Sunteți pe pagina 1din 13

Mă pricep de minune la făcut planuri.

Sunt un fel de „Dreamer


Extraordinaire”, care are mereu în cap un scenariu minunat despre cum ar
trebui să decurgă la modul ideal un anumit lucru, care nu expiră aer, ci bule
de vise care se cer împlinite și care știe mereu cea mai frumoasă și mai lină
cale de a ajunge din A în B.

Toate astea sunt lucruri absolut minunate, dacă n-ar exista și o minusculă
componentă de realitate, ca acel disclaimer cu litere mici de tot, aproape
ilizibile, care te așteaptă cu steluță în josul paginii: de cele mai multe ori,
drumul din A în B nu e nici lin, nici ușor, nici măcar frumos. Ba chiar din
contră.

O vreme m-am amăgit cu credința greșită că atunci când ești pe drumul


corect, „lucrurile se așază” și totul decurge firesc, ca legat cu un fir roșu,
imaginar. Hmm… nu-i deloc așa. Deloc-deloc.

Nimic din ceea ce a fost memorabil sau excepțional în viața mea de până
acum nu a fost lin. N-a fost niciun covor roșu în peisaj, de multe ori nici n-a
ieșit din prima încercare și în toate dățile a avut suișuri și coborâșuri.
Rectific: multe coborâșuri.

De fapt, aș îndrăzni chiar să spun că nimic n-a ieșit fix așa cum plănuiam în
viața mea. Nimic. La capătul haosului, însă, a ieșit mult mai bine. A ieșit ceea
ce visam, dar nu așa CUM visam. Nu în scenariul idealo-telenovelistic
plăsmuit din mintea mea, ci adesea în versiunea lui thriller-foiletonistică.

Vedeți voi, eu una am știut exact ce vreau, însă „știința” mea a venit mereu la
pachet cu un scenariu frumos, cinematografic, care nu s-a întâmplat niciodată
și mi-a fost greu mulți ani să accept acest lucru. Ne atașăm uneori de planuri
mai mult decât de scopurile pentru care le-am trasat și da, toți vrem o
călătorie de plăcere, un voiaj la viteză maximă, eventual într-un Orient
Express al destinului, cu oprire directă în visele noastre.

În realitate, trenul poate fi de multe ori un beau-vagon atașat unui personal


care oprește în toate haltele și mai și rămâne acolo cu orele, în soarele
arzător, într-o companie cel puțin stranie, care n-are nimic de-a face cu
doamnele și domnii în rochii de seară și smoking din Orient Express.

Am avut perioade mai dificile în viață, sufletește și nu numai, din care –


trăgând linie – am deprins un lucru esențial: să renunț la planuri, nu la vise.
Să nu mă resemnez, dar să accept realitatea de moment. Să nu mai dau cu
pumnii în ea, strigând pe interior „De ce eu?”. „De ce nu iese acum?”. Până
la urmă… de ce NU eu? De ce NU tu?

Când lucrurile se îngreunează, când se lasă întunericul, când totul pare să stea
în loc, suntem tentați să spunem „Poate nu e pentru mine”, „Poate nu-mi e
sortit, nu mi-e dat”. Și să depunem armele. De multe ori, însă, tot ce ai într-
un moment de cumpănă e atitudinea: ceea ce poți face cu tine și din tine
atunci când ți se întâmplă ceva ce nu era în planurile tale. Vrei cu adevărat
să-ți împlinești visul sau tot ce-ți dorești e călătoria de plăcere, croaziera
lipsită de griji? Ești gata să renunți și să trăiești pentru totdeauna în două
vieți: cea care este și cea care ar fi putut fi?

