1, Procesul proiectarii si gindirea strategică în arhitectură.

Procesul de proiectare este o abordare pentru

descompunerea unui proiect mare în bucăți ușor de
manevrat. Arhitecții, inginerii, oamenii de știință și alți
gânditori folosesc procesul de proiectare pentru a rezolva o
varietate de probleme. Utilizați acest proces pentru a defini
fiecare proiect și nu uitați să țineți toate ideile și schițele pe
parcursul întregului proces.

Procesul de proiectare constă în 6 etape:

1. Definiți problema
Nu puteți găsi o soluție până când nu aveți o idee clară asupra
problemei.

2. Colectați informații
Strângeți schițe, faceți fotografii și colectați date pentru a începe să
vă inspirați.

3. Brainstorm și analiza ideilor

Începeți să schițați, să faceți și să studiați, astfel încât să puteți
începe să înțelegeți cum toate datele și informațiile pe care le-ați colectat pot influența designul dvs.

4. Dezvoltați soluții
Luați ideile preliminare și creați mai multe soluții de design la scară mică.

5. Găsiți feedback
Prezentați-vă ideile cât mai multor persoane: prietenii, profesorii, profesioniștii și orice altcineva în care aveți
încredere să oferiți comentarii insightful.

6. Îmbunătățiți
Reflectați pe toate informațiile dvs. și decideți dacă și în ce măsură trebuie să fie încorporate. Este adesea util să
se ia înapoi în procesul de proiectare pentru a le rafina și clarifica.

Gândirea strategică este un proces de planificare care aplică inovația, planificarea strategică și planificarea
operațională pentru a dezvolta strategii de afaceri care au șanse mai mari de succes. Din ce în ce mai multe
organizații învață că experiența din trecut nu este întotdeauna cea mai bună bază pentru dezvoltarea de strategii
viitoare.

Gîndirea strategică presupune unele etape în procesul

decizional
1, Imaginația liberă, viziunea ce va mișca acest proiect
2, Cunoasterea pietii si a necesităților
3,Reactionarea preventivă, anticiparea unor situatii
4,Planul de actiuni
5,Alegerea solutiei cele mai eficiente
6,Resursele de bani si timp eficiente, investitii
7,Gestionarea proceselor în mod cît mai eficient
8,Analiza deciziilor/faptelor

2,Natura procesului de proiectare în Design

Inspirație creativa-----discover-evaluate-----design
Manualitate(calitati talente personale) -----știința(tehnologii,precizie gestionare
procese)----ideia
Natura proiectǎrii se reflectǎ şi sub alte forme de exprimare. Tipice sunt
expresiile de forma, “proiectarea este”:
• o artǎ, dar nu o ştiinţǎ;
• o rezolvare de problemǎ practicǎ;
• execuţia unei decizii;
• o aplicare a ştiinţei
• o cǎutare euristicǎ;
• creativitate şi imaginaţie;
• transferǎ şi transformǎ cunoştinţe;
• o colecatre şi procesare de date;
• desen şi calcul;
3, Abordări ideologice intelectuale: modelul logic-rational, creativ-intuitiv, creativ.

Modelul logic rational------această abordare se bazează pe faptul că procesul de proiectare este un

proces logic care poate fi explicat, și pe care Jones îl numeste Gllass Box.Această metodă presuune
analiza tuturor problemelore de proiectare pas cu pas, începînd cu cele minore, le
constituindmoleculele de bază a proiectului.Acestea sunt ușor de analizat și rezolvat.Ele se vor
rezolva separat, independent de celelelalte și apoi vor fi puse toate rezultatele împreună. Astfel,
rezultatele problemelor minore reprezintăanaliza rezolvării proiectului și găsirea celor mai bune soluții.

Modelul creativ intuitiv------

Modelul colectiv de participare----,. LUAREA DECIZIILOR DE CĂTRE GRUP

Deciziile luate de către un grup tind să fie mai exacte. De asemenea, soluţiile date de grup sunt mai
creative. Deciziilor luate la nivelul unui grup sunt folositoare atunci când avantajele deciziilor sunt
mari şi riscul unei decizii greşite este mare, informaţiile sunt incomplete sau nesigure, alternativa cea
mai bună este greu de identificat etc.
Probleme cu luarea deciziilor de grup:
– gândirea de grup: membrii unui grup bine închegat nu mai sunt dispuşi să evalueze critic părerea
celorlalţi.
– Presiunea de a se conforma grupului
Tehnici de luare a deciziilor de către un grup:
– brainstorming: un proces de generare a cât mai multor idei în absenţa criticii.
i. Membrii grupului sunt încurajaţi să-şi expună orice idee le trece prin minte chiar dacă este ciudată;
ii. Membrii grupului sunt încurajaţi să folosească şi să dezvolte ideile celorlalţi.
iii. Nu au voie să critice nici una dintre idei.
– Metoda lui Delphi: grupul solicită şi compară judecăţi emise de persoane necunoscute despre o
problemă prin intermediul chestionarelor şi a răspunsurilor.
– Tehnica grupului nominal: o întrunire a grupului în care participanţii emit idei , le discută pe rând
urmând a fi votate prin vor secret.

