CAPITOLUL VII

PROCURATURA

§1. Scurt istoric privind instituţia procuraturii

Originea procuraturii1 este controversată. O parte a doctrinei situează instituţia

Procuraturii în dreptul roman sub numele de defensores civitatum, alţii văd originea
ei în vindex publicus religionis de la începutul religiei creştine, cei mai mulţi însă
cred că această instituţie este de origine franceză 2.
Negreşit că o instituţie nu poate să nu aibă echivalent sau analogii în alte tipuri 3,
însă adevărată ei origine este acolo unde ea a apărut şi a primit cea mai mare
dezvoltare. De aceea se consideră că procuratura e de origine franceză 4, a apărut la
începutul secolului al XIV-lea, mai exact printr-o ordonanţă a lui Philippe le Bel
din 25 martie 1303, care reglementează funcţiunile procurorilor, chemaţi să
îngrijească interesele materiale ale Regelui, şi mai tîrziu ei au început să caute pe
vinovaţi şi să-i dea pe mîna justiţiei.
Instituţia procuraturii a fost în general bine preţuită de scriitori vechi şi de cei
moderni.
Pe lîngă cuvintele de laudă s-au întîlnit argumente şi împotriva acestei instituţii.
Astfel, nimeni nu contestă rolul şi importanţa Ministerului Public în lupta cu
crimele, însă în multe ţări se temeau că un Minister Public, cu totul supus puterii
executive, să nu fie, din punct de vedere politic, o armă prea puternică în mîinile
unui guvern şi, din punct de vedere judiciar, să rupă egalitatea între acuzare şi
apărare, din care ţările libere fac principiul esenţial al procedurii lor penale 5.
Se consideră că anume din această cauză Ministerul Public nu s-a introdus în
Anglia6.
Împotriva acestui punct de vedere se invocă stabilirea inamovibilităţii
procurorului, pentru a-l proteja de influenţa executivului. Privitor la eventualitatea
încălcării egalităţii între acuzare şi apărare prin instaurarea inamovibilităţii se
consideră aparentă, ea tinzînd să dispară pe măsură ce procurorii, prin cultura,
pregătirea profesională, probitatea lor, vor ocoli toate acele defecte care, pe
vremuri, treceau drept calităţi pentru un bun procuror.

1 Noţiunea de procuratură provine de la cuvîntul latin “procuro” – a se îngriji, a asigura, a preveni. În

multe ţări instituţia este întîlnită sub denumirea de Minister Public.
2 I. Tanoviceanu. Tratat de drept şi procedură penală, Vol. IV., Ediţia a doua revăzută şi completată,
Bucureşti, 1927, p.131.
3 Idem, p.131.
4 În acest sens: I. Tanoviceanu. op. cit., p.131; I. Leş, Organizarea instanţelor judiciare, a avocaturii şi
a activităţii notariale. Bucureşti: Lumina Lex, 1997, p.64; В.И. Басков. Прокурорский надзор,
Москва; Издательство БЕК, 1996, с.12-14.
5 J. Garçonnet: Traité théoretique et pratique de procédure civile, ed. 1, Paris, 1882, T.1, p.273 /
Apud: I. Tanoviceanu. op. cit., p.134-135.
6 I. Tanoviceanu. op.cit.,p.135.

1
 Pe de altă, parte inegalitatea între acuzare şi apărare se reduce la minim graţie
drepturilor tot mai largi pe care apărarea le dobîndeşte în justiţie. Toţi autorii cad de
acord, recunoscînd că apărarea devine uneori de un interes ce excede pe acela al
acuzării, atunci cînd este în serviciul inocenţei. De aceea, apărarea are toate
drepturile, chiar pe acela de a exagera, de a uza de abilităţi, de a nu fi fidelă
realităţii, ceea ce procurorul nu poate şi nu trebuie să facă 7.
Treptat instituirea procuraturii s-a produs aproape în toate statele civilizate.
În dreptul românesc instituţia a fost consacrată mult mai tîrziu.
În Basarabia, după anexarea la Imperiul Rus din 1812, începe să fie
implementată, prin Regulamentul din 23 iulie 1812 privind instituirea
administraţiei provizorii, instituţia procuraturii, care era un element nou pentru
sistemul de drept existent în Basarabia. Procuratura a fost copiată după modelul
rusesc cu unele modificări în ordinea numirii procuratorilor, modificări care
corespundeau specificului de dezvoltare autonomă a Basarabiei. A fost schimbată şi
denumirea de procuror – în Basarabia acestuia i se zicea procurator. În mai 1818,
pe lîngă Guvernul provincial a fost desemnat un procurator regional, iar în judeţe
procuratori de judeţ; au fost deschise procuraturile judeţene şi aprobate statele de
funcţionari. Procuratorul regional era numit de Coroană, după aprobarea
împăratului rus, iar procuratorii judeţeni de asemenea erau numiţi din partea
Coroanei, la propunerea procuratorului provinciei, cu aprobarea Consiliului
Suprem. Pocuratorului provinciei i se supuneau procuratorii de judeţ. Ei trebuiau să
se conducă în activitatea lor de regulile stabilite în Rusia pentru procuratorii
guberniali şi cei judeţeni (numiţi strepci), adaptîndu-se la condiţiile şi forma de
administrare a Basarabiei, în conformitate cu instrucţiunile date. Procuratorii
vegheau ca instituţiile să activeze în limita competenţei lor. Ei aveau dreptul să
controleze activitatea oricărei instituţii şi, în caz de depistare a unor încălcări, să
ceară înlăturarea lor. Dacă instituţia sesizată nu înlătura neajunsurile, procuratorul
era obligat să raporteze guvernatorului plenipotenţiar. Procuratorii supravegheau
instanţele judiciare. Dacă erau descoperite unele încălcări în examinarea dosarelor,
ei aveau dreptul de a suspenda executarea hotărîrii luate de către instanţă,
informînd rezidentul plenipotenţiar al Basarabiei. Analizînd corespondenţa
procuratorului provinciei cu rezidentul Basarabiei între anii 1823-1826, dările de
seamă ale procuratorilor judeţeni, se poate constata că procuratorii controlau
activitatea judecătoriilor, a închisorilor, a departamentelor guvernului regional,
contribuiau la punerea în aplicare a decretelor şi ucazurilor ţariste pe teritoriul
regiunii. Astfel, o activitate destul de amplă au desfăşurat procuratorii regionali
pentru aplicarea în practică a ucazului ţarist din 23 februarie 1823, conform căruia
toate persoanele fugare şi vagabonzii din Basarabia urmau să fie trimişi în Siberia,
a decretului ţarist din 25 februarie 1827 prin care se desfiinţează cătuşele
întrebuinţate în închisorile Basarabiei. În decembrie 1826 rezidentul Basarabiei îi
cerea procuratorului regional să depisteze cauzele publicării întîrziate a ucazurilor

7 I. Tanoviceanu, op.cit., p.139-141.

2
ţariste în provincie şi să întreprindă măsuri pentru înlăturarea acestor neajunsuri.
Procuratorii nu participau la procesele civile, cu excepţia proceselor unde reclamat
sau pîrît era statul, cînd procuratorul apărea în calitate de apărător al statului. În
procesele penale contribuia la descoperirea infracţiunii. Procuratorul nu participa la
deliberare şi la luarea deciziilor. Pentru neadmiterea influenţei asupra deciziei
judecătorilor, era interzisă prezenţa procuratorului în camera de consiliu.
Procuratorii supravegheau deportarea condamnaţilor în Siberia. 8 Procuratorii
puteau fi delegaţi de către guvernatorul plenipotenţiar printr-un ordin special de a
supraveghea unele cauze examinate de Consiliul Suprem. Procuratorul provinciei
avea dreptul să raporteze ministrului justiţiei sau procuratorului general despre cele
observate. Procuratorul provincial era supus guvernatorului plenipotenţiar. Funcţia
de Procurator regional a funcţionat în Basarabia pînă în 1869, cînd a fost organizată
judecătoria districtuală din Chişinău, procuratorii fiind instituiţi pe lîngă
judecătoria districtuală şi Curtea de Apel.
Primele reglementări ale instituţiei Procuraturii în sistemul de drept al întregului
spaţiu românesc pot fi identificate în Regulamentul organic din anul 1832 şi
Regulamentul asupra îndatoririlor procurorilor, tribunalelor şi divanurilor în pricini
civile şi criminale, fiind înfiinţată în Muntenia, unde procurorul avea îndatorirea de
a supraveghea acţiunile şi de a urmări “cu dinadinsul, de a păzi cu toată
scumpătatea pravilele, şi spre a face cunoscut stăpînirii toate lucrările şi trebuinţele
acelor judecători”9.
În Moldova procuratura a fost introdusă cu mult mai tîrziu după Unire.
Regulamentul organic al Moldovei prevede în art. 348 dreptul de citaţie directă
al părţii vătămate atît în materie de delicte, cît şi în materie de crime, adică acordă
părţii vătămate dreptul să se plîngă la tribunalul represiv.
Abia prin Legea din 26 martie 1862 s-a instituit şi în Moldova Ministerul Public
aplicîndu-se regulile din Muntenia10.
Ministerul Public era organizat în mod ierarhic, şeful suprem era ministrul de
justiţie. Reunirea membrilor Ministerului Public de pe lîngă aceeaşi jurisdicţie se
numea parchet, denumire ce avea ca origine faptul că în Franţa scaunele membrilor
Ministerului Public erau aşezate direct pe parchetul sălii de şedinţe, la piciorul
estradei unde erau judecătorii.11
Ministerul Public de pe lîngă Curtea de Casaţie se compunea dintr-un procuror
general şi cinci procurori de şedinţe cu dreptul de a ataca actele celorlalţi procurori
sau actele judecătoreşti ce contraveneau legii. La curţile de apel erau cîte un
procuror de fiecare secţiune.
La tribunale, procurorii de secţiune îşi desfăşurau activitatea sub conducerea
primilor procurori.
8 ANRM, Procurorul provincial al Basarabiei, f.61, inv.1, d. 4, citat de Valentina Coptileţ în op.cit. p.
19.
9 F. Măgureanu, Drept procesual civil. Ediţia a II-a. Bucureşti: BECK, 1999, p.81.
10 I. Tanoviceanu, op. cit., p.143.
11 F. Măgureanu, op. cit., p.82.