Într-o asemenea perioadă am citit într-o carte a Marthei Beck un lucru care
mi-a plăcut tare mult, despre dialogurile noastre interioare în perioadele
grele. Autoarea, o absolventă de Harvard care trecuse prin multe încercări și
se simțea prinsă într-o spirală a destinului care părea să-i dezintegreze viața
bucată cu bucată, își găsise o mantră ciudată, dar liniștitoare:
,,I don’t know what the hell is going on with my life.
And it’s okay…”
Da, e okay uneori să nu știi ce se va alege de viața ta, dar să fii convins că tot
ceea ce ți se întâmplă te duce undeva spre bine, nu spre rău. Că vei ajunge
acolo unde îți dorești, doar că va fi poate mai greu decât te așteptai. Sau, cine
știe, poate „greul” va înceta chiar mâine. Important e că te îndrepți spre ceva
bun și că trebuie să rămâi în „tren”. Acesta e tot șpilul. În momentul în care
crezi asta și o simți cu adevărat, totul devine mai lin. Nu în scenariul ideal pe
care ți-l creionasei despre viață, ci în sufletul tău. Acolo unde e cel mai
important și unde se poartă, de fapt, toate bătăliile majore ale vieții.
Drumul către „viața netrăită” din visurile noastre poate însemna în anumite
zile sau luni câte un centimetru străbătut cu sudoare și râvnă, câte o victorie
infimă sau un al zecelea sau al miilea obstacol depășit cu brio. Nu e ușor, nu
„vine de la sine”, nu „curge fără efort”. Doar că, într-adevăr, nu putem fi
fericiți cu adevărat dacă trăim în două vieți: una reală și una paralelă,
existentă doar în adâncul sufletului nostru. Cele două trebuie să conveargă
una către cealaltă la un moment dat. De ce nu ar începe acum?
Care este viața netrăită din sufletul tău pentru care ai fi gata să
străbați și drumul mai puțin lin, și câteva obstacole, și câteva
probe hotărâtoare? Viața netrăită care ar merita să-ți asumi și
calea mai grea?
Și… cât mai aștepți?
Noapte de noapte, visele noastre ne poartă într-o călătorie misterioasă şi fascinantă. Deşi oamenii de ştiinţă au
descoperit multe lucruri despre cum funcţionează creierul nostru atunci când dormim, ei nu pot explica foarte
precis încă de ce visăm. Studiile au arătat că dacă un om este privat de vise mai multe nopţi la rând, el tinde să
devină irascibil şi să aibă dificultăţi de concentrare.
Visele sunt necesare. Ele ne pot ajuta în foarte multe privinţe şi în foarte multe feluri. Cu siguranţă ai auzit
despre oameni care visează lucruri ce urmează să se întâmple în realitate, dacă nu cumva ţi se întâmplă şi ţie.
Există tradiţii care acordă viselor o foarte mare importanţă şi un loc special în viaţa de zi cu zi tocmai datorită
strânsei legături cu lumea reală. Personal, de mică am avut o relaţie deosebită cu visele mele. Intuitiv, ştiam că
ele nu sunt doar nişte născociri ale creierului meu. De aceea, le-am acordat atenţie. De câţiva ani, am început
să vizionez documentare şi să citesc diferite cărţi despre vise. Toate m-au ajutat foarte mult să-mi înţeleg mai
bine visele. Nu spun că am descifrat toate misterelor lor pentru că nu ar fi adevărat, dar cu siguranţă am reuşit
să îmbunătăţesc unele aspecte din viaţa cotidiană prin intermediul viselor… Am mare încredere în mesajele pe
care ele le transmit. De 2 ani ţin un jurnal în care îmi notez acele vise pe care le simt semnificative într-un fel
sau altul. Ideal este să le notez pe toate, dar nu întotdeauna îmi permite şi timpul. Uneori când sunt pe grabă,
doar schiţez ideile principale din vis. Alteori, descriu ce am visat ca şi când derulez un film, cu detalii. Am
învăţat, în timp, să simt care vise transmit un mesaj important şi care sunt doar modalităţi de procesare a
informaţiilor de peste zi.
Săptămâna trecută cineva mi-a recomandat cartea Întâlnirea cu visele – Cum să-ţi înţelegi visele şi să le
foloseşti pentru dezvoltarea personală (Ruth Berry). Utilă şi interesantă. Aşa că m-am hotărât să extrag câteva
fragmente despre importanţa lor, legătura pe care o au cu viaţa cotidiană şi cum le putem analiza. Desigur,
pentru o înţelegere cât mai profundă, trebuie studiată întreaga carte.
Autoarea dă la început câteva exemple despre cum ne pot ajuta visele.
• Ele ne pot ajuta să identificăm zone de conflict ascuns şi de griji, pe care nu le-am înfruntat în viaţa
cotidiană
• Ele pot să funcţioneze ca semne indicatoare, care să ne arate cea mai bună direcţie de urmat în
continuare pe drumul vieţii
• Ele ne pot ajuta să intuim nişte lucruri mai profunde în privinţa relaţiilor interumane din viaţa noastră.
• Prin intermediul viselor, trupul nostru ne poate avertiza uneori despre potenţiale probleme de sănătate.
Totodată, ele ne pot îndruma către moduri prin care am putea ajuta rezolvarea acestor probleme.
• Visele ne pot ajuta să devenim mai creativi
• Uneori, visele ne ajută să dezlegăm probleme
• Visele pot conţine mesaje despre alţi oameni şi despre felurile în care i-am putea ajuta.
