită unei bune comportări la acţiunea forţelor
îmbinări sudate îmbinări sudate exterioare.
Sudarea cap la cap prin rezistenţă Sudarea prin puncte cap la cap prin suprapunere Îmbinări sudate prin suprapunere: Dezavantajul acestor
îmbinări este că se consumă material prin suprapunerea
pieselor, iar comportarea la acţiunea solicitărilor
exterioare este necorespunzătoare, în îmbinare, datorită
necoliniarităţii pieselor.
Sudarea în linie Îmbinări sudate în T : sunt specifice construcţiilor

sudate, ele realizându-se între două piese
perpendiculare una pe alta, utilizându-se cordoanele de
sudură în relief sau în adâncime.
Îmbinări în cruce: îmbinările la care una din piese este
continuă în îmbinare, iar cealaltă este realizată din
îmbinări sudate în cruce două bucăţi dispuse perpendicular pe piesa continuă.
îmbinări sudate în T
CLASIFICAREA ÎMBINĂRILOR SUDATE CLASIFICAREA ÎMBINĂRILOR SUDATE
După poziţia pieselor una faţă de alta După felul cusăturilor utilizate la realizarea îmbinărilor
ÎMBINĂRI CU CUSĂTURI ÎN ADÂNCIME
Îmbinările cu cusături în adâncime se caracterizează prin faptul că, cusătura de sudură se

realizează în rostul dintre piese, rost ce poate fi neprelucrat sau prelucrat.
Îmbinări sudate multiple: în cazul îmbinării a trei sau mai multe piese dispuse
sub diferite unghiuri, cusăturile utilizate fiind cusături în relief.
Îmbinări sudate cu eclise: piesele se dispun în acelaşi plan, una în
prelungirea celeilalte. Realizarea îmbinării cu ajutorul cusăturilor în relief se
face prin dispunerea unor eclise pe o faţă a pieselor sau pe ambele feţe, Sudarea pieselor mai groase se execută de obicei din mai multe treceri. După executarea fiecărui strat şi
eclise ce se prind cu cordoane de sudură în relief de cele două piese ce se solidificarea metalului topit, se îndepărtează zgura şi apoi se execută stratul următor.
Când piesele au grosimi diferite, racordarea se face prin sudură dacă diferenţa de grosime este de până la
îmbină. 2mm. Dacă această diferenţă este mai mare, racordarea se face prin prelucrare mecanică.
CLASIFICAREA ÎMBINĂRILOR SUDATE
După felul cusăturilor utilizate la realizarea îmbinărilor
ÎMBINĂRI CU CUSĂTURI ÎN RELIEF

- se întâlnesc, în general, la îmbinarea pieselor ce nu sunt cuprinse în aceleaşi plan
După forma secţiunii transversale a cordonului de sudură, sudurile în relief pot fi plane,
convexe, concave sau uşor alungite.
Sudurile in relief pot fi utilizate pentru a asambla elemente ale caror fete formeaza un unghi
cuprins intre 60 si 120 grade.
3
6/4/2013
După poziţia pe care o au piesele în momentul execuţiei îmbinărilor După poziţia pe care o au piesele în momentul execuţiei îmbinărilor
*pentru îmbinările cu cusături în relief

*pentru îmbinări cu cusături în adâncime:
Tipuri de îmbinări după poziţia lor. -orizontale în plan orizontal;

1,2-sudură orizontală în plan orizontal;
-în jgheab;
3-sudură orizontală în plan vertical;
-de plafon;
4-sudură verticală în plan vertical;
5-sudură de plafon. - verticale în plan vertical
După forma cordonului de sudură
-îmbinări cu cordoane drepte;
-îmbinări cu cordoane în găuri.
După modul de dispunere a cordonului
-îmbinări cu cusaturi continui;
-îmbinări cu cusături întrerupte.
4
6/4/2013
CARACTERISTICILE GEOMETRICE ALE CUSĂTURILOR DE SUDURĂ
Dimensiunile caracteristice ale cusăturilor de sudură sunt grosimea şi lungimea cusăturii.
-pentru cusăturile în adâncime