3
 La judecătoriile de ocol parchetele nu existau.
Ministerul Public era unic şi indivizibil, prin aceasta se făcea apel la unitatea
activităţii. Caracterul indivizibil se manifesta prin regula potrivit căreia membrii
săi, în acelaşi parchet, se puteau înlocui unul pe altul, personalitatea fiecăruia
dispărea în instituţie. Această indiviziune nu era prevăzută de lege, era o tradiţie 12.
Deşi Ministrul Public era alăturat instanţelor de judecată, acesta activa ca organ
absolut independent, instanţa neavînd dreptul de a-i critica sau cenzura actele. 13
Capacitatea funcţională a membrilor Ministerului Public se pretează unei
analize în funcţie de gradul instanţei pe lîngă care activează.
Astfel, actele pe care membrii parchetului le emit de pe lîngă tribunale pot fi
grupate în trei categorii:14
1) Acte de poliţie judiciară: a descoperi infracţiunile, a primi
denunţuri, a face constatări, iar în caz de flagrant delict de a face
percheziţii, ridicări de corpuri delicte, etc.
2) Acte de Minister Public propriu-zis: intentarea acţiunii publice,
întocmirea rechizitoriilor, exercitarea căilor de atac, punerea
concluziilor în cauzele civile cînd legea dispunea astfel.
3) Acte de execuţiune: executarea mandatelor şi a hotărîrilor penale
pentru delicte şi crime.
Procurorul General de pe lîngă Curtea de Apel, pe lîngă supravegherea şi
dirijarea atribuţiilor indicate, avea anumite prerogative speciale: întocmirea
rapoartelor pentru punerea sub acuzare a făptuitorilor de crime, susţinerea acuzării
în faţa curţilor cu juraţi ş.a.
Cît priveşte procurorii de secţie, ei aveau atribuţii în vederea îndeplinirii numai
a actelor de Minister Public propriu-zis, deşi nu se excludeau însărcinări speciale
din partea procurorului general.
Procurorul general de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie, sub raportul justiţiei represive,
exercita supravegherea procurorilor de secţii, punea concluzii în cauzele judecate în
secţiuni unite sau în divergenţă15; ataca hotărîrile judecătoreşti contrare legii16.
Ca şef al Ministerului Public, ministrul Justiţiei era înzestrat cu capacităţi
funcţionale, care în această privinţă se rezumă la: directive, preveghere, cenzură.
Acesta putea ordona subalternilor săi efectuarea oricărui act din acele ce intră în

12 Ibidem, p. 83
13 I. Tanoviceanu. op. cit., p.147.
14 Ibidem, p.148.
15 Ibidem, p.149.
16 Idem.

4
competenţa lor, putea cere să fie informat în orice moment despre lucrările
efectuate, supraveghindu-le mersul şi cenzurîndu-le 17.
În Basarabia după Unire, în baza Decretului din 6 octombrie 1918 (Nr. 2770)
privind organizarea justiţiei în Basarabia, supravegherea procuraturii se efectua de
către procuror sub supravegherea supremă a ministrului Justiţiei ca procuror
general. Procurorii şi ajutorii lui activau pe lîngă instanţele judecătoreşti. Procurorii
se numeau în funcţie prin decretul regelui, la propunerea ministrului Justiţiei.
După instaurarea puterii sovietice la 2 august 1940 a fost creată Procuratura R.S.S.M.,
procuraturile de judeţ Bălţi, Bender, Cahul, Chişinău, Orhei şi Soroca; procuraturile
oraşelor Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol, procuraturile a 60 raioane.
Modul de constituire şi atribuţiile procuraturii îşi găseau originea în
Regulamentul cu privire la Procuratura U.R.S.S. din 17 decembrie 1933 18.
Astfel, procuratura îşi exercita atribuţiile în patru domenii de supraveghere:
supravegherea generală; supravegherea respectării: legilor de către instanţele de
judecată, pornirea urmăririi penale şi susţinerea acuzării în judecată; supravegherea
respectării legilor de către organele de cercetare penală şi anchetă preliminară;
supravegherea legalităţii activităţii organelor securităţii, miliţiei şi instituţiilor de
recluziune19.
Perioada cultului personalităţii lui Stalin sub toate aspectele a influenţat viaţa
politică, de stat, economică, social-culturală şi de drept. S-a redus esenţial
supravegherea procuraturii, iar domeniul de supraveghere a legilor în organele de
securitate şi instituţiile de recluziune practic a dispărut. Organele procuraturii au
suportat pierderi de nerecuperat. Mulţi dintre procurorii ce au refuzat sancţionarea
hotărîrilor ilegale ale securităţii au fost represaţi. A fost executat N.V. Krîlenko,
primul Procuror al U.R.S.S., I.A. Akulov şi mulţi alţi colaboratorii de forţă 20.
În perioada 1941-1944 atît Procuratura R.S.S.M., cît şi cele judeţene, orăşeneşti,
raionale n-au funcţionat.
Practic, activitatea organelor procuraturii a fost orientată în lupta împotriva
fascismului. Prin ucazul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 22 iunie
1941, odată cu declararea stării de război, colaboratorii procuraturii fie că s-au
înrolat în armată, fie au continuat supravegherea ordinii publice, disciplinei de
muncă, drepturilor şi intereselor militarilor şi a familiilor lor etc.
După încetarea operaţiunilor militare procuratura a adus o contribuţie esenţială
în demascarea fascismului, participînd activ în procesele judiciare de la Nurenberg
în perioada 20 noiembrie 1945 - 1 octombrie 1946.
În perioada postbelică activitatea procuraturii a fost orientată spre întărirea
legalităţii în sfera economică, o sarcină de mare valoare impusă prin Ordinul

17 Idem.
18 A se vedea: Советская прокуратура. Сборник документов. Москва: Юридическая литература,
1981, с.106-108.
19 Regulamentul cu privire la Procuratura U.R.S.S., p. 4.
20 В.И.Басков. op.cit., p.26-27.

5
Procurorului General al U.R.S.S nr. 128 din 17 iunie 1946 “Despre înteţirea
supravegherii generale asupra respectării întocmai a legilor”.
La 16 octombrie 1947 au fost desfiinţate judeţele Bălţi, Bender, Cahul,
Chişinău, Orhei şi Soroca, fiind lichidate şi procuraturile respective (la 21
octombrie 1947). Drept urmare procuraturile orăşeneşti şi raionale au fost
subordonate nemijlocit Procuraturii R.S.S.M.21
Concomitent cu supravegherea generală sunt perfecţionate şi celelalte domenii
de supraveghere. De exemplu, în 1949, la 28 iulie se instituie sistemul de activitate
a anchetatorilor în sectoare, care reprezentau nu altceva decît teritoriul concret de
competenţa secţiei de miliţie.
După condamnarea cultului stalinist, procuratura s-a încadrat activ în
reabilitarea cetăţenilor ilegal condamnaţi şi represaţi, activitate desfăşurată şi în
prezent de aparatul Procuraturii Generale a Republicii Moldova.
Pentru prima dată în istoria legalităţii despre procuratură Regulamentul despre
supravegherea procurorului din 24 mai 1955 22 înaintează cerinţe deosebite faţă de
procurorii şi anchetatorii din procuratură. Mai întîi de toate, aceştia pot fi doar
persoane cu studii juridice superioare, ca excepţie, cu acordul Procurorului General
al U.R.S.S. puteau fi desemnate şi persoane cu studii juridice superioare
incomplete, se instituie cenzul vîrstei de 25 ani pentru procurorii teritoriali.
Odată cu adoptarea Constituţiei U.R.S.S. (1977) şi a Constituţiei R.S.S.M. (1978) s-
au întărit considerabil poziţiile procuraturii. Spre deosibire de constituţiile precedente,
procuraturii i se consacră un întreg capitol, în care se conţin principiile de organizare şi
funcţionare, în special independenţa de oricare alte organe.
Ideile consfinţite în Constituţie şi-au găsit concretizare şi dezvoltare în Legea cu
privire la procuratura U.R.S.S., adoptată la 30 noiembrie 1979, unde s-au păstrat
domeniile de supraveghere, au fost lărgite considerabil limitele supravegherii de
procuror, concomitent fiind delimitate atribuţiile organelor Procuraturii Generale a
U.R.S.S. şi a procuraturilor ierarhic inferioare.
Odată cu decăderea U.R.S.S. şi înfiinţarea C.S.I., Procuratura U.R.S.S. se
reorganizează într-un organ de supraveghere interrepublicană 23, denumit
Procuratura C.S.I. Întru elaborarea măsurilor concrete de activitate s-a înfiinţat
colegiul federal, unde de drept făceau parte Procurorul General al C.S.I. şi
Procurorii Generali ai statelor independente.
În contextul reformei judiciare şi de drept se impune şi revizuirea funcţiilor
procuraturii. Conducîndu-ne de ideea că într-un sistem democratic, accentul de
bază se pune pe personalitate, asigurarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor
omului, se cere ajustarea tuturor prevederilor la acest principiu.
În spiritul acestei viziuni s-a renunţat la domeniul supravegherii generale prin
modificările aduse Constituţiei Republicii Moldova prin Legea din 05.07.2000.

21 Din istoria Procuraturii //Legea şi viaţa, 1997, nr.1, p.8.

22 Советская Прокуратура. Сборник документов, с.141- 148.
23 В.И.Басков, op.cit., p.37-38.

6
 Astfel, art. 124, alin.1 din Constituţie prevede că procurorul reprezintă
interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi
libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în
instanţele judecătoreşti în condiţiile legii.

§2. Direcţiile principale de activitate ale procuraturii

Direcţiile principale de activitate ale procuraturii sunt stabilite în art. 4 din

Legea RM cu privire la Procuratură şi constau în:
1) conduce şi exercită urmărirea penală;
2) reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti;
3) participă în condiţiile legii la judecarea cauzelor civile, contravenţiilor
administrative şi a litigiilor economice, în privinţa cărora acţiunea a fost
intentată de ea;
4) exercită controlul asupra legalităţii aflării persoanelor în instituţiile de
reţinere şi detenţiune preventivă, în alte instituţii de executare a pedepselor;
5) asigură în limitele competenţei sale, asistenţă juridică şi colaborare
internaţională în domeniul dreptului;
6) exercită controlul asupra executări legilor în forţele armate;
7) examinează şi soluţionează cererile şi reclamaţiile cetăţenilor.
Prin întreaga sa activitate procuratura contribuie la aplicarea justă şi unitară a
legii, la prevenirea şi combaterea infracţiunilor şi a altor fapte de încălcare a ordinii
de drept, la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor şi regulilor de
convieţuire socială.
În faza de urmărire penală procurorul este conducătorul procesului penal,
exercitînd urmărirea penală sau dirijînd organele de urmărire penală.

