Sinteza logică a materialelor investigate ne permite să relevăm următoarele comportamente

fundamentale ale cadrului didactic în activitatea instructiv-educativă cu clasa de elevi: - planifică

activităţile cu caracter instructiv şi educativ, determină sarcinile şi obiectivele pe variate niveluri, îşi
structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei etc.; 16 MANAGEMENTUL CLASEI DE
ELEVI - organizează activităţile clasei, fixează programul muncii instructiv--educative, structurile şi
formele de organizare. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi
mediul pedagogic; - comunică informaţiile ştiinţifice, seturile axiologice sub forma mesajelor, stabileşte
canalele de comunicare şi repertoriile comune. Activitatea educativă implică, de altfel, şi un dialog
perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor, dar şi prin libertatea acordată elevilor în
structurarea răspunsurilor. Dialogul elev - profesor necesită un climat educaţional stabil, deschis şi
constructiv; - conduce activitatea desfăşurată în clasă, direcţionând procesul asimilării, dar şi al formării
elevilor prin apelul la normativitatea educaţională. Durkheim defineşte conduita psihopedagogică a
educatorului prin intermediul noţiunii de „dirijare", care facilitează elaborarea sentimentelor şi ideilor
comune; - coordonează în globalitatea lor activităţile instructiv-educative ale clasei, urmărind în
permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale şi cele comune ale clasei, evitând
suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului; - îndrumă elevii pe drumul
cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective, prin sfaturi şi recomandări care să
susţină comportamentele şi reacţiile elevilor; - motivează activitatea elevilor prin formele de întăriri
pozitive şi negative; utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării
comportamentelor pozitive; orientează valoric, prin serii de intervenţii cu caracter umanist, tendinţele
negative identificate în conduitele elevilor; încurajează şi manifestă solidaritate cu unele trăiri sufleteşti
ale clasei; - consiliază elevii în activităţile şcolare, precum şi în cele extraşcolare, prin ajutorare, prin
sfaturi, prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. Un aport deosebit îl are intervenţia
educatorului în orientarea şcolară şi profesională, dar şi în cazurile de patologie şcolară; - controlează
elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor, precum şi
nivelurile de performanţă ale acestora. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi
atitudinii elevilor; PRELIMINARII 17 - evaluează măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au
fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin
elaborarea sintezei aprecierilor finale. Judecăţile valorice pe care le va emite vor constitui o bază
temeinică a procesului de caracterizare a elevilor Iucu, Polirom, pp 16-17

Clasa de elevi poate fi concepută ca fiind, din punct de vedere psihosociologic, „un grup social unde, ca
urmare a interrelaţiilor ce se stabilesc între membrii ei, apare şi se manifestă o realitate socială cu
consecinţe multiple asupra desfăşurării procesului instructiv-educativ" (Nicola, loan, Microsociologia
colectivului de elevi, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974). Prin analogie cu diferite alte
categorii de grupuri, putem să considerăm clasa de elevi (potrivit autorului anterior menţionat) „ca fiind
un grup primar, între membrii săi stabilindu-se relaţii directe, nemijlocite, fiecare putând cuprinde şi
suferind, la rândul său, influenţa totalităţii relaţiilor structurale ce se stabilesc la acest nivel".iucu, 52