MIHAIL SADOVEANU

DEMONUL
TINEREIII
0 '14 A N
cl

ED4TIA I
;

cl

..L

- EDIT UR A
,,CARTEA ROM A"
BUCURE$T1
www.dacoromanica.ro
99.568 -998
 CArti Hustrate
pentru

BibliofiliEditate de

99Cartea Romdneasca"
Lei

Brdlescu-VoineVi Al. I. Neculaittt Minciun6; . . 300

Cu minunate plane in culori.
Creangd I. Povestea lui HarapAlb 75
Cu admirabiie desemnuri de Stoica.
Dante. Infernul. Cu numeroase ilustratii . . . . 250
Traducere de G. G0014.0. Editie ingrijita de Prof. R. Ortiz.
Dante. Purgatoriul. Cu stampe originate . . . 256
Traducere de G. Coqba.c.Editie ingrijia de Prof. R. Ortiz.
Olszewski G. Stampe din coleotia sa
Reproducer' in oulori.
Regina Maria. Pove§ti 250
Cu splendide ilustratii in culori.
Tafrali 0. IndrunAri culturale 350
Cu numeroase plane, reproducer' dup6 monu-
mentele noastre artistice.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL SADOVEANU

DEMONUL TERM
ROMAN

EDITURF1 CARTER ROMANERSC.A", BUCURE5T1

29.563/111.-928.

www.dacoromanica.ro
DEMO:14UL TINERETII

www.dacoromanica.ro
 Lill G. Ibrciileanu.

Pacand putintel popas in Targu-Nearntului,

Petru Voievod-Mu§at a abatut cu sotiile sale
boieri §i o§teni catra Cetate, uncle pu§ca§ii din
Vanatori au inaltat praporele pe ziduri §i au
dat glas din surle. Dupa aceia au trecnt apa
Ozanei, muind pans la genunchi picioarele cailori
§'au razbatut la dumbrava cea mare de stejari
care se chiama Brani§te. Acolo se lumina un
loc dezmierdat al albinelor §'al aprioarelor,
§i'n lunca apei uneori i§i aduceau §i zambroaicele
viteii la pa§unea de toamna. De-acolo incep
muntii sä se zirntuiasca ; §i s'auzeau clopotele
dela o sihastrie veche de pe Nemti§or. Coborind
in singuratate, diva chemarea clopotelor, §i
gasind pace ca pe un alt taram, §i mireazma
de fanat ca o tamaie, a hotAritDomnul sa inalte
ziduri de piatra, sala§uri noua pentru monahi,
in locul celor arse §i pustiite. Din veac in veac
cladirea a ramas in picioare, inoindu-se dupa
urgii §i pojaruri ; sin gropnitile ei se odihnesc
monahi de rand, arhierei §i fete domne§ti :
intre altii *tefan-Voievod, feciorul lui Alexandru-
Voievod Bbitranul, taiat de uu nepot al sau
Roman ; §i Teoctist, mitropolitul lui Stefan
Voievod-cel-Mare ; §i sfautul Paisie Malorosianul ;

www.dacoromanica.ro
6 MIHAIr, SXDOVEANU

si Calipso Greaca, fecioara, care si-a cufundat

aici tineretele si firea ei femeiasca in rasa de
schivnic, de nimeni cunoscuta, de nimeni stiuta,
fara decat numai de Dumnezeu, pang la ceasul
izbavirii sale. Icoana cea mare facatoare de
minuni cu pruncul, zugravita de sfantul Luca
evanghelistul si clarulta Orli Moldovei de catra
Ion Paleologu, Imparatul dela Bizant, se afla
si astazi aici, p5.zind sfantul local de toata
mania si priniejdia in veacuri ; iar odoarele sale
de our si nestemate, daruite de Jupiinese,
poanme si Imparatese, o impodobesc si astazi
la zilele mari ale Sfintiei-sale.
Petru-Voievod-Musat si unii cneji ai sai au
pus sa se ridice, din barne de brad, case cu
cerdac in jurul Cetatuii, pentru odiltua for de
vara si pentru petrecerile la vanatoare. Acele
case si cerdacuri risipindu-se de vechime on
de foc, s'au ridicat altele care s'acele s'au pra-
padit altele din nou inaltandu-se, cu anii si
ra'ndurile de boieri si de Inouahi, ca la toate
sfintele mandstiri ale acestor munti pang in
zilele de acum.
Catra aceasta binecuvantata Cetate a lui
Dumnezeu si la aceste casute albe boieresti cu
cerdacul for nelipsit, s'au deprinS de mult
Moldovenii dela Iasi si din alte targuri sa vie
sa-si petreaca tihna verii. Si venind aici, fac
tori drumul pe care 1-a facut odinioara Petru-
Vcda-Musat, pe subt Cetate, peste apa Ozanei,
si prin dumbrava dela Braniste. Carturari Si

www.dacoromanica.ro
 IMWONUL TIN13,12.ErIT
7

boiernasi au trecut astfel si'n acest veac, fin

preajma ruinilor Cetatii cavalerilor Ioaniti, au
murmurat acel cantec traganat i melancolic :
Pe o sicinca neagra, intr'un vechitt caslel...
Toti 1-au murmurat plangand, caci din firea
for Moldovenii stint supusi blastamului slab5.-
ciunii fi usuratatii. Ffind robi ai amintirilpr
i amintirile venind totdeauna din trecut si
depe morminte, foarte iute varsa ei lacrimi ;
dupd cum tot asa de rapede uita si se veselesc.
Alegandu-mi deasemenea si eu, aici, popas
ai linitii mele, in pacea Mandstirii Neamtului,
intro casuta cu cerdac, m'am induiosat ca toti,
pe urmele lui Petru-Voda ; apoi, venindu-mi in
fire, am. scris aceasta fantazie de vara, pe care
ti-o inchin ca unui bun prietin, si mai ales ca
unuia care ai suspinat mai mult decat not tori
in aceasta incantata grading a suvenirelor.

www.dacoromanica.ro
 I.

Ca azi va li ziva de mine,

Ca mdni toll anii s'or urm-a..."

La ora 4, s'aude toaca la Manastirea Nearn-

tului : e soarele la toad., dupa cum spun
taranii. Apoi suna clopotele intaiu cele mici,
ca ni*te fiinte care intreaba daca au voie sa
trimeata veste in vai §i'n plaiurile muntilor.
Puncteaza subtire pacea, rar. Dupa fiecare
lovitura, la arcadele clopotnitei par a juca o
clipa mutripare ingrijate de copii strain §i
neexistenti, care totu§i se vad in zugravelile
afumate ale iconostasurilor de jos. Atunci las-
tunii fac ocoluri mai numeroase §i acrobatli
mai gra:bite in preajma zidurilor *i raspund
§i ei cu o gama de sonuri fine -- lasand parca
A. curga din gt4ele for catifelate prundi§or
sferic in cupe de cristal. Mutrirarele neexistente
dispar, caci un clopot mai mare a nascut o
not/ grava din alts familie de sunete. i indata
dupa aceia se armonizeaza cu el murmurul
impuniltor al chimvalelor batrane. La arcurile
de umbra ale clopotnitei apar alte chipuri din
icoane terse linii vaporoase, cu barbi §i plete
de Am. Tree numai cat tine fractiunea unei

