26

MODULUL 2
MECANISME DE REGLARE

Obiective:

- Cunoaşterea de către studenţi a principalelor mecanisme de

reglare utilizate în lanţurile cinematice ale utilajelor de
fabricaţie;
- Cunoaşterea de către studenţi a problematicii reglării mişcării
principale la maşinile-unelte utilizate în construcţia de maşini şi
aparate;
- Formarea unor deprinderi privind alegerea variantei optime
pentru ecuaţia structurală şi reţeaua structurală.
 27

MODULUL 2.

MECANISME DE REGLARE

CUPRINS

12. Mecanisme de reglare în lanţurile cinematice principale.

13. Ordonarea mărimilor de ieşire în serie aritmetică ( SA), în
serie geometrică ( SG).
14. Comparaţie între seria aritmetică ( SA) şi seria geometrică
( SG) .
15. Structura cinematică a cutiilor de viteze (C.V) cu doi arbori:
diagrama de turaţii, reţeaua structurală.
16. Cutiile de viteze (CV) cu mai mulţi arbori. Ecuaţia
structurală.
17. Alegerea reţelei structurale optime : criteriul funcţional.
18. Alegerea reţelei structurale optime : criteriul de rezistenţă
19. Mărimea factorilor ecuaţiei structurale după criteriile:
constructiv, raportului de reglare, gabaritului minim şi
dinamic.
20. Reţele structurale anormale :cu v turaţii suprapuse şi cu w
turaţii în serie geometrică dublă.
21. Cutii de viteze combinate : cu roţi de schimb R.S., cu
motoare cu mai multe turaţii, cu variator continuu sau cu
intermediară.
22. Elaborarea diagramei de turaţii.
23. Determinarea numerelor de dinţi ai roţilor din cutiile de
viteze.
24. TESTE DE AUTOEVALUARE
 28

MECANISME DE REGLARE ÎN
LANŢURILE CINEMATICE PRINCIPALE

Variante constructive

a) Cu conuri în trepte

b) Cu roţi de schimb
 29

c) Cu roţi baladoare

d) Cu cuplaje

Scopul: realizarea vitezelor v min ...v max prin reglarea turaţiilor n min ...n max în
q trepte
y e = v as = n 0 ⋅ i c ⋅ i M R ⋅ i D = i D ⋅ n as
D' z ' A
i RM = , , ,...
D" z" B
 30

1. ORDONAREA MĂRIMILOR DE IEŞIRE

n1 = i1 ⋅ n 0 = n min 
n 2 = i 2 ⋅ n0 
nk = ik ⋅ n0 
...  Dn
k ∈1...q 
n k = ik ⋅ n0

n q = i q ⋅ n 0 = n max 

1.1. Ordonarea în serie aritmetică: S.A.

n1 = n min
n 2 = n1 + r
n3 = n1 + 2r
...
n k = n1 + (k − 1)r
...
n q = n1 + (q − 1)r
n max − n min
S.A. r =
q −1
 31

2.2. Ordonarea în serie geometrică S.G.

n1 = n min
n 2 = n1 ⋅ ϕ
n3 = n1 ⋅ ϕ 2
...
n k = n1 ⋅ ϕ ( k −1)
...
n q = n1 ⋅ ϕ ( q −1)
n max n q
= = ϕ ( q −1)
n min n1
n
S.G. ϕ = q −1 max
n min
 32

2.3. Comparaţie între cele două moduri de ordonare

n k −1 < n ec < n k ; viteza de aşchiere optimă ⇒ n ec
Capacitatea de producţie, Q:
1
Qec = > Qk −1 > Qk
Tp
T A + TB + + Tc
n
Pierderea relativă în viteză ∆v max prin alegerea n k −1
v − v k −1 v n
∆v max = k = 1 − k −1 = 1 − k −1
vk vk nk

S.A. pentru seria aritmetică

n −r r
∆v max = 1 − k =
nk nk
Pentru o viteză de referinţă, v 0 :
r r ⋅π
∆v max = ⇒ v 0 ⋅ ∆v = ⋅d
1000 ⋅ v 0 1000
π ⋅d
 33

S.G. pentru seria geometrică

1 1
∆v max = 1 − =1−
n k −1 ϕ
nk
∆v max = 50% ⇒ ϕ max = 2

r 1
=1− ⇒
ne ϕ
Pentru turaţii n k < n e → se alege S.G.
Pentru turaţii n k > ne → se alege S.A.
În general se alege S.G. pentru maşinile – unelte ce folosesc turaţii reduse. Raţia
1<ϕ < 2
1
ϕ = R n q −1)
(
 34

