Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuvântul este de origine germană şi este legat de o anumită activitate secretă a unei
organizaţii din interiorul SS-ului german din Cel de Al Doilea Război Mondial. Ceea
ce se ştie este că membrii ei erau interesaţi în mod special de misterele dolmenelor
antice şi a cauzei ce a determinat radioactivitatea înalta din canionul Kishinski din
munţii Caucaz (Rusia). O dovadă a acestui interes deosebit este descoperirea unei
hărţi germane din anul 1941 a teritoriului Adygea, care uimeşte prin acurateţea cu care
a fost realizată.
Etnograful Vladimir Melikov este cel care a intrat în posesia valizei „Ahnenerbe”. El
a spus că obiectul i-a fost adus de un ţăran din satul Kamennomostsky; despre acel
țăran lumea ştie că este mai mult un pustnic, trăind singur într-o casă de lemn în
vastele păduri caucaziene neumblate. Nimeni nu ştie cu precizie unde anume este
cabana lui. Din când în când, omul coboară în sat şi într-o astfel de ocazie i-a predat
etnografului misterioasa valiza.
Melikov s-a întrebat dacă nu cumva ţăranul descoperise de fapt un secret mult mai
important în profunzimile pădurii, dar nu a putut obţine nicio informaţie în plus de
persoana respectivă.
Valiza era învelită în piele şi inscripţionată cu emblema organizaţiei secrete
Ahnenerbe. În interior el a găsit mai multe obiecte de folosință obișnuită, care se aflau
într-o stare uimitor de bună. De pildă, chibriturile încă mai puteau fi folosite.
Închizătoarea valizei arăta în mod clar emblema Ahnenerbe, ce implică rune antice.
Lângă valiza a fost găsit şi un inel, posibil al unuia dintre soldaţii ce făcea parte din
acea expediţie.
SUGGESTED NEWS
Maikop a fost oraşul în care Wermacht-ul nazist şi-a stabilit cartierul. De acolo erau
coordonate toate campaniile militare din munţii Caucaz. În anul 1942, în acea regiune
nu exista nicio linie de apărare rusă, astfel încât soldaţii germani au reuşit să pătrundă
foarte adânc în munţii Caucaz. Nu se cunoaște nici acum motivul pentru care trupele
nemţeşti au fost desfăşurate în munţii Pshekish, în august 1944, când frontul
războiului se afla împins cu mult mai la vest. Una dintre explicaţii ar fi aceea că
oficialii organizaţiei Ahnenerbe nu încheiaseră încă studiile si cercetările din acei
munţi. Putem să presupunem că naziştii erau interesaţi de studiul dolmenelor pentru a
înţelege modul în care a fost construită Atlantida, precum şi pentru a descoperi
anumite „porţi către lumi paralele”, însă acestea rămân doar simple supoziții, până la
apariția unor dovezi clare, scrie edituradaksha.ro.
Totuși, chiar şi în prezent se vorbeşte despre evenimente stranii care au loc în acea
regiune. Unul dintre aceste evenimente, care a zguduit presa şi viaţa liniştită a
muntenilor din acea zonă, a fost descoperirea de curând a unui schelet umanoid, ce a
aparţinut unei fiinţe înaltă de 3 metri, ce nu aparţinea raselor cunoscute pe Pământ.
Descoperirea arheologică a fost făcută în canionul Borjomi din Republica Georgia.
Pe de altă parte, în anul 2014 un grup de speologi, conduşi de etnograful Vladimir
Melikov au descoperit într-o grotă din munţii Balşoi Tjach două cranii foarte ciudate
ca formă şi dimensiuni. La început s-a crezut că era vorba despre craniile unor
animale fosilizate, însă un studiu mai atent a revelat date uluitoare. „Priviţi gaura
rotundă de la baza craniului, care reprezintă coloana. Poziţia ei indică faptul că acele
creaturi umblau în două picioare. Un aspect foarte ciudat îl reprezintă lipsa bolţii
craniului şi a mandibulelor. Vedem doar o gură şi câteva găuri distribuite în cerc.
Orbitele ochilor sunt foarte mari şi în spatele lor se află două coarne. Totuşi, oasele
faciale sunt plate, ca la hominizi” spune Vladimir Melikov. Etnograful precizează că
în aceste condiţii este foarte tentant să crezi că ţii în mâna craniul unei fiinţe
extraterestre.
Au fost realizate fotografii detaliate ale craniilor, ce au fost trimise peleontologilor din
capitală, însă aceştia nu s-au declarat entuziaşti, afirmând doar că nu au mai văzut
nimic asemănător până atunci. Ei au insinuat cu precauţie că poate craniile aparţin
unor oi, dar rămânând mult timp în apă, nisipul s-a depus peste ele, deformându-le
foarte mult. Totuşi, chiar dacă ar fi existat o asemenea „deformaţie”, cum se explică
faptul că ea a fost perfect „sincronizată”, din moment ce „deformaţiile” sunt identice
la ambele cranii?
Unii dintre cercetătorii entuziaşti ai mitologiilor antice au identificat cele două cranii
ca aparţinând fiinţelor Anunnaki din Sumer, care „au venit din cer” şi care sunt
menţionate în tăbliţele de lut descoperite în zona Iraq-ului; conţinutul unora dintre
acele tablițe a fost prezentat şi comentat pe larg în mai multe cărţi de reputatul
orientalist şi lingvist Zecharia Sitchin. Presupunerea nu are însă baze solide, fiind doar
o speculaţie. „Putem să ne imaginăm tot felul de versiuni şi conjuncturi, însă ceea ce
s-a găsit în munţii din regiunea Adygea ne forţează să analizăm foarte serios situaţia.”
Declară reputatul academician Ivan Bormotov.
Se pune însă întrebarea: care era motivul pentru care anticii sarmaţi procedau în acest
fel? Ce anume i-a determinat să realizeze acel ritual? În unele culturi această formă
alungită a craniului este considerată ca fiind un semn al regalităţii, mai ales în Egiptul
Antic, în Africa şi în unele dintre culturile sud-americane. Totuşi, craniul din
imaginea de mai jos este diferit. El apare ca fiind destul de mare şi rotund, cu orbitele
de asemenea mari, având aspectul tipic al unei fiinţe ET din rasa „micilor cenuşii”.