www.dacoromanica.ro
JO MIHAIL SADOVEANU

secunde, cgci priinblarea musafirilor de varg,

cu haine europene, prin plata de subt turn,
nu-i intereseaza.
Se agita nesimjit in jurul clopotelor si'n cotloa-
nele liliecilor, cetind si recunoscand urine si
semne din alte zile, dela binecredinciosii voievozi
simonahi care au cladit s; au infrumusetat in
veacuri sfantul acesta local.
Clopotarii cei vii in carne si oase, care fac
sa,' sune cu brave tarn vechile arairni, isi impli-
nese slujba cu gravitate si abseira, fara a privi
luniea de azi, fara a simti umbrele sunetelor
sau sufletele clopotelor. Simtesc inconstient ca
ei sunt intro faza efemera si fara valoare. Ili
vor fi implinit menirea numai cand se vor
integra in tot ce-i arrnonios aici : vibrari, las-
tuni, lumina si mireazina, peisagiu de brazi,
ziduri sfinte. Pand atunci isi due ca o povara
saraca si trista ucenicie in aceasta fnsela-
toare lume, asteptand altceva. Stau la poarta
unui vis si trimit intr'acolo chemarile acestea.
De o suta de ani, de o mie de ani, de niai multe
on pe zi si pe noapte perindandu-se sus la
clopote, perindandu-se jos la strane, ramanand
aceleasi umbre negre, schimbandu-si numai
numele, monahi nemuritori.
S'au pripasit pe-aici, prin uncle case, si circula
pe drumuri 5i carari, oameni din alts parte,
cu totul indiferenti peisagiului, bisericilor si
clopotelor. E adevarat ea mananca, rad, petrec
5i se due in primblare pang. la Izvorul Tdina-

www.dacoromanica.ro
 131-4:1NIONTI, TIMFMETII II

duirii. Asta insa nu-i ceva serios, caci padurea,

casi zidurile, nu-i accepts ; iar izvorului de apa
neagra ii -ice in realitate Puturosu, Si nitnai
pentru ce,ti strain.i si-a pus porecla.
Cand bat clopotele ceh- marunrLele, ies ve%,e-
ritele in poienile clela marginea codrului. Se
zbeguiesc cu mare vioiciune, caci muzica aceasta-i
pentru dansele. Cum incep murmurele grave
ale chimvalelor, se opresc din joc, se aseaza
pe pamatufurile cozilor si osculta.' cuminti si
deceptionate. Dar dupa ce ornicul melodic al
muntilor facet pauza, ca sä cads peste
pripoare si peste colnice unval de tacere rnareata.,
clopotele cele malunte iar pornesc si veveritele
incep din nou sa joac' tt sa haraie cu bucurie.
Raman dupa aceia iarasi inselatP, a doua oars,
s'a treia oars. Cad si veverijele n'au minte
destu15., casi oamenii.
S'au aratat pe carare cateva costume evro-
pienqti. Veveritele rasar din starea for de filo-
sofie, fac sarituri agile, plutesc pe cozi, cu labu-
tele intinse si ghierutele rasfirate : le imbra-
tiseaza si be ascund brazii. Si ele, casi Puturosu,
nu vor sa aiba de-aface cu strainii. Europenii
de-altminteri nici nu le-au observat : vorbesc
cu glasuri taxi, intrebuinteaza vocabule ciudate,
preocupati de chestii foarte mari si foarte nein-
semnate.
Nu departe de ctitoria veche, dupa ce
treci o culme, sta ascuns intro vaiuga, aproape
cle un iaz, schitul Vovidenia. Imprejuru-i se

www.dacoromanica.ro
 T2 MIHAIL SAD OVEANU

in§ira cateva ca sute de monahi, mai lini*tite §i

mai vechi decat cele din manastirea mare. Bise-
rica cu trei turnuri, cand i§i trimete glasurile,
dWeapta mai multe ecouri in padurea de
aproape. Si izvorul negru, §i veveritele atente,
fac parte din poporul ei. Si nunumai izvorul
negru care rasufla abur urit mirositor, ca
sa respinga dela sine pe straini ; ci §i alte in-
sufletiri §i dihanii ale umbrei. Sunt inspre
Seen cerbi inchi§i intro gradina a for ; inspre
Procov caprioare cu ochi man in care se ras-
hang apele tacerii ; inspre Sihastrie §i Sihla
§i 'nspre Agapia mistreti care nasc din taurile
singuratatii. Cum intra in tainitele for aburii
amurgului, se d.e§teapta. : fulgera, lilieci catra
ei §i-i chiarna spre poieui. Ies din scorburi jderii
§i matele salbatice §i se calauzesc pe caxarile
rnisterioase cu cate-o pareche de lumini de fos-
for. Lupoaicele-§i scot din vetrele de inuFhi
puii, ca sa-i invete la vanatoare. Si printre brazii
- neclintiti falfaie, cu aripi moi de scams, huhu-
rezi §i bufniti mari.
Mits toaca la Vovidenie. Mani e sfantul
Pantelimon §i de mani vara se calatore§te.
Fratele Ion Bostan s'a suit in turn §i bate cu
ciocana,ele lemnul sonor in trei soroace. Pentru
singuratati, pentru monahi, pentru ciobanii dela
stani, pentru paduri §i fiare §i mai ales pentru
sine. In acela§i timp cants toaca la toate schi-
turile §i manastirile munjilor, §i el pare a auzi
raspunsurile gi ecourile peste valurile codrului

www.dacoromanica.ro
 DEM NUL TINRIZETI1 13

-- 9i en mani iuti, intr'o find adiere, se pune

in armonie cu toate, cu tot ce-1 inconjoarA 9i
cu Dumnezeu. Cu ochii pe jumatate inchisi
ci privind in sine, catra sufletul sau, sta drept
neclintit cu trupul, ca o fantasma neagra,
Si numai manile ii tremura canta.
De mult europenii au disparut din peisagiu,
parch ar fi murit.

www.dacoromanica.ro
 II.