2. MĂRIMI DE IEŞIRE NORMALE ŞI REALE

Serii fundamentale rotunjite

R40 R20 R40 R20

ϕ 40 = ϕ 20 = 1.12 R10 R5 ϕ 40 = ϕ 20 = 1.12 R10 R5
= 1.6 (calculate ) x ϕ10 = 1.25 ϕ 5 = 1.60 = 1.6 (calculate) x ϕ10 = 1.25 ϕ 5 = 1.60

1.00 xx 3.15 xx 2.50

0 -0.39
1.06 1.00 3.35 3.15
(1.00000)x (3.16227)
1.12 1.00 3.55 3.15
+0.2 +0.05
1.18 1.12 3.75 3.55
(1.12202) (3.54813)
1.25 1.00 4.00
+0.9 +0.47
1.32 1.25 4.25 4.00
(1.25892) (3.98107)
1.40 1.25 4.50 4.00
+0.9 +0.7
1.50 1.40 4.75 4.50
(1.41253) (4.46683)
1.60 5.00 4.00
-0.9 -0.23
1.70 1.60 5.30 5.00
(1.58489) (5.01187)
1.80 1.60 5.60 5.00
-1.2 -0.4
1.90 1.80 6.00 5.60
(1.77827) (5.62341)
2.00 1.60 6.30
-0.2 -0.15
2.12 2.00 6.70 6.30
(1.99526) (6.30957)
2.24 2.00 7.10 6.30
-0.05 +0.29
2.36 2.24 7.50 7.10
(2.23872) (7.07945)
2.50 8.00 6.30
+0.47 +0.71
2.65 2.50 8.50 8.00
(2.51188) (7.94328)
2.80 2.50 9.00 8.00
+0.65 +0.9
3.00 2.80 9.50 9.00
2.81838 2.50 (8.91250)
10.00 10.00 10.00 10.00
 35

x Valorile termenilor seriei geometrice R20 cu cinci zecimale exacte

xx Eroare relativă, ∆n faţă de valoarea teoretică în procente [%]
Raţile normalizate

Raţia ϕ Pierderea rel. de

Simbol Expresia Valoare rotunjită prod. max
∆Q [%]
ϕ 20 101 / 20 1.12 10
ϕ10 101 / 10 (ϕ 2 20 ) 1.25 20

ϕ 20 / 3 10 3 / 20 (ϕ 2 30 ) 1.40 30

ϕ5 101 / 5 (ϕ 20
4
) 1.60 40

ϕ 20 / 6 10 3 / 10 (ϕ 6 20 ) 2.00 50

Turaţii normalizate

Valori nominate în sarcină Valori efective în

sarcină
R20 R20/2 R20/3 R20/4 R20/5 Cu toleranţă
(...2800...) (...1400) (...2800...) mecanică totală
(...2800..)
ϕ = 1.12 ϕ = 1.25 ϕ = 1.4 ϕ = 1.6 ϕ=2 2% +3 -2 +6
% % %
100 98 103 98 100
112 112 11.2 112 11.2 110 116 110 119
125 125 123 130 123 134
140 140 1400 140 1400 138 148 138 158
160 16 155 133 155 168
180 180 180 180 100 174 183 174 189
200 2000 198 208 196 212
224 224 22.4 224 22.4 219 231 219 238
250 250 246 259 246 267
280 280 2800 280 2800 276 290 276 300
315 31.5 310 326 310 336
355 355 355 355 355 340 366 348 377
400 4000 390 410 390 423
450 450 45 430 45 438 460 439 475
500 500 491 516 491 533
560 560 5600 560 5600 551 579 551 598
630 63 618 650 618 671
710 710 710 710 710 694 729 694 753
800 8000 778 818 778 844
900 900 90 900 90 873 918 873 947
1000 980 1030 980 1060
 36

Diagrama de erori la exemplul 8 b)

6. STRUCTURA CINEMATICĂ A CUTIILOR DE VITEZE CU DOI

ARBORI

Diagrama de turaţii.Reţeaua structurală

Transmisii cu agrenaje multiple între doi arbori.
k −1
Turaţii posibile la arborele condus – mărimi de ieşire : n k = n1 ⋅ ϕ - serie
geometrică
Ecuaţia de transfer:
n k = n0 ⋅ ik
⇓
Raportul de transmisie:
n
i k = 1 ⋅ ϕ k −1 = i1 ⋅ ϕ k −1
n0
Rapoartele de transfer formează o serie geometrică S.G.
i1 = i min
i 2 = i1 ⋅ ϕ
...
i k = i1 ⋅ ϕ k −1
...
i q = i1 ⋅ ϕ q −1 = i max
Logaritmând ecuaţia de transfer n k se obţine:
lg n k = lg n1 + (k − 1) lg ϕ
 37

Pentru cele q turaţii:

lg n1 = lg n1
lg n 2 = lg n1 + lg ϕ
lg n3 = lg n1 + 2 lg ϕ
...
lg n k = lg n1 + (k − 1) lg ϕ
...
lg n q = lg n1 + (q − 1) lg ϕ

Reprezentarea pe o dreaptă în condiţii logaritmice:

Diagrama de turaţii
n
i1 = 1 , dar lg n0 = lg n1 + α lg ϕ
n0
n0
sau = ϕα
n1
 38

Seria rapoartelor de transfer: S.G.