După ce ai început să-ţi aduni visele în jurnalul tău de vise personal, hai să vedem câteva moduri în care ai
putea începe să le interpretezi semnificaţia. Primul şi cel mai evident lucru pe care îl ai de făcut este să
descoperi dacă visul tău are vreo legătură, în vreun fel, cu existenţa ta cotidiană din acest moment. Adeseori,
visele au anumite aspecte sau conţin simboluri care se leagă direct de situaţia ta actuală. De exemplu, să
zicem că ai primit o scrisoare din partea fostului tău liceu, în care ţi se adresează rugămintea să contribui cu
o donaţie la fondul lor de întrajutorare. În noaptea următoare, visezi că eşti iar la şcoală şi nu poţi să rezolvi
nu ştiu ce probleme matematice complicate. Sau, alt exemplu, să zicem că te duci în vizită la o prietenă, staţi
la o cafea şi pisica ei îţi sare în poală. În noapte aceea, visezi că ţi-a intrat o pisică în casă, prin uşa din spate
şi că şi-a vârât mustăţile într-un vas cu smântână. Două sunt aspectele principale după care trebuie să te uiţi,
dacă visul tău pare să aibă legătură directă cu experienţele din viaţa ta cotidiană.
1. Visul se poate referi pur şi simplu la un eveniment care s-a întâmplat să-ţi rămână predominant în minte, la
sfârşitul zilei. În acest caz, poate că e vorba doar de creierul tău care procesează informaţiile şi fie le
memorează pentru a reveni la ele mai târziu, fie le elimină ca fiind neimportante.
2. Visul tău poate să lucreze cu un simbol care şi-a făcut apariţia în viaţa ta vigilă, dar care este totodată
important pentru tine într-un mod mai profund. De exemplu, visul în care erai iar la şcoală s-ar putea să-ţi
readucă în atenţie vechi sentimente de insecuritate, legate de perioada în care colegii de şcoală se purtau urât
cu tine, ba chiar te terorizau. În acest caz, visul îţi comunică un mesaj important: aceasta este o zonă din viaţa
ta căreia tu trebuie să-i dai atenţie. Evenimentul din exterior a declanşat un proces de derulare a unor
gânduri şi sentimente în inconştientul tău. Uită-te bine la visul tău şi caută să vezi dacă vreunul dintre
aspectele următoare poate fi pus în legătură directă cu nişte evenimente care se petrec acum în viaţa ta.
EMOŢIILE
Uneori, felul cum ne simţim în timpul unui vis este chiar mai important decât conţinutul vizual al visului. Mai
citeşte o dată ceea ce ai scris despre vis şi încearcă să-ţi închipui că-l mai derulezi o dată, ca şi cum te-ai uita
la un film. Cu te simţi în timpul visului? A existat o emoţie anume sau sentimentele tale s-au schimbat pe
parcursul visului? Pune pe hârtie tot ce-ţi vine în minte, în această etapă, chiar dacă ţi se pare aiurea şi
absolut fără nicio legătură cu visul iniţial. Tot ceea ce scrii în jurnalul de vise va fi important pentru tine. Mai
jos, ai o listă cu emoţiile esenţiale pe care trebuie să încerci să le depistezi în visul tău:
• Frică, teamă
• Bucurie, exuberanţă
• Mânie, supărare
• Dragoste,
• Jenă, stinghereală
Mai sunt şi altele care-ţi vin în minte? Încearcă să adaugi câteva pe listă, după care notează-le undeva la
începutul jurnalului tău de vise, ca să poţi consulta lista atunci când ai nevoie. Pe măsură ce aduni mai multe
vise, vei începe să observi că anumite emoţii revin mereu. Acestea sunt stările afective de care trebuie să te
ocupi, să le explorezi şi să le faci faţă în viaţa de zi cu zi. S-ar putea să te surprindă reacţiile emoţionale
despre care constaţi că apar în visele tale. Dacă ele sunt sentimente pe care nu te aşteptai să le găseşti acolo,
atunci ar trebui să te întrebi dacă nu cumva, din cine ştie ce motive, ţi le reprimi efectiv în viaţa cotidiană.
Acordă o atenţie specială emoţiilor care par ciudate sau cumva nelalocul lor, spre exemplu sentimentele de
ură faţă de un om pe care în mod normal îl iubeşti. Încearcă să priveşti cinstit şi obiectiv aceste sentimente,
pentru a vedea dacă poţi descoperi vreun mesaj ascuns pentru tine. De exemplu, nu cumva există un sentiment
ascuns de mânie, pe care nu îndrăzneşti să-l abordezi deschis, de teamă să nu-ţi perturbe existenţa comodă şi
fără griji? Ai grijă totuşi să nu exagerezi atunci când îţi explorezi sinele în acest fel.
Uneori, emoţiile nepotrivite din timpul viselor s-ar părea că nu sunt decât nişte simple reacţii atipici – atât şi
nimic mai mult. Să zicem, de pildă, că visezi cum faci sex pasional cu şeful tău, cu toate că în viaţa reală, nu
simţi niciun fel de atracţie faţă de el. Ocazional, inconştientul nostru pare să capete un simţ al umorului cam
prostesc, de parcă ne-ar juca feste sau ar încerca să vadă cum e când are idei bizare. Ori poate că mesajul pe
care încearcă să ni-l transmită este ceva cu totul diferit. În situaţia de faţă, mesajul s-ar putea să nu fie “M-
am îndrăgostit de şeful meu”, ci mai degrabă de „Ar trebui să mă destind niţel şi să nu mă mai iau atâta în
serios.”
Întâlnirea cu visele – Cum să-ţi înţelegi visele şi să le foloseşti pentru dezvoltarea personală (Ruth Berry)

