FIGURI DE STIL

I. FIGURI DE SUNET

ALITERAŢIA repetarea unei consoane sau a unui grup de „Prin vulturi vântul viu vuia”
consoane pentru efectul sonor al expresiei

ASONANŢA repetarea unei vocale sau a unui grup de vocale „Unduioasa apă sune”
pentru efectul sonor al expresiei

II. FIGURI DE CONSTRUCŢIE

ENUMERAŢIA prezentarea detaliată a faptelor sau „taie un cap, taie două, taie nouzeci şi
aspectelor, constând într-o înşiruire de nouă”
termeni, uneori conferind un sens
hiperbolic

REPETIŢIA folosirea de mai multe ori a aceluiaşi „cald aici, cald afară, cald pretutindeni”
cuvânt/ cuvinte într-un enunţ pentru a
(RECURENŢA) întări o idee

ANAFORA repetarea unui cuvânt la începutul mai „Pe-un picior de plai

multor versuri sau propoziţii din frază
Pe-o gură de rai”

EPIFORA repetarea unui cuvânt la sfârşitul mai „Se uita la lună

multor versuri sau propoziţii din frază
Se-nchina la lună

Se ruga la lună...”

PARALELISMUL dispunere identică sau asemănătoare a Ex.: poezia Şi dacă de M. Eminescu

unor construcţii sintactice identice
SINTACTIC

ELIPSA elidarea unui cuvânt subînţeles, enunţat „Când citea o carte, când alta.”
anterior

INVERSIUNEA schimbarea topicii normale a cuvintelor „Porni luceafărul.”

dintr-o propoziţie
„limpezi depărtări”

III. FIGURI DE ADRESARE

EXCLAMAŢIA exprimarea spontană a unui puternic  ironică:

sentiment prin expresii exclamative sau „O, te-admir progenitură de origine
RETORICĂ interjecţii, printr-un enunţ a cărui funcţie romană!”
conativă este doar formală (persoana
 patetică:
căreia îi este adresată nu este prezentă)

1
 „O, tempora! O, mores!”

INVOCAŢIA rugăminte adresată divinităţii, muzei, unui „Eu în genunchi spre tine caut: / Părinte,
RETORICĂ erou, pentru a căpăta ajutor la rezolvarea orânduie-mi cărarea.”
unei probleme

IMPRECAŢIA exprimarea spontană a dorinţei de „Ăsta e jocul

pedepsire a unei persoane, formă de
(BLESTEMUL) invocare a unor forţe supranaturale în Arde-l-ar focul!”
vederea unei acţiuni destructive cu
caracter punitiv (cu rol de pedeapsă)

INTEROGAŢIA enunţul interogativ care formulează o „Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi
RETORICĂ întrebare ce implică răspunsul prin însăşi nişte fameni? / I-e ruşine omenirii să vă
formularea şi conţinutul ei, ca un adevăr zică vouă oameni!”
incontestabil

IV. FIGURI SEMANTICE (TROPI)

Tipuri:

EPITETUL alăturarea unui adjectiv, adverb etc., pe - cromatic: „flori albastre”

lângă un substantiv pentru a-l înfrumuseţa
- personificator: „mândrul întuneric”
sau sublinia o însuşire socotită ca esenţială
- antitetic/ oximoronic: „bulgări fluizi”

- sincretic (corespunde fuziunii

percepţiilor senzoriale): „voce albă”

- apreciativ: „om bun”

- depreciativ: „om rău”

-ornant: „călăreţul singuratic”

COMPARAŢIA aăturarea a doi termeni cu scopul de a se „Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri”
releva trăsăturile asemănătoare şi de a se
evidenţia unul dintre termeni

SIMBOLUL imagine sau un semn concret prin care Ex.: simbolul geniului creator în Luceafărul
sunt sugerate însuşirile caracteristice ale
unor fenomene sau noţiuni abstracte

