Ghimbirul şi numeroasele sale

beneficii pentru sănătate

Ghimbirul, denumit popular și „ghimber” sau „gingiber”, este numele dat
unei plante erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat
în uleiuri eterice. Este o specie perenă care are nevoie de o
temperatură ridicată și constantă precum și de o umiditate
permanentă pentru a se dezvolta corespunzător. Rizomul de ghimbir
are o formă neregulată, contorsionată și e noduros, atingând până la
5-6 centimetri în lungime. Ghimbirul e deosebit de prețuit în
bucătăriile orientale din India, Malaezia, Nepal, Bangladesh etc. Un
nume alternativ al ghimbirului, introdus de turci în Moldova și
Muntenia a fost cel de ‘piper alb’. Denumirea de ghimbir a fost
folosită mai ales în Banat și Ardeal provenind din maghiarul
gyömber, iar apoi s-a impus în întreaga țară. În fostele colonii
britanice, cum ar fi Canada, Australia, Jamaica, Kenia, se consumă o
așa-zisă “bere” din ghimber (ginger beer) care de fapt este o băutură
ne-alcoolică, răcoritoare.

Substanțele active importante pe care le conține ghimbirul sunt compuși

specifici numiți gingeroli, fenoli, ulei volatil.

Ghimbirul este, poate, cel mai versatil condiment, fiind folosit în absolut
toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe și feluri principale, până la
deserturi și băuturi. Deși a fost încă de pe vremea romanilor un condiment
important, popularitatea acestuia a scăzut temporar în Europa, cel mai
probabil din cauză că ghimbirul proaspăt era arareori comercializat pe
continent. Situația s-a schimbat o dată ce acesta a devenit mult mai
disponibil, și datorită popularității crescute a bucătariei asiatice.

Dacă ghimbirul proaspăt este fiert, iuțeala sa crește, iar aroma scade.
Thailandezii folosesc ghimbir dat prin răzătoare, alături de alte condimente,
la prepararea pastelor de curry. Indonezienii utilizează frecvent paste
condimentate pe bază de ghimbir proaspăt și ardei iuți proaspeți, cu care
marinează carnea înainte de a o găti.

Ghimbirul prăjit are un gust diferit, iuțeala sa domolindu-se. Merge foarte

bine prăjit alături de usturoi, sau ceapă. Indienii folosesc adesea această
tehnică pentru a obține sosuri delicioase cu care asezonează mâncărurile de
legume și carne.

În bucătăria chineză ghimbirul este folosit atăt prăjit cât și fiert. Mâncarea
care fierbe înăbușit mai mult timp este aromată cu feliuțe de ghimbir, care își
eliberează aroma destul de repede. Tehnica chinezească stir-fry (chao), care
înseamnă gătirea pe foc iute, rapidă a mâncării, cu amestecare continuă,
cere adesea ghimbir mărunțit sau dat prin răzătoare.

Ghimbirul ocupă un loc important în bucătăria japoneză, unde este folosit în

cantități mici. De exemplu, carnea de pui este aromată prin stropire cu sucul
obținut prin stoarcerea ghimbirului proaspăt. Ghimbirul murat, (beni shoga),
este preparat din rizomi foarte tineri și este adesea servit alături de sushi.

”Ginger ale” este o băutură foarte populară în America de Nord. Nu este o

bere fermentată, ci doar zahăr, extract de plante și apă gazoasă. Oricum, în
Evul Mediu ghimbirul a fost folosit și la aromatizarea berii adevărate.

În Europa întâlnim ghimbirul în mod special în bucătăria ungurească

tradițională unde cunoaște o utilizare frecventă în condimentarea unor
fripturi, de obicei mai grase, sau la mâncăruri mai grele (din fasole, linte,
varză), dar și la deserturi (de ex. cozonacul cu ghimbir proaspăt).

Ghimbirul uscat este destul de diferit ca gust și nu poate substitui rizomul

proaspăt. El este doar un ingredient opțional în unele amestecuri de
condimente, ca pudra de curry, ”5 arome” și berebere. Ghimbirul uscat nu
este folosit în regiunile unde acesta este cultivat. Gustul său este mai mult
aromat decât iute și este folosit și la prepararea unor deserturi.
Rizomul nu se consumă crud, ci se curăță îndepărtându-se coaja, și se taie în
felii care se gătesc ca acompaniment la cărnuri sau sosuri, în salate, curry-uri
etc. Ghimbirul se consumă câteodată în forma sa pisată, mărunțită. În acest
caz ghimbirul e o pulbere fină asemănătoare piperului alb.