= ϕ −α
1
i1 =
ϕα
i 2 = ϕ 1−α
i3 = ϕ 2−α
...
i k = ϕ ( k −1)−α
i q = ϕ ( q −1)−α
q −1
Pentru α= ⇒ reprezentara simetrică = reţea structurală
2

Reţeaua structurală
Capacitatea de reglare a C.V. cu doi arbori
n max
i max n0 nq
C iR = = = = Rn
2 i min n min n1
n0
n1 ⋅ ϕ q −1
Rn = = ϕ q −1
n1
Raportul angrenajelor din C.V. sunt limitate
i min = 1 , i max = 2
4 1
2
C iR = 1 =8
2 max 1
4
 39

Valori uzuale pentru C i (R n ) la câteva M.U.

R
Denumirea M.U. Cap de reglare
Strunguri normale 40-120
Strunguri carusel 25-40
Strunguri automate 4-20
Maşini de găurit 8-20
Maşini de frezat 25-200
Maşini de rabotat 4-16
Maşini de danturat 4-10

Cutiile de viteze cu doi arbori nu satisfac rapoartele de reglare din care cauză, la
maşinile unelte se vor utiliza numai combinate; cu roţi de schimb, cu motoare cu turaţii
multifile, cu intermediară, cu variatori continuui şi mai multe cutii înseriate.

Cutiile de viteze cu mai mulţi arbori

Ecuaţia structurală a diagrame de turaţii

p - factorul de grup = numărul rapoartelor diferite dintr+o grupă

ex. p k = 3; p j = 2; p i = 2,..., p 2 = 2; p1 = 2
q – numărul turaţiilor diferite de pe acelaş arbore
ex. q1 = 2; q 2 = 4,...q k = q = niesire
 40

a) Se calculează numărul , qk , turaţiilor de pe arboreele de ieşire:

q k = q i ⋅ p k = q i ⋅ p j ⋅ p k = q h ⋅ p i ⋅ p j ⋅ p k ...
q k = q 0 ⋅ p1 ⋅ p 2 ⋅ p 3 ⋅ ... ⋅ p i ⋅ p j ⋅ p k numărul turaţiilor de ieşire
b) Se calculează logaritmii raţilor
k
n j2 nk p pk ⋅ p j C pt
k +1 +1 pj
ϕj = = = ϕ pk ; ϕ i = (ϕ j ) =ϕ ; ϕ1 = ϕ 2
n j1 n k1
Logaritmând:
_ _
_ _ ϕ k = sk ⋅ ϕ ⇒ 1 = sk
ϕk =ϕ _ _
... sau ϕ j = s j ⋅ ϕ, s j = pk
_ ...
ϕ = p 2 ⋅ p 3 ⋅ ... ⋅ p k ⋅ ϕ _ _
ϕ 1 = s1 ⋅ ϕ , s1 = p 2 ⋅ p 3 ⋅ ... ⋅ p k
Ataşând ca indici valorile S de la exprimarea logaritmică a raţiei, din expresia
numărului de turaţii la ieşire se obţine ecuaţia diagramei de turaţii.
q k = q1 = p k(1) ⋅ p j( p ) ⋅ p i( p ⋅ p ) ⋅ ... ⋅ p1( p ⋅ p ⋅ p ⋅...⋅ p )
k k j k j i 2
sau
q1 = p k s ⋅ p js ⋅ p is ⋅ ... ⋅ p1s ⋅ q 0 s
k j i 1 0
Ecuaţia structurală = Ecuaţia diagramei de turaţii
- ordinea scrierii factorilor este inversă fluxului de mişcare (primul factor – arborele
de ieşire);
- un factor va avea obligatoriu indicele 1.Astfel la ieşire cele qk vor fi consecutive,
ordonate;
_
- indicii S reprezintă numărul de lg ϕ (ϕ ) dintre două turaţii consecutive ce rezultă
dintr+o turaţie comună de pe arborele precedent

- regula de formare a indicilor

Se ataşează indicele 1 unui factor ,următorul indice se obţine înmulţind indicele
precedent cu factorul său (p). Se continuă până ce toţi factorii au indici. Numărul
total de ecuaţii structurale rezultă din două posibilităţi: comutativitatea factorilor p
şi alegerea factorului ce va purta indicele 1.
( k! ) 2
N var .ec.str. = , l,m,n = de câte ori se repetă acelaş factor
m!⋅l!⋅n!