7
 Realizîndu-şi sarcinile în vederea controlului legalităţii, punerii în executare a
hotărîrilor judecătoreşti definitive şi deţinerii preveniţilor sau condamnaţilor,
procurorul verifică activitatea organelor competente în acest sens.
Procurorul are obligaţia să intenteze proces penal ori de cîte ori se descoperă
elementele componente ale infracţiunii şi să ia toate măsurile legale în vederea
stabilirii faptelor penale şi a persoanelor vinovate de săvîrşirea infracţiunii şi pentru
pedepsirea lor în modul prevăzut de lege.
În judecată, procurorul este organul care susţine învinuirea, în această calitate,
din punct de vedere al contradictorialităţii, procurorul are poziţia de parte, putînd,
în general, exercita toate drepturile pe care le au şi celelalte părţi.
Legislaţia în vigoare prevede atribuţiile procurorului întru realizarea sarcinilor
sale şi metodele concrete de activitate.

§ 3. Principiile fundamentale ale organizării şi activităţii procuraturii

O prezentare a structurii şi competenţei organelor procuraturii nu este posibilă

fără investigarea principiilor ce stau la baza constituirii şi funcţionării lor.
Principiile reprezintă reguli esenţiale consfinţite în norme de drept ce stabilesc
modul de organizare şi exercitare a atribuţiilor procuraturii.
Vom analiza în continuare principiile stabilite în art. 2 al Legii Republicii
Moldova cu privire la procuratură.

3.1. Principiul legalităţii

Exercitînd controlul executării exacte şi uniforme a legilor, procuratura
activează ea însăşi în strictă conformitate cu legea, călăuzindu-se în primul rînd de
Constituţia Republicii Moldova.
Principiul legalităţii în activitatea procuraturii cere ca fiecare act emis, orice
acţiune procedurală să se îndeplinească în strictă conformitate cu legea, să reflecte

8
cerinţele ei şi să se realizeze prin metode şi forme legale. Orice act, contrar legii
sau ordinelor Procurorului General, imediat urmează a fi anulat de procurorul
ierarhic superior sau adus la condiţia necesară. Exercitînd funcţiile de control se
exclude: “interesul cauzei”, “caracterul raţional”, “opţiunile personale” etc. privind
aplicarea normelor de drept.
O importanţă deosebită în respectarea legalităţii prezintă controlul procurorului
asupra anchetei preliminare şi cercetării penale. Orice abatere de la lege duce la
încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului: reţinerea, atragerea neîntemeiată la
răspundere penală, percheziţii neîntemeiate etc. Fiecare procuror urmează să-şi
asume întreaga responsabilitate pentru legalitatea masurilor întreprinse.

3.2 Principiul proporţionalităţii

Un alt principiu de organizare a activităţii procurorului îl constituie principiul
proporţionalităţii. Conform pct. 1 al Recomandării Rec (2000) 19 „procuratura
este autoritatea publică împuternicită să asigure, din numele societăţii şi în
interesul public, aplicarea legii atunci cînd încălcarea ei atrage după sine impunerea
unei sancţiuni penale, ţinînd cont, pe de o parte, de drepturile persoanei şi, pe de
altă parte, de eficacitatea necesară a sistemului de justiţie penală”. Principala
problemă care apare la mijloc constă în determinarea limitei între protejarea
drepturilor şi stabilirea restricţiilor necesare realizării cu succes a sistemului de
justiţie penală. De atribuţia procurorului ţine respectarea drepturilor şi aplicarea
proporţională în condiţiile legii a restricţiilor24, anume acestuia, adesea, îi revine
sarcina de a decide problema proporţionalităţii în baza unui studiu multiaspectual,
complet a circumstanţelor cauzei.
Un aspect asemănător al acestui principiu este expus în sistemul de drept al
Olandei, fiind numit în unele cazuri şi principiul oportunităţii sau principiul
promptitudinii. Această putere a serviciului procuraturii este explicată prin faptul
că procuratura poate stabili directive generale şi speciale în ceea ce priveşte
depistarea şi urmărirea unui şir de infracţiuni. Este destul de evident faptul că este
imposibil să depistezi şi să cercetezi toate infracţiunile. Astfel priorităţile urmează a
fi stabilite. Activitatea de urmărire trebuie să fie concentrată asupra unui anumit tip
de activitate infracţionară, în timp ce activitatea poliţiei cu privire la alte categorii
de infracţiuni nu trebuie să fie atît de prioritară. Politica activităţii procuraturii şi
cea a poliţiei trebuie să fie complementare 25.

24 Ursu N., Rolul, locul şi funcţiile procuraturiii, teză de doctor în drept, Chişinău, 2002, p.66.

9
 Procuratura, prin puterea discreţionară de care dispune (ex.: acordul de
recunoaştere a vinovăţiei, prevăzut în Codul de procedură penală al Republicii
Moldova), poate abate o cauză de la cursul formal al justiţiei.
Măsura în care serviciul de procuratură abate cauzele de la sistemul justiţiei
penale depinde, în primul rînd, de cadrul legal ce reglementează atribuţiile
procuraturii. Cadrul legal al urmăririi penale din Republica Moldova conţine
reglementări care evidenţiază principiul proporţionalităţii (oportunităţii). Principiul
proporţionalităţii ar permite procuraturii de a decide dacă să pornească sau nu
urmărirea penală. Aceasta se poate explica prin prioritatea interesului public, cînd
întru apărarea acestui interes procurorul poate decide dacă să pornescă sau nu
urmărirea penală. Astfel procurorul ar putea modela politica de control al
infracţiunilor săvîrşite de către persoane care nu sunt periculoase societăţii şi
cazurilor cînd neaplicarea unei pedepse poate avea consecinţe mai favorabile
asupra societăţii în general şi a individului în special, decît atunci cind se aplică.

3.3. Principiul independenţei

Independenţa organelor procuraturii de autorităţile publice şi subordonarea lor

numai Procurorului General constituie o garanţie exercitării întocmai a atribuţiilor
stabilite prin Constituţia Republicii Moldova, excluzîndu-se orice influenţă şi
amestec din afară.
Legislaţia în vigoare stabileşte un şir de mijloace în scopul asigurării
independenţei, şi anume:
Independenţa organelor procuraturii se asigură prin:
1) centralism şi o strictă subordonare;
2) procedura de numire şi eliberare din funcţie a procurorilor din procuratură;
3) stabilirea incompatibilităţii funcţiei de procuror cu orice altă funcţie
publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice;
4) inadmisibilitatea intervenţiei în activitatea de control exercitată de
procuror;

25 Peter J.P. Tak, Universitatea din Nijmengen (Olanda) “Rolul serviciului de procuratură în
administarea justiţiei penale în Olanda”.

10
 5) subordonarea Procurorului General numai organului reprezentativ suprem
al poporului Republicii Moldova.
Un mijloc nu mai puţin important în vederea asigurării independenţei
procurorului constituie asigurarea tehnico-materială a acestor organe. Procuraturile
teritoriale şi specializate nu sînt finanţate din bugetele locale, ci centralizat.
Conform p. 5 art. 12 al Legii cu privire la procuratură, aceasta are propriul buget,
aprobat de Parlament în cadrul bugetului de stat.

3.4. Principiul publicităţii

În condiţiile statului de drept, publicităţii şi democratismului, organele

procuraturii, de altfel ca orice alt organ de ocrotire a normelor de drept, nu-şi pot
exercita atribuţiile izolat. Legea cu privire la procuratură obligă la conlucrare cu
organele autorităţilor publice. Procurorul General, iar după caz şi procurorii
ierarhic inferiori, comunică Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova,
Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale de specialitate şi locale
starea criminalităţii. Procurorii, în cazurile necesare, în limitele competenţei, fac
propuneri şi iau măsuri pentru restabilirea legalităţii şi ordinii de drept încălcate.
În spiritul publicităţii sunt comunicate datele privitoare la starea criminalităţii,
nivelul şi dinamica ei, cît şi măsurile întreprinse împotriva acestor vicii sociale.
Trebuie însă să recunoaştem că nu rar, facîndu-se abuz de principiul publicităţii,
mijloacele de informare în masă comunică date importante din activitatea
procurorului, care ulterior îşi pierd valoarea lor probantă.
De aceea, vorbind despre publicitatea activităţii organelor procuraturii, vom ţine
cont că datele şi mersul urmăririi penale pot fi date publicităţii doar cu
consimţămîntul procurorului şi numai în măsura în care el o consideră necesară.

11
 3.5 Principiul operativităţii

Reieşind din dispoziţiile generale ale Legii cu privire la procuratură nr.118-XV

din 14.03.2003, se evidenţiază un principiu nou de organizare a activităţii
procurorului, principiul operativităţii. Drept premise ale apariţiei şi reglementării
acestui principiu servesc dispoziţiile art. 5 al. 3 din CEDO, ce se referă la
desfăşurarea într-un termen rezonabil a procesului penal, îndeosebi a fazei de
urmărire penală, fapt ce presupune operativitate de acţiune din partea organului de
urmărire şi, respectiv, a procurorului; precum şi dispoziţia pct. 24 litera c) a
Recomandării Rec (2000) 19 a Consiliului Europei, ce prevede că procurorii
„exercitînd funcţiile sale, trebuie în special să se asigure că sistemul de justiţie penală
funcţionează pe cît de operativ este posibil”. Operativitatea presupune rapiditate în
acţiune, care însă trebuie să fie echilibrată, fără a prejudicia calitatea activităţii
desfăşurate, evitîndu-se superficialitatea rezultatelor acesteia.

