- integrarea funcţională a mijloacelor de învăţământ într-o strategie didactică
eficientă; - selectarea judicioasă şi adecvată a mijloacelor de învăţă-mânt pentru diferite teme.
Realizarea obiectivelor procesului de învăţământ impune ca necesară, în
diferite etape ale învăţării, intuirea obiectelor, proceselor, fenomenelor realităţii, fie direct, fie prin intermediul unor substitute. Pedagogia modernă propune organizarea în aşa măsură a procesului de învăţământ, încât problemele de conţinut şi strategie să se realizeze în funcţie de obiective. Prioritar este stabilirea obiectivelor, iar în funcţie de acestea se vor anticipa conţinuturile metodele şi mijloacele de învăţare şi instrumentele de evaluare. Totodată, formarea unor priceperi şi deprinderi solicită prezenţa unor suporturi materiale pentru exersarea acţiunilor. Parte componentă şi foarte importantă a strategiei didactice este mijlocul de învăţământ definit ca parte materială, naturală sau intenţionată care susţine realizarea obiectivelor activităţii de instruire. Ansamblul resurselor materiale folosite în procesul de învăţământ de către profesor are ca scop perceperea, înţelegerea cunoştinţelor, formarea noţiunilor, fixarea şi consolidarea informaţilor. Mijloace didactice se interpun între profesor şi elev fortificând capacitatea instructiv – educativă a profesorului şi facilitând activitatea de învăţare a elevului. Ele redimensionează raportul dintre latura verbalistă şi ceea acţional – practică a activităţii didactice şi pun elevii în contact cu obiecte, fenomene, evenimente, procese greu accesibile percepţiei directe. Mijloace didactice nu se opun cuvântului şi scrisului, ci se integrează lor. CERINŢE ÎN UTILIZAREA MIJLOACELOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Selectarea judicioasă a mijloacelor de învăţământ pentru o
temă/lecţie, având în vedere următoarele criterii: obiectivele urmărite; specificul conţinuturilor; particularităţile elevilor; condiţiile locale de dotare; competenţele cadrului didactic; Integrarea mijloacelor de învăţământ în strategii didactice adecvate. În general, se parcurg trei etape: a) pregătirea elevilor în vederea receptării mesajului didacto-vizual, ceea ce presupune: stimularea atenţiei, a curiozităţii; actualizarea unor cunoştinţe anterior învăţate;(elevii află ce au de urmărit, cum să consemneze informaţiile etc.); b) utilizarea efectivă a mijlocului de învăţământ, urmărindu-se activarea elevilor pe parcursul utilizării; c) valorificarea informaţiilor dobândite în urma utilizării mijlocului de învăţământ, prin activităţi ulterioare (conversaţie, efectuarea unei teme etc.). Pregătirea cadrului didactic. Se are în vedere în primul rând proiectarea strategiilor didactice în care sunt integrate mijloacele de învăţământ, dar şi activităţile de întreţinere a materialului didactic, a aparaturii tehnice şi mai ales de confecţionare de noi mijloace de învăţământ (folii, fişe, planşe etc.)
Alegerea mijloacelor care să fie la maximum utilizate cu eficienţă
depinde în ultima instanţă de competenţa cadrului didactic de ale integra şi adapta unei situaţii de învăţare având în vedere atât criteriile de selectare menţionate cât şi tipul de activitate în care se utilizează.
Mijloacele de invatamant se dovedesc utile atata timp cat sunt integrate
organic in contextul lectilor, suplimenteaza explicatile verbale, carora le ofera mai mult suport vizibil-intuitiv, ii familiarizeaza pe elevi cu o realitate mai greu accesibila pe cale directa, consolideaza cunostintele si deprinderile, eficientizeaza folosirea timpului de instruire.