Pasol Carmen Maria-Anul III B AMG

PEDAGOGIA SI SISTEMUL STIINTELOR PEDAGOGICE

1. INTRODUCERE - STATUL PEDAGOGIEI CA STIINTA

Educatia reprezinta unul dintre domeniile de cunoastere cu mari implicatii in vastul

proces al dezvoltarii umane si sociale. Se contureaza ca un fapt pluridimensional, aflat sub
incidenta abordarilor din domenii conexe:filosofie, sociologie, psihologie, biologie,
antropologie, economie, politologie, igiena etc.

Pedagogia este stiinta educatiei, care studiaza esenta si trasaturile fenomenului

educational, scopul si sarcinile educatiei, valoarea si limitele ei, continutul, principiile,
metodele si formele de desfasurare a proceselor educationale.

Statutul pedagogiei de stiinta a educatiei reflecta complexitatea obiectului de cercetare

(activitatea de formare si dezvoltare permanenta a personalitatii umane) analizat din diferite
perspective istorice si metodologice. Majoritatea specialistilor afirma ca, desi pedagogia se
infatiseaza ca o tehnica si chiar ca o arta (in cazul celor mai talentati dintre educatori) atunci
cand ne referim la dimensiunea sa practic-aplicativa, ea a atins maturitatea epistemica a unei
stiinte de sine statatoare, indeplinind toate rigorile: are ca obiect de studiu fenomenul educativ
si toate datele empirice si teoretice despre acest proces; dispune de metode specifice sau
adaptate de investigare si explicare a proceselor educative; aspira la sistematizarea si
rationalizarea domeniului educational prin determinarea de norme si legi (principiile
pedagogice) si prin constituirea unui corpus unitar de concepte si teorii.

Pedagogia este considerata o disciplina descriptiva (analizeaza situatia existenta in

invatamant, "ceea ce este"), prescriptiva (prezinta "ce ar trebui sa fie") si normativa (prezinta
principiile ce trebuie aplicate in invatamant, "cum trebuie procedat").

Din perspectiva epistemologica, pedagogia este:

· stiinta umana (alaturi de economie, antropologie, geografie, etnologie, istorie,
politologie, psihologie, filozofie, care au ca obiect de cercetare activitatea umana);
· stiinta sociala (alaturi de sociologie, etnologie, antropologie sociala, demografie,
psihologie sociala, care studiaza comunitatea umana la nivel macrostructural

1
 Pasol Carmen Maria-Anul III B AMG

si microstructural);

· stiinta a comunicarii (alaturi de filologie, lingvistica, semiologie, care analizeaza

raporturile de informare si de formare realizabile in diferitele contexte socio-
umane prin rationalizarea actiunii in sens teleologic (prin raportare la scop) si
tehnologic (prin interactiunea subiect-obiect).

2. RAPORTURILE PEDAGOGIEI CU ALTE STIINTE

Sfera de interdisciplinaritate a pedagogiei include raporturi de cooperare stiintifica in

special cu biologia, psihologia, antropologia, sociologia, logica si nu in ultimul rand
cu filosofia.
a) Relatia pedagogie-biologie are drept suport necesitatea studierii atat a naturii
organice a dezvoltarii si a bazelor neurofiziologice ale vietii psihice cat si a influentelor
educatiei asupra dezvoltarii morfofiziologice.
Educatia, in calitatea sa de actiune modelatoare a personalitatii umane nu poate face
abstractie de ereditate ca factor al dezvoltarii ontogenetice si ca premisa naturala a dezvoltarii.
Asa dupa cum sublinia E. Planchard, in ultima instanta pedagogia trebuie sa contribuie
esential la conturarea unui mediu adecvat maturizarii si dezvoltarii, climat in masura "sa
permita vietii sa se manifeste cu maximum de intensitate si usurinta.
Eficienta actiunii educationale depinde, printre altele, de intelegerea corecta si exacta a
functionalitatii organismului uman si a conditiilor biologice ale educatiei (de exemplu, rolul
maturizarii biologice in dezvoltarea intelectuala, la surprinderea conditiilor in care
plasticitatea nervoasa poate fi optim utilizata si la limitele acesteia, la aspectele privind igiena
activitatii mintale etc).
b) La randul sau, relatia pedagogie-psihologie are la baza in primul rand
necesitatea cunoasterii in detaliu a personalitatii umane si a componentelor sale, cunoscut
fiind faptul ca finalitatea oricarui demers educativ vizeaza, implicit sau explicit, restructurarea
acesteia in conformitate cu un ideal educational anterior precizat.
Cunoasterea stadialitatii dezvoltarii intelectuale sau morale reprezinta un element
central in proiectarea unor strategii instructiv-educative adecvate nivelului elevilor si astfel
capabile sa conduca la producerea unor modificari in sens pozitiv si pe termen lung a
personalitatii acestora.