Drept grosime a cordonului de sudură se ia grosimea celei mai subţiri piese care se sudează
Lungimea sudurii se defineşte ca lungime efectivă (ls) a sudurii, lungime egală cu

lăţimea pieselor ce se sudează şi ca lungime de calcul: l c  l s  2a
s
Pentru profile laminate:
-pentru cusăturile în relief
Grosimea “a” a cordonului de sudură se ia egală cu înălţimea triunghiului, de obicei dreptunghic

isoscel, înscris în conturul exterior al secţiunii de sudură, fără a lua în considerare pătrunderea
cordonului în materialul de bază, având valoarea cuprinsă între amin şi amax=0,7tmin unde amin
se dă tabelar, funcţie de grosimea celui mai gros element care se sudează, iar tmin este grosimea
celei mai subţiri piese ce se sudează.
5
6/4/2013
Cordoanele de sudură în relief aşezate perpendicular pe direcţia eforturilor se numesc frontale iar Cordoanele de sudură pot fi continue sau întrerupte. Cordoanele continue, la care cordonul se execută fără
cele paralele cu direcţia eforturilor se numesc laterale. întrerupere pe toată lungimea, se utilizează, în general, pentru îmbinările de rezistenţă şi etanşare iar cele
întrerupte se folosesc la îmbinările de asamblare.
Secţiunea de calcul (secţiunea de rupere probabilă) este produsul dintre grosimea de calcul a şi lungimea de
calcul a cusăturii. Secţiunea de calcul se consideră situată în planul bisector al unghiului format din cele două
laturi ale cusăturii şi trecând prin rădăcina teoretică a sudurii.
Pentru unele tipuri de îmbinări în colţ, grosimea de calcul se ia funcţie de modul de prelucrare a muchiilor şi
de adâncimea de pătrundere a cusăturii de sudură, spre exemplu:
Lungimea de calcul se ia la fel ca la sudurile în adâncime lcs  l s  2a

pentru îmbinări cu pentru cusături frontale pentru prinderea
cusături laterale profilelor laminate
l  6a
s
c l  40mm
s
c
lcs  40mm
lcs  40mm lcs  4a lcs  15a
lcs  60a lcs  b
Dacă b  25t se recomandă
ca prinderea să se efectueze lcs  60a
cu cusături în crestături sau în
găuri ovale.
CALCULUL ÎMBINĂRILOR CU CUSĂTURI ÎN ADÂNCIME VERIFICAREA ÎMBINĂRILOR CU CUSĂTURI ÎN ADÂNCIME

Pentru calculul îmbinărilor se determină eforturile maxime în secţiunea probabilă de rupere, eforturi ce se
compară cu rezistenţele admisibile ale cordonului de sudură.
Îmbinările realizate în adâncime se comportă foarte bine la solicitările la care sunt supuse, comportarea fiind Pentru calcul se presupune că secţiunea probabilă de rupere este normală la axa pieselor şi trece prin axa
superioară îmbinărilor cu cusături în relief. cordonului de sudură.
1.Îmbinări solicitate la efort axial

Rezistenţa de calcul a sudurilor cap la cap
Suduri cap la cap cu pătrundere completă
!!! Rezistenţa de calcul a sudurilor cap la cap cu pătrundere completă se ia egală

cu rezistenţa de calcul a celei mai slabe piese îmbinate, cu condiţia ca sudura să fie
făcută cu materiale consumabile corespunzătoare, care să asigure obţinerea
F  sin
epruvetelor de tracţiune realizate din metalul depus prin sudare, cu o limita minimă s 
As
N
de curgere şi o rezistenţa minimă de rupere, cel puţin egale cu cele ale materialului s 
As
de bază. lls 
F  cos 
A s  a  lcs As
lcs  ls  2a  b  2t sau lcs  ls  b
N f N
s   0.9 u s 
t(b  2t )  M2 bt
2.Îmbinări solicitate la moment încovoietor CALCULUL ÎMBINĂRILOR REALIZATE CU CUSĂTURI ÎN RELIEF