Nu te-ai întrebat niciodată care e diferenţa dintre tine şi cei care îşi realizează
visele? Ce crezi că au ei în plus? Eu mereu mi-am pus această întrebare.

Diferenţa e în primul rând una de perseverenţă. Ei pot pentru că nu


renunţă niciodată, pentru că au un vis măreţ în care îşi investesc toată energia,
tot timpul. Şi chiar dacă nu le reuşeşte din prima, ei nu renunţă, nu se lasă
doborâţi de obstacole şi mai ales nu se sabotează niciodată singuri aşa cum fac
eu, cum faci tu. De ce nu reuşeşti şi tu? Pentru că nu ai răbdare, pentru că te
descurajezi la primul eşec, renunţi, te consolezi cu gândul că aşa a fost să fie.
Greşeşti pentru că mereu încerci să mergi pe acelaşi drum spre visul tău. Nu ştii
că trebuie să faci mai mult ca până acum pentru a evolua, a obţine mai
mult. Când vezi că nu merge într-un fel, trebuie să schimbi tactica, să o
apuci pe altă cale.

Să nu crezi ca mine că numărul viselor sau măreţia lor e piedica ce stă în calea
împlinirii lor. Chestia e că dacă ai mai multe vise trebuie să le îndeplineşti
pe rând. Să le îndeplineşti într-o anumită ordine, în funcţie de importanţa lor
sau de resursele de care beneficiezi. E evident că dacă vei încerca să le
îndeplineşti pe toate în acelaşi timp vei eşua.

“Chiar îmi doresc asta?”


Altă întrebare pe care trebuie să ţi-o pui inainte de a începe să lucrezi la
îndeplinirea visului tău e următoarea: “Chiar îmi doresc asta? Sunt dispus să fac
totul pentru a obţine ceea ce îmi doresc?”. Pentru că de multe ori credem că ne
dorim ceva şi de fapt nu e decât un moft. Şi-atunci, fiind doar un moft, nu o
necesitate, normal că nu ne dorim acel lucru chiar atât de tare, deci nu vom
face tot ceea ce ne stă în putere pentru a-l obţine, deci vom da greş. Nici măcar
nu vom afla că de fapt am eşuat tocmai pentru că nu era ceva ce ne doream din
tot sufletul.

Foarte important, poate chiar cel important e ce anume eşti dispus să faci
pentru a transforma visul în realitate. Pentru că de cele mai multe ori nu există
jumătăţi de măsură, cale de mijloc. Ori faci totul pentru visul tău şi atunci îl vei
îndeplini, ori nu faci nimic, iar a face doar anumite lucruri, a nu face
compromisuri nu e un drum spre succes. Majoritatea celor care şi-au împlinit
visul au făcut totul pentru a reuşi. Au făcut compromisuri (chiar dacă nu
recunosc), au făcut sacrificii enorme. Femeile care şi -au dorit să fie modele au
renunţat la plăcerea de a mânca, şi-au riscat de multe ori chiar sănătatea
pentru a avea anumite măsuri (nu zic că e bine, zic doar că ele au ştiu ce îşi
doresc, ce le face fericite şi pentru asta au sacrificat anumite asepecte ale vieţii
lor). Cei care au pus cariera pe primul loc au sacrificat viaţa de familie, iubirea.
Alţii au ales să facă ceea ce le place chiar dacă au venituri mici, chiar dacă au
atras critici.

La schimb?
Oamenii cred că pot obţine ceva de la viaţă fără a da nimic în schimb. Nu-i
deloc aşa. Când obţii ceva, trebuie să renunţi la altceva, sau ţi se ia. E pur şi
simplu o lege a naturii, făcută pentru a menţine echilibrul. De aceea nu e om
care să le aibă pe toate. Unii au puţin din fiecare, alţii au ceva foarte mult şi
altceva foarte puţin.

Aşa că trebuie să ne gândim bine şi la acest aspect. Ce sacrificii suntem dispuşi


să facem pentru visele noastre? Se merită? De multe ori preţul care trebuie
plătit pentru un vis pare mult prea mare, mai ales când implică sănătatea sau
familia. Dar totuşi… eu cred că cel mai important lucru e să fi fericit. Iar dacă un
anumit lucru te face fericit, fă-l! Dacă îndeplinirea unui anumit vis e ceea ce te
face fericit, luptă pentru acel vis! Cum i-am spus şi mamei: eu aş prefera să
trăiesc până la 30 de ani dar să trăiesc aşa cum vreau, să fac ce vreau, să fiu
fericită, fără să zic mereu ceva de genul: “asta nu pot pentru că nu trebuie, asta
nu pentru că îmi face rău, asta nu pentru că vai doamne ce vor zice vecinii…”.
Decât să trăiesc până la 80 de ani, sănătoasă, fără probleme aparente, fără
griji, dar o viaţă plină de restricţii, o viaţă lipsită de vise la care am renunţat de
teamă, o viaţă în care nu am luptat pentru visele mele din cauza că n-am avut
destulă încredere în mine, din cauza că nu am vrut să sacrific nimic… Ce viaţă e
asta? Degeaba aş trăi aşa… Mi-ar fi viu trupul,dar sufletul putrezit, mort.