Confucius amintea de ghimbir în scrierile sale. Indienii şi chinezii îl folosesc

regulat la prepararea mâncărurilor, deserturilor, ceaiurilor, pentru imunizare,
răceli şi multe altele.

Fiind un bun energizant, ghimbirul nu este foarte recomandat seara.

Partea care se consumă de la ghimbir este rizomul, rădăcina, ce are forma

noduroasă şi culoarea deschisă. Poate fi consumat atât în stare proaspătă,
cât şi murat, uscat, confiat, fulgi sau pulbere.

himbirul poate fi replantat în ghivecele din locuinţă, pentru a avea tot timpul
anului. Se rup bucăţi din rizomul de ghimbir şi se pun în pământ. Nimic mai
simplu.

Ghimbirul este bogat în vitamine şi minerale

Proprietăţile ghimbirului sunt multimple. El conţine vitamine precum retinol,
vitamina B3, B5, A, C, E, tocoferol, acid ascorbic, dar şi minerale precum fier,
magneziu, fosfor, mangan, siliciu, potasiu şi zinc.

Ghimbirul este un bun calmant pentru durerile abdominale, calmant şi pentru

inflamaţii ale gâtului, răguşeală, sinuzite, febră, congestii respiratorii şi
eliminare de mucozităţi.

De asemenea, ghimbirul oferă organismului vitalitate, ameliorează starea de

greaţă şi vomă, calmează durerile în gât, tratează indigestia, balonarea,
bronşita, are efect afrodisiac, favorizează secreţia bilei şi mobilitatea vezicii
urinare, şi este un bun aliat în lupta împotriva kilogramelor în plus. Ghimbirul
este bun şi pentru cei care suferă de rău de maşină sau au probleme cu
circulaţia. Rondelele proaspete de ghimbir sunt bune şi în lupta împotriva
alopeciei.

Datorită conţinutului de vitamine şi minerale, dar şi antioxidanţi, ghimbirul

ajută organismul să reziste mai bine în faţa bolilor şi răcelilor, dar are şi efect
de înfrumuseţare – pentru piele, unghii, păr şi dinţi.

Ghimbirul nu are contraindicaţii, dar dacă este luat în doze prea mari
provoacă arsuri intestinale.

Ghimbirul este recomandat pentru consum mai mult cel proaspăt. Tulpinile
trebuie să fie ferme, fără aspect zbârcit sau de culori închise.

Sucul proaspăt de ghimbir, bun împotriva

simptomelor răcelii
Sucul proaspăt de ghimbir este bun pentru un nas înfundat, dureri de cap,
tuse sau febră. Pentru a-i mai reduce iuţeala se poate face şi un decoct de
ghimbir. În 250 ml apă se fierb 2 cm de rădăcină de ghimbir tăiat felii, circa
10 minute.

Cei care au rău de maşină pot încerca să ţină în gură o feliuţă de ghimbir
pentru ameliorarea simptomelor.

Gingerolul din ghimbir are un rol inflamator, astfel fiind indicat celor care
suferă de artrită reumatoidă sau oseoartrită. Şi nu numai.

Studiile efectuate până acum arată că şi gravidele pot consuma ghimbir, în

porţii moderate.

De altfel, nici nu se poate consuma o mai mare cantitate de ghimbir odată, el

având substanţe active în mod concentrat.
O altă metodă de a consuma ghimbirul este de ceai – se pun într-un vas
câteva felii de ghimbir, peste care se adaugă apă clocotită. După preferinţe
se mai poate adăuga, la final, scorţişoară, lămâie şi miere.

Ghimbirul poate fi consumat zilnic, moderat

De asemenea, ghimbirul poate fi inclus în alimentaţia zilnică în cantităţi
moderate – ras şi adăugat în diferite preparare culinare, salate, deserturi sau
băuturi.

Ceaiul de ghimbir, dar şi ghimbirul în general, este un bun antioxidant şi

ajută la arderea grăsimilor.

Consumul de ghimbir ajută şi la oprirea dezvoltării celulelor cancerigene

ovariene.

Mai puteti prepara ceaiul de ghimbir şi astfel: la 1 l de apă se adaugă circa 5

cm rădăcină rasă, când apa fierbe. Se mai lasă la fiert un minut, după care
se stinge flacăra şi se lasă acoperit 30 de minute. Se strecoară şi se pot
consuma trei căni pe zi, cu înghiţituri mici.

După preferinţe se adaugă miere şi lămâie, scorţişoară.