4,Natura rezolvării unei problem de proiectare

Gîndirea Alternativă;
-învață -întrepretează
-anticipează -decide
-provoacă -aliniază

Strategia de proiectare:
-Calitatea problemei de proiectare
-Natura contextului
-Capacitatea, expertiza
-Alți factori

Contextul:
-un system coherent de elemente ce au o anumită localizare spațială
Pentru cine? Cum?
Audiența,,,, timp alocat…proiect

5,Istoria generală despre procesul proiectarii

Listarea tuturor factorilor influenți care au condus la înțelegerea contemporană a teoriei,

procesului și practicii de proiectare este aproape imposibilă. Analiștii în afaceri, inginerii, oamenii de
știință și indivizii creativi s-au axat pe metodele și procesele inovării de zeci de ani. Glimpsuri timpurii
și referințe la Design Thinking datează din anii 50 și 60, deși mai mult în contextul domeniilor
arhitecturii și ingineriei, s-au luptat să se lupte cu mediul în schimbare rapidă în acele vremuri. Noi
abordări pentru rezolvarea problemelor complexe își au rădăcinile în gândirea aplicată în al doilea
război mondial, un eveniment care a avut un efect profund asupra gândirii strategice în lumea
modernă și a schimbat fundamental modul în care ne-am aplicat managementului, producției și
designului industrial.
Anii 1960 încearcă să științifice procesul de design

În lupta pentru a înțelege pe deplin fiecare aspect al designului, influențele, procesele și

metodologia, în anii '60, s-au făcut eforturi pentru a dezvolta o știință din domeniul designului, prin
aplicarea metodologiei și proceselor științifice în înțelegerea modului în care funcționează designul.
Nigel Cross, profesor emerit de studii de design la Open University, Marea Britanie, în lucrare Moduri
de a cunoaște: disciplina design versus știința designului (2001), eliberează lupta care a început să
se desfășoare la începutul anilor 1960 când au fost făcute încercări de a " "Proiectarea și aducerea
câmpului în obiectivul științelor raționale. Această cruce scoate în evidență declarațiile autorului
radical Buckminster Fuller, în care se referă la "decada științifică a designului".

În anii 1970
Cercetătorul de computere și laureatul premiului Nobel, Herbert A. Simon, a fost primul care a
menționat designul ca știință sau mod de gândire în cartea sa din 1969, "Științele artificiului".
Noțiunea a apărut, de asemenea, în 1973, profesorul emerit al profesiei de inginerie mecanică,
Robert H. McKim, "Experiențele în gândirea vizuală".
Cunoscutul om de știință cognitiv și laureatul premiului Nobel pentru economie, Herbert
Simon, a contribuit la numeroase idei care sunt acum considerate ca fiind principii ale gândirii de
proiectare în anii '70. Este remarcat faptul că a vorbit despre prototiparea rapidă și testarea prin
observare, concepte care formează nucleul multor procese de design și antreprenoriale chiar acum.
Aceasta constituie, de asemenea, una dintre fazele majore ale procesului tipic de gândire în design.
Simon a atins subiectul prototipului încă din 1969, afirmând în științele artificiale
Robert H. McKim, cel mai bine descris ca artist și inginer, și-a concentrat energiile mai mult
asupra impactului gândirii vizuale asupra înțelegerii lucrurilor și asupra capacității noastre de a
rezolva probleme. Cartea lui McKim dezaprobă diferite aspecte ale gândirii vizuale și ale metodelor
de proiectare pentru rezolvarea problemelor, cu accent pe combinarea modurilor de gândire ale
stângii și ale celui drept, pentru a crea o formă mai globală de rezolvare a problemelor. Ideile
discutate în cartea sa susțin metodologia de gândire în materie de proiectare.