“Nu mi-e frică, nu mi-e frică de Bau-bau!”


Şi că tot am menţionat teama, să nu uităm că de cele mai multe ori chiar teama
ne opreşte de la îndeplinirea unui vis. Teama că ceea ce vrem e imposibil, că e
prea greu, că nu vom fi în stare să luptăm pentru el. N-avem încredere în noi, în
forţele noastre (poate că am greşit de multe ori, poate că nu suntem încurajaţi
destul, înţeleşi, sprijiniţi) şi-atunci nu îndrăznim să facem nimic de teamă că
vom da greş. Ne e teamă de eşec, ne e ruşine, de parcă nu ar fi ceva normal,
de parcă nu toţi oamenii ar trece prin aşa ceva. (această teamă de a nu greşi îşi
are orginea într-un caracter perfecţionist… care e departe de a fi ceva pozitiv).

Hai să luptăm pentru visele noastre, să nu lăsăm teama să ne stea în cale! Nu


lăsa pe nimeni să îţi fure visele, nu-i lăsa să îţi spună că sunt imposibile sau că
tu nu poţi face un anumit lucru. Nu te da bătut. Cu cât numărul de încercări (de
a-ţi îndeplini visul) e mai mare, cu atât mai aproape eşti de îndeplinirea lui.
“Eh, las pe mâine ce pot face azi!”
Uneori doar greşind vei învăţa calea cea bună spre succes. Şi mai ales nu
AMÂNA… nu spune niciodată DE MÂINE o să fac. Un lucru pe care îţi propui să îl
faci începând de mâine e cea mai sigură cale sprea a nu reuşi. Nu există mâine,
există doar azi,acum. Începe chiar în secunda asta să faci ceva pentru visul tău.
Cu răbdare, cu paşi mici.

Cel mai important lucru de care ar trebui să ţii cont atunci când porneşti spre
visul tău e că: “Singurul care te poate opri de la realizarea viselor tale – eşti
tu.” Nu ai nevoie de lampa lui Aladdin pentru asta, sau mai ştiu eu ce formule
magice.

Şi foarte important… Să nu crezi niciodată că ceea ce ai obţinut vei păstra


pentru totdeauna. Munceşti pentru a obţine ceva, dar trebuie să munceşti şi
pentru a-l păstra.

Cu toţii avem vise. Visăm felul în care va arăta viaţa noastră în viitor. Visăm momente frumoase alături
de cei dragi. Visăm realizări şi împliniri. Ce facem însă când aceste vise sunt diferite de visele celor dragi
nouă? Rămânem singuri cu visul nostru? Sau ne schimbăm viziunea ca să se potrivească cu ceilalţi?

Despre compromisuri

Ori de câte ori alegem să ne călcăm peste inimă şi să facem ceva numai de dragul altora, pierdem
legătura cu noi înşine. Nici nu avem cum altcumva. Orice strădanie de a ne potrivi într-o “cutie” definită
de altcineva nu poate să ne scoată în evidenţă întregul potenţial. Orice îndepărtare de viziunea noastră
iniţială ne va transforma în ceva ce nu suntem – şi cel mai probabil nu ne dorim să fim. Preţul pe care îl
plătim pentru compromisuri este propriul nostru spirit. Chiar şi când mergem pe principiul “astăzi fac
ceva pentru tine şi mâine faci ceva pentru mine”, nu suntem complet autentici. Pentru că facem o
activitate numai în vederea scopului. Iar scopul nu este niciodată mai important decât mijlocul. Din
contră. Scopul şi mijlocul sunt unul şi acelaşi. Fericirea adevărată reiese din acest adevăr şi o vom simţi
în momentul în care mijlocul va deveni scopul. Orice altceva rămâne o încercare şchioapă de a obţine
satisfacţie – o satisfacţie lipsită de autenticitate şi izvorâtă din lipsuri.

Tu câştigi, eu câştig
Orice activitate pe care o întreprindem are la bază încercarea noastră de a obţine fericire. Chiar şi
atunci când facem compromisuri, o facem în speranţa că vom obţine fericire – fie la un moment dat în
viitor, fie primind recunoştinţa şi aprecierea persoanei pentru care facem compromisul. Deci până la
urmă, tot ce facem este pentru noi. Pentru fericirea noastră – promisă sau reală. Mijloacele prin care
alegem să căutăm fericirea sunt însă diferite. Putem să ne îndreptăm direct către fericire – şi să facem
numai ce corespunde viziunii noastre. Sau putem să o luăm pe calea ocolită – să încercăm să obţinem
fericirea mulţumindu-i pe ceilalţi, care apoi au rolul de a ne valida. Însă acest mod indirect de a vâna
fericirea este extrem de şubred, pentru că nu ne garantează că vom obţine ceea ce ne dorim. Putem
face un gest pentru altcineva, în speranţa de a primi validare, însă nimeni şi nimic nu ne garantează că
vom primi într-adevăr acea validare. Mulţumirea primită din validări nu compensează efortul depus în a
face ceva ce se abate de la viziunea noastră. Pentru ori de câte ori facem ceva ce nu corespunde cu cine
suntem, trebuie să ne forţăm. Şi dacă se întâmplă să nu obţinem validarea sau rezultatul dorit, ajungem
să avem resentimente din ce în ce mai adânci.

