DESPRE OMUL ȘI POETUL ADRIAN PĂUNESCU

Petre Alina, Școala Gimnazială ,,Tudor Segărceanu” Goicea

Petre Dumitru, Liceul Teoretic ,,Adrian Păunescu” Bârca

Adrian Păunescu a fost un autor, critic literar, eseist, director de

reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român. Dintre toţi scriitorii
români, Adrian Păunescu a reuşit să stârnească discuţii pro şi contra la cel mai înalt nivel,
dar, indiferent de opţiune, toţi au recunoscut valoarea incontestabilă a operei sale. Plecând de
la poezia manifest, trecând prin cea patriotică sau de protest, cu mesaj ascuns subtil sau
direct, ajungând la superbele poezii de dragoste, poetul a ajuns la sufletul oamenilor mai mult
decât orice alt scriitor contemporan.
Incredibila capacitate de a reuşi să fascineze mulţimea pe care o aduna la spectacolele
,,Cenaclului Flacăra”, a avut ca rezultat insuflarea gustului pentru lectură şi pentru bunul
gust, pentru că Adrian Păunescu recita atât poeziile sale cât şi pe cele ale marilor poeţi ai
lumii, impunea respect pentru creaţie, pentru cultură. Era un adevărat dicţionar enciclopedic,
te uimea capacitatea de memorare şi de reproducere a cunoştinţelor acumulate, pe care le
dăruia cu ostentaţie, dar şi cu bucurie tuturor. Generaţia care a avut bucuria de a participa la
acele grandioase concerte citea mult, se informa, învăţa poezii. Unde este acum un alt titan al
culturii care să propage aceeaşi dorinţă de ,,a şti”? După Revoluție, Păunescu a afirmat despre
Cenaclul Flacăra, că a fost cea mai complexă înfăptuire a sa și cea mai importantă mișcare
cultural-politică din Europa anilor ’70-’80. Despre înființarea acestui ansamblu, liderul său
declara într-un interviu din anul 2008:Cenaclul Flacăra a fost o invenție a mea bazată,
desigur, pe toată aspirația generațiilor trăitoare atunci în România de a fi mai libere.
Poezia lui Adrian Păunescu afişează în întreaga ei desfăşurare o libertate programată,
ceea ce coincide cu însăşi chintesenţa acţiunii sale pragmatice. A face sensibil un univers
poetic interogativ echivalează desigur cu un fermecător naufragiu pe ţărmul omniscient şi to-
tuşi virgin al dilemei. Această tensiune produce şi e capabilă să repete explozia retorică a
temperamentului
Adrian Păunescu (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943, Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia -
d. 5 noiembrie 2010, Bucureşti, România) .Deşi născut în Basarabia (în Republica Moldova
de astăzi), Păunescu şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bîrca, în judeţul Dolj. A
absolvit Colegiul Naţional Carol I din Craiova. Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului
Naţional Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru "activităţi anti-
comuniste" de regimul stalinist de după 1945 şi din această cauză Păunescu a trebuit să
aştepte 3 ani înainte de a se putea înscrie la facultate. Păunescu a studiat filologia la
Universitatea din Bucureşti.
A debutat ca poet în 1960. Din 1973 conduce revista "Flacăra". Devenit incomod,
este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul
Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985. În perioada comunistă, a fost considerat de
mulţi români un sicofant pentru felul în care îl lăuda pe dictatorul Nicolae Ceauşescu.
După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei
Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista "Totuşi iubirea". În calitate de
publicist a mai condus ziarul "Sportul românesc", o scurtă perioadă în 1999, şi a realizat
emisiuni de fotbal la "Antena 1".
Indiscutabil, orientarea politică a lui Păunescu a fost întotdeauna una de stînga. Spre
deosebire de alte personalităţi ale perioadei comuniste, Păunescu a promovat idei de stînga
mai liberale, de inspiraţie occidentală. Critica sa se orientează mai degrabă asupra derapajelor
puterii politice şi a neajunsurilor economice. Păunescu a întreţinut relaţii strînse cu membri ai
aparatelor comuniste de stat şi partid. După 1989, Păunescu este unul din puţinii care nu
renegă complet ideologia socialistă, intrînd rapid în Partidul Socialist al Muncii creat de Ilie
Verdeţ.
Între anii 1970-1980, Păunescu a devenit o figură importantă în mass-media
românească. Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat, şi revistele pe care le-a dirijat au exercitat
o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România datorită combinaţiei
de idei de stînga de inspiraţie occidentală şi de naţionalism. Mulţi artişti pe care autorităţile
comuniste îi puteau considera "subversivi" au fost lansaţi sau promovaţi de Păunescu prin
Cenaclul Flacăra.
Relaţia lui Păunescu cu regimul Ceauşescu este în general considerată ca ambiguă,
mergînd de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explică şi
varietatea poziţiilor pro şi contra Păunescu de după 1989.
Din 1992 pînă în 1998 a fost membru în Partidul Socialist al Muncii, partid absorbit
ulterior de PSD.
La 17 septembrie 1973 înfiinţează Cenaclul "Flacăra”, adevărat fenomen de masă, cu
care susţine, pînă la interzicerea sa, în 16 iunie 1985, manifestări de muzică, poezie şi dialog,
în faţa a mai mult de 6 milioane de spectatori. Pe scena Cenaclului"Flacăra”, se lansează
spre marele public, cele mai faimoase figuri ale muzicii tinere româneşti, poeţi şi alţi creatori.
În dimineaţa zilei de 5 noiembrie 2010, după o lungă luptă cu boala, Adrian Păunescu
s-a stins din viaţă. Diabetul de care acesta suferea i-a afectat mai multe organe, iar în noaptea
de 4 spre 5 noiembrie, starea poetului s-a înrăutăţit. Medicii nu l-au mai putut salva, în ciuda
eforturilor depuse.
Aurel Martin se pronunță asupra creației poetice păunesciene zicînd că e "un poet de
netăgăduit talent, înzestrat cu harul de a transfigura realitatea cotidiană şi, într-un fel, de a
demistifica, stabilind relaţii noi între fenomene sau între om şi lumea înconjurătoare,
răsturînd, dacă e cazul, înţelesuri vechi, propunînd în locu-le altele inedite, şi umplînd cu eul
său omniprezent spaţiile Universului."

Bibliografie (surse):

1. Aurel Martin, Poeţi contemporani, Buc., Editura pentru Literatură, 1967;

2. Adrian Păunescu, Sînt un om liber, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1989;
3. www.personalitati.infoportal.ro;
4. www.ro.wikipedia.org;
5. Limba și literatura română, aprecieri critice.