OXIMORONUL alăturarea a doi termeni contradictorii din „sărăcie lucie”

care rezultă o necruţătoare ironie sau un
„otravă dulce”
dur adevăr

2

PERSONIFICARE procedeu tipic prin care se atribuie
fiinţelor necuvântătoare, lucrurilor,
elementelor naturii sau unor idei
abstracte, însuşiri şi manifestări ale omului
ALEGORIA discurs constituit cu dublu sens, unul
literar şi altul figurat care se lasă subînţeles
V. FIGURI DE GÂNDIRE ŞI DE COMPOZIŢIE
HIPERBOLA exagerată mărire sau micşorare a
trăsăturilor unei fiinţe, lucru, fenomen,
întâmplări
ANTITEZA opoziţia între două cuvinte, idei,
personaje, fapte, termenii reliefându-se
reciproc
METAFORA figură de stil prin care se trece de la
semnificaţia obişnuită a unui cuvânt sau a
unei expresii la o altă semnificaţie pe care
nu o poate avea decât în virtutea unei
comparaţii
Aplicații
3
„suferinţă tu, dureros de dulce”
„Primăvara... suflă bruma din fereastră.”
Ex.: în Mioriţa, ideea morţii iniţiatice este
exprimată alegoric prin viziunea unei
nunţi de dimensiuni cosmice
„crapă de necaz”
„Vodă-i un munte”
Tipuri:
 structurală/rematică = vizează
construcţia textului
Ex.: Epigonii de M. Eminescu este alcătuit
pe baza antitezei între trecut şi prezent
 punctiformă = cea redusă la un
vers, sintagmă
Ex.: „Toate-s vechi şi nouă toate”
Tipuri:
 explicită (in praesentia) =
metafora în care sunt prezenţi
ambii termeni: „lună, tu, stăpân-a
mării”, „Soarele, lacrima
Domnului”, „Primăvara, o pictură
parfumată”
 implicită (in absentia) = metafora
în care este prezent numai un
termen: „regina nopţii”
 1. Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;/ pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,/ ochii mei nălţm visători
la steaua/ Singurătăţii. // Când deodată tu răsărişi în cale-mi,/ Suferinţă tu, dureros de dulce.../ Pân-
în fund băui voluptatea morţii/ Ne-ndurătoare. ( Mihai Eminescu – Odă(în metru antic)
a. Exprimă-ţi punctul de vedere despre succesiunea verbelor din primul vers: a crede, a învăţa, a
muri.
b. Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul „dulce” să aibă sens denotativ şi conotativ.
c. Ilustrează conceptul operaţional de oximoron printr-un exemplu din versurile citate.
d. Alcătuieşte două expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul ochi.

2. O! Tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii/ În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii./
Munţii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare/ Unde crivăţul pătrunde, scoţănd note-ngrozitoare.
(Vasile Alecsandri – Mezul iernei)
a. Comentează secvenţa lirică : „O! Tablou măreţ, fantastic!”
b. Alcătuieşte enunţuri pentru a ilustra sensul denotativ şi conotativ al cuvântului stea.
c. Ilustrează conceptul operaţional de metaforă, valorificând textul dat.
d. Alcătuieşte două expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul stea.

3. Frumoaso,/ ţi-s ochii-aşa de negri încât seara/ când stau culcat cu capu-n poala ta/ îmi pare,/ că
ochii tăi, adâncii, sunt izvorul/ din care curge noaptea peste văi/ şi peste munţi şi peste şesuri,/
acoperind pământul/ c-o mare de-ntuneric./ Aşa-s de negri ochii tăi/ lumina mea. (Lucian Blaga –
Izvorul nopţii)
a. Explică prezenţa virgulei în primul vers.
b. Comentează versurile finale: Aşa-s de negri ochii tăi/ lumina mea.
c. Alcătuieşte expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul noapte
d. Ilustrează conceptul operaţional de invocaţie, folosind ca suport versurile lui Blaga.

4. Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarcă,/ Tresărind în cercuri albe/ El cutremură o
barcă.// Şi eu trec de-a lung de maluri, / Parc-ascult şi parc-aştept/ Ea din trestii să răsară/ Şi să-mi
cadă lin pe piept.
a. Explică rolul inversiunii din primul vers.
b. Motivează folosirea verbelor la modul conjunctiv.
c. Alcătuieşte expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul piept.
d. Ilustrează conceptul operaţional de epitet, valorificând textul dat.