Ce este mai important pentru mine?

Da, vor exista momente când viziunile noastre vor fi diferite. Când vom încerca să obţinem fericirea pe
căi lăturalnice şi vom obosi pe drum. Cum alegem ce să facem? Să acceptăm compromisuri sau să
mergem singuri pe calea noastră? Totul se rezumă prin răspunsul la o singură întrebare: “Ce este mai
important pentru mine?” Compromisurile ne erodează sufletul, iar singurătatea ne lasă pustiiţi.
Dar orice urmă de dubiu dispare în momentul în care suntem conştienţi de valorile noastre şi ne
folosim de ele pentru a lua deciziile corecte. Dacă relaţia este importantă, căutăm moduri de a o întări –
fiind totodată conştienţi de faptul că pentru a avea o relaţie reuşită trebuie în primul rând să avem
grijă de noi înşine. Dacă visul este important, ne avântăm spre el – ştiind că în momentul în care noi
suntem fericiţi, cei care ne iubesc cu adevărat ne vor împărtăşi fericirea.

Ieşind din cutie

De cele mai multe ori ne cramponăm în a decide între varianta A şi varianta B. Însă viaţa oferă mult mai
multe opţiuni. Dacă niciuna dintre cele două variante nu este cea bună, cu siguranţă se poate găsi şi o a
treia. Viziunile sunt rareori atât de diferite încât să nu poată fi acomodate. Poate nu suntem noi cei
care îndeplinesc nevoie celeilalte persoane, însă chiar nu se poate găsi o persoană care să vrea de bună
voie să îndeplinească acele nevoi şi să fie şi fericită făcând-o? Dacă alegem să facem un exerciţiu de
imaginaţie, se poate găsi o a treia variantă, potrivită pentru toată lumea. Trebuie doar să aflăm ce
este cel mai important pentru toţi cei implicaţi şi să vedem cum putem să luăm acest lucru în
considerare.
Moto: „Şansa nu vine niciodată la cei care o aşteaptă. Ea este ajunsul celor care au îndrăzneala să
atace.” Fără scopuri concrete, visele sunt doar nişte tentative . Fixarea scopurilor aduce un folos
enorm, stimulează adoptarea deciziilor, îmbunătăţeşte starea fizică şi psihologică, permite
înarmarea cu o dominantă pozitivistă. Datorită scopurilor fixate, vei putea depăşi mai uşor
stresurile, neliniştile şi frica. Oamenii îi stimează pe cei care au scopuri fixate. Aspiraţia şi
insistenţa sunt caracteristicile învingătorilor.

