Circuitul din fig.2.

17 este rezonant la frecvența impusă (𝜔), realizând adaptarea când (fig

2.17.c):

(𝑋𝐿 − 𝑋𝑔 ) − 𝑋 𝐼𝐼 = 0 ; 𝑅𝑆𝐼𝐼 = 𝑅𝑆𝑛

𝐼𝐼
(1)

𝑄 = 𝑋 𝐼𝐼 ⁄𝑅𝑆𝑛 este factorul de calitate în sarcină.

Se deduc expresiile 𝑋𝐿 , 𝑋1 , 𝑋2 care satisfac relațiile (1):

𝑅𝑆𝐼 = 𝑅𝑆 [1 + (𝑋2 ⁄𝑅𝑆 )2 ] ; 𝑋2𝐼 = 𝑋2 [1 + (𝑅𝑆 ⁄𝑋2 )2 ] ;

𝑅𝑆𝐼 1+(𝑋2⁄𝑅𝑆 )2
𝑅𝑆𝐼𝐼 = 𝑅𝑆𝑛 = = 𝑅𝑆 (2)
1+𝑄2 1+𝑄2

𝑋1 𝑋2 1
𝑋 𝐼𝐼 = ∗ = 𝑄𝑅𝑆𝑛 (3)
𝑋1 +𝑋2𝐼 1+1⁄𝑄2

Din (2) se obține:

𝑅𝑆𝑛
𝑋2 = 𝑅𝑆 √−1 + (1 + 𝑄2 ) iar din (3) rezultă:
𝑅𝑆

𝑋1 𝑋2 1+𝑄2 1+𝑄2 1+𝑄2 𝑅𝑆𝑛 (1+𝑄2 )

= 𝑅𝑆𝑛 ; 𝑋1 [𝑋2𝐼 − 𝑅𝑆𝑛 ] = 𝑋2𝐼 𝑅𝑆𝑛 ; 𝑋1 =
𝑋1 +𝑋2𝐼 𝑄 𝑄 𝑄 𝑅
𝑄−√−1+ 𝑆𝑛(1+𝑄2 )
𝑅𝑆

Din (1) rezultă imediat: 𝑋𝐿 = 𝑄𝑅𝑆𝑛 − 𝑋𝑔 ; 𝐿 compensează 𝐶𝑔 .

𝑅𝑆 𝑄𝑅𝑆𝑛 1 𝑅
𝑋2 = ; 𝑋1 = [1 + √ 𝑆 (1 + 𝑄2 ) − 1 ] (2.19) 𝑅𝑆𝑛 > 𝑅𝑆
𝑅𝑆
√𝑅 (1+𝑄2 )−1 1+𝑄2 𝑄 𝑅 𝑆𝑛
𝑆𝑛

1 1 𝑄
= + ; (𝑋2 = 1⁄𝜔𝐶2 ; 𝑋1 = 1⁄𝜔𝐶1 ; 𝑋𝐿 = 𝜔𝐿 )
𝑋𝐿 𝑋𝑔 𝑅𝑆𝑛

1 𝑅𝑆𝑛
=
𝜔(𝐶2 + 𝐶𝑔 ) 𝑅𝑆𝑛
√ (1 + 𝑄 2 ) − 1
𝑅𝑆 ⁄𝑝2
 𝑅𝑆𝑛 𝑅𝑆𝑛 (1+𝑄2 )
𝑋2 = 𝑅𝑆 √ (1 + 𝑄 2 ) − 1 ; 𝑋𝐶 = 𝑅
(2.26)
𝑅𝑆 𝑄−√ 𝑆𝑛 (1+𝑄2 )−1
𝑅𝑆

𝑋1 = 𝑄𝑅𝑆𝑛 − 𝑋𝑔 ; (𝑋𝐶 = 1⁄𝜔𝐶 ; 𝑋1 = 𝜔𝐿 ; 𝑋2 = 𝜔𝐿2 )

2
𝑅𝑆𝐼 = 𝑅𝑆 ⁄𝑝 ; 𝑝 = 𝑛2 ⁄𝑛1 (2.19)

𝑅𝑆𝑛
𝑋𝐶2 = 𝑅𝑆 √ ; 𝑋𝐶1 = 𝑄𝑅𝑆𝑛 ; 𝑋𝐿2 = 𝑄𝑅𝑆𝑛 + √𝑅𝑆𝑛 (𝑅𝑆 − 𝑅𝑆𝑛 ) (2.24)
𝑅𝑆 −𝑅𝑆𝑛

𝑋𝐿1 = 𝑋𝑔 ; (𝑋𝐶1 = 1⁄𝜔𝐶1 ; 𝑋𝐶2 = 1⁄𝜔𝐶2 ; 𝑋1 = 𝜔𝐿1 ; 𝑋2 = 𝜔𝐿2 )

𝑅𝑆𝑛
𝑋𝐶1 = 𝑄𝑅𝑆𝑛 ; 𝑋𝐶2 = 𝑅𝑆𝑛 √ ; 𝑋𝐿 = 𝑄𝑅𝑆𝑛 + √𝑅𝑆𝑛 (𝑅𝑆 − 𝑅𝑆𝑛 ) + 𝑋𝑔
𝑅𝑆 −𝑅𝑆𝑛

(𝑋𝐶 = 1⁄𝜔𝐶1 ; 𝑋𝐶2 = 1⁄𝜔𝐶2 ; 𝑋𝐿 = 𝜔𝐿)

1 1 2 2
𝑖𝐷1 (𝑡 ) = 𝐼𝐷𝑚𝑎𝑥 ( + sin 𝜔𝑡 − cos 2𝜔𝑡 − cos 4𝜔𝑡 − … )
𝜋 2 3𝜋 15𝜋
1 1 2 2
𝑖𝐷2 (𝑡 ) = 𝐼𝐷𝑚𝑎𝑥 ( − sin 𝜔𝑡 − cos 2𝜔𝑡 − cos 4𝜔𝑡 − … )
𝜋 2 3𝜋 15𝜋

2 2
𝐼𝐼 𝐼 𝑋𝐼 𝐼𝐼 𝐼 𝑅𝐼
𝑅 = 𝑅 [1 + ( 𝐼 ) ] ; 𝑋 = 𝑋 [1 + ( 𝐼) ] ;
𝑅 𝑋

Dacă reactanța este capacitivă se obține:

1 2
𝑅𝐼𝐼 = 𝑅𝐼 [1 + ( ) ]; 𝐶 𝐼𝐼 = 𝐶 𝐼 [1 + (𝜔𝐶 𝐼 𝑅 𝐼 )2 ] ;
𝜔𝐶 𝐼 𝑅 𝐼