3.6. Depolitizarea în organizarea şi activitatea procuraturii

Unul din principiile caracteristice pentru întreaga activitate de stat sovietică a

fost principiul conducerii partinice. Potrivit acestuia partidul comunist efectua
conducerea politică permanentă a activităţii organelor procuraturii, îndeosebi în
ceea ce privea alegerea, repartizarea şi educarea politică a cadrelor organelor de
drept. Organele de partid interveneau nejustificat în soluţionarea cauzelor în
instanţele de judecată.
Odată cu lichidarea în anul 1991 a U.R.S.S. şi dizolvarea Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice au fost depolitizate organele de drept, inclusiv şi organele
procuraturii. Republica Moldova, după declararea independenţei şi suveranităţii, a
purces la elaborarea cadrului legislativ. Printre primele acte normative adoptate a
fost şi Legea cu privire la procuratură din 29 ianuarie 1992. Promovînd şi
dezvoltînd aspiraţiile poporului Republicii Moldova spre un stat de drept, democrat
şi civilizat, legislatorul a consfinţit interdicţia referitor la neadmiterea creării de
partide şi de alte organizaţii social-politice în organele procuraturii.

12
 Astfel, procurorii nu pot fi membri ai nici unui partid, altor organizaţii şi
mişcări social-politice. Procurorii nu pot fi membri ai organelor elective a căror
activitate o controlează.
Procurorilor le este interzisă ocuparea oricărei funcţii publice sau private, cu
excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice. Restricţia în cauză este legată de faptul ca
procurorul să nu se găsească în raporturi de muncă cu agenţii economici, activitatea
cărora o supraveghează. În ceea ce priveşte activitatea didactică şi ştiinţifică – este
binevenită şi încurajată. Experienţa instituţiilor de învăţămînt juridic ne
demonstrează eficacitatea îmbinării teoriei şi practicii, care considerabil sporeşte
calitatea pregătirii specialiştilor pentru organele de drept.

3.7. Unitatea şi centralismul organelor procuraturii

Cerinţele înaintate de Constituţia Republicii Moldova în vederea executării nu

numai exacte, ci şi uniforme a legilor pot fi îndeplinite numai cu condiţia prezenţei
unei stricte centralizări şi unităţi a întregului sistem de organe ale procuraturii.
Procuratura Generală a Republicii Moldova, procuraturile teritoriale, procuratura
de transport, ecologică, penitenciară şi militară reprezintă un sistem de organe
integru.
Principiul unităţii şi centralismului organelor procuraturii presupune unitatea
scopurilor în activitatea sa; caracterul comun al formelor şi metodelor exercitării
controlului asupra executării stricte şi uniforme a legilor, reacţionare prin aceleaşi
mijloace de reacţionare la depistarea derogărilor de lege, fie de către Procurorul
General sau procurorii subordonaţi lui, cît şi universalitatea mijloacelor juridice in
vederea lichidării cauzelor şi condiţiile ce le-au favorizat.
Procurorii de orice nivel se conduc de Constituţia Republicii Moldova, Legea
cu privire la procuratură – fapt care ne confirmă suplimentar unitatea organelor
procuraturii.

13
 Asigurarea legalităţii în stat ar fi incompatibilă cu subordonarea dublă –
organelor locale şi procurorului ierarhic superior. Aceasta nu exclude conlucrarea şi
colaborarea organelor procuraturii cu organele administraţiei publice, însă în
problemele legalităţii procurorul apare ca reprezentantul Procurorului General al
Republicii Moldova.
Reieşind din principiul unităţii şi centralismului organelor procuraturii,
procurorul ierarhic superior emite ordine şi indicaţii, obligatorii pentru procurorii
ierarhic inferiori. Cerinţele procurorului, înaintate în modul stabilit de lege, sînt
obligatorii spre executare de toate organele, agenţii economici şi alte persoane
juridice, factori de decizie şi cetăţeni (al. 1, art. 6, Legea cu privire la procuratură).
Legea cu privire la procuratură înzestrează procurorii de orice nivel cu aceleaşi
atribuţii în vederea controlului exercitării exacte şi uniforme a legilor. Depinde
doar de locul procurorului în ierarhia sistemului de organe. Dacă procurorul
ierarhic superior consideră ilegal actul emis de procurorul ierarhic inferior, acesta
are dreptul de a-l retrage, modifica sau de a-l suspenda. Astfel, dacă Procurorul
General consideră ordonanţa de pornire sau de clasare a procesului penal ilegală, o
poate anula, fiind anunţat procurorul teritorial.
Unitatea şi centralismul organelor procuraturii sînt asigurate, de altfel, şi prin
modul de numire şi de destituire din funcţie. Potrivit art. 125 al Constituţiei
Republicii Moldova, Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament,
la propunerea Preşedintelui Parlamentului. Procurorii ierarhic inferiori sunt numiţi
de Procurorul General şi îi sînt subordonaţi.
Numărul organelor procuraturii, localitatea de reşedinţă, circumscripţiile de
activitate, structura şi personalul Procuraturii se aprobă de Parlament la propunerea
Procurorului General.
Necesită a fi remarcat faptul că centralismul în activitatea organelor procuraturii
nu trebuie înţeles drept o subordonare oarbă procurorului ierarhic superior,
dimpotrivă presupune o independenţă procesuală a procurorilor la soluţionarea
anumitor probleme, iniţiativă şi o activitate creativă. Procurorii nu sînt nişte

14
mecanisme de executare a ordinelor şi indicaţiilor Procurorului General, ci oameni
conştienţi de activitatea desfăşurată. Procurorii ierarhic superior sînt obligaţi să
asigure independenţa procesuală a procurorilor. Această regulă este deosebit de
importantă în domeniul procedurii penale.
La prima vedere s-ar părea că unitatea şi centralismul în activitatea procuraturii
exclude colegialitatea. Cele mai importante probleme din activitatea procurorului
sînt discutate la Colegiul Procuraturii cu participarea conducătorilor procuraturilor
teritoriale şi specializate. Hotarîrile Colegiului sînt promovate prin ordinele
Procurorului General.
Totalitatea principiilor menţionate, aflîndu-se într-o interdependenţă şi corelare
reciprocă, organizează activitatea procurorului, astfel încît acesta să-şi exercite
funcţiile în mod echitabil, conştient şi expedios, să respecte şi să ocrotească
drepturile omului, contribuind, în acest mod, la asigurarea unui proces echitabil şi
buna funcţionare a sistemului de justiţie penală.

§4. Sistemul şi modul de formare a organelor procuraturii

În conformitate cu prevederile Constituţiei (art. 124), organele procuraturii

reprezintă un sistem unic, centralizat în care procurorul ierarhic inferior se supune
procurorului ierarhic superior, şi în ansamblu – toţi sînt subordonaţi Procurorului
General al Republicii Moldova. Procuratura ca organ de stat este organizată
conform divizării administrativ-teritoriale a statului stabilite prin art. 110 al
Constituţiei. Sistemul organelor procuraturii este condus de Procurorul General,
numit în funcţie de Parlament la propunerea Preşedintelui Parlamentului pe un
termen de 5 ani. Atribuţiile Procurorului General sînt stabilite prin Constituţia RM,
Legea cu privire la procuratură şi izvoarele ramurile (Cod procedură penală, Cod
procedură civilă etc.).
În scopul asigurării conducerii operative a organelor procuraturii este instituită
Procuratura Generală – un aparat, nu numai cu funcţii de conducere, dar şi de
control a executării exacte şi uniforme a legilor penale în stat, de urmărire a

15
cauzelor penale cu un grad sporit de pericol social sau de o importanţă socială
deosibită

4.1. Procuratura Generală

Procuratura Generală include direcţii, servicii şi secţii.

Direcţia judiciară a fost formată, în conformitate cu prevederile art. 13 din
Lege prin ordinul Procurorului General nr. 974-p din 08.10.1999 ca parte
componentă a structurii Procuraturii în vederea asigurării exercitării de către
procurori a funcţiilor stabilite de lege în instanţele de judecată şi controlului
respectării legilor la executarea măsurilor de pedeapsă aplicate de judecată.
În cadrul direcţiei activează trei secţii:
- secţia contribuire la înfăptuirea justiţiei în cauze penale şi
administrative;
- secţia contribuire la înfăptuirea justiţiei în cauze civile, economice
şi reabilitare socială;
- secţia control a executării pedepselor penale, administrative şi a
măsurilor coercitive de limitare a libertăţii personale.
Sarcinile şi atribuţiile fiecărei secţii sunt prevăzute de regulamentele cu privire
la secţiile respective.
Fiecare secţie are şef, adjuncţi, colaboratori operativi şi tehnici conform
schemei de încadrare aprobată de Procurorul General.
Şeful direcţiei judiciare este desemnat în funcţie de către Procurorul General şi
din rîndul adjuncţilor săi. Funcţia respectivă încetează de drept concomitent cu
demiterea.
Adjunctul şefului direcţiei este desemnat de Procurorul General la propunerea
şefului direcţiei.
Printre atribuţiile de bază ale direcţiei judiciare putem menţiona:

16
  asigurarea conducerii şi controlului asupra activităţii procuraturilor
subordonate privind contribuirea la înfăptuirea justiţiei în toate instanţele de
judecată;

 organizarea susţinerii acuzării de stat în Curtea Supremă de Justiţie;

 realizarea atribuţiilor Procurorului General privind atacarea hotărîrilor

judecătoreşti pe căi extraordinare;

 analiza periodică a practicii susţinerii acuzării de stat şi atacării hotărîrilor

ilegale şi neîntemeiate de către procurori;

 analiza practicii aplicării de către procuror a legislaţiei privind înaintarea

cererilor de chemare în judecată, eficacitatea participării procurorilor la
examinarea de către instanţele de judecată a acţiunilor civile şi practicii atacării
hotărîrilor judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate;

 susţinerea acţiunilor civile intentate de Procurorul General şi adjuncţii lui;

 participarea la judecarea recursurilor în anulare în Colegiul penal al Curţii

Supreme de justiţie;

 elaborarea propunerilor privind completarea şi modificarea legislaţiei în

materie penală şi civilă, avizelor la proiectele de legi şi de hotărîri ale Plenului
Curţii Supreme de Justiţie;

 examinarea petiţiilor, audierea cetăţenilor în problemele ce ţin de

competenţa direcţiei;

 colaborarea cu mijloacele mas-media;

 efectuarea controalelor respectării legilor în vigoare în activitatea

Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei şi a Spitalului
Republican de Psihiatrie;