Aici, in aceste singuratciti,

trdia un inonah...
Inainte de a cadea ultimele lovituri de cio-
cane in turn la Vovidenie, parintele Natanail
a iesit din casuta lui alba acoperita cu dranita,
a coborit din cerdac catra sfanta biserica, a
trecut valea s'a intrat pe-o carare la deal, card
miaza-zi, printre fanaturi necosite. Pluteste iii
juru-i dulce mireazma si cantecul din turn.
Parintele Natanail se opreste o clipa, c'un
zambet abia vazut in barba-i rara. si balaie.
Se 'ntoarce sere turn, de unde-i vine buna veste.
Apoi isi strange mai tare curaua peste rasa-i
neagra, pe trupul supt, si porneste iarasi la
deal, printre ochi vii si ras alb de flori.
cSi pentru ele canta toaca... > se gandeste mo-
nahul, si-si simte sufletul mai usor decat in
alte zile.
Cand ajunge in marginea padurii, sung dill
urma clopotele, int5.iu cele tinere, apoi cele ba-
trane, dupd randuiala veacurilor. Contenesc, si
se face liniste.
Un tipait usor s'aude pe cararea umeda, in
urma calugarului. Cuviosul Natanail se intbaice,

www.dacoromanica.ro
16 MIHAIL SADOVEANU

Tu e§ti, mai Tubichi? intreaba el fara

suparare ,i c'o voce deosebita, ca§icum ar fi
vorbit c'un copil.
Catelul threat se oprise cu urechile inaltate
ca doua. cornice §i mica prietinos din coada
ciuntita.
Bine, numai sa n'ai de furca ctt dulaii
dela stank ii zise Natanail.
Tubichi avea pricina sa se creada in siguranta
§i mai facu cativa pa§i inspre stapanul sau.
Amandoi pornira inainte pe poteca. §i lumina
scazu intre brazi.
Veni o infiorare peste paduri §i cetinile din
jurul for fa§aira prelung. Ca§i toaca §i ca§i
clopotele, acest cantec al linktii era pentru
Dumnezeu, pentru putini oameni §i pentru sal -
bataciuni. Iar pentru ca randuiala tainelor sa
fie deplink cand sta §uietul brazilor in rastim-
puri, na§tea, stans, din dep'a'rtarea dela miaza-
zi, glas de bucium. In aceasta alternanta nu
era nimic poetic §i romantic. Din bucium zicea
mo§-Nechita eel burduhos, la stana manastirii ;
§i dadea o veste ciobanilor lui.
In sara aceasta w de frumoasa insk §i'n
clipa aceia unica din viata lui, fara pareche
in trecut §i in viitor, parintele Natanail primi
in el cantarea noun_ ca0 pe cea de toaca §i de
clopot.
Frumoasa sari, mai Tubichi ! zise el fara
cuvinte, earl catelul care tipaia acum alaturi,
langa glezna lui stanga,

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII 17

Cand cararea sui alt colnic §i ajunse catra

alts vale, susurul de ploaie al brazilor se alina,
§i chlagarul, oprin3u-se, batu noirel cu palma
peste grumazul catelului, ca sa steie §i el ne-
clintit §i farm rasuflet ca§i dansul. Atunci, din
dreapta, ii veni alt zvon : era o sonoritate
ma'reata, straniu inmultita §i crescuta de eco-
itrile padurii, ca§icum s'ar fi impletit §i s'ar fi
inealcat serii de cornuri de vanatoare, unele
subtiri, altele profunde.
«Cu toate acestea e tot un bucium, §opti
ralugarul emotionat. tiana en ca Manaila are
alt me§te§ug ; §i sung din alte poieni».
Rasufla adanc, apoi inghiti cu placere aerul
serii amestecat cu mireazma.' de ra§ina.
Poteca stanii mandstire§ti curgea inainte ;
apoi, ca un fum §erpuit, suia printr' o rari§te
pe coasta dimpotriva. Natanail coti in loc spre
mina lui dreapta, pe o cararu§a abia vazuta
dintre ierburile inalte ale poienii. Mai asculta
in doua rastimpuri larma de bucium a ecourilor ;
dupa aceia, amandoi, el §i Tubichi, urcara in
tacere un deal traganat, §i depe culme vazura
de-asupra asfintitului aprins luceafarul de
,art. Intr'un cotlon al \Tali care se deschidea,
se afla stana unor oieri straini, veniti la varatic
dintre alte paduri §i de pe alte albii de ape.
Batura talangi lin §i veni pang la ei miros
de fum. Cararea ocoli pe dupa un pale de bradi§
tanar, pe-un tap§an u§or inclinat. *i'ndata
zbucni focul, ca§icum alt luceafar enorm ar
14, Sadoveanu.Demonul Tinbretii

www.dacoromanica.ro
 18 1\11H-1114 SADOVEANU

fi cAzut din cerul scund. Si canii, cu manie ;i

larma infricosata, se zvarlira spre straini.
CAlugArul se oprise, cu Tubichi alaturi. Sta
neclintit, nalt si subtiratic in rasa-i cernitA.
Cei dela stana it vedeau zugfAvit pe zarea cul-
mii si-1 recunoscura.
Aista-i pArintele Naftanail, hotari glasul
gros al baciului. 11Iai flacai, chemati canii.
Cateva fascaituri salbatice sfasiarA inserarea.
StrigAte rAsunatoare ameniirtarA spre durai,
amestecand nume ciudate. Nea," Lepsa ; lied,
Cotosman ! Vina aici, boala, c'acusi tuna dra-
cu'n cosul tau!
InvAlma;eala de racnete si fluieraturi n'avu-
sese inraurire prea mare. Dulaii se opriserA ei
singuri, cAci si ei recunoscuserA in monah un
musafir care mai calcase de cateva on in acele
locuri.
Baciul striga gros :
Poftiti, parinte !
Unul din strungarasi, bAiat sprinten de doi-
sprezece ani, sArise dela locul lui si iesise in
cArare. Primi pe calugqr, ii saruta mina si-1
aduse la foc.
Stana lui MAnAilA era o alcatuire trecatoare :
o sandrama subreda acoperitA Cu dranitA, raze-
mata pe cativa stalpi de brad in care toporul
lovise si cioplise foarte rutin. Cateva hardaie
si doniti, scafe si cure stAteau aruncate fara
randuiala pe polij i grosolane, alcAtuite dui:4 un
nietesug cu zeci de vea,curi anterior celui dintaiu

www.dacoromanica.ro
 DIMONTIL TINI,11191 19

cantec pe care 1-au suspinat pastorii subt codru

si care se chiama. Miorita. Dela Dacii cei dede-
mult si dela altii mai vechi decat ei, in randuri
de generatii, ciobanii n'au simtit nevoia sa-5i
schimbe portul, datinile si confortul in muntii
for salbatici. Cu aceleasi unelte din tineretea
lumii, cu acelasi ritual de-atunci isi due traiul
numarand fara scop oile, zilele si anii. Soco-
telile acestea le fac pe rabus, adica tot pe o
bucata de lemn. Traiesc iarna in bordeie de
barne ; iar dulceata primaverilor s'a tineretii o
spun tot din lemnul padurilor lor, din bucium
on caval.
Baciul si cativa ciobani cu strungarasul stateau
la foc de-asupra caruia, spanzurat in carlige
si lanturi, inegrea ceaunul eel mare de jintita.
Erau oameni fiorosi la infatisare, cu plete mari
netunse si nepieptanate, imbracati cu straie
care fusesera odata albe, de canepa si in toarse
si tesute de muieri din val. Acuma aveau o
coloare fara nume, pareau un fel de piele var-
toasa. Tot aceiasi randuiala straveche porun-
ceste ciobanilor sa-si spele hainele in zpr si sa
le patrunda de un.tul casului, pang ce capita
taria si floarea stiuta, si pe de-asupra un
miros special-patrunzator, de branza si de him.
Caci subt sandrama lumina se lupta intr'una
Cu fumul. Oamenii laerameaza, se apara de
valvatai ridicand palrnele in dreptul ochilor.
Desi-s asa de bultosi, de unsurosi si de demult,
zambesc din veacurile for cu prietinie noului