2
 Pasol Carmen Maria-Anul III B AMG

Un alt aspect al relatiei pedagogie-psihologie este legat de surprinderea si valorificarea

determinarii psihologice a situatiilor educationale, de constientizarea mecanismelor ce
ghideaza si faciliteaza o invatare eficienta, luandu-se astfel in calcul datele oferite de
psihologie cu privire la dezvoltarea limbajului, gandirii, memoriei, imaginatiei etc.
Pedagogia ca stiinta a educatiei este profund si direct preocupata si de posibilitatile
acesteia de a grabi, facilita sau potenta insasi evolutia psihicului subiectului uman.
c) Antropologia, ca stiinta preocupata de originea omului si influentele de factura
socio-culturala asupra variabilitatii biologice si psihologice a indivizilor, ofera pedagogiei
teorii si date empirice importante din punctul de vedere al unei adecvari cat mai bune a
sistemelor si strategiilor educationale la specificul diverselor arealuri culturale de existenta a
omenirii.
d) Raportul pedagogie-sociologie trebuie inteles in contextul mai larg al descifrarii
masurii si modului in care dezvoltarea ontogenetica este determinata, alaturi de educatie, de
catre factorii de mediu.
Modului in care factorii de mediu in ansamblul lor contribuie la realizarea unei actiuni
educationale eficiente, respectiv rolul familiei sau a altor institutii sociale in constituirea si
devenirea personalitatii umane.
Aportul de cunoastere adus de sociologie in sfera pedagogiei se concretizeaza si in
ceea ce priveste furnizarea unor date si teorii in masura sa asigure functionarea eficienta a
scolii ca organizatie. Scoala, ca factor educational institutionalizat este o organizatie care
invata si produce invatare. Specificul ei decurge din faptul ca ea este investita de catre
societate cu functia de a produce invatare si isi structureaza ansamblul componentelor
organizationale si functionale predominant in raport aceasta directie (Paun, E., 1999, p.75).
Relatia de interdisciplinaritate existenta intre pedagogie si sociologie este determinata
si de faptul ca, in esenta sa, actiunea educativa este una eminamente sociala. Ne referim in
acest context nu numai la realitatea ca educatia este desfasurata in cadrele societatii ci si la
constatarea ca finalitatile educationale reflecta, in ultima instanta, solicitarile de moment ale
acesteia. Intelegerea corecta a realitatii sociale in care se deruleaza procesul instructiv-
educativ contribuie in mod semnificativ la o mai buna armonizare si pliere a fenomenului
educational la aspiratiile de moment sau de perspectiva ale societatii.
e) Raportul de interdisciplinaritate instituit intre pedagogie si logica se obiectiveaza
la doua niveluri distincte dar corelate: nivelul discursului teoretic al pedagogiei ca stiinta si
nivelul demersului educational ca actiune efectiva. Teoria, principiile si legitatile pedagogiei
sunt concepute si organizate astfel incat sa respecte conditia epistemologica a consistentei
3
 Pasol Carmen Maria-Anul III B AMG

logice interne, respectiv a structurarii adecvate din acest punct de vedere a limbajului si
terminologiei pedagogice.
Interferenta pedagogiei cu domeniul logicii se realizeaza si in ceea ce priveste
articularea logica si non-contradictorie a mesajelor educationale. Strategiile de predare
presupun astfel, pe de o parte, o transpunere adecvata si eficienta a teoriei pedagogice la
nivelul concret al realitatii educationale la care aceasta face referire iar pe de alta parte,
combinarea optima a criteriilor de natura psiho-pedagogica cu cele de factura logico-
stiintifica in selectarea, organizarea si transmiterea continuturilor instructiv-educative.
Implicatiile logicii se fac astfel simtite in pedagogie incepand cu problematica generala a
constructiei discursului si argumentarii sale teoretice si terminand cu aspecte practic-
aplicative ca formarea notiunilor, insusirea strategiilor de rezolvare a problemelor sau
optimizarea efortului de invatare si memorare depus de catre elev.
f) La randul sau, relatia pedagogie-filosofie confera actiunii educationale o
perspectiva sistemica, integratoare, cu privire la realitatea umana si contribuie la o mai buna
definire si incadrare a finalitatilor educatiei in contextul socio-cultural general al existentei
umane. Ca urmare a cooperarii epistemologice cu filosofia, pedagogia beneficiaza si de un
suport conceptual adecvat corelarii si interpretarii integrative si unificatoare a diferitelor
orientari si curente existente cu privire la modul de concepere al instructiei si educatiei.
g) Relatia pedagogiei cu ecologia (ecologia = stiinta ecosistemelor, a interactiunii
om-mediu; prin continut si finalitati, una dintre directiile formarii omului este educatia
ecologica; o problema a pedagogiei este ecologia relatiilor umane);
h) Relatia pedagogiei cu lingvistica (lingvistica = stiinta limbii si a legilor ei de
dezvoltare; exista relatii si cu psiholingvistica prin problematica explicarii constituirii si
educarii limbajului, a insusirii limbajului stiintific, tehnic, artistic, prin problematica corectarii
defectelor de vorbire - logopedia);
i) Relatia pedagogiei cu medicina (medicina = stiinta conservarii si restabilirii
sanatatii oamenilor si animalelor; pedagogia se interfereaza cu medicina prin teoria si practica
de terapie medicala ca act de relatie medic-pacient si prin teoria si practica de terapie
educationala in cazul deficientelor senzoriale, motorii, psihice, comportamentale).
j) Relatia pedagogiei cu politologia (politologia = stiinta politicii, a organizarii
politice a societatii, a puterii politice; pedagogia se intalneste cu acest domeniu atat in plan
teoretic cat si in cel practic. Educatia politica este o dimensiune a personalitatii omului
modern . Pedagogia selecteaza continutul, stabileste metodele si formele corespunzatoare de
realizare a educatiei politice).
4
 Pasol Carmen Maria-Anul III B AMG