1987
Peter Rowe, Director de Programe Urban Design de la Harvard, a publicat cartea Design
Thinking în 1987, care se concentrează asupra modului în care designerul arhitectural abordează
sarcina sa prin obiectivul anchetei.:
"Această carte este o încercare de a crea un portret generalizat al gândirii de proiectare. Un
obiectiv principal va fi acela de a explica structura și concentrarea anchetei care se asociază în mod
direct cu acele momente particulare privitoare la" căutarea ", de către designeri, scopul de a inventa
sau de a crea clădiri și artefacte urbane. " - Peter Rowe (1987)
După cum puteți vedea, progresul designului "Gândire" ca subiect a făcut călătoria sa prin
diferite domenii de specializare de-a lungul timpului, în timp ce gânditorii din aceste domenii au
explorat procesele cognitive din propriile lor domenii și au devenit mai târziu ceva care sa mutat într-
un spațiu al său proprie.

Anii 1990 până în present

1991
IDEO a fost format și a prezentat procesul de proiectare modelat pe lucrarea dezvoltată la Școala de
Design Stanford. IDEO este pe scară largă acceptată ca una dintre companiile care au adus Design
Thinking la mainstream; dezvoltând terminologia, pașii și seturile de instrumente proprii clienților de-a
lungul anilor, le-au permis celor care nu au învățat în metodologia de proiectare să se orienteze rapid
și ușor la proces.

1992
În 1992, șeful de proiectare de la Universitatea Carnegie Mellon, Richard Buchanan, a publicat
articolul său, Probleme răi în gândirea designului, care au discutat despre originile gândirii de
proiectare. În articol, el a discutat modul în care științele s-au dezvoltat de-a lungul timpului de la
Renaștere și au fost formalizate în specializările și procesele pe care le-au folosit, devenind din ce în
ce mai îndepărtate una de cealaltă. El a clarificat în continuare că gândirea designului sa format ca
mijloc de integrare a acestor domenii de cunoaștere foarte specializate, astfel încât acestea să poată
fi aplicate în comun noilor probleme cu care ne confruntăm dintr-o perspectivă holistică.
2005
Design Thinking este predată la Școala de Design Stanford, sau d.school. D.school, cunoscut astazi
ca Institutul de Design Hasso Plattner, a facut dezvoltarea, predarea si implementarea Design
Thinking unul dintre propriile sale obiective centrale de la infiintare. În prezent, mișcarea Design
Thinking câștigă teren rapid, cu pionieri precum IDEO și d.school formalizând o cale înaintea altora
de urmat. Alte universități de prestigiu, școli de afaceri și companii de gândire înainte au adoptat
metodologia în grade diferite, uneori re-interpretându-le astfel încât să se potrivească cu contextul
sau valorile lor specifice.

Am experimentat revoluția industrială și cel de-al doilea război mondial împingând limitele a
ceea ce credeam că este posibil din punct de vedere tehnologic și ceea ce trebuie să ne ocupăm de
problemele rele. Inginerii, arhitecții și designerii industriali, precum și oamenii de știință cognitivi, au
început să se convertească la problemele de rezolvare colectivă a problemelor, conduse de
schimbările societale semnificative care au avut loc la vremea respectivă.
Liderii, teoreticienii și practicienii din domeniul gândirii au început să formuleze noi modalități
de a-și utiliza activitățile și procesele concentrate asupra soluționării problemelor (orientate pe
design), activități orientate spre inovare, în vederea găsirii de soluții la probleme mai largi.
Design Thinking a apărut, sau ar trebui să spunem convergente, din apele noroioase ale
acestui haos pentru a combina nevoile umane, tehnologice și strategice ale vremurilor noastre, într-o
sinteză care este încă explorată astăzi de cei care se află în prima linie .

6,Etapele consecutive ale procesului de proiectare.

1. Predesign
După o întâlnire inițială (sau întâlniri),cu beneficiarul, arhitectul începe să adune informații cheie, cum
ar fi certificatul de titlu, planurile de drenaj și zonarea și informațiile de planificare urbană.. De
asemenea, arhitectul are nevoie de informative despre site.., pentru a defini cu exactitate contururile
și limitele. Aspectele privind plantarea, cursurile de apă și tipul de sol existente pot fi, de asemenea,
abordate.

2. Concepul
Când parametrii proiectului sunt stabiliți, arhitectul va începe să dezvolte concepte. Acestea vor fi
influențate de domeniul de aplicare al proiectului, de buget și de cerințele individuale.
În timpul dezvoltării conceptului arhitectul va investiga o serie de idei. Arhitectul. se va gândi la
probleme largi, căutând avantajele site-ului și setarea și modurile de a proiecta mai eficient.