www.dacoromanica.ro
 0 MIHAIL SADOVV, VNI`

venit. La Tubichi nici nu catdicsesc sa se uite,

caci nu-i decat o cotarla marunta, 1i numai
dulAii au pre intre padurile eu fiare.
Batranul Manhila se scula in picioare dupa
perdeaua de fun, nalt Si spatos, incins c'o piele
de buhaiu lata de-o palma domneasca. Suva-
curile, stricnelele Si celelalte alamuri aninate dc
chimir risipira fulgere in bataia flacarilor. Iii
mangaie cu degete groase barbia rasa din proas-
pat cu custura de coasa, .i saluta pe monah cu
vocea-i de bas :
Bine-ai venit, parinte. Bine-cuvinteaza.
Calugarul Men sernnul crucii asupra focului.
Domnul Dumnezeu sa va alba, in sfanta
lui paza. Bine v'am gasit sanatosi, oameni buni.
Sarutain dreapta, cinstite parinte, grai
iarasi baciul. ySi fasaind cu opincile-i mari prin
sperla vetrelor vechi, intampina pe oaspete.
Cuprinzand in laba-i uriasa mina slabuta si
alba a calugarului, o saruta rasunator. Cu mis-
earl stangace, ceilalti ciobani ii urmara pilda,
apoi se asezara iar la locurile for si-si mangaiara
cu palmele pletele unse cu tint.
Ti-am anzit buciumul, zise Natanail si
privi in juru-i catand tin scaun. Un aseinenea
obiect este insa luau de prisos intro stand.
Oamenii stau pe-o cora, pe-un petroiu on pe-o
curmatura de brad. Stau chiar 1i pe pamantul
got, care-i tatal ncstru al tuturora Si ne tine
bine.
Pentru cuviosia sa, adA scaunasul... porunci

www.dacoromanica.ro
 bESIOkUr., TINERETII 21

gray bacinl. istrungarasul aduse indata din

intuneric scaunasul de lemn cu trei picioare
care, obisnuit, avea slujba sä stcie intors si sa
fixeze ceaunul la mestecatul mamaligii. Pre-
cum spui, parinte, urma batranul intorand
spre monah ocliii lui cu stresina de sprineene ;
socot a in'ai auzit din valea cealalta, and
ai ajuns la Doi-Paltini. Darn semn, ca sa iasa
feciorii cu oile in porneala. Am .i en o pustie
de sufla in care am invatat din pruncie a sufla,
intrecandu-ma en lupii. Asta-i treaba noastra.
Alta isprava nu facem. Cand m'oiu infatisa la
imparatia sfanta, la judetul eel de apoi and
a fi si dac'a fi am sä am cu mine buciumul
s'ana sa zic o toana. Domnul Dumnezeu va
zambi §i mi-a face semn cu mana sa tree intre
cei drepti, in sanul Jidovului.
Care Jidov, mo§ Manaila?
In sanul lui Avram, cuvioase parinte. Cand
ne -om vedea acolo, apoi om sti daca ne-a fi mai
bine deeat in asta ticaloasa viata.
Calugarul zambi.
Intr'o privinta n'are sa fie mai bine, mos-
Mandila. Caci acolo nu-i foe si nu-i intuneric,
si nici luceafarul nu se vede lucind de-asupra
uuei maguri, cum il vedem not de-aici. Nici
nu-i custura de coasa ca sa te barbieresti. Nici
zer ca sa te speli. Nici auzi sunand talancutele.
Nu-i vale cu crams, ca sa-ti aduca de-acolo
strungarasul spirt. Nici fum de tutun nu se
pomene§te. Acolo-i a§a un loc de lumina, mos-

www.dacoromanica.ro
22 Atilt 1.Ir, SADOVEANV

Marian', unde stai ca un abur fara trup. Si,

precum scrie la carte, acolo nu-i nici durere,
nici intristare. Si nu-i nici bucurie, dupa cat
inteleg, caci sufletul insusi este bucurie precum
flacara e foc.
Hm ! facu baciul, ma miram eu sa fie mai
bine decat aici, in sanul unui necredincios. Apoi
daca nu pot eu sa ma las pe o vale cu flori
'lute° sfanta zi de sarbatoare, §i daca nu vad
sarind din stanca un izvor ca un berbecut alb,
§i daca nu pot ajunge la han la Irimia, ca
sa beau o fifth' de rachiu de care-mi place inie,
de celelalte ma lepad. Eu zic asa ca numai
cu necuratul trup putem avea placere. Cand a
putrezi gata, daca n'om avea grijit sa facem
cele de cuviinta.
Cum se poate sa, vorbeasca astfel un om
batran ? it intrerupse calugarul, fara suparare.
Dumneata, baciule, nu esti crestin §i botezat?
Ba sunt.
Si nu crezi in Sfanta Treime §i'n inva-
taturile Domnului nostru Hristos ?
Ba cred.
Atuncea trebuie sa astepti invierea mor-
tilor, care va fi in veacul de apoi. Paria atuncea,
sufletul dumitale despartit de trup nu va avea
nevoie nici de bautura care-ti place, nici de
hrana, nici de toate cite le socoti bune deli
sunt inselatoare.
Ba eu, parinte, mi-am zidit fantana, ca
sa am apa cand mi-a fi sete dincolo. S'am dat

www.dacoromanica.ro
 J)EMC NUL TINERETI1 23

de pomana pita, sare si cas ca sa nu sufar

de foame. S'acesti feciori, dupa ce-oiu pieri eu
s'oiu fi subt iarba, an sa vie sa-mi cante de-
asupra. S'au sa manance s'au sa beie cu mine,
ca sa ma satur si eu. Asemenea randuiala noi
am apucat-o dela alti baci mai vechi decat noi,
care s'au petrecut demult din lume si s'au dus
pe taramul celalalt, si noi se cade sa ne tinem
de ce-am apucat si am invatat.
Monahul nu crezu de cuviinta ca trebuie sa
mai dea replica la asemenea infricosata profesie
de credinDa. Crestinismul lui nu gasea cheia la
usa de bronz dupa care sta inchis baciul cu
stramosii sai. Ramase un rastimp visator, cu
ochii lui albastri atintiti in zbaterile focului.
Paiinte, vorbi jar baciul ranjind, eu abia
acuma m,a uit si vad. De unde dracu ai gasit
cuviosia to asemenea fleac de catel, cum uu
mi s'a aratat decand stint?
Aista-i Tubichi, raspunse Natanail. S'a
luat azi dupa mine, si vad ca nu s'a spariat
de dulaii dumitale. E o corcitura pripasita la
chilia mea ; a ranias dela niste boieri care au
petrecut in vara asta la manastire. E un corceag
de mops si de fox...
Cum?
E un corceag de mops si de fox, insa-i
destept ca un om. Numai glas n'are, ca sa
vorbeasca.
Baciul privi cu indoiala si dispret spre catel,
emu ai zis ca-1 (Wawa ?