17
  selectarea şi cadrelor direcţiei, perfecţionarea profesională a lor şi a
procurorilor subordonaţi ş.a.
Direcţia Urmărire penală activează în baza Regulamentului aprobat prin
ordinul Procurorului General din 18.05.2000 (nr. 381-p).
În structura direcţiei urmărire penală se include:
- şeful Direcţiei – adjunctul Procurorului General

- prim-adjunct şi adjuncţii şefului Direcţiei

- serviciul asistenţă metodică şi analiză

- serviciul control a activităţii operative de investigaţie

- secţia control şi conducere a activităţii de urmărire penală a

organelor procuraturii şi afacerilor interne
- secţia control a activităţii de urmărire penală a organelor
Serviciului de Informaţii şi Securitate şi ale Departamentului Vamal
- secţia de urmărire penală a cauzelor penale excepţionale.
Fiecare secţie este condusă de şeful secţiei şi adjuncţii lui.
Potrivit menirii sale, subdiviziunea îşi desfăşoară activitatea în vederea:

 organizării şi exercitării controlului asupra respectării prevederilor legii în

ceea ce priveşte primirea, înregistrarea şi soluţionarea cererilor şi a
comunicărilor privitoare la infracţiunile săvîrşite şi cele în curs de pregătire

 organizării, îndrumării şi controlului urmăririi penale de către procurori,

exercitării controlului asupra respectării legalităţii în activitatea desfăşurată în
cadrul serviciului de urmărire penală a Ministerului Afacerilor Interne,
Serviciului Informaţii şi Securitate, Departamentului Vamal;

 organizării şi exercitării controlului asupra respectării legilor de către

organele care efectuează activitatea operativă de investigaţii şi legalităţii
adoptării hotărîrilor în acest sens;

18
  dirijării prin mijloace legale de control a urmăririi penale, a procesului de
prevenire şi combaterea corupţiei, crimei organizate şi protecţionismului;

 participării la elaborarea proiectelor de legi, documentelor de drept

internaţional etc.

 organizării şi exercitării obligaţiunilor internaţionale ce reies din tratatele

cu privire la asistenţa juridică în materie penală.
Direcţia studii, documentare, ecologie şi analiză statistică este înfiinţată
şi activează în baza regulamentului aprobat prin ordinul Procurorului General din
08.10.1999 (nr. 974-p).
Direcţia are următoarea structură:
- secţia investigaţii financiar-economice

- secţia ecologie şi minore

- secţia documentare, analiză, sistematizare şi codificare a legislaţiei

- secţia relaţii cu publicul

Direcţia funcţionează în corespundere cu Legea cu privire la Procuratură,
ordinele, dispoziţiile, hotărîrile Procurorului General şi ale Colegiului.
Funcţiile principale ale direcţiei sunt:

 acumularea şi analiza datelor statistice, operative şi altor informaţii privitor

la starea, dinamica, caracterul şi structura criminalităţii, descoperirea
infracţiunilor, elaborarea propunerilor în vederea lichidării tendinţelor negative
constatate, perfecţionarea sistemului şi metodelor de evidenţă;

 asigurarea activităţii de evidenţă şi sistematizare a actelor juridice;

pregătirea proiectelor de legi, întocmirea avizelor la actele parvenite ş.a.;

 exercitarea controlului respectării legilor privind asigurarea intereselor

minorilor, prevenirii infracţionalismului şi vagabondajului minorilor;

19
  controlul respectării legislaţiei ecologice şi asigurării dreptului la un mediu
înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic, pentru viaţă şi
sănătate;

 organizarea audienţei zilnice a cetăţenilor de către conducerea Procuraturii

Generale, subdiviziunile ei în cadrul programului de lucru, şi în afara
programului de către procurorul de serviciu;

 examinarea petiţiilor, remiterea organelor de resort plîngerilor ce nu ţin de

competenţa Procuraturii Generale;

 exercitarea controlului respectării legislaţiei despre petiţionare în ministere,

departamente ş.a.
În cadrul Procuraturii Generale activează secţia organizare, control, personal şi
perfecţionare profesională; secţia militară; serviciul Relaţii internaţionale şi doi ajutori
superiori ai Procurorului General pentru misiuni speciale.
Procuratura Generală include în structura sa Centrul de instruire şi reciclare a
cadrelor procuraturii.

4.2 . Procuraturile teritoriale şi specializate

Sistemul organelor procuraturii include: procuraturile de sector, municipale,

raionale şi procuraturile specializate (de transport, militare şi anticorupţie).
Procuraturile teritoriale şi specializate sunt conduse de procurori numiţi în
funcţie pe un termen de 5 ani prin ordinul Procurorului General.
Structura organizatorică şi numărul de personal al procuraturilor teritoriale şi
specializate se aprobă de Procurorul General.
Sarcinile şi atribuţiile lor ţin de:
- efectuarea urmăririi penale;

20
 - conducerea, în condiţiile legii, a activităţii de urmărire penală şi
respectării legilor la menţinerea ordinii publice;
- contribuirea la înfăptuirea justiţiei în cauze penale, civile şi
administrative în condiţiile legii;
- examinarea petiţiilor şi primirea în audienţă a cetăţenilor, cît şi
îndeplinirea altor activităţi prevăzute de lege.
Cu statut de procuraturi specializate sunt organizate şi funcţionează
procuraturile militare, procuratura de transport şi procuratura anticorupţie.
Potrivit legislaţiei în vigoare, procuraturile militare au sarcina de a consolida pe
toate căile legalitatea şi ordinea de drept în forţele armate şi de a apăra de orice
atentate:

 securitatea Republicii Moldova, capacitatea de luptă şi pregătirea de luptă a

Forţelor Armate, a disciplinei militare;

 drepturilor social-economice, politice, personale şi a libertăţilor militarilor,

carabinierilor, rezerviştilor chemaţi la reciclare, membrilor familiilor lor,
muncitorilor şi funcţionarilor din Forţele Armate ale RM şi altor cetăţeni.
Reieşind din sarcinile avute, procuraturile militare activează în următoarele direcţii:
- efectuiază controlul asupra executării legilor, statutelor militare şi
altor acte ale legislaţiei militare de către unităţile militare, instituţiile
de învăţămînt militar;
- efectuarea urmăririi penale în cazurile prevăzute de lege;

- contribuirea la înfăptuirea justiţiei în judecătoria militară.

Procuraturi militare activează în Chişinău, Bălţi şi Cahul.
Procuratura de transport, cu reşedinţă în Chişinău, este organizată potrivit
prevederilor Legii cu privire la pocuratură în scopul controlului executării
legislaţiei în organizaţiile de transport feroviar şi aerian, cu atribuţii similare
procuraturilor teritoriale.

21
 Structura procuraturii de transport este asemănătoare celei teritoriale.
În cadrul organelor teritoriale şi specializate ale procuraturii, alături de
procurorii teritoriali şi ai procuraturilor specializate, activează procurori, procurori
stagiari, numiţi şi destituiţi prin ordinul Procurorului General.
În cadrul Procuraturii este instituit Colegiul (compus de 9 persoane). Preşedinte
al Colegiului este de drept Procurorul General al Republicii Moldova.
Din componenţa Colegiului fac parte: Procurorul General, prim-adjunctul,
adjuncţii Procurorului General, Procurorul Găgăuziei şi alţi procurori. Componenţa
nominală este confirmată de Parlament în cel mult o lună din ziua desemnării
Procurorului General pe durata mandatului acestuia.
De competenţa Colegiului ţine examinarea şi rezolvarea celor mai importante
probleme din activitatea Procuraturii.

§5. Controlul exercitat de procuror

Reieşind din prevederile art. 124 din Constituţie şi Legea Republicii Moldova
cu privire la procuratură, procurorul, potrivit sarcinilor ce-i revin, exercită controlul
asupra executării exacte şi uniforme a legilor în activitatea organelor de urmărire
penală şi în locurile de recluziune, de executare a pedepsei şi altor măsuri de
constrîngere stabilite de instanţa judecătorească, precum şi în instituţiile de
psihiatrie judiciară. La exercitarea controlului procurorul dispune de o serie de
atribuţii prevăzute de art. 5 al Legii cu privire la Procuratură şi intervine cu actele
de reacţionare prevăzute de articolele 6 (recursul procurorului), 7 (sesizarea
procurorului), 8 (ordonanţa procurorului), 9 (acţiunea civilă) a legii în cauză.
Atributiile procurorului în cadrul exercitării controlului sunt:
a) să ceară persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate, şi
persoanelor fizice prezentarea documentelor, materialelor, datelor statistice,
informaţiilor de altă natură;

22
 b) să dispună organelor abilitate exercitarea controlului, reviziei
activităţii agenţilor economici, indiferent de tipul de proprietate, si a altor
persoane juridice; să antreneze specialişti pentru elucidarea unor probleme
de specialitate apărute în cadrul exercitării atribuţiilor; să dispună
efectuarea unor expertize, controale ale materialelor, informaţiilor,
comunicărilor primite de organele Procuraturii, cu prezentarea rezultatelor
acestora procurorului;
c) să citeze orice persoană cu funcţie de răspundere sau cetăţean şi să
le ceară explicaţii verbale sau scrise privitor la lezarea drepturilor si
libertăţilor fundamentale ale omului, încălcarea ordinii de drept sau în
scopul desfăşurării urmăririi penale, iar în caz de eschivare cu rea-voinţă a
persoanelor citate de a se prezenta în faţa procurorului, să emită o ordonanţă
de aducere forţată, care se execută de organele poliţiei în modul stabilit de
lege;
d) să pornească, să conducă şi să exercite urmărirea penală conform
legii, precum şi să intenteze proceduri administrative;
e) să înainteze, în limitele competenţei sale, acţiuni civile ăn
instanţele judecătoreşti;
f) să conteste, la cererea cetaţenilor şi în condiţiile legii, actele ilegale
emise de autorităţile administraţiei publice centrale si locale, de agenţii
economici şi de alte persoane juridice, precum şi actele şi acţiunile ilegale
ale persoanelor cu funcţie de răspundere;
g) să înainteze persoanelor juridice sesizări privind lichidarea
încălcărilor de lege, privind înlăturarea cauzelor şi condiţiilor ce au
favorizat încălcările depistate în cazurile prevăzute la lit.f).
Exercitînd controlul asupra respectării legalităţii, procurorul are dreptul, la
prezentarea legitimaţiei de serviciu, să intre liber în localurile instituţiilor de

