REALISMUL

Definiţie. Curent literar artistic manifestat, pe plan european, la mijlocul

secolului al XIX-lea, care pune accent pe relaţia dintre artă şi realitate.
Realismul este un curent polemic, apărut ca reacţie la romantism,
respingând idealizarea, fantezia şi subiectivismul excesiv al acestuia.

Trăsături definitorii:
 reprezentarea veridică a realităţii, surprinsă obiectiv ca într-o
„oglindă”;
 interesul pentru aspecte ale societăţii burgheze a vremii, pentru
moravurile unei epoci, pentru influenţa mediului asupra individului;
 teme preferate: averea, familia, parvenirea;
 obiectivarea perspectivei narative, narator omniscient, omniprezent,
detaşat;
 personaje tipice (reprezentative pentru diferite clase şi categorii
sociale); destinul personajelor este condiţionat de mediu, epocă,
ereditate;
 se impune ca tip uman caracteristic parvenitul, iar ca valoare banul
sau poziţia socială dobândită prin avere, relaţii, înşelăciune, căsătorie,
moştenire etc.;
 complexitatea umană; utilizarea unor tehnici ale analizei
psihologice;
 limbajul este utilizat ca mijloc de individualizare a personajelor;
 descrieri minuţioase; tehnica detaliului veridic, semnificativ;
 scriitorii au o atitudine critică faţă de societate.