3,Dezvoltarea designului
. Proiectul dezvoltat este o fază cheie - este ultima posibilitate de a rafina natura generală a
proiectului înainte de începerea planificării. Bugetul va intra în joc în timpul designului dezvoltat.
Gândiți-vă la priorități în ceea ce privește timpul, calitatea și costul și alocați autoritatea pentru luarea
deciziilor finale.
. Deși este dificil să se prevadă costul final al unei clădiri, arhitectul. și specialiștii externi cu care
aceștia colaborează sunt instruiți pentru a identifica toate costurile potențiale și vor forma o estimare
bazată pe aceste cunoștințe.. Arhitecții pot, de asemenea, să joace un rol în asigurarea
consimțământului de resurse, dacă este necesar, pentru clădirea .

4. Design detaliat
Odată ce aprobarea resurselor este aprobată, proiectul . va trece la etapa de proiectare detaliată.
Acest lucru înseamnă că arhitectul . va avansa proiectul. la nivelul de detaliu care permite unui
constructor să evalueze întregul domeniu al proiectului. Acestea vor include detalii de construcție,
materiale, componente, sisteme și finisaje. Asigurați-vă că revizuiți Acordul pentru Servicii de Arhitecți
pentru a vă asigura că toate aspectele contractului sunt incluse în proiectarea detaliată.

5. Administrarea contractelor
Un arhitect este instruit în gestionarea tranzacțiilor contractuale și financiare în timpul construcției
clădirii. Proiectele se schimbă și există uneori elemente neprevăzute care ar putea necesita o
înțelegere contractuală - arhitectul. este bine plasat pentru a ajuta la astfel de evoluții.
 6. Observarea proiectului
Un arhitect poate juca un rol important în supravegherea fazei de construcție a proiectului cu vizite la
fața locului și monitorizarea contractelor de construcție care sunt în vigoare.

7. Finalizarea
Atunci când, proiectul este practic complet (pot rămâne unele detalii minore), arhitectul poate evalua
construcția și poate furniza o listă detaliată a lucrărilor rămase. Arhitectul . va colecta toate garanțiile
comerciale de la contractantul principal și vă va asigura un certificat de conformitate cu codul necesar
În acest moment al proiectului, arhitectul. va ajuta, de asemenea, să administreze plățile finale către
contractori și să emită contractantul principal cu un certificat de răspundere în caz de defecte.

7, Procesul de luare a deciziilor în metodologia proiectării.

Pasul 1: Identificați decizia

Vă dați seama că trebuie să luați o decizie.
Încercați să definiți în mod clar natura
deciziei pe care trebuie să o faceți. Acest
prim pas este foarte important

Pasul 2: Adunați informațiile relevante

Colectați câteva informații pertinente
înainte de a vă lua decizia: ce informații
sunt necesare, cele mai bune surse de
informații și cum să le obțineți. Acest pas
implică atât "munca internă, cât și cea
externă". Unele informații sunt interne: o
veți căuta într-un proces de autoevaluare.
Alte informații sunt externe: veți găsi
online, în cărți, de la alte persoane și din
alte surse.

Pasul 3: Identificați alternativele

Pe măsură ce colectați informații, probabil veți identifica mai multe căi posibile de acțiune sau
alternative. De asemenea, puteți utiliza imaginația și informațiile suplimentare pentru a construi noi
alternative. În acest pas, veți lista toate alternativele posibile și de dorit

Pasul 4: Cântăriți dovezile

Desenați-vă informațiile și emoțiile pentru a vă imaginați cum ar fi dacă ați realizat fiecare dintre
alternative până la sfârșit. Evaluați dacă nevoia identificată în Etapa 1 ar fi îndeplinită sau rezolvată
prin utilizarea fiecărei alternative. Pe măsură ce treceți prin acest proces intern dificil, veți începe să
favorizați anumite alternative: cele care par să aibă un potențial mai mare pentru atingerea scopului
dvs. În cele din urmă, plasați alternativele într-o ordine prioritară, bazată pe propriul sistem de valori.

Pasul 5: alegeți între alternative

După ce ați cântărit toate dovezile, sunteți gata să selectați alternativa care pare a fi cea mai bună
pentru dumneavoastră. Puteți alege chiar și o combinație de alternative. Alegerea dvs. la pasul 5
poate fi foarte probabil aceeași sau similară celei pe care ați plasat-o în partea de sus a listei dvs. la
sfârșitul pasului 4.

Pasul 6: Luați măsuri

Acum sunteți gata să faceți o acțiune pozitivă începând să implementați alternativa pe care ați ales-o
în pasul 5.