23
 stat, ale agenţilor economici, indiferent de tipul de proprietate, şi ale altor
persoane juridice, să aibă acces la documentele şi materialele lor, să exercite
controlul asupra respectării legalitaţii la examinarea cererilor, reclamaţiilor,
comunicărilor despre infracţiuni, încălcări ale legislaţiei, precum şi în cazul
autosesizării despre acestea. Nu se incaseaza plată pentru efectuarea, la cererea
procurorului, a reviziilor si controalelor, pentru întocmirea documentelor,
colectarea şi prezentarea datelor statistice, pentru înaintarea de către procuror a
acţiunilor în instanţele judecătoreşti.
Recursul procurorului. Procurorul sau adjunctul acestuia este în drept să
facă recurs împotriva actului ilegal emis de un organ sau o persoană cu funcţie
de răspundere. Recursul suspendă acţiunea actului atacat şi va fi examinat de
organul respectiv sau de persoana cu funcţie de răspundere în termen de 10 zile
de la data primirii lui, iar în cazul examinării de un organ colegial - la prima lui
şedinţă. Rezultatele examinării recursului se comunică imediat în scris
procurorului. Recursul poate fi retras de persoana care l-a depus sau de
procurorul ierarhic superior. În caz de respingere neintemeiată a recursului,
procurorul este în drept să reclame actul juridic în instanta judecătorească
pentru a-l declara nul.
Sesizarea procurorului. Sesizarea privind lichidarea încălcărilor de lege în
cadrul urmăririi penale sau procedurii civile se înaintează de procuror organului
respectiv sau persoanei cu functie de răspundere pentru examinare imediată.
Dacă sesizarea se examinează de un organ colegial, acesta comunică
procurorului timpul şi locul convocării şedinţei pentru a participa la ea. În
termen de o lună de la data primirii sesizării, organul respectiv sau persoana cu
funcţie de răspundere va lua măsuri concrete în vederea lichidării încalcărilor de
lege, înlăturării cauzelor şi condiţiilor ce le-au favorizat, iar rezultatele le va
comunica în scris procurorului.
Ordonanţa procurorului. Procurorul, în dependenţă de caracterul încălcării
legii de către persoana cu funcţie de răspundere sau de către cetăţean, porneşte

24
 procedura penală sau administrativă ori, după caz, solicită intentarea acţiunii
civile in instanţa judecătorească.
Acţiunea civilă. În limitele competenţei stabilite de lege, cînd se impune
apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, persoanelor în vîrstă,
persoanelor cu handicap, apărarea intereselor generale ale societăţii, procurorul
înaintează acţiunea civilă în instanţa judecătorească.

5.1. Conducerea şi exercitarea urmăririi penale

Atribuţiile procurorului în calitate de organ de conducere şi exercitare a

urmăririi penale rezultă din art. 10 al Legii cu privire la procuratură şi art. 51-53
din Codul de procedura penală al Republicii Moldova.
Supravegherea (controlul) exercitată de procuror urmăreşte realizarea scopului
procesului penal în condiţiile respectării legalităţii 26.
În exercitarea acestor atribuţii procurorul conduce şi exercită urmărirea penală.
Activitatea procurorului în cadrul urmăririi penale constă în aceea ca orice
infracţiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală şi nici
o persoană să nu fie urmărită penal, fără să existe indicii temeinice că a săvîrşit o
faptă prevăzută de legea penală.
De asemenea, procurorul veghează ca nici o persoană să nu fie reţinută, decît în
cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, iar arestarea cetăţenilor să se efectueze
numai în baza hotărîrii judecătorului.
O sarcină importantă a procurorului în acest sens constă şi în luarea măsurilor
pentru repararea daunelor materiale cauzate cetăţenilor, agenţilor economici,
organizaţiilor obşteşti şi altor persoane juridice prin fapte criminale, cît şi
constatarea cauzelor şi a condiţiilor ce favorizează comiterea infracţiunilor şi luarea
măsurilor pentru lichidarea lor.

26 G. Theodoru, L. Moldovan, Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1979, p.202.

25
 În vederea exercitării activităţii urmărire, procurorul ia măsurile necesare sau dă
indicaţii organelor de urmărire penală să ia asemenea măsuri pentru buna
desfăşurare a urmăririi penale. Pentru a se asigura o aducere la îndeplinire în cît
mai bune condiţii a respectivelor măsuri, procurorul trebuie să dea indicaţii în acest
sens în scris şi motivat, care sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală.
Pentru asigurarea respectării regulii de bază privind legalitatea procesului penal,
procurorul, în limitele competenţei sale:

 solicită organelor de urmărire penală pentru control dosarele penale,

documentele, materialele şi alte date cu privire la infracţiunile săvîrşite, la
mersul urmăririi penale, a identificării făptuitorilor, verifică cel puţin o dată în
lună respectarea dispoziţiilor legale privitor la primirea, înregistrarea şi
soluţionarea cererilor şi a comunicărilor referitoare la infracţiunile săvîrşite sau
în curs de pregătire

 dă indicaţii organelor de urmărire penală privitor la efectuarea actelor

procedurale în vederea administrării şi verificării probelor, le anulează
ordonanţele ilegale şi neîntemeiate

 încuviinţează efectuarea actelor procedurale prin care sunt limitate unele

drepturi şi libertăţi constituţionale ale persoanei

 fixează termenul rezonabil al efectuării urmăririi penale

 porneşte procesul penal sau refuză pornirea lui, încetează sau suspendă
urmărirea penală, întocmeşte rechizitoriul, transmite materiale instanţei de
judecată şi îndeplineşte alte atribuţii cu care este investit prin normele
procesual-penale.
Fiind condus de ideea asigurării legalităţii, procurorul este învestit cu anumite
atribuţii în vederea reabilitării persoanelor.

26
 Astfel, procurorul este obligat să întreprindă toate măsurile legale în scopul
repunerii persoanei în drepturile lezate prin acţiuni ilicite ale colaboratorilor
procuraturii.
În caz de reabilitare ulterioară a persoanei lezate printr-o hotărîre judecătorească
sau de către organele procuraturii, datele despre presupusele încălcări de lege ce
compromit persoana şi care au fost date publicităţii nemijlocit de organele
procuraturii, se cer a fi dezminţite în acelaşi mod în care au fost date publicităţii.

5.2. Exercitarea controlului asupra respectării legilor în locurile de recluziune

Controlul este exercitat de către Procurorul General şi procurorii lui subordonaţi

astfel, încît:
- să se respecte legalitatea aflării persoanelor în locurile de
recluziune: închisori, instituţii de detenţie preventivă sau alte instituţii
care exercită pedeapsa şi alte măsuri de constrîngere, stabilite de
instanţa de judecată, precum şi în instituţiile de psihiatrie judiciară
- să se respecte modul şi condiţiile de întreţinere a persoanelor în
instituţiile numite în felul în care o prevede legea, precum şi a
drepturilor lor.
Acest domeniu de control prezintă particularităţile şi specificul său, care se
manifestă prin caracterul atribuţiilor pe care le deţine procurorul în acest sens.
Exercitând controlul executării legilor, procurorul, în limitele competenţei sale:
1. vizitează în orice timp instituţiile de recluziune şi instituţiile de
psihiatrie judiciară;
2. audiază persoanele reţinute, arestate, condamnate sau supuse altor
măsuri de constrîngere;
3. ia cunoştinţă de documentele în baza cărora persoanele au fost
reţinute, arestate, condamnate sau supuse altor măsuri de constrîngere;
4. verifică legalitatea ordinelor, dispoziţiilor şi hotărîrilor
administraţiei instituţiilor prin care este reglementată executarea
pedepsei. În caz de constatare a ilegalităţii lor, procurorul le suspendă,
concomitent atacîndu-le cu recurs.
Articolul 12, alin. 2 din Legea cu privire la procuratură obligă procurorul să
dispună eliberarea imediată a fiecărei persoane ţinute ilegal în locul de recluziune
sau reţinute prin încălcarea legii, fie supuse altor măsuri de constrîngere.

§6. Contribuirea procurorului la înfăptuirea justiţiei în

instanţele judecătoreşti
Una din direcţiile prioritare în activitatea procuraturii este contribuirea
procurorului la înfăptuirea justiţiei.

27
 Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea cu privire la procuratură şi art. 53 Cod
procedură penală (CPP), procurorul participă la judecarea tuturor cauzelor penale.
Rolul procurorului în faza de judecată este stabilit în art. 53 CPP.
Potrivit textului, procurorul prezintă învinuirea în toate cauzele penale în
numele statului, prezintă noi probe sau cereri de a administra noi probe, îşi expune
părerea asupra chestiunilor ce apar în timpul dezbaterilor, precum şi referitor la
aplicarea legii penale şi a pedepsei faţă de inculpat.
Procurorul susţine învinuirea în instanţă potrivit legii şi convingerii pe care şi-o
formează din administrarea probelor şi întreaga desfăşurare a cauzei.
Avînd în vedere că judecata se desfăşoară pe baze contradictorii, cu separarea
funcţiilor procesuale (acuzarea, apărarea şi judecarea cauzei), procurorul se bucură
de drepturi egale în faţă instanţei cu inculpatul, apărătorul, partea vătămată, partea
civilă, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor.
Dacă în cadrul examinării cauzei se va constata că inculpatul a mai comis alte
infracţiunii sau o infracţiune mai gravă decît cea pentru care a fost deferit justiţiei,
procurorul este obligat să modifice învinuirea în sensul agravării şi să aducă toate
probele prin care s-ar dovedi noua faptă incriminată.
În cauze penale procurorul intentează sau susţine acţiunea civilă a părţii
vătămate, dacă aceasta o cere apărarea intereselor publice sau a drepturilor şi
intereselor legitime ale cetăţenilor.
Alături de celelalte părţi procurorul poate exercita căile de atac.
Deşi procurorul exercită funcţia acuzării, nu trebuie să se interpreteze că atacă
hotărîrile instanţei exclusiv în sensul agravării situaţiei inculpatului. Calea de atac a
procurorului poate avantaja sau dezavantaja situaţia oricăreia dintre părţi, dacă prin
soluţia dată s-a ajuns la o situaţie care, după opinia acestui organ, este ilegală şi
neîntemeiată. În cauze civile procurorul poate porni acţiunea în apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime numai la cererea scrisă a persoanei
interesate dacă aceasta nu se poate adresa in judecată personal din motive de
sănătate, vîrstă înaintată, incapabilitate sau din alte motive întemeiate, dar acţiunea
în interesul persoanei incapabile poate fi înaintată de procuror indiferent de