k) Relatia pedagogiei cu dreptul (dreptul = stiinta reglementarii relatiilor juridice

dintre oameni, dintre oameni si institutii, dintre state; pedagogia se interfereaza cu acest
domeniu sub aspectul teoriei si practicii de organizare a invatamantului si educatiei pe baze
juridice, legislatia invatamantului fiind in concordanta cu sistemul juridic al societatii si cu
legislatia internationala care reglementeaza dreptul la educatie).
l) Relatia pedagogiei cu etica (etica = disciplina filosofica ce studiaza teoria si
practica moralei, normele, legile si valorile morale; pedagogia se interfereaza mai ales prin
teoria si practica educatiei morale);
m) Relatia pedagogiei cu estetica (estetica = disciplina filosofica ce studiaza esenta,
legitatile, categoriile fenomenului estetic natural, social, al artei, atitudinile de reflectare,
contemplare, valorizare si creare a fenomenului estetic. Pedagogia are nevoie de acestea
pentru a fundamenta continutul si modalitatile de realizare a educatiei estetice);
n) Relatia pedagogiei cu istoria (cu istoria pedagogia se afla in relatie pentru ca
studiul fenomenelor istorice se coreleaza constant cu analize de ordin cultural, educational;
pentru istoria pedagogiei).
o) Relatia pedagogiei cu religia ( in relatie cu religia, pedagogia preia reperele
dobandirii unei vieti spirituale derivate din legatura mistica dintre om si autoritatea
transcendentala prin cunostinte, trairi si practici religioase);
p) Relatia pedagogiei cu semiotica (pedagogia asimileaza acceptiunile conceptelor de
sens si semnificatie, proces comunicativ, modelare, algoritm/algoritmizare);
q) Relatia pedagogiei cu matematica (pedagogia isi argumenteaza rezultatele
cantitative ale cercetarii stiintifice prin metodele statistico-matematice);
r) Relatia pedagogiei cu informatica (relatia pedagogiei cu informatica permite
conceperea unui invatamant programat de inalta eficienta, a unor soft-uri educationale, poate
asigura diferentierea si individualizarea instruirii prin instruirea asistata de calculator);
s) Relatia pedagogiei cu cibernetica (procesul de invatamant este un sistem
cibernetic-deschis, dinamic, informational, autoreglabil, perfectionarea lui depinde de
calitatea intrarilor (input), de starea sistemului, de reglarea iesirilor (output));
t) Relatia pedagogiei cu tehnica (invatamantul scolar, dar si cel profesional (medical,
militar etc.) beneficiaza de folosirea tehnologiei in procesul de instruire si educatie).

5
 Pasol Carmen Maria-Anul III B AMG

Concluzii:
Educatia, in calitatea sa de obiect al pedagogiei ca stiinta, reprezinta una dintre cele
mai importante modalitati de validare efectiva a discursurilor teoretice propuse de biologie,
psihologie, sociologie, antropologie, logica sau filosofie.

3. SISTEMUL STIINTELOR PEDAGOGICE

Stiintele pedagogice/educatiei reprezinta ansamblul disciplinelor teoretice si practice

care studiaza activitatea de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane, prin
strategii si mijloace de cercetare specifice.

Pedagogia reprezinta stiinta de sinteza a educatiei, iar procesul dezvoltarii sale interne
a condus la constituirea disciplinelor pedagogice sau a ramurilor pedagogiei.

Saltul de la pedagogie la stiintele pedagogice/educatiei s-a realizat de-a lungul unui

proces istoric.

Bibliografie:

1. http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/PEDAGOGIA-SI-SISTEMUL-
STIINTEL59.php
2. https://www.scribd.com/doc/136959559/sistemul-stiintelor-educatiei