Pasul 7: Examinați decizia și consecințele acesteia

În acest ultim pas, luați în considerare rezultatele deciziei dvs. și evaluați dacă a rezolvat sau nu
necesitatea pe care ați identificat-o în pasul 1. Dacă decizia nu a întrunit necesitățile identificate, este
recomandat să repetați anumiți pași ai procesului pentru a face o noua decizie. De exemplu, ați putea
dori să obțineți informații mai detaliate sau oarecum diferite și să explorați alternative suplimentare.
9,Comparație între abordarea implicită și abordarea explicită

Interesant, o atitudine poate exista, de fapt, la două nivele diferite. Atitudinile explicite sunt
atitudini care sunt la nivelul conștient, sunt formate în mod deliberat și sunt ușor de auto-
raportat. Pe de altă parte, atitudinile implicite sunt atitudini care se află la nivelul inconștient, se
formează involuntar și sunt de obicei necunoscute pentru noi.

În mod specific, atitudinile implicite sunt rapide, intuitivă, automată, relativ fără efort,
neintenționată și pot funcționa în afara conștientizării conștiente. Atitudini explicite par să fie
lent, controlat și, în comparație cu atitudini implicite, relativ efort, conștient și intenționat

8.Procesul de proiectare de arhitectura,de la traditional la creative

FORMULAREA SARCINILOR,APARITIA ASOCIATILOR,SELECTAREA ASOCIATILOR,VERIFICAREA

PRESUPUNELOR,CONFIRMAREA UNEI IDEI,NOUA PRESUPUNERE , EVALUAM CEEA CE AM
CONFIRMAT,GASIM SOLUTIA , ACTIUNILE DE PROIECTARE.
Schita de proiect reflecta rezultatele generalizate ale activitatii analitico-sintetice si constituie, in acelasi timp,
punctual de plecare pentru dezvoltarea ideii, orientate spre transformarea formeai, a compozitiei spatial-
volumetrice, bazei constructive a obiectului dupa legile necesitatilor, rationalitatii si expresivitatii artistice ca
organism functional. Activitatea de proiectare arhitecturala presupune urmatoarele procedee concrete:
1.Procedura metodologica include: Formarea conceptiei
* Determinarea sarcinilor Identificarea scopului principal care orienteaza analiza si selectarea mijloacelor
proiectarii 2.Procedura organizarii interactiunii proiectant-beneficiar-proiect 3.Procedura analizei rezultatetor
intermediare ale modelarii dupa criteriile: rationalitatii si logicii functionale,constructive,economice si
tehnologice ce determina organizarea structurala si
spatiala a proiectului.
4.Procedura sintezei artistice a materialului acumulat in procesul cautarii creatoare si a procedurilor de
analiza a obiectului pe ansamblu.
10.Noi modele de metodologie a proiectarii in arhitectura contemporana.Gindirea initiala,logica si
creative.
Strategia proiectării – ansamblul metodelor adecvate proiectării unui obiect arhitectural.
Metodele de căutare:
a. Metoda asociației ( după criterii de asemănare, contrast și intermediare)
b. Metoda transformării
c. Metoda implicării ( identificării cu rolul consumatorului( de beneficiar)).
d. Metoda inversării
e. Metoda analitico- sintetică de cercetare
Creația arhitectului este un proces dialectic ce include factorii intelectuali, raționali,
emoționali, unde interacționează analiza, sinteza, generalizarea, comparația, evaluarea,
observarea și experiența formând împreună metoda analitico – sintetică – de cercetare.

11.Modele practice pentru metodologia de proiectare.

• In creatia arhitecturala aspectele artistice si tehnice se completeaza reciproc in procesul creatiei
arhitecturale, reflectind tendinta arhitectului-cercetator spre sistematizare si tendinta arhitectului-artist
spre armonie.
• Procesul aristic se desfasoard, de la aparitia ideii arhitecturale prin asociatii complexe, relatii
pluriaspectuale si idei contradictorii spre elaborarea solutiei arhitecturale — proiect.

Metode de cautare/creare a noilor idei arhitecturale (dupa B. Barhin)

Metoda asociatiilor (cautarea asociatiilor dupa criteriile asemanarii, contrastului ci intermediare)

12, Zaha Hadid

13, Santiago Calatrava
14,Oscar Neimeyer

15,Șiusev Alexei

16,Renzo Piano

17,Constantin Melnicov

21, Mies Van De Rohe

18,Frank Lloyd Wright
19,Le Corbusier
20,Antoni Gaudi

21,Norman Foster