Exemplu
Aceste ecuaţii vor fi:
a) 181 = 21 × 3 2 × 3 6 ;
b) 181 = 21 × 3 6 × 3 2 ;
c) 181 = 2 3 × 31 × 3 6 ;
d) 181 = 2 9 × 31 × 33 ;
e) 181 = 2 9 × 33 × 31 ;
f) 181 = 2 3 × 3 6 × 31 ;
41
(31) 2
N= = 18
21
g) 181 = 31 × 2 3 × 3 6 ; m) 181 = 31 × 33 × 2 9 ;
h) 181 = 31 × 2 9 × 33 ; n) 181 = 31 × 3 6 × 2 3 ;
i) 181 = 3 2 × 21 × 3 6 ; o) 181 = 33 × 31 × 2 9 ;
j) 181 = 3 6 × 21 × 3 2 ; p) 181 = 3 6 × 31 × 2 3 ;
k) 181 = 3 6 × 2 3 × 31 ; r) 181 = 3 6 × 3 2 × 21 ;
l) 181 = 33 × 2 9 × 31 ; s) 181 = 3 2 × 3 6 × 21
42
43
44
 45

Alegerea reţelei structurale optime

1. Criteriul funcţional
Raportul de reglare Rn
max
= ϕ q −1 ≤ 8 între doi arbori.

Pentru grupa de reglare între arborii J → I factorul de grup este p i şi raţia

_ _
ϕ = si ⋅ ϕ .
R n pe arborele I se exprimă:
i max ni p ni1 ⋅ ϕ i pi −1
Rni = = i
= = ϕ i pi −1
i min n j ⋅ ni1 ni1
dar ϕ i = ϕ si → R ni = ϕ si ⋅( pi −1) ≤ 8
logaritmând:
lg 8 1
s i ⋅ ( p i − 1) ⋅ lg ϕ ≤ lg 8 sau s i ⋅ ( p i − 1) ≤ = 0.9 x, lg 8 → 0.9, lg ϕ =
lg ϕ x
 46

Valorile maxime ale produsului de raţie ϕ = 10

Raţia Valoarea s i ⋅ ( p i − 1) max
ϕ 20
1/20
1.12=10 18
ϕ10 1.25 9
ϕ 20 / 3 1.40 6
ϕ5 1.6 4.5
ϕ 20 / 6 2.0 3

Se verifică toate ecuaţiile structurale şi cele care nu se încadrează vor fi excluse.

Dacă nici o ecuaţie nu se încadreayă se va adopta o raţie mai mică şi/sau se va apela
la
reţele structurale anormale (modificate) sau chiar la cutii de viteze combinate.
2. Criteriu de rezistenţă
Momentele transmise au ca efect solicitarea arborilor şi angrenajelor (static şi
dinamic).
MT = M t + M d
N
M t = 0.75 ⋅ ,
n
π dn
Md = I
30 dt
N – puterea;
n – turaţia;
I – moment de inerţie (mase mici l adistanţă mică de axă)
Prin schimbarea turaţiei între n min şi n max
N N N
Mtmax = 0.75⋅ ; Mtmin = 0.75⋅ = 0.75⋅
s⋅( p−)
min⋅ ϕ
Nmin nmax n
 1 
∆M t = 0.75 ⋅
N 
⋅ 1−
n min  ϕ s⋅( p −1) 
 
π  d ⋅ (n ⋅ ϕ s⋅( p −1) ) dn  π dn
∆M d = ⋅ I ⋅ − = ⋅I⋅ ⋅ (ϕ s⋅( p −1) − 1)
30  dt dt  30 dt

Pentru reducerea solicitărilor:
- N (puteri) mici = momente mici;
- Turaţii minime ( n min ) cât mai mari pe arborii intermediari;
n max
- Rapoarte de reglare cât mai mici
n min
Rin = ϕ si ⋅( pi −1) → s i ⋅ ( p i − 1) minime
Toate ecuaţiile structurale e vor ordona după produsele s i ⋅ ( p i − 1) crescător
începând de la arborele de intrare (ultimul factor).
 47

