Maria, Îngerul României

A fost odată, ... și încă mai este... o țară în care Dumnezeu sădise însăși Frumusețea. Toți
călătorii care priviseră soarele răsărind dintre crestele înalte sau ascultaseră glasul albastru al mării,
se arătaseră uimiți de vraja acestui loc de poveste.
Cât despre locuitorii acestui ținut fermecat, erau frumoși, ca ciobanul mioritic și Ileana
Cosânzeana, dar și foarte triști, erau harnici, dar nu ei, ci cotropitorii străini se bucurau de roadele
muncii lor, erau viteji, dar femeile și orfanii îi plângeau pe cei cazuți pentru neatârnare și, de la o
vreme, domnitorii ridicau biserici și mănăstiri în amintirea victoriilor însângerate.
Se spunea că o vrajă grozavă încă nevazută și nedescoperită de nici un vraci, stătea la pândă
împotriva fericirii acestui popor.
Poate de aceea Soarele, sau Dumnezeu, sau Soarta au trimis în această țară o regină, născută
în insula Regatului Cuceritor. Fusese botezată Maria, dar oamenii simpli spuneau ca e Ileana
Cosânzeana coborâtă din basmele strămoșilor.
Și Regina se îndrăgosti de această țară, de bunătatea oamenilor, și colindă în lung și în lat
tărâmul românesc. Îi plăceau poveștile bătrânilor și mai ales costumul țradițional care i-a devenit
cel mai drag veștmânt.
Dar frumoasa regină cu ochii de cer nu avu parte de liniște în noua ei țară.
Vrășmașul necunoscut își adună puterile spre a lovi din nou. Nu aici, pe teritoriul țării, ci
în Balcani, acolo unde românii luptau pentru libertate. Și nu gloanțele i-au ucis, căci erau viteji, ci
un monstru otrăvitor – Holera. Dar zâna cea bună s-a deghizat în soldat și a făcut miracole încă o
dată. Românii s-au întors în patria lor cu bucuria pe care ne-o dă fiecăruia îngerul păzitor purtat pe
umărul drept.
Speranța și liniștea părea că se așternuseră peste români. Și oamenii credeau că Maria,
Regina Sufletelor, sfărâmase vraja întunericului.
Dar spiritul răului se abătu de data aceasta asupra multor popoare. Și fulgerul său negru,
înfricoșător se abătu asupra ceea ce omenirea are mai de preț: Pacea.
Din nou românii îmbrăcară haina de soldat și lupte crâncene zguduiră pământul în lung și
în lat și din nou, Ea, Regina noastră, apăru în spitale de campanie înfățișată în chip de înger și
aduse mare mângâiere suferinzilor. Și Lumina a învins încă odată Întunericul. Și Viața a învins
Moartea.
Iar Ea, în vreme de pace colinda meleagurile care o fermecaseră și apoi scria ... scria cărți
, scria povești pentru a lăsa moștenire poporului său și pentru a ne arăta nouă, copiilor de azi, că
ceea ce a fost odată ... încă mai este.

Și-am încălecat pe-o poveste,

Ca să vă aduc o veste
Că Regina de-altă dată
Ne-a adus lumina toată
Să trăim în veșnicie
Iubind dulcea Romanie .
Matei Cristian Lorin Țacu
Clasa a V-a B
Școala Gimnazială Nicolae Romanescu Craiova
Profesor îndrumător : Mirela Stoica