www.dacoromanica.ro
24 MIHAIL SAD ovrAlru

Tubichi.
Hm ! Aista nu-i nume de cane, parinte.
la sa chem pe Darlau, sa vad data -1 cunoa§te
ca i -i neam. Nea, Darlau, is vina 'ncoace §i
vezi pe ciocoiul ista.
Batranu1 f4cai haiduce§te §i mai rAcni °data
numele dnlaului. Prin fum sticlira ochi san-
gero§i, §'un cane mare §i flocos, cu ragila la
gat, se opri la cativa pa§i in marginea cercului
de lumina. Tubichi marai scurt §i-§i ridicA ure-
chile ca ni§te cornice.
Il auzi, mai Darlau? ce zice?
Dulaul mai ramase o clipa neclintit, apoi se
retrase 'n intuneric, dispretuithr ca§i baciul.
Ciobanii ranjira §i se privira cu coada ochiului.
Apoi se facu tacere §i se intinse noapte deplina.
Calugarul trase de subt haina-i larga, dela
piept, un pachet cu grija invalit intr'o gazeta
veche.
Mo§-Manaila, zise el, diimneata nu-ti vei
fi inchipuind c'am venit in ia-sara aici, ra sa
adnc pe Tubichi, sa te minunezi de el. Am venit
sa-ti mulpmesc pentru caul pe care mi 1-ai
triniis in ziva de Santilie.
Bun *1 frumos ca§ ! intari baciul.
Inteadevar. De-aceia 1-am platit cu drep-
tate, dupa vorba pe care mi-a spus-o flacaul.
Iar acuma, pe deasupra, te rog a primi
cateva pacuri de tutun de cel de care-ti place.
Mie-mi place de eel negru §i tare, co, sI-1
simtesc cand it trap in piept,

www.dacoromanica.ro
 tIEMOICYL TINERF,Tri 25

De-acela ti-am adus.

Iji sarut mina, parinte. Vad ca-mi §tii
naravul.
Ti-1 §tiu, mos-Manaila.
Si vad ca-mi da o mina sfintita iarba
de afumat care se chiama a Diavolului.
Baciul rase iar, aratandu-§i told dinDii. Calu-
garul ii raspunse cu lini§tea-i zambitoare :
Mosule, toate sunt ale lui Dumnezeu : Si
ierburile si fiintile.
Asta a§a-i ! incuviinta baciul. Si desfacu
cu mare grija §i neindemanare pachetul pus pe
genunchi, ca sa se incredinteze ca inteadevar
are de-aface cu iarba cea mai neagra, care
fumega mai gros si trece ca o perie de sarma
prin gatlej. Apoi i§i cauta luleaua de lut din
fundul chimirului s'o batu cu botul de opinca.
0 impunse cu suvacul, sufla intr'insa si iarasi
o impunse. S'o indopa cu tact din darul calu-
garului. -
Natanail it privea pe ganduri ; dar era con-
centrat mai mult in sine. In sara asta toate
ii pareau bune si tihnite. Strabatuse usor poteca
printre paduri, simtind nevoia sa schimbe o
vorba cu oameni din lum. e §i sa-i intre cerul
in suflet ca un fum de floare violeta. Se ridica
sprinten siii mangaie catelul.
VA poftesc buns, -sara, zise el. Nu uita,
mos-Manaila, ca eu impartesc si altora din frup-
tul oilor dumitale. Are sa mai trebuiasca cat

www.dacoromanica.ro
 26 MIHAIT, SADON'EA/4

de degraba alt cas : mane on poimane. Plata

cum stii e fara gres.
Asta stiu, parinte, dar eu ma bucur mai
ales de bunatatea cuviosiei tale. Sarutam dreapta
si sa mai vii pe la not sanatos cu tutun de-acesta.
Baciul si fegiorii ranjira iar. Daps aceia rac-
nira la card., ca sa-i fereasca in laturi. Si calu-
garul porni inapoi cu pas elastic spre schit, cu
catelandrul dupa el. Intr'o vreme rase singer,
gandindu-se la convorbirea cu Manaila, la fel
cu alte convorbiri din alte cateva seri de vara.
Salbaticii si paganii aceia, care se socoteau
crestini, erau blanzi si buni si el avea dragoste
pentru ei. Intre dansii, o clips, se simtea bine
cu sufletul linistit ca un iaz intr'o padure
solemna.
Adresa intr'o vreme lui Tubichi cateva cuvinte
de prietinie. Se opri langa un tufar niarunt,
in marginea poienii dela paltini, si cautta, pipa-
ind, o frunza potrivita. 0 aseza intre buze si
cants usor noptii si singuratatii cat trecu printre
brazi, intr'un intuneric de catran.

www.dacoromanica.ro
 Acura se aratii n4le
cinstite fete de Mei.-
bayi
In urma lui, la stana, baciul ramase pacaind
cu mare placere din luleaua-i de lut roh cu capa-
ceI de alarna.
Era bine daca se nimerea sub fusta calu-
gareasca s'oleaca, de rachiu... zise el catra feciori.
.- 11Iai Turita, da-mi o cupd de zer.
Strungarasul ii aduse zerul.
Cu asta n'am facut mare lucru, vorbi el iar
otarindu-se urit ; faradecat mi-am astamparat
°lead. ars4a. Tutunu-i mai bun. rasi da si voila
o Cara, da nu vreau sg va inaditi la o iarba in-
dracita si puturoasa ca asta. Apoi de cand tin eu
minte, si dupa cat stiu, numai baciul trebuie sa
traga din lulea. Cei tineri se uita s'asteapta sa
le vie ra.ndul. Dupa ce-or trece vreo douazeci de
ani, apoi iti afla si voi ce-a iscodit diavolul.
Subtire si muzical, Turitti strungarasul se
amesteca §i el in vorba :
Para.' ciobenii nu duhanesc si ei ? observa
el. Pang la crasma din vale nu-i asa de departe.
Numaicat in loc sa-1 beie din lulea, it fac tigara :
it sucesc in panusa de pAptioiu.

www.dacoromanica.ro
28 MU-JAIL SADOVEANU

bun, mai Turita ? intreba baciul pri-

vindu -1 intro parte, piezi§.
Ii bun, mosule, raspunse strungarapl.
Ciobanii §i baciul izbucnira in hohct, scutu-
randu-§i pletele. In valvataile schimbatoare ale
focului, obrazurile for aveau schimonosituri de-
monice, ca§icum i-ar fi aruncat in singurgtatea
aceia un painant necurat.
Dulaii dinteodata se izbira cu vrajma§ie in
carare si cateva talangi se scuturara in umbra
de-aproape. Larma canilor crescu intaratata si
doi ciobani sarira rapede de pe trunchiurile lor.
Un glas se 'nalta in intunericul opac, modu-
land o vocals sonora : Ho-hoo !
Is oameni de-ai nostri, grai unul dintre
feciori intorcandu-se la foc. Cellalt domolea canii.
Baciul mormai pe langa teava lulelii :
Cine-i ? nu cumva ii Pintilie ?
Da. Onuta i cu Pintilie.
Baciul astepta, sucit cu spatele spre cararea
muntelui aparenta nepasator, pang. ce pa§ii
strainilor fasaira langa foc. Atunci se 'ntoarse §i
vazu doi munteni cu sumaiep scurte, cu ochii
mascati de palariile aplecate pe sprinceana. Unul
era inalt, cellalt mai subtiratec .i mai scund.
Purtau topoare cu coada lungs atarnate la cotul
bratului sting.
Bung.-vremea.
Bung. sä VA fie inima, raspunse baciul. Voi
sunteti ?
Noi, raspunse cel scund §i subtiratic.