Observaţie: Ordinea reţelelor corespunde cu ordinea creşterii suprafeţelor dintre

ramurile extreme. Aceste suprafeţe sunt proporţionale cu produsele s i ⋅ ( p i − 1) .
Clasificarea (ordonarea) ecuaţiilor şi reţelelor structurale
Criteriul de rezistenţă
Nr.de ord. Ecuaţia X = s k ⋅ ( p k − 1) Reţea fig.
I II III
1. 181 = 3 6 × 3 2 × 21 12 4 1 r
2. 181 = 3 6 × 2 3 × 31 12 3 2 k
3. 181 = 2 9 × 33 × 31 9 6 2 e
4. 181 = 3 6 × 21 × 3 2 12 1 4 j
5. 181 = 3 6 × 31 × 2 3 12 2 4 p
6. 181 = 2 9 × 31 × 33 9 2 6 d
7. 181 = 33 × 2 9 × 31 6 9 2 l
8. 181 = 31 × 2 9 × 33 2 9 6 h
9. 181 = 33 × 31 × 2 9 6 2 9 o
10. 181 = 31 × 33 × 2 9 2 6 9 m

Mărimea factorilor ecuaţiilor structurale

Criterii:
1. constructiv;
2. raportul de reglare al fiecărei trepte;
3. gabaritului minim;
4. dinamic
1. Criteriul constructiv
 48

b)

p i = 2;3
2. Criteriul raportului de reglare
Rni = ϕ si ⋅( pi −1) → min im
dacă s i ⋅ ( p i − 1) minim → p i = minim = 2
3. Criteriul gabaritului minim (z – numărul de roţi minim)

k
z = 2 ⋅ ( p1 + p 2 + ... + Pk ) = 2 ∑ p i = 2 ⋅ k ⋅ p
i =1
Din ecuaţia structurală:
1
q =π ⋅ pi = p k ⇒ p = q k
Înlocuim:
1
z = 2 ⋅ kq k minimizăm pe z (q şi k)
 49
'
 1  1  1 
    1 1 (−1) 
k ⋅ q  = 1 ⋅ q + k q  k ⋅ q + 2 ln q  = 0
k k k
    k 
  
(u v ) '
1 1  1
ln q = 1 + ; ln q = k ⋅ 1 + 
k q  q
k
 1+ 1  1+
1
 q k q
q = e  , dar q = p ⇒ p = e
 
 
pentru q ≥ 10, p = 3, e = 2.718...
4. Criteriul dinamic
Energia cinetică:
π2 k
Ec = ⋅ ∑ G i ⋅ Di 2 ⋅ ni 2
2 g i =1
Gi – maselor ansamblurilor arbori – roţi;
Di - diametrul de dispunere al maselor echivalente;
ni – turaţiile.
Concluzie: greutăţi mici, roţi puţine → pi mic
Pe arborele principal se vor monta maxim două roţi.
Reţele structurale anormale (modificate)
Cel puţin un indice s x ≠ indice s i format conform regulilor.
Se practică două tipuri de modificări:
- reţele cu turaţii suprapuse;
- reţele cu turaţii în serie geometrică dublă.
n
i i ⋅i ⋅ ... ⋅ i R max ∑ si ⋅( pi −1) k
Rn = max = 1max 2 max = ϕ i =1 = ϕ q −1 ⇒ q = 1 + ∑ s i ⋅ ( p i − 1)
i min i1min ⋅ i 2 min ⋅ ... ⋅ i R min 1

Modificările se fac la arborele de ieşire k rezultând q ' turaţii pentru un nou indice
s k → s x pentru primul factor din ecuaţia structurală.
q − q ' = ( p k − 1) ⋅ ( s k − s x )
q − q'
s x = sk −
pk − 1
a) Reţele cu v turaţii suprapuse
v'
s x = sk −
pk − 1
 50

Exemplul 1:
q = 18; q ' = 15 ⇒ v = 3
3
sx = 9 − =6
2 −1
 51

Exemplul 2:
q = 18; q ' = 16 ⇒ v = 2
2
sx = 6 − =5
3 −1
 52

b) Reţele cu w turaţii în S.G. dublă

- numărul turaţiilor duble w este totdeauna par;
- noul indice s x va fi totdeauna fracţionar.
w − pk + 1
s x = sk −
2 ⋅ ( p k − 1)

Exemplu 1:
w = 6; p k = 2
6 − 2 +1
sx = 9 − = 6.5
2 ⋅ (2 − 1)
 53

Exemplul 2:
w = 8; p k = 3
8 − 3+1
sx = 6 − = 4.5
2 ⋅ (3 − 1)