Valentin DOLGANIUC, Universitatea Succesului DEL


Există un adevăr absolut: dacă îţi programezi înfrângerea, atunci sigur vei fi învins.
Îţi poţi imagina un meci de fotbal sau de baschet fără goluri? Este o nebunie. A-ţi fixa scopuri, este unul
din cei mai importanţi paşi pentru succes. Cine vrei să fii peste 20 de ani? Dar peste zece, cinci, peste
un an sau peste şase luni? Fixează scopuri concrete pentru o lună, o zi sau o oră. Şi vei vedea cât de
mult poţi realiza.
Joci ca să învingi sau ca să-ţi aperi poarta?
Iată câteva recomandări care îţi vor indica calea spre descoperirea unor posibilităţi fantastice, conţinute
în fixarea scopurilor. Permite-ţi să visezi. Scrie lista scopurilor vieţii tale. De exemplu:
să devii cel mai bun(ă) tată sau mamă, soţ sau soţie;
să-ţi îmbunătăţeşti calităţile profesioniste;
să-ţi ridici nivelul de cunoştinţe;
să citeşti mai mult;
să fii cel mai bun medic, profesor etc.;
să primeşti serviciul pe care îl doreşti;
să înveţi a cânta la pian;
să ai propria afacere etc.
Acum, aranjează scopurile fixate în ordinea priorităţilor, punându-le în capul listei pe cele care vrei să
le realizezi în primul rând. Apoi, fixează un termen pentru fiecare scop. Fii realist. Fixează doar scopuri
realizabile.
Scopul_______ Data_______
1.___________ ___________
2.___________ ___________
După fixarea scopurilor, scrie-l pe fiecare pe o cartelă. Apoi, împarte-o în trei părţi, în felul următor:
Scopul nr.1
Acţiuni
1.___________________________
2.___________________________
Calităţi necesare pentru atingerea acestui scop
1.___________________________
2.___________________________
Bariere care trebuie depăşite
1.___________________________
2.___________________________
Acţiuni
Aici notează ce trebuie să întreprinzi pentru a atinge scopurile fixate. Ţine minte: nimic nu se dă fără
efort. Scrie eforturile suplimentare, necesare pentru atingerea scopului ( de ex. cursuri suplimentare de
inteligență financiară, economisirea banilor etc.)
Calităţi necesare pentru atingerea acestui scop
Notează foarte exact calităţile de caracter care sunt necesare pentru atingerea scopului. Imaginează-te
în noul rol. De exemplu, eşti o persoană agreabilă, ageră, capabilă să muncească intens etc.
Bariere care trebuie depăşite
Acum e timpul să te gândeşti la obstacolele care pot apărea în cale. Nu fi prea aspru cu tine, dar
analizează la rece barierele care pot apărea în drumul spre scop. Atunci când te vei avânta spre scop, în
faţa ta pot apărea diferite obstacole precum lenea, cheltuirea timpului în zadar, criticile celor care te
înconjoară, nerăbdarea etc. Dar tu vei avea un plan pentru a le depăşi.
În mod analogic, procedează cu fiecare scop aparte. Păstrează aceste cartele la vedere ca să poţi
controla, în orice moment, cum evoluează lucrurile.
Dezvoltă puterea interioară pentru realizarea planurilor, în pofida tuturor greutăţilor. Nu te nelinişti ce
vor zice, vor gândi sau vor face alţii. Trebuie să-ţi amplifici dorinţa interioară de a realiza ceea ce este
important pentru tine în viaţă. Dacă nu ai scopuri foarte exacte, atunci te concentrezi la nişte activităţi
inutile, fără de rezultat, care te înrobesc.
Ţine minte: nu există bucuria victoriei, dacă n-a existat riscul înfrângerii.
Realizarea scopurilor noastre trebuie să aducă folos altor oameni. Dacă scopurile noastre îi
dezavantajează pe alţii sau îi păgubesc, înseamnă că ele sunt egoiste. Cea mai mare recompensă în
viaţă este dragostea şi sentimentul împlinirii. Restul nu contează. Fii cel care dă!
Nu-ţi fie frică să-ţi fixezi scopuri mari
Atingerea scopurilor necesită muncă asiduă, hotărâre şi pasiune. Foarte mulţi oameni nici nu încearcă
să întreprindă ceva, din frica de a nu fi ridiculizaţi sau de a nu fi înfrânţi. Există şi persoane care au
impresia că scopurile lor sunt neînsemnate sau, din contra, mult prea îndrăzneţe.
Fixează scopuri înţelepte. Ai grijă ca ele să fie:
concrete;
uşor înţelese;
realizabile;
reale.
Este imposibil să realizezi ceea ce nu poate fi identificat. Liderul şi învingătorul este persoana care
transformă potenţialul în rezultate concrete.
Fără scopuri concrete, visele sunt doar nişte tentative . Fixarea scopurilor aduce un folos enorm,
stimulează adoptarea deciziilor, îmbunătăţeşte starea fizică şi psihologică, permite înarmarea cu o
dominantă pozitivistă. Datorită scopurilor fixate, vei putea depăşi mai uşor stresurile, neliniştile şi frica.
Oamenii îi stimează pe cei care au scopuri fixate. Aspiraţia şi insistenţa sunt caracteristicile învingătorilor.
Fii motivat!
Gradul tău de motivare depinde doar de părerea ta despre scopurile tale. Dacă nu crezi în ele sută la
sută, atunci poţi din start să omori tendinţa de a obţine succesul şi să stopezi propria dezvoltare.
Tragedia vieţii nu rezidă în imposibilitatea atingerii scopurilor, ci în lipsa lor.
Porneşte imediat!
Decide ce vrei în viaţă cel mai mult, cum ai de gând s-o faci, apoi nu permite nimănui să te oprească
din acest drum.
8 PASI PENTRU A-TI ATINGE SCOPUL

1. Identifica scopul – scrie clar si specifica ce vrei sa obtii.


2. Dateaza-l, stabileste o data (si o limita de timp) pentru a incepe si a finaliza.
3. Fa o lista cu obstacolele pe care le vei intilni pe parcursul obtinerii scopului –
identificarea obstacolelor te va ajuta sa le previi aparitia.
4. Fa o lista cu persoanele pe care trebuie sa le contactezi, care vor activa
impreuna cu tine si te vor ajuta sa-ti atingi scopul – oamenii te vor ajuta doar daca
le vei cere ajutorul.
5. Fa o lista cu abilitatile si cunostintele de care vei avea nevoie pentru a-ti atinge
scopul – le ai sau trebuie sa le obtii? Fa un plan cum sa le obtii sau sa faci rost de ele.
6. Fa (si scrie) un plan de actiune pentru fiecare scop – cu cat planul tau e mai
exact si mai detaliat, cu atat mai multe sanse ai sa-ti atingi scopul.
7. Fa o lista cu beneficiile pe care ai sa le ai, daca iti atingi scopul – ce am eu din
atingerea scopului?
8. Actioneaza in fiecare zi – iti trebuie doar 5-10 minute zilnic pentru a te concentra
asupra scopului tau.
Atingerea scopului depinde doar de tine. Discutia cu EU-l interior, vizualizarea si
determinarea constituie 90% din succes.
Secretul cel mare, in atingerea scopului, este sa-ti dai seama care este “doza zilnica”.
Stabileste cât de mult trebuie sa faci in fiecare zi pentru a-ti atinge scopul cu pasi
mici. O cantitate pe care poti sa o masori, o cantitate pe care poti sa o obtii.
Devino persoana de succes care visezi sa devii si care meriti sa fii !
SUCCESS!