Ceaiul de ghimbir pentru slăbit: peste o linguriţă de ghimbir tocat se adaugă

un pahar de apă clocotită, o linguriţă de miere şi o felie de lămâie. Este o
băutură ideală pentru cei care au un metabolism lent, căci ghimbirul
stimulează digestia şi metabolismul. Consumat înainte de masă, ghimbirul
reduce senzaţia de foame.

GHIMBIR cu MIERE – o combinație mai

puternică decât cancerul
Plantele și mirodeniile nu doar îmbogățesc gustul mâncărurilor, ci sunt
totodată înzestrate cu capacitatea de a ne vindeca. Tot mai multe studii scot
la iveală proprietățile medicinale uimitoare ale plantelor aromate și ale
condimentelor pe care le folosim zilnic în scop culinar.

Puterea vindecătoare a ghimbirului este cunoscută de sute de ani, iar astăzi,

știința modernă, prin studiile și experimentele de laborator nu fac decât să
confirme efectele benefice ale acestora asupra sănătății noastre.

Miere cu ghimbir: rețetă anti-cancer

Despre acest amestec, foarte simplu în aparență, unii cercetători spun că

poate ucide celulele canceroase. Pentru a-l prepara, aveți nevoie doar de
ghimbir proaspăt, și miere de albine naturală.

Ingrediente

• 2 rădăcini mari de ghimbir (circa 500 g)

• 500 g de miere

Preparare

Rădăcinile de ghimbir se curăță de coajă, apoi se rad pe răzătoarea mică.

Deși este mai greu, efortul merită. Ghimbirul ras se introduce apoi într-un
borcan mare de sticlă, și deasupra se toarnă mierea de albine. Amestecați cu
o lingură de lemn, până când cele două ingrediente se întrepătrund și rezultă
un preparat perfect omogen. Puneți capacul, și păstrați borcanul în frigider.
Se ia câte 1 lingură de ghimbir cu miere, de 3-4 ori pe zi. Acest tratament
trebuie continuat cu perseverență timp de 2 luni (60 de zile).

Studii

Ghimbirul, verișorul unui alt condiment anti-cancerigen pe nume turmeric,

este renumit pentru abilitatea sa naturală de a micșora tumorile. Consumat
peste tot în lume în doze modeste, sau utilizat ca și condiment pentru
mâncăruri și băuturi, ghimbirul este înzestrat cu proprietăți medicinale care
depășesc cu mult invențiile farmaceutice.
Studiile științifice au arătat că acest condiment natural este chiar mai eficient
decât medicamentele anti-cancerigene, care s-au dovedit incomplete în
tratarea cancerului. Mai mult, din cauza efectelor secundare puternice,
tratamentul clasic anti-cancer duce treptat la deteriorarea vieții bolnavilor de
cancer.

Conform oamenilor de știință de la Centrul Medical din Boston,

medicamentele anti-cancer sunt un fel de sentință de moarte pentru pacienții
bolnavi de cancer, deoarece acestea creează super-tumori, adică nu fac
decât să mărească dimensiunea tumorilor, ajungând la ceea ce numim
metastază. Un studiu realizat pe șoareci la Universitatea de Stat din Georgia
a arătat că ghimbirul a redus dimensiunea unei tumori la prostată cu 56%.

Ghimbirul combate cancerul în două moduri:

– prin apoptoză (moartea programată a celulelor), adică determină celulele

canceroase să comită “suicid” prin auto-distrugere, lăsând celulele sănătoase
din jur neatinse.

– prin autofagie, caz în care ghimbirul le determină pe celulele canceroase să

se mănânce între ele.

Pe lângă proprietățile anticancerigene, ghimbirul prezintă de asemenea și

proprietăți anti-inflamatoare, prin care previne formarea tumorilor
precanceroase. fiind o sursă bogată de antioxidanți.

Ghimbirul îi mai ajută într-un fel pe pacienții cu cancer: ameliorează până la

dispariție stările de vomă și greață cauzate de chimioterapie.

Există peste 17 studii care au ajuns la concluzii similare în ceea ce privește

beneficiile anti-cancer ale ghimbirului. Acest condiment are de asemenea un
impact pozitiv în tratarea a peste 100 de boli.
Ghimbirul nu prezintă nici un efect secundar. Nu a fost raportată nici o
toxicitate la nivelul țesuturilor normale din intestin sau măduva osoasă în
urma utilizării acestui tratament.

Un aspect important de reținut este că ghimbirul poate afecta coagularea

sângelui și poate interacționa cu medicamentele anti-coagulante. Din acest
motiv, pacienții trebuie să discute cu medicul înainte de a introduce o doză
regulată de ghimbir în dieta zilnică.