Cutii de viteze combinate

În scopul capacităţii de reglare, CR cutiile de viteze se combină cu:
1. cu roţi de schimb;
2. cu motoare electrice cu mai multe turaţii;
3. cu variatori continui de turaţii;
4. cu intermediară.
1. Cutii de viteze combinate cu roţi de schimb

k
q1 = p is × p rs ⇒ s r = π ⋅ p i
i r i =1
p r - numărul de rapoarte diferite realizate de RS.
 54

B1
2 2
i max A1  B1   2
Rnr = = =  =  =4
i min A1  A1  1
B1
Dar
Rnr = ϕ sr ⋅( pr −1) ≤ 4 ⇒ prin logaritmare,
x
lg 4
s r ⋅ ( p r − 1) ≤ ≤ 12 / x, lg 4 = 0.6, lg ϕ = lg 10 20
lg ϕ
 55

Criteriul funcţional
Raţia ϕ  x  s r ⋅ ( p r − 1)
 
x ⋅ 10 20 
 
 
1.12 1 12
1.25 2 6
1.40 3 4
1.60 4 3
2.00 6 2

Reţea combinată cu roţi de schimb

Reţelele şi diagramele RS sunt simetrice. Modificarea se face la indicele s r la
factorul
p r . Noul indice s x se calculează cu relaţiile generale în care se înlocuiesc valorile s r şi
p r în loc de s k şi p k .
Repartizarea turaţiilor suprapuse şi în S.G. dublă este diferită pentru că RS sunt
înaintea C.V.

2. C.V. combinate cu motoare electrice cu mai multe turaţii

60 ⋅ ν
n0 = ,ν − frecventa, p − numarul de perechi de poli
p
60 ⋅ ν
nk = → S .G. cu ratia ϕ E = 2
pk
3000; 1500; 750; 375... nominală
2800; 1400; 710; 355... turaţia în sarcină.
Ecuaţia structurală:
 56
q1 = π ⋅ p is × 2 ⋅ s E
i

 p E = 2 (doua turatii)

 ϕe = 2

Din ecuaţie:
s E = π ⋅ p i şi ϕ E = ϕ sE ⋅( pE −2 ) ⇒ ϕ E = ϕ sE
lg ϕ E lg 2
sE = = , s E = 0.3 ⋅ x
lg ϕ 1
x
Indici electrici
ϕ ϕ 20 = 1.12 ϕ10 = 1.25 ϕ 20 / 3 = 1.4 ϕ 5 = 1.6 ϕ 20 / 6 = 2
sE 6 3 2 1.5* 1
 57

a) b) c)

Concluzie: La formarea indicilor trebuie avut în vedere ca primul indice egal cu s E

să fie ataşat ultimului factor care va fi obligatoriu 2.

Modificarea cutiilor se poate face la fel ca în cazul general al C.V. simple (fig. a,b,c).
3. C.V. combinate cu variatori continui de turaţii
Variatori continui de turaţii sunt considerate motoarele de antrenare. Acestea pot
fi:
motoare electrice de curent continuu cc, motoare electrice cu reglarea turaţiei în frecvenţă,
motoare hidraulice rotative sau motoare cu ardere internă (ca la autovehicule).

Raportul de reglare Rv este de obicei mic, comparabil cu raţia ϕ a C.V.

C.V. se proiectează în de variator, se stabilesc q şi ϕ.
lg Rn
q = int r. ⋅ +1
log Rv
1
ϕ = (R n ) q

4. C.V. (combinat) cu intermediară

 58

n"q n" q 1
iI = = =
n' q n"q ⋅ϕ q ϕq
a ' b' 1
dar i I = ⋅ şi i Im inim = ⇒ ϕ q ≤ 16
a" b" 16
Numărul maxim q de turaţii ale C.V. ce se poate combina cu intermediară depinde
de raţia ϕ :
lg 16 20 1
q max = = 1.2 ⋅ , lg 16 = 1.2, lg ϕ =
lg ϕ x x

Numărul maxim al turaţiei directe

 59

ϕ x Valoarea q max
X (ϕ = 10 20 )
ϕ 20 1 1.12 24
ϕ 20 / 2 2 1.25 12
ϕ 20 / 3 3 1.4 8
ϕ 20 / 4 4 1.6 6
ϕ 20 / 6 6 2.0 4
- Raportul de reglare la intermediară:
n' q n"q ⋅ϕ q
R nI = = = ϕ 2q −1 ;
n"1 n"1
- Ecuaţia structurală:
q '1 = 2 ⋅ s I × π ⋅ p is ⇒ s I = p k ⋅ s k
i
Reţelele cu intermediară modificate se vor obţine determinând noul indice s I cu
relaţiile
obişnuite pentru p I = 2 şi s I = q .
Exemplu: ν = 2 turaţii suprapuse
Reţeaua 121 = 2 6 × 3 2 × 21 ⇒ s x = 6 − 2 = 4
4 −1
Pentru S.G. dublă cu w = 4 ⇒ s x = 6 − = 4.5
2