www.dacoromanica.ro
 DE,MONUI, TINERETII 29

Trasera de subt sumane pu§ti cu tevile ratezate

§i se a§ezara ceva mai la o parte, alaturi, pe-un
singur butuc de brad, cu armele Tanga dan§ii. I§i
ridicara fruntile, i§i saltara palariile. Cel nalt era
blond. Cel scund brim.
Zambira spre baciu. Cel mic cu indrazneala,
cel nalt cu oarecare stanjeuire, amandoi Insa
exprimau aceia§i stare de indoiala pe care tre-
buiau s'o alba oameni ca ei intr'o a§ezare ce atar-
na oarecum de legile .5i randuielile societatii din
vale.
Baciul lanai la intreba iara§i :
Ati mai coborit intr'acoace ?
Da, raspunse cel mic, atintind spre baciu
ochi scaparatori si negri. Am stat o vreme sus,
intr'un loc al nostru. De acolo, am vazut ca v'a
cazut pe suit oaspete la stand.
Da. Parintele Naftanail Bela schit.
Cel mare §i Ulan mormai moale :
Am spus eu ca-i parintele Naftanail.
A.a.-i, intari baciul. Pintilie 1-a asemuit
bine. Se vede ca mane e ziva lui, cand se face
slujba mare devale. Are ochi ageri pentru cele
sfinte.
A fi §i asta, ingana pe ganduri Pintilie, fara
sa zambeasca.
0 clips tacura. Cel mic §i negricios tresari
iar :
A venit sa cumpere ca§?
Nu ; a venit s'aduca o ra.'ma."§ita de datorie.
Tacura iara§i.

www.dacoromanica.ro
30 MIHAIL SA.DOVE_INCT

Onuta trase dela sold o tasca de piele, inflorita

cu tinte §i pla'ci de alama, o deschise intre ge-
nunchi si scoase din ea o ploscufa lata de sticla,
imbracata in impletitura de rafie. Scocicri s'un
paharel de metal, in care sufla de cateva ori, ca
sa-1 curete. Apoi, cu osebita grija, urmarit de
toti ochii, atat ai oamenilor din lumina cat s'ai
canilor, destupa sticla si turns atent in paharel
un fir subtire de licoare.
Aista nu-i rachiu, e doftorie, explied el.
E de eel de mere. Mi 1-a daruit o euvioasa caluga-
rita dela Agapia din deal. Eu socot ca i-a cetit si
rugaciuni cand 1-a facut. Suparare, board. ti
le is ca cu mina. Poftim, mos-Manaila, is -1 de
bine.
Ochii baciului de mult sticleau ca ai necura-
tului din raps. 'Asa rapede luleaua in spuza, la
botul opincii, si prinse in mina -i mare cu ghiare
paharelul de rachiu. Il aduse domol la gura. Desi-i
tremura mina, nu varsa.niciun pic. Il gusts din
varful limbii, si incuviinta adatnc din cap :
Ihi ! Apoi inching spre munteni
Apoi va poftesc sanatate. Domnul sa va
fie de spor si de ajutor.
Si sorbi cu ochii inchisi, rasturnand capul pe
spate.
Intinse paharel.
Crezu potrivit sä mai adauge o vorba :
Eu zic asa, oameni buni, ca Dumnezeu cu-
noaste gandul omului, si cateodata i-1 implineste,
Oamenii buni nu intelesera din ce adanc por-

www.dacoromanica.ro
 1)11%0N TIN IMET1 t 81

neste aceasta banala cugetare ; o primira totusi

cu liniste, casi pe inchinarea in care acelasi
Domn-Dumnezeu trebuia sa le steie intr'ajutoi
pentru faptele si indeletnicirile for cam nepo-
trivite cu uneltele pe care be aveau alaturi.
Pauza. Onuta cinsti si pe feciori, care da-
dura de dusca lichidul de foc, fara sa craeneasea.
Turita gusta numai depe fund, lepada pahartil
in mina strainului shpi prince gura pe rand cu
degetele manii drepte, apoi cu cele ale stangei,
sufland pripit aburi de otrava, in hazul tuturor
celor de Ltd. Veselia risipi deplin sovairea ince-
putului, mai ales dupa ce baciul mai priori un
.paharel pe care-1 trata en aceleasi mangaieri qi
evlavie.
Bune lucruri a lasat Dumnezeu pe asta
lume... observa el cu statornica-i filosofie.
Nu-i dela Dumnezeu, ii dela o calugarita
dela Agapia, rase Onuta.
Insfarsit, gasi de cuviinta si Pintilie sa arilte ce
sunet are glasul lui.
Baciule, grai el, cam ce fel de om e calu-
garul acesta Naftanail ?
Calugarul acesta Naftanail ? Apoi cum sa-ti
spun en, bre Pintilie? Eu socot ca-i mai malt
calugar decat om.
Asa am auzit si en dela altii, care 1-au cu.-
noscut s'au fort pela chilia lui. Eu numai de
departe 1-am vazut, trecand prin poieni si pe
carari. Nu-i vechiu prin partea locului.
Nu-i vechiu. Si nici el n'are multe zile

www.dacoromanica.ro
32 NI I HAIL SAD 0 VEARU

crestate la rabu§. S'a pripa§it la Neamtu de vreo

doisprezece-treisprezece ani. Acu ai sa. ma 'ntrebi
de unde a venit : asta nu ti-oiu putea-o spune.
Zice ca-i venit de prin partile Ie§ului.
Se poate. Iaca aicea ai dreptate. Am auzit
ca acela targ ii mai mare decat toate cate sunt.
Deaceia si Naftanail are atata invatatura. La
targuri sunt §coli inalte. El trebuie sa fi invatat
acolo macar zece glasuri de carte.
Dad. n'ar fi fost invatat, nu s'ar fi putut
face asa de degraba monah ; si n'ar fi duhovnic
asa de vestit incat vin oameni bolnavi si mu-
ieri de prin sate, ca sä le ceteasca dezlegari §i sa-i
tamaduiasca. Dumneata, baciule, ai auzit de
asta ?
Cum A. n'aud? Doar eu il cunosc mai de-
demult, de pe cand Inca nu era cuvios ieromonah.
Invatatura trebuie sa aiba multa, de5i eu n'am
de unde o cunoaste. Iar mai ales are in sufletul
lui, dupa cat stiu, dreptate, de -Di plate§te un
lucru de doua ofi, ca sa-ti faca mai mare coraj §i
placere. 'apoi, pe tang. dreptate, a supt laptele
bunatatii dela maica-sa care 1-a crescut §i 1-a
avut drag. Ca el pentru rugaciunile lui, pentru
minunile si vindecarile ce savar§este, nu pri-
meste niciodata bani, ca O. null spurce darul.
Aid batranul Manaila primi din walla lui
Pintilie al treilea paharel de rachiu de mere.
Plioscai din lim.bl. §i-§i spori §i mai tare gustul
de vorba, intelegand u§or care-i mijlocul sa do-
bandeasca §i pe-al patrulea.

