Norvegia (în norvegiană Norge —Bokmål — sau Noreg —Nynorsk — pronunție norvegiană:

/ˈnoːɾeːg/), oficial Regatul Norvegiei, este un stat suveran și unitar, guvernat ca o monarhie, al
cărui teritoriu cuprinde partea de vest a Peninsulei Scandinave, plus insula Jan Mayen și
arhipelagul Svalbard.[a] Insula Petru I din Antarctica și Insula Bouvet din zona subantarctică
sunt teritorii dependente și nu sunt considerate părți ale Regatului. Norvegia revendică și o
secțiune din Antarctica, cunoscută sub numele de Țara Reginei Maud. Până în 1814, Regatul
cuprindea și Insulele Feroe (din 1035), Groenlanda (1261) și Islanda (1262), și până în 1468,
deținea și insulele Shetland și Orkney.

Norvegia are o suprafață totală de 385,252 kilometri pătrați și o populație de 5.213.985 (mai
2016).[5] Țara are o lungă frontieră spre est cu Suedia (1,619 km sau 1,006 km lungime).
Norvegia se mai învecinează cu Finlanda și cu Rusia la nord-est și, peste Strâmtoarea
Skagerrak, la sud, cu Danemarca. Norvegia are o coastă extinsă, la Oceanul Atlantic de Nord
și la Marea Barents.

Regele Harald al V-lea din dinastia germană de Glücksburg este actualul Rege al Norvegiei.
Erna Solberg a devenit prim-ministru în 2013, înlocuindu-l pe Jens Stoltenberg. Monarhie
constituțională, în Norvegia puterea în stat este partajată între Parlament, Cabinet și Curtea
Supremă, așa cum se stabilește Constituția din 1814⁠(d). Regatul s-a format prin fuziunea
mai multor mici regate. Prin tradiție, Regatul există în permanență din anul 872⁠(d), și lista de
monarhi norvegieni cuprinde peste șaizeci de regi și principi.

Norvegia este împărțită atât politic, cât și administrativ, pe două niveluri: județe și municipii.
Poporul Sami are o anumită autonomie și influență asupra teritoriilor lor tradiționale
Parlamentul Sami⁠(d) și Legea Finnmarkului⁠(d). Norvegia menține legături strânse cu
Uniunea Europeană și cu Statele Unite ale Americii, și este membru fondator al Organizației
Națiunilor Unite, NATO, Consiliului Europei, Tratatului Antarctic și Consiliului Nordic; membru
al Spațiului Economic European, OMC și OCDE; și face parte și din Spațiul Schengen.

Țara își menține o combinație de economie de piață și stat pe model socialist nordic⁠(d),
unde există un sistem sanitar universal⁠(d) și sistem de asistență socială cuprinzătoare.
Norvegia are vaste rezerve de petrol, gaze naturale, minereuri, cherestea, fructe de mare,
apă dulce, și hidroenergie. Industria petrolieră reprezintă aproximativ un sfert din produsul
intern brut (PIB) al Țării.[6] Pe cap de locuitor⁠(d), Norvegia este cel mai mare producător
mondial de petrol și gaze naturale în afara Orientului Mijlociu.[7][8]

Țara are al patrulea cel mai mare venit pe cap de locuitor⁠(d) din lume în clasamentele
Băncii Mondiale și ale FMI.[9] Conform clasamentului după PIB (PPP) per capita (estimare pe
2015) care include teritorii și unele regiuni, Norvegia se află pe locul al unsprezecelea.[10]
Din 2001 până în 2006,[11] și apoi din nou din 2009 până în 2015, Norvegia a avut cel mai
mare Indice de Dezvoltare Umană din lume.[12][13][14][15] Norvegia s-a clasat în fruntea
clasamentului Indicelui Legatum al Prosperității⁠(d) timp de șapte ani la rând, până în
2015.[16] Norvegia se clasează pe primul loc și după Indicele OCDE Better Life, Indicele de
Integritate Publică și Indicele Democrației.[17]