9. Elaborarea diagramei de turaţii

Reprezentarea asimetrică a schemei structurale optime:

_
- abscisele în coordonate logaritmice normate cu ϕ (log ϕ ) .
Date:
- ecuaţia structurală şi reţeaua structural optime;
 60
_
- raţia ϕ şi ϕ a turaţiilor de ieşire;
- domeniul turaţiilor de ieşire n1 ...n q ;
- n 0 turaţia motorului de antrenare (n intrare).

n
Se calculează : iT min = i Im in ⋅ i I Im in ⋅ ... ⋅ i R min = 1 .
n0
Ordonarea rapoartelor minime se poate face înserie geometrică sau în serie de
pătrate.
S.G. S.P.
i1 = ϕ − x i1 = ϕ − x
i 2 = ϕ − x −1 i2 = ϕ −2 x
... ...
( k −1)
i k = ϕ − x − k +1 ik = ϕ − x2
iT = ϕ −α = ϕ −(1+ 2+3+...+ k −1)
k −1
iT = ϕ −α = ϕ − x⋅[1+ 2+ 4+8+...+ 2 ]

1 1
2 1− 3 2 1- 2
 
α : 3 ex. α = 18 2 − 6 α :  4 ex. α = 18 2 - 5
4 3−9 8 4 - 11
 
... ...
 61

a)

b)

Exemplu:
ϕ −3  ϕ −2
 −6  −5
a) S.G. i min ϕ b) S.P. i min  ϕ
ϕ −9 ϕ −11
 
Determinarea numerelor de dinţi ai roţilor din C.V.
 62

z '1 z' z' p

i1 = ; i 2 = 2 ;...i p =
z"1 z" 2 z" p
Condiţii:
1. A=ct., aceeaşi distanţă între axe;
2. z1 ...z p ∈ N şi z ≥ 17 ;
3. ε z = z '1 + z"1 = ... = z ' p + z" p ≤ 120
m ⋅ ( z '1 + z"1 ) m 2 ⋅ ( z ' 2 + z" 2 ) m p ⋅ ( z ' p + z" p )
A= 1 = = ... = = ct
2 cos β1 2 cos β 2 2 cos β P
Dacă se adoptă acelaşi modul m şi dantură dreaptă
β = 0 → cos β = 1 ⇒ ε z = z ' k + z" k = ct
Teoretic, problema găsirii unui raport de numere întregi ; z ' / z" (număr raţional)
i
care aproximează cel mai bine un număr iraţional ; 10 k a fost semnalată de Diofant.
Matematic se formulează ca rezolvarea ecuaţiei de gradul I cu două necunoscute şi
coeficienţi numere întregi. Recomandarea: găsirea unei soluţii prin încercări.
Metoda originală de rezolvare: C.P.
a) Planul discret;
b) Domeniul soluţiilor;
c) Domeniul A – numere iraţionale;
d) Soluţiile practic posibile;
e) Extragerea soluţiilor;
f) Ordonarea soluţiilor;
g) Reglarea cu 4 roţi;
h) Toate soluţiile i ± ∆i ;
 63
i) 100.000 rapoarte de transmisie;
j) Cutii cu 2 arbori cu variatori;
k) F.D. cu productivitate mare.
Metode complementare:
1. Metoda angrenajelor cu dantură corijată (deplasată).
z' j
Dacă aparţine un raport i j = cu eroare mai mică, dar cu ε z diferită, distanţa
z" j
între axe poate fi compensată prin deplasare de profil.
2. Metoda angrenajelor cu module diferite.
m ⋅ε ⋅ z m j ⋅ε ⋅ z j ε ⋅z
A= = ⇒mj = ⋅ m ⇒ m jSTAS
2 2 ε ⋅zj
3. Metoda angrenajelor cu dantură înclinată
m
Modulul aparent (axial) m aj =
cos β j
1 ε ⋅zj
m aj = ⇒ cos β j = ≤ 1, ε ⋅ z j ≤ ε ⋅ z
ε ⋅zj ε ⋅z
ε ⋅ z min
Probleme specifice în C.V.
1. Problema trecerii baladorului
m ⋅ ( z ' 3 +2) m ⋅ ( z"2 +2) m ⋅ ( z ' 3 + z"3 )
R' e3 + R"e2 ≤ A; + ≤
2 2 2
z"2 +4 ≤ z"3 ⇒ z"3 − z" 2 ≥ 4
2. Problema tăierii arborilor ε I ⋅ z − ε II ⋅ z ≤ 25

9. CALCULUL NUMERELOR DE DINŢI

Condiţii;
- numerele de dinţi, z ai roţilor trebuie să fie întregi şi pozitive, mai mari decât 17.
- suma de z = z1 + z11 = constant,
- rapoartele de transmitere determinate teoretic sunt numere iraţionale, 10k/20 ,
- rapoartele de transmitere determinate practic sunt numere raţionale, z1 / z11 .
Concluzia:
Se va căuta numărul raţional cel mai apropiat de un număr iraţional dat.