www.dacoromanica.ro
 DEAIONOL TINERETIT 33

Intocmai asa este, precum iti spun eu, mai

Pintilie. Apoi acolo prin strainatati, la Iesi, va
fi avut el, dupa cat inteleg, unele nacazuri marl.
Stau si socotesc : altfel de ce si-ar fi lasat el boie-
riile si bielsugul, ca sa s'aseze aici, intro pustie,
intre codri?
Am auzit si eu c'ar fi fost bogat in viata
lui.
Se 'ntelege. Avea slugi o multime. Unu-i
Linea lingura, altul paharul. Unul lua cu dege-
tele pilaf din strachina si-i punea in gura. Teal&
ma rog, ca un boier. Si umbla numai cu caruta
si cu trinu. Acolo este trin : un fel de casuta pe
roate, care fuge singura fara cai. Ce dracie a fi
asta, nu stiu, ca n'am vazut-o ; eu nu m'am po-
gorit niciodata dela munte, dintre oi, dar
zice ca este. Bi, si cate va mai fi fost avand !
Toate le-a lasat, bre omule, si s'a tras la schiv-
nicie, din pricina unui diavol.
Asa ai auzit ? din pricina unui diavol ?
Se 'ntelege ; altfel cum ?
Eu am auzit ea din pricina unei muieri.
Apoi eu ce spun ? din pricina unui diavol.
Si se 'nchina, si ceteste si zi si noapte. Numai
cateodata vine pela noi, la stana. Si daca este
rain, precum L,crie la carte, apoi drept in rain are
sä se duca, cu trinu.
Manaila se veseli singur de vorba lui. Dupa
asta isi indopa iara'si luleaua.
Are si tutun bun... adaogi el ranjind ,si
c15.tinand din cap.
M. Sadoveann.--Demonnl Tineratti 8

www.dacoromanica.ro
 34 MIHAIL SADOVEANIT

Pintilie Asa sa treaca vorba asta pe care n'o

intelegea si ramase iar ganditor.
Onuta mistui ploscuta in tasca de piele. Ba-
ciul stupi in foc si tacu.
Fiorul de vant al inserarii contenise de mult.
Noaptea fara lung se statornicise deplin intre
cer si codri. Luceafarul trecuse pe celalalt taram.
Dintre stelele fara numar de deasupra ca din-
tr'o spuza de aur, din prundisuri de nestemate,
dintre faclioare ale adancurilor celor fail de mar-
gine unul dintre feciori alese un grup geometric
si-i dadu un nume. Atunci se destepta iar baciul,
usor inveselit, isi inabusi cascaturile enor-
me ale somnului lua el cuvantul, ca unul mai
si
batran si mai cunoscatoi al tainelor celor de
demult ale pastoriei. Inaintea lui altii trebuiau
sa tack si feciorul isi inghiti vorbele cu sfiala
pe bolovanul lui colturos. Baciul dadu el porecle
si semnificatii, dupa o invatatura cu zece mii de
ani mai veche decat crestinismul. Strungarasul
it asculta cu gura cascata si Linea minte pentru
vremea cand avea sa fie baciu, ca sa tie cea-
surile oilor si strajile noptii, dupa stele. Asta tre-
buia sa fie legea 9i religia vietii lui.
Baciul it observa intr'o vreme si-si ascuti
spre el dintii de crita.
Invata, ii zise, privindu-1 incruntat, caci
..
altfel ramai prost si netrebnic. Asemenea cite
altele trebuie sa stii ! Phi ! n'ai to par in cap cate
trebuie sa stii, Si nici nu cred s'ajungi sa le stii,
caci lumea din ziva de azi nu-i ca pe vremea mea.

www.dacoromanica.ro
 DE11101\11:1. TINERETII 35

Pe mine m'au batut trei baci ca sa le'nvat. A§a

ca trebuie sa le 'nveti §i sa le §tii §i tu.
Dar sfintele rugaciuni de dimineat'a ;ii de
sara le §tie ? intreba Onuta.
Baciul it privi de departe, cu disprej, §i nu-i
raspunse. Dupa aceia casca iar, cu ochii plini de
lacrimi §i de fum.
Pintilie sta la locul sail, tacut §i nemultamit.
Avea el, in sara aceia, ceva. Onuta ii era bun
tovara§, 'lush' cateodata nu-i placea, pentru
vorbele lui impotriva dreptatii §'a adevarului.
Era mai ager §i mai harnic la cuvant decat el :
nu gasea niciodata. vreme §i mijloc sa-i propeas-
ca fantasmele on nebuniile. Din pricina lui, pc
l'<inga altele, manca uneori de frupt in zile de
post. Iar acum nu 'ntelegea ce i-a venit sa spuie
baciului §i feciorilor povestea cu rachiul de mere
a calugaritii dela Agapia din deal. Acel rachiu
drept vorbind era boieresc, cu tot cu plos-
cuta §i cu tot cu paharel de argint. Il dobandi-
sera intr'o sfanta zi de Dumineca, pela toaca,
in urma cu vireo saptamana, oprind la o cotitu-
rä a drumului mare, in padure langa fantana,
o trasura care uinbla in primblare la manastiri.
Cu pu§tile for scurte radicate amenintator, sili-
sera pe vizitiu sa struneasca naprasnic §i sa se
faca broasca pe capra lui ; apoi racnisera cu stra*-
nicie la stapani sä coboare pe iarba verde. Ti-
nandu-i cu bratele 'n sus, ii u§urasera de bani
§i de inele. Le lasasera ceasornicele cu care n'a.
veau ce face ; insa Onuta intelegea sa plateasca

www.dacoromanica.ro
36 MIHAIL SADOVE_INU

cu acele ceasornice ploscuta §i paharelul, care-i

pricinuisera mare mirare ; §i, pe Tanga ploscuta
§i paharel, cateva garafi burduhoase de rachiu
de drojdie, cum nu se mai afla pe acest pamant
de bun ,side tare.
Acuma scornea o istorie cu calugarita §i
ciobanii iI credeau. Asemenea minciuni avea.
obiceiul acest Onuta sa spuie de multe ori, a§a,
ca sä petreaca singur ; cad. el, Pintilie, era su-
flet drept §i cinstit §i pentru mincittna avea
mare greats. Dar iara§i cugetand nu se
putea pune cu el de pricing, pentruca era tova-
ra§ viteaz ; si spunea boierilor, pe care-i oprea cu
pu§ca, multe §agi §i dracovenii. Cateodata se
parea ca dau cu placere ce au asupra Tor.
«Is bucuro§i ca scapa cu viata), se gandea
Pintilie.
S'ar putea intampla insa ca unul sa ridice o
arms §'atuncea curge singe, el §i tovara§ul
sau flind in drept sa-si apere pielea.«Ar fi mai
bine sa se ispraveasca odata toate §i sa tna ca-
lugaresc !» mormai el desgustat.
Ce-ai spus, bre Pintilie ? intreba °mita.
Spun ca-i vremea tarzie §i trebuie sa ne
ducem la locul nostru... raspunse alene Pintilie.
Bine, sa mergem, vorbi vesel Onuta, numai
rata sä spunem baciului ca n'am venit ca sa ne
numere si sa ne spuie pe nume stelele. Asculta,
mo§-Manaila, se indrepta el catra batran. Noi,
in tiitorile noastre §tiute la izvoara, impu§cam
cateodata capre. S'atata capra salbatica. mancam,