îmbinări solicitate la moment încovoietor ce acţionează normal pe planul îmbinării
1.Verificarea cusăturilor de sudură de colţ
îmbinări solicitate la moment încovoietor ce acţionează în planul îmbinării
ll;  ;ll;
Pentru cusăturile de sudură supuse la solicitări compuse se verifică atât fiecare efort unitar în parte (care nu
trebuie să depăşească rezistenţa admisibilă corespunzătoare), cât şi efortul unitar principal şi echivalent,
calculate cu relaţiile:
M
s  1 
1
2
[( ll   )  (ll   )2  4( ll2  2 ) ] suduri de colţ
Ws
ech  2  ll2  ll    32 suduri de adâncime
l s  a2 ( b  2a )  a2 ( b  2t )  t 2 a( lcs )2 a( b  2a )2 t ( b  2t )2
Ws  c   Ws   
6 6 6 6 6 6
b t2 t  b2 În aceste relaţii se introduc eforturile unitare simultane provenind din aceeaşi încărcare şi care dau combinaţia
Ws  Ws 
6 6 cea mai defavorabilă.
6
6/4/2013
2.Calculul eforturilor unitare în cusăturile de colţ 2.Calculul eforturilor unitare în cusăturile de colţ
Relaţiile de calcul pentru eforturile unitare din cusăturile de colt, normale şi tangenţiale, sunt stabilite în ipoteza
că acestea sunt uniform repartizate pe grosimea cusăturii .
Cazuri curente de proiectare:
E5.Îmbinare cu două cusături longitudinale şi două cusături frontale, figura E5
7
6/4/2013
2.Calculul eforturilor unitare în cusăturile de colţ
8
6/4/2013

Cursuri An 3 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri An 3 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Observatii:

1. Slide-urile sunt completate la curs cu observatii/explicatii/discutii;

St . Gutiu, C. Moga: P. Moga, St. Gutiu:

Lucrari: 14x2 ore

Elaborarea otelului. Produse metalice

Obiective: Prezentare generala. Notiuni introductive

St . Gutiu, C. Moga: C-tii si poduri metalice. Otelul,

Cursul are la baza normele EUROCODE, adoptate de

Unul dintre cele mai mari poduri naturale din

Mic istoric Date importante in evolutia podurilor

46 BC – 472 AD – extinderea Imperiului Roman

Evul Mediu Evul Mediu Evul Mediu

Date importante in evolutia podurilor

15 sept 1830 se da in exploatare linia CF Liverpool-Manchester

Podul a fost construit de

Pentru Turnul Eiffel (1888), s-au

Cateva principii ale proiectarii podurilor Necesitatea investitiei

The world's smallest international bridge is in the Thousand Islands, an

Prima lege a calitatii in constructii:

“Atunci cand un constructor ridica o structura si nu

ARHITECTURA STRUCTURA INSTALATII

Tipuri structurale / scheme statice

Chaotianmen Bridge . 2009 – deschidere centrala 552 m. (190 m - 552 m - 190 m)

Chaotianmen Bridge . 2009 – deschidere centrala 552 m. (190 m - 552 m - 190 m)

Tatara bridge. Japonia 1999, 890 m Viaductul Millau – Franţa, 2001-2004

Viaductul Millau – Franţa, 2001-2004

Podul El Alamillo – Spania, 200 m deschidere principala

Podul Golden Gate. San Francisco - 1937

Puente de las Amercas (Podul Americilor). Panama - 1962

TIPURI STRUCTURALE vs DESCHIDERE

Type of Bridge Length Range

Elaborarea otelului. Produse metalice

III CFDP, semestrul II, 2013

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

ALEGEREA MATERIALELOR DE CONSTRUCŢIE A PODURILOR

Piatra sub formă de zidărie:

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

Nomenclatura podurilor. Elemente constitutive de bază Elaborarea otelului. Produse metalice

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

*Criterii de ordin constructiv:

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

Elaborarea otelului. Produse metalice

Elaborarea otelului. Produse metalice

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

Avantajele şi dezavantajele oţelului ca material de construcţie a podurilor

Oţelul s-a impus ca material de construcţie datorită calităţilor remarcabile pe care

-siguranţa în exploatare a structurilor metalice obţinută prin buna

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

-modulul de elasticitate E al lui Young ridicat conferă rigidităţi mari elementelor

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

Materialul folosit la majoritatea podurilor

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

A tonne (unit symbol t) or metric ton

Elaborarea otelului Elaborarea otelului. Produse metalice

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

Procedeul Bessemer a fost descoperit în 1855 şi permite

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

Elaborarea otelului. Produse metalice Elaborarea otelului. Produse metalice

Bessemer Simens Martin