Pentru studiul problemei se face apel la geometria discretă definită în planul discret
prezentat în figura 101.
 64

Fig.101. Planul discret

Planul discret este definit prin puncte de coordonate numere întregi. Ne interesează
dreptele:
--d0 ce trec prin origine şi cel puţin un punct M,
--ds paralele cu a doua bisectoare, toate punctele ei au aceeaşi sumă a coordonatelor, egală
cu tăieturile, z1 + z11 = constant .
--prima bisectoare este element de simetrie, punctele simetrice au coordonatele inversate.

Dreptele d0 sunt asociate mulţimii numerelor raţionale, fiecărui punct M îi corespunde un

raport de transmitere z1 / z11

Rapoartele de transmitere din cutiile de viteze sunt limitate între 1 / 4 şi 2 / 1. Ţinând cont
şi de simetria faţă de prima bisectoare, rezultă că din planul discret este suficient să reţinem
numai domeniul între rapoartele i = 1 / 4 şi i = 1 / 1, respectiv între sumele de dinţi Sz = 34 şi Sz
= 120 ,cu z mai mari decât 17 dinţi; domeniul prezentat în figura 102. În acest domeniu sunt
2446 rapoarte.
 65

Fig.102.Planul discret asociat rapoartelor de transmitere.

În lucrarea de faţă autorul prezintă o metodă proprie, originală bazată pe analogia dintre
planul discret şi mulţimile rapoartelor de transmitere.
Dacă se inversează datele problemei determinării numerelor de dinţi se pot face unele
observaţii utile:
a) Orice soluţie căutată pentru rapoartele din aceeaşi grupă trebuie să poată fi
reprezentată prin puncte de pe aceeaşi dreaptă ds
b) Pentru domeniul din figura 102 delimitat de pătratul A, reprezentat în figura 103,
sunt trasate şi dreptele corespunzătoare rapoartelor teoretice (puteri întregi ale
raţiei ) Se observă că nu trece prin nici un punct al planului discret; rapoartele
teoretice şi practice nu pot fi egale,
c) Fiecare sumă de z (dreaptă ds ) conţine două puncte alăturate unui raport teoretic.
Apare posibilitatea determinării rapoartelor practice cele mai apropiate de cel
teoretic pentru fiecare sumă de z,
d) Pentru un număr finit de rapoarte teoretice impuse se pot găsi toate soluţiile în
funcţie de sumele Sz ce sunt în domeniul de definiţie.

Tabelul 101 prezintă toate soluţiile practic posibile. Sunt notate z1 (nr. de dinţi ai roţii
conducătoare) şi eroarea relativă amplificată cu 106 ,Di pentru fiecare sumă de z şi puterile
întregi ale raţiei normalizate.
 66

Fig.103. Porţiunea A din planul discret.

Etapele determinării numerelor de dinţi:

a) identificarea coloanelor din tabel corespunzătoare rapoartelor teoretice, (tabelul 101)
b) notarea erorii celei mai mari pentru fiecare Sz (tabelul 102)
c) ordonarea şirului după eroarea maximă, Di crescător,
d) se reţin primele cinci-şase soluţii şi
e) se completează cu roţile conduse, z11 = Sz – z1 .

Aceste operaţii se pot face şi pe calculator rezultând tabelele 102 şi 103.

67
68
69
70
71
72
 73

2. TESTE DE AUTOEVALUARE

Ce mărimi se reglează în lanţurile cinematice?

Cum se ordonează mărimile de ieşire?
Prin ce se deosebesc seriile geometrice de seriile aritmetice?
Ce este ecuaţia structurală?
Scrieţi şase ecuaţii pentru cutia cu 27 = 3 x 3 x3.
Ce este reţeaua structurală?
Desenaţi reţeaua structurală pentru ecuaţia: 24(1) = 26 x 26 x 32 x 21
Care sunt modificările cutiilor de viteze?
Cu ce se pot combina cutiile de viteze?
Care sunt etapele de calcul pentru numerele de dinţi ai roţilor din cutiile de viteze?