1.

PROCEDURA NECONTENCIOASĂ

Prin Legea nr. 17/2017 articolul 534 alineatul (2) s-a modificat, având următorul
cuprins:

„(2) Încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai

apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă.”

Prin modificarea operată în conţinutul alin. (2) a fost înlocuită sintagma

„încheierea prevăzută la alin. (1)” cu cea privind „încheierea prin care se
soluţionează cererea”.

În condiţiile în care alin. (1) al articolului 534 C. pr. civ. prevede că „încheierea
prin care se încuviinţează cererea este executorie”, trimiterea la alin. (1) era de
natură a crea un echivoc cu privire la obiectul apelului, în sensul că, ori ar fi
excluse de la calea de atac a apelului acele încheieri prin care se respinge sau se
anulează cererea necontencioasă, ori acestea din urmă ar fi supuse atât apelului,
cât şi recursului.

Prin urmare, a devenit în mod univoc clarificată sfera încheierilor pronunţate în

procedura necontencioasă susceptibile de a fi atacate cu apel, în sensul că,
indiferent de soluţia pe care o conţine, încheierea pronunţată asupra cererii este
susceptibilă numai de apel, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă.

Totodată, precizăm că, aşa cum prevede art. 534 alin. (2) C. pr. civ., apelul este
deschis doar împotriva încheierilor prin care se soluţionează
cererea necontencioasă (admitere, respingere, anulare etc.), fără a avea în vedere
ipoteza în care instanţa, pe parcursul procedurii necontencioase, pronunţă
încheieri pentru care se prevăd căi de atac specifice, cum ar fi, de pildă, încheierea
prin care se dispune suspendarea judecăţii care poate fi atacată cu recurs conform
art. 414 C. pr. civ. (cu excepţia celei pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie care este definitivă).

Arătăm că majoritatea doctrinei[3] şi practicii judiciare interpreta textul art. 534

alin. (2) C. pr. civ. în sensul că apelul poate fi exercitat şi împotriva încheierilor de
anulare sau respingere a cererii, apreciindu-se că acestea din urmă nu puteau fi
considerate nici excluse de la calea de atac a apelului, dar nici susceptibile atât de
apel, cât şi de recurs.

Creanta certa lichida exigibila

Or, pentru a se putea face aprecieri pertinente de către instanţa de judecata ce a

încuviinţat executarea silită cu privire la caracterul cert al unei astfel de creanţe, s-ar fi impus sa
se precizeze în clar suma restantă şi cuantumul exact al întregii creanţe , aspecte ce nu se
regăsesc în cuprinsul Somaţiei neexistând o modalitate de calcul a sumelor datorate de
subsemnatul respectiv determinarea cuantumului creanţei.
 Creanţa nu este lichidă, câtă vreme contactul de credit nu conţine clauze clare referitoare
sumele restante, modalitatea de determinare a acestora, apreciem că obiectul creanţei nu este
determinat iar titlu executoriu nu conţine elementele care permit stabilirea lui.

Creanţa nu este scadentă, întrucât la momentul formulării prezentei, din actele ce miau
fost comunicate de executor, nu reiese modalitatea în care pretinsa creditoare a ajuns la acel
debit exorbitant, modalitatea de calcul a debitului restant, motiv pentru care ne rezervăm dreptul
de a completa prezenta contestaţie la executare, ulterior, în momentul în care vom lua cunoştinţă
de întregul dosar de executare silită.