28
existenţa cererii persoanei interesate sau a reprezentantului ei legal. În cazurile
prevăzute de lege procurorul este în drept să se adreseze în judecată în apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unui număr nelimitat de persoane.
Procurorul este în drept să adreseze în judecată o acţiune sau o cerere în
apărarea drepturilor şi intereselor statului şi ale societăţii ce ţin de:
a) formarea şi executarea bugetului;

b) protecţia proprietăţii aflate în posesiunea exclusivă a statului;

c) rezilierea contractului care lezează statul în interesele lui;

d) perceperea unei sume în beneficiul agenţilor economici în al căror

capital statutar statul are cota-parte;
e) declararea, în condiţiile legii, a actelor normative ale autorităţilor
publice, ale altor organe şi organizaţii, ale persoanelor oficiale sau
funcţionarilor publici ca fiind nule;
f) perceperea în beneficiul statului a bunurilor dobîndite ilicit;

g) anularea înregistrării şi lichidarea persoanei juridice în cazul

încălcării modului stabilit de constituire, precum şi urmărirea
veniturilor ilicite;
h) protecţia mediului înconjurător.
În cadrul prezentei activităţi a procurorului esenţial este faptul că el promovează
în nume propriu (dar în favoarea altui subiect de drept), acţiunea civilă, căile de
atac sau executarea silită, asupra sa răsfrângându-se, în condiţiile art. 72 CPC,
drepturi şi obligaţii procedurale, dar fără ca să se extindă consecinţele de drept
material ale hotărîrilor judecătoreşti.
Activitatea procurorului se manifestă prin dreptul de a lua cunoştinţă de materialele
dosarului; de a declara recuzări judecătorului, grefierului, expertului; de a prezenta
probe; de a participa la administrarea lor; de a formula cereri; de a da explicaţii privitor
la acţiunea înaintată; cît şi îndeplinirea altor acţiuni prevăzute de lege.
Renunţarea procurorului la acţiune, micşorarea cuantumului acţiunii, modificarea
temeiului sau obiectului acţiunii nu-l lipsesc pe reclamant (partea în interesul căreia
procurorul a înaintat acţiunea) de dreptul de a susţine cerinţele acţiunii, însă nu înainte

29
de a achita taxa de stat, dacă ea trebuie plătită odată cu depunerea cererii de chemare în
judecată, excepţie făcînd cauzele stabilite în art. 85 CPC.

§7. Cadrele Procuraturii

7.1. Cerinţele înaintate faţă de persoanele numite în funcţia de procuror
Legea cu privire la procuratură stabileşte condiţiile necesare pentru
numirea în funcţia de procuror (art. 19).
Poate deveni procuror doar persoana care întruneşte următoarele condiţii:
 este cetăţean al Republicii Moldova;
 licenţiat în drept;
 nu are cazier judiciar;
 starea sănătăţii, confirmată prin certificat medical, îi permite să
exercite atribuţiile de serviciu;
 a susţinut examenul de calificare în faţa comisiei de atestare;
 are capacitate de exerciţiu deplină;
 are vechimea în muncă necesară pentru a fi numit în funcţia
respectivă şi se bucură de o bună reputaţie;
 cunoaşte limba de stat.
În art. 20 al Legii cu privire la procuratură sunt prevăzute condiţiile
speciale pentru numirea procurorului:
 în funcţia de procuror poate fi numită persoana care are o vechime
în muncă la specialitatea juridică de cel puţin 2 ani şi care a susţinut
examenul de calificare;
 în funcţia de procuror teritorial, procuror al procuraturii
specializate, şef al subdiviziunii structurale pot fi numite persoane care
au o vechime în muncă în organele procuraturii de cel puţin 5 ani.
Exercitarea profesiei de procuror presupune şi unele incompatibilităţi de natură
a le garanta independenţa şi prestigiul. În acest sens, legea enunţă (alin. 3 art. 23)
că funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată,
excepţie făcînd activitatea didactică şi ştiinţifică.
Persoanele desemnate pentru prima dată în funcţia de procuror depun jurămîntul de
lucrator al procuraturii: “Jur să respect cu stricteţe Constituţia, legile Republicii
Moldova, să apăr ordinea de drept, drepturile şi libertăţile omului, interesele generale
ale societăţii, să îndeplinesc conştiincios obligaţiile ce-mi revin.”
Codul deontologic al procurorilor, aprobat prin ordinul Procurorului General,
obligă procurorii să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu scopurile şi
principiile stabilite de lege, supunîndu-i normelor legale şi regulilor de conduită
profesională.

30
 În aceste scopuri procurorul este chemat să asigure supremaţia legii,
independenţa puterii judecătoreşti, respingînd prin întreaga sa activitate orice
imixtiune în înfăptuirea justiţiei.
Procurorul trebuie să manifeste imparţialitate, să asigure egalitatea cetăţenilor în
faţa legii, în mod special să atragă atenţie realizării dreptului la apărare.
În afara timpului de serviciu procurorului i se impune un comportament demn
de funcţia sa. I se cere ca relaţiile de familie, sociale şi de altă natură să nu aducă
prejudiciu serviciului. Sub nici un pretext, nu poate să-şi apere interesele personale
profitînd de funcţia deţinută.

7.2. Atestarea cadrelor

Procurorii sunt supuşi atestării, în scopul determinării gradului de corespundere

prevederilor Legii cu privire la procuratură, Regulamentului cu privire la statutul
colaboratorului operativ.
Concomitent sunt apreciate calităţile personale ale colaboratorului.
Procurorii trec atestarea o dată în 5 ani.
În cazurile de soluţionare a chestiunilor de avansare, destituire din funcţie,
precum şi neîndeplinirii obligaţiunilor de serviciu, nerespectarea eticii de procuror,
lucrătorul trece atestarea înainte de termen.
Tinerii specialişti sunt atestaţi îndată după stagiere şi, ulterior, peste doi ani.
Persoanele numite pentru prima dată în funcţia de procuror şi care au vechime
în activitate juridică sunt atestate după şase luni de lucru.
Atestarea este organizată potrivit prevederilor Regulamentului cu privire la
atestarea procurorilor din 11.08.2000, de către comisia de atestare, formată prin
ordinul Procurorului General. Ea este compusă din 9 membri, inclusiv preşedintele,
secretarul comisiei din rîndul lucrătorilor procuraturii cu o experienţă înaintată de
lucru şi autoritate.
Sunt responsabili pentru organizarea activităţii de atestare preşedintele comisiei
şi secţia organizare, control, personal şi perfecţionare profesională a Procuraturii
Generale.
La atestarea fiecărui procuror se întocmeşte fişa de atestare, după caz, de către
procurorii procuraturilor teritoriale, specializate, şefii de secţii ale Procuraturii
Generale sau şefii şi adjuncţii şefilor de direcţii ale Procuraturii Generale.
În fişa de atestare sunt expuse:
- scurte date biografice ale lucratorului;

31
 - aprecierea activităţii, caracteristica calităţilor profesionale şi celor
personale;
- referinţe la aspectele morale;

- concluzii despre lucrătorul atestat.

În fişele de atestare pentru stagiari sunt apreciate deprinderile practice însuşite
în perioada stagierii şi menţiunea prelungirii termenului de atestare.
Documentele de atestare se vor prezenta comisiei cu două săptămîni înainte de
şedinţă. Lucrătorului în mod obligatoriu trebuie să i se aducă la cunoştinţă
conţinutul fişei de atestare.
Comisia de atestare în hotărîrea adoptată pune concluzii asupra corespunderii
lucrătorului funcţiei deţinute, recomandări de petrecere repetată a atestării după un
termen de pînă la 6 luni, propune conferirea înainte de termen a gradelor de
clasificare, promovare în funcţie, studiere şi implementare a experienţei pozitive de
lucru, ş.a.
Hotărîrile comisiei de atestare se aprobă de Procurorul General.
Lucrătorul atestat are dreptul de a contesta către Procurorul General hotărîrea
adoptată.

7.3. Gradele de clasificare şi gradele speciale militare

Gradele de clasificare şi gradele speciale militare se conferă în conformitate cu

Legea Republicii Moldova privind gradele de clasificare şi gradele speciale
militare ale lucrătorilor din Procuratura Republicii Moldova nr. 920-XIII din
11.07.1996.27
Potrivit art. 42 al Legii nr. 902-XII din 29 ianuarie cu privire la procuratură şi
art. 3 al Legii privind gradele de clasificare şi gradele speciale militare ale