Atingerea obiectivelor – cei 4 pași


importanți:
1. Pasul 1 în atingerea obiectivelor – Claritatea
Primul pas și, poate, cel mai important în stabilirea unor obiective realizabile și de care
să te ții, este să ai claritate. Trebuie să știi exact, într-un mod obiectiv, unde te afli
ca să știi unde poți să ajungi și în cât timp.

Pare simplu și de bun-simț, însă, dacă stai să te gândești, nu e chiar așa. Ne este
extrem de greu să ne recunoaștem punctele slabe, de frica de a nu fi judecați. E natura
umană să credem că e asolut necesar să știm totul, să ne pricepem la toate și să știm
să le facem pe toate din prima.

Atitudinea asta e un mare bolovan în calea evoluției noastre. Însă, dacă ne resetăm
gândirea și folosim orice moment pentru a învăța ceva, cât de curând rezultatele vor
veni.

2. Pasul 2 în atingerea obiectivelor – Notarea


obiectivelor
Al doilea pas e să îți pui obiectivele în scris. Dacă ai claritate și știi exact unde te afli și
unde vrei să ajungi, următorul pas, negreșit, este să le pui pe foaie.

Această foaie va fi angajamentul, contractul dacă vrei, cu tine însuți. Când


formulezi obiectivele, este important să formulezi și o strategie pentru îndeplinire. Cum
ziceam, nu e suficient să zici doar ce vrei, trebuie să zici și până când și cum vei obține.
Acest cum e foarte important pentru că aici intervine partea de strategie. Cel mai simplu
este să te uiți la oamenii care au deja ce vrei și tu și să observi ce au făcut pentru a
ajunge acolo, ce fac zi de zi, care a fost strategia lor.

De cele mai multe ori nu va trebui niciun fel de adaptare și vei folosi exact metodele lor.

Când îți scrii obiectivele, ai o strategie și un termen limită, creezi un tipar


neurologic, o „hartă” a noului obiectiv în mintea ta.

Rămâne doar să le citești și să le faci un update periodic. Vei fi surprins să vezi în


jurul tău lucruri/oameni care se potrivesc ca într-un puzzle și te ajută să înaintezi
mult mai ușor în îndeplinirea obiectivului.

Se numește iluzia frecvenței sau fenomenul Baader-Meinhof. Poate nu ai auzit de


fenomenul Baader-Meinhof, însă cu siguranță îi știi efectul. Este atunci când vrei să îți
cumperi o mașină și parcă dintr-o dată vezi acel tip de mașină peste tot; sau când porți
o conversație cu un prieten despre o formație de care nu ai auzit niciodată și peste
câteva zile îi vezi la televizor, le vezi cd-ul de vânzare prin benzinării, parcă ar fi apărut
peste noapte.

Nu e deloc așa. Creierul ignoră ce nu consideră important, însă adoră tiparele,


astfel că atunci când în mintea ta e creată dorința de a cumpăra un BMW negru, e creat
un tipar și vezi în jurul tău doar BMW-uri negre. Trec la fel de multe BMW-uri gri pe
lângă tine, însă parcă nici nu le observi.

3. Pasul 3 în atingerea obiectivelor – Crearea


obiceiurilor
Al treilea pas este să îți creezi obiceiuri care să te ajute în îndeplinirea obiectivului și să
înlături obiceiurile care te sabotează. Ușor de zis, greu de facut. Stiu, însă nu e
imposibil.
Un obicei e ușor de creat sau eliminat dacă știi din ce e format. Un obicei e format
dintr-un declanșator, o rutină și o recompensă. Gândește-te la două-trei obiceiuri și
vei putea identifica foarte ușor cele trei etape.

De cele mai multe ori putem schimba un obicei păstrând declanșatorul și recompensa
însă schimbând rutina. Brian Tracy zice că poți crea sau schimba un obicei în 14-21
zile prin exersare și repetiție.

4. Pasul 4 în atingerea obiectivelor – Încrederea


Al patrulea pas e să crezi că poți. Credința, de obicei, e de două feluri: declarativă și
interioră.

De multe ori zicem: știu că pot să fac, o voi face in felul ăsta sau celălalt etc., însă o
zicem doar pe gură, nu o credem în interiorul nostru.

Ca obiectivele să fie realizabile, trebuie să aibă credința interioară. Adică să crezi cu


adevărat că o poți face, niciodată nu e suficient doar să o zici.

Sper că am reușit să te conving să îți stabilești obiective și să pornești în călătoria spre


potențialul tău maxim.