27 Monitorul Oficial al RM, nr.65-66 din 10.10.1996.

32
lucrătorilor din procuratură, se conferă grade procurorilor potrivit funcţiei deţinute
şi vechimii în muncă.
Astfel:
a. pentru corpul juridic mediu sunt prevăzute următoarele grade de
clasificare şi grade speciale militare:
 jurist de rangul III, respectiv locotenent de justiţie cu termenul de deţinere
de 2 ani, acordat ajutorilor de procuror numiţi pentru prima dată în funcţie,
corespunzător, persoanelor ce deţin aceste funcţii în procuraturile militare;
 jurist de rangul II, locotenent major de justiţie pentru un termen de 3 ani,
acordat procurorilor cărora le-a expirat termenul de deţinere a gradului
precedent, respectiv lucrătorilor cu funcţii similare în procuraturile militare;
 jurist de rangul I, căpitan de justiţie, cu termenul de deţinere 3 ani prevăzut
pentru ajutorii de procuror.
b. pentru corpul juridic superior:
 consilier juridic de rangul III, maior de justiţie, cu termenul de deţinere 4
ani acordat procurorilor de secţii din procuraturile de circumscripţie, din
procuratura unităţii teritoriale cu statut special Găgăuzia şi din procuratura
municipiului Chişinău, ajutorilor superiori de procuror din procuraturile
municipale, de sector, raionale şi specializate;
 consilier juridic de rangul II, locotenent – colonel de justiţie, pe un termen
de 5 ani, conferite procurorilor superiori şi procurorilor de secţii,
procurorilor criminalişti din Procuratura Generală, şefilor de secţii din
procuratura municipiului Chişinău şi din procuraturile de circumscripţie, din
procuratura unităţii teritoriale autonome cu statut special Găgăuzia,
adjuncţiilor procurorilor procuraturilor municipale, de sector, raionale şi
specializate;
 consilier juridic de rangul I, colonel de justiţie, cu termenul de deţinere
nelimitat, se acordă şefilor de secţii din Procuratura Generală, adjuncţilor lor,
ajutorilor superiori ai Procurorului General, procurorului procuraturii pentru
contribuirea exercitării justiţiei în Curtea de Apel, adjuncţiilor lui, procurorilor
procuraturilor de circumscripţie, adjuncţilor lor, procurorului criminalist
superior din Procuratura Generală, adjuncţilor procurorului procuraturii unităţii
teritoriale autonome cu statut special Găgăuzia, procurorilor procuraturilor
municipale, de sector, raionale şi specializate, adjuncţilor procurorului
municipiului Chişinău.
c. pentru corpul juridic suprem se stabileşte un singur grad special militar,
şi anume general-maior de justiţie. Cît priveşte gradul de clasificare, se conferă
în felul următor:
 consilier juridic de stat de rangul III – membrilor Colegiului
Procuraturii;

33
  consilier juridic de stat de rangul II – adjuncţilor Procurorului
General;
 consilier juridic de stat de rangul I – Procurorului General;
Termenul de deţinere a gradelor de clasificare şi gradelor militare speciale
pentru corpul juridic suprem nu este limitat (al. 2 art. 4 din lege).
Legislaţia în vigoare acordă prerogativă conferirii gradelor de clasificare şi
gradelor speciale militare Procurorului General, excepţie făcînd gradele acordate
corpului juridic suprem, atribuite competenţei Preşedintelui Republicii Moldova
(art.6 din lege).
Gradele de clasificare şi gradele speciale militare sunt acordate pe viaţă.
Procurorii pot fi degradaţi numai prin hotărîrea judecăţii în cazul săvîrşirii unor
infracţiuni ce implică răspunderea penală, cît şi pentru conferirea gradelor cu
încălcarea dispoziţiilor legale. În art. 10 din Lege sunt prevăzute atribuţii
suplimentare pentru Procurorul General în vederea acordării înainte de termen a
gradelor de clasificare şi a gradelor speciale militare.
1. Ca temei poate servi îndeplinirea ireproşabilă a obligaţiunilor de
serviciu, obţinerea unor succese remarcabile în lupta cu criminalitatea şi
consolidarea legalităţii. Acordarea gradului înainte de termen se va face cu
condiţia că a expirat cel puţin jumătate din termenul aflării în gradul
precedent.
2. La avansarea într-o funcţie superioară, însă nu mai mult de două
grade faţă de cel pe care îl deţine lucrătorul.
3. În cazurile stabilite de lege face propuneri în acest sens
Preşedintelui Republicii Moldova.
La acordarea gradelor de clasificare şi a gradelor speciale militare se va ţine
cont de prevederile articolelor 8 şi 9 din Lege, unde respectiv este reglementată
corelaţia cu alte grade de clasificare şi grade speciale militare, cît şi ordinea de
conferire a gradelor în caz de transfer.
Lucrătorii din Procuratură, deţinători ai gradelor de clasificare şi ai gradelor
speciale militare în exerciţiul funcţiunii poartă uniformă cu însemnele gradelor
respective.
Descrierea însemnelor şi a uniformei sunt prevăzute în anexele 1 şi 2, părţi
componente ale Legii cu privire la gradele de clasificare şi gradele speciale militare
ale lucrătorilor din Procuratura Republicii Moldova.

7.4. Stimularea şi răspunderea disciplinară a procurorilor

Legislaţia privitoare la organizarea şi activitatea organelor procuraturii

reglementează modul de stimulare a procurorilor din procuratură, precum şi
ordinea de tragere la răspundere disciplinară a acestora.
Astfel, pentru executarea exemplară a obligaţiilor de serviciu, pentru
manifestarea iniţiativei, operativitate şi pentru alte merite în serviciu care îşi aduc
aportul la înfăptuirea justiţiei, ridicarea calităţii controlului exercitat de procuror, la

34
prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi, nu în ultimul rînd, la întărirea legalităţii,
procurorii pot fi stimulaţi.
Competenţa aplicării măsurilor de stimulare, potrivit art. 26 din Legea
Republicii Moldova cu privire la procuratură, aparţine Procurorului General. În
condiţiile amintite mai sus, Procurorului General poate aplica următoarele măsuri
de stimulare:
a. mulţumire;
b. premiere;

c. dar de preţ;

d. conferirea unui grad mai înalt;

e. decorarea cu insigna “Lucrător de Onoare al Procuraturii”.

Măsurile de stimulare faţă de procurori sunt aplicate prin ordinul Procurorului
General, urmînd a fi înscrise în carnetul de muncă şi în dosarul personal al
lucrătorului. Fiecare ordin în acest sens este adus la cunoştinţa persoanelor la care
are referinţă.
Pentru merite deosebite în serviciu, procuraturii pot fi propuşi pentru decorare
cu distincţii de stat.
Propunerile în acest sens sunt făcute de Colegiul Procuraturii Generale a
Republicii Moldova.
Neîndeplinirea obligaţiilor impuse procurorilor prin statutul acestora poate
antrena răspunderea lor disciplinară.
Abaterile disciplinare sunt limitativ prevăzute de art. 27 din lege. Sunt
considerate abateri disciplinare:
a. îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu;

b. încălcarea intenţionată, în exerciţiul funcţiunii, a legii;

c. săvîrşirea unor acţiuni compromiţătoare;

d. participarea la activităţi publice cu caracter politic;

e. încălcarea prevederii privind incompatibilitatea funcţiilor.

35
 Legea enunţă şi sancţiunile disciplinare ce se pot aplica. În acest sens art. 28 din
legea prevede următoarele sancţiuni disciplinare:

 observaţie;

 mustrare;

 mustrare aspră;

 retrogradare în funcţie;

 retragerea insignei “Lucrător de Onoare al Procuraturii”;

 retrogradarea în grad, conform atribuţiilor;

 eliberarea din funcţie.

Sancţiunile determinate de lege sunt de natură diferită, însă predomină totuşi
caracterul pur moral.
Diversitatea sancţiunilor permite realizarea unei individualizări adecvate a
măsurilor ce se cuvin să fie aplicate colaboratorului vinovat pentru săvîrşirea unei
abateri în spiritul cerinţelor înaintate de lege.
Reglementările în vigoare conţin norme detaliate privitoare la realizarea
procedurii disciplinare.
Astfel, în baza indicaţiilor Procurorului General, este pornită o anchetă de
serviciu, care, cuprinde cercetarea detaliată şi obiectivă a circumstanţelor cazului
de încălcare disciplinară. În acest sens procurorul căruia i s-a dispus examinarea
cazului poate cere explicaţii scrise de la colaborator.
Legea stabileşte şi termene pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare.
Conform art. 28 din lege, sancţiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 30 zile
de la data depistării abaterii, dar nu mai tîrziu de 6 luni din ziua comiterii încălcării. În
termenul indicat nu se include perioada timpului de convalescenţă a colaboratorului,
timpul în care acesta s-a aflat în concediu, cît şi durata anchetei de serviciu.

36
 În privinţa comiterii faptelor incompatibile cu funcţia deţinută în organele
Procuraturii nu acţionează nici un termen de prescripţie, legea stabilind
posibilitatea concedierii lucrătorului, indiferent de timpul ce s-a scurs din
momentul săvîrşirii.
Competenţa aplicării sancţiunilor disciplinare aparţine în exclusivitate
Procurorului General. În acest sens se va emite un ordin care, în mod obligatoriu,
se aduce la cunoştinţa lucrătorului sancţionat. Dacă colaboratorul sancţionat
activează într-o subdiviziune îndepărtată, acestuia i se va transmite copia de pe
ordin pentru a lua cunoştinţă. La necesitate, ordinul de sancţionare disciplinară se
aduce la cunoştinţa tuturor lucrătorilor din procuratură.
Legea privind stimularea procurorilor şi anchetatorilor din procuratură şi
răspunderea lor disciplinară instituie o cale de atac împotriva hotărîrii luate în
materie disciplinară. Potrivit art. 15 din legea amintită, procurorul căruia i s-a
aplicat sancţiunea are dreptul să atace ordinul respectiv în Colegiul Procuraturii în
termen de 10 zile din momentul cînd lucrătorului i se aduce la cunoştinţă ordinul de
sancţionare şi, ulterior, în instanţa de contencios administrativ competentă.
Colegiul Procuraturii, în termen de 30 zile, este obligat să examineze reclamaţia.
La necesitate, pentru stabilirea faptelor şi urmărilor lor, împrejurările săvîrşirii,
stabilirea vinovăţiei ş.a., art. 16 din lege prevede efectuarea unui control
suplimentar. Nefiind mulţumită de soluţia adoptată în Colegiu, persoana interesată
se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
Faptul contestării sancţiunii aplicate nu suspendă acţiunea acesteia.
Despre hotărîrile luate asupra contestării, colaboratorul, în mod obligatoriu,
urmează a fi informat (alin. 4 art. 16 din lege).
Legislaţia reglementează stingerea şi ridicarea sancţiunii (art. art. 13-14 din lege).
Astfel, observaţia, mustrarea, mustrarea aspră se consideră stinse dacă
lucrătorului nu i-a fost aplicată timp de un an din ziua sancţionării o nouă
sancţiune. Cît priveşte alte modalităţi de sancţiuni, în special, retragerea insignei

37
“Lucrător de Onoare al Procuraturii”, insigna nu se va restitui, iar repunerea în
funcţie se face numai după petrecerea atestării.
Sancţiunile prevăzute la art.8 lit. a), d) pot fi ridicate înainte de expirarea unui an,
dacă persoana supusă sancţionării a dat dovadă de disciplină, conştiinciozitate şi bun
simţ în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, însă nu mai devreme de şase luni.

38