www.dacoromanica.ro
 DEMONUI, TINERET II 37

incat ni-i lehamite. Drept aceia to -am ruga sä

ne dai tin cas, ca sa mai schimbam mancarea.
Iar daca nici dumneata nu ai tragere de inima
pentru came de caprioara, atuncea sa-ti las o
garafa dinteaceiasi aghiazma pe care ai gus-
tat-o din ploscuta. 0 am la mine : daca vrai, i-a
dumnitale.
Cum ? striga baciul Manaila. Ce sa fac eu
cu caprioara ? De cand sunt nu in' am impacat
cu carnea de dihanii. Nu m'am invatat a manca
nici capra, nici lup, nici urs. Asa ca-ti dau bu-
curos casul si ma impac cu garafa de bautura,
daca-i plina si-i tot de-aceia.
Plink si tot de-aceia, afirma Cu tarie Onuta.
Atunci baciul se ridica greoiu si se duse in
intuneric, ca sä bajbaie in comarnic tin cas care
i s'a parea mai mic.
cAcuma, alta, cu capra... se gandi atna-
rit Pintilie. De unde le scoate Si le potriveste
el asa ? Acest om maruntel e mare pehlivan si
mare calvin.>>
Primi totusi casul, fara sa spuie nimic impo-
triva, trecu lui Onuta.
Acuma, dupa ce-am facut targul, putem sa
ne ducem, zise acesta.
Marian' ridica bratele desnadajduit :
Dar garafa, mai oamenii lui Dumnezeu?
Este si garafa... raspunse Onuta, si scoase
garafa. Pintilie o primi si o puse in bratele ba-
ciului, rasufland cu multamire. Era bucuros ca
nu-i pricina ca sa se mai iste vorba si foc de

www.dacoromanica.ro
38 auu.ur, SADOVI4AN

pusca. Un om pasnic ca dansul nu se 'inp5.ca

niciodata cu faptele rele. Iar dela Onuta se pu-
tea astepta la orice. Cand se afla cu dansul, era
totdeauna cu ghiata 'n spate. Nu-i vorba ca nici
el nu-si putea 15.sa tovarasul la un asemenea
nacaz si se sinitea nevoit sa Intrebuinteze bra-
tul, care era tare ca un buzdugan.
«Multamesc lui Dumnezeu si Maicii Dom
nului ca nu s'a 'ntamplat nimica !»
Adaogi tare catra cei dela stana
Ramaneti cu bine, fratilor !
Mergeti cu pace si cu sanatate I raspunse
baciul.
Batranul ii petrecu zece pasi, marai la
dulai sudui ca sa nu se miste din covrurile
lor, diva aceia se Intoarse si ridica sticla
intre el si lucirile focului, ca sa vada dart -i
plina. 0 destupa si prinse scurt o picatura Intre
buzele-i arse. Cumpani gustul si tar'a si, so-
cotindu-se 'mpacat, isi vari cu grija in san co-
moara.
Focul se risipea si murea. La lucoarea lui
rosie, se aseza cu fata in sus pe parnantul gol
si cAldut, cu manile sub ceafa., si ramase o clipa
cu ochii deschisi, chemand dinspre stele som-
nul. Adormi Intr'o clipa si prinse a sfor'a.'i cu
modulatii stranii, ca o fiara necunoscuta Inca.
Iilacaii trecura la datoria for si talancutele
picurara un timp in noaptea de vara, pana ce
se alinara abia-auzit,

www.dacoromanica.ro
 IV.

Indelelniciri obi-
nuite ale ieromonahu-
lui si dithovnicului
nostril, Pdrintele Na-
tanail.

C'un ceas inainte de miezul noptii, bran iarasi

toaca la Vovidenie c'o rnelodie noua si proas-
pata intre padurile neclintite. Jivinile erau ie-
site in poieni, din farmecul de piatra al intu-
nericului celui mare, si, cu capetele inaltate, en
ochii neclintiti, asteptara sa sune eloPotele, al
caror inteles ramanea ascuns pentru ele din vea-
curi in veacuri si din generatie in generatie.
Izbucnira si zborurile de sunete-fantome, alun-
gandu-se si chemandu-se din zare in zare. Si
valea schitului ramase dupa aceia mai tacuta
decat inainte.
La cele cateva cAsute ale monahilor clipira
lumini. Natanail iesi sprinten si Fara somn in
cerdacul lui si privi faclioarele cerului cu un sim-
timant samanand iubirii. Statu cu fruntea
inaltata si cu bratele moarte in lungul trupului.
Apoi isi potrivi pe frunte camilafca si cobori
domol cele patru trepte. Trecu pe cararusa gra-

www.dacoromanica.ro
40 MIHAIL SADOVEANU

dinitii, printre tufe de busuioc §i minta. Cand

apasa clanta dela portita taiata in zaplazul ma-
re cu stre§ina, auzi o plangere moale. Un
glas de femeie it saluta din cararea de dupa.'
zaplaz.
Sarut mana, cuvioase parintele.
Calugarul inchise cu stanga portita §i intinse
dreapta prin intuneric. 0 umbra incovoiata se
apropie §i i-o saruta cu buze red.
Natanail intreba incet :
Care-ti este nacazul ?
Cuvioase parinte, chiar acuma am cazut
aici, venind de peste munte din valea Moldo-
vei. Am adus in camp un biet ba.iat bolnav ca
sa-1 vezi ;i sa ne faci o rugaciune. Nu ne lasa, to
rugam cu lacrimi. Ajuta-ne §i pe noi, cum ai aju-
tat pe altii. Am desprins iapa dela hlube ,'am
dat-o sa .pasca. Ne punem sa 'mbucam §i noi
ceva pans ce te-i intoarce cuvio,ia to dela bi-
serica.
Bine, a§teptati-ma, raspunse cu acela§i
glas incet monahul.
Se rasa pe carare la vale §i puse §i el o path' de
umbra miscatoare pe zidul vechiu al bisericii.
Patrunzand in naos, gasi lumini aprinse §i mur-
inure de rugaciune. Se alatura la strana dreapta
§i se cufunda, cum ii era obiceiul, cu totul in
slujba aceasta de noapte, care-i era mai placuta
intre toate slujbele §i randuielile monahiei. Era
ceva cu totul lui tot deosebit de lumea lui de
altadata §i chiar de viata zilnica a manastirii.

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETIL 41

Pasii slujitorilor aveau un tact sonor, care ins'a

parea strain de- ei ; glasurile, intonand cantari,
pareau ale zidurilor s'ale mortilor de sub les-
pezi. Si umbrele sinistre, cu rase si camilafce,
pareau ca numai se agita mute dupa ritmurile
monotone si stravechi aceleasi si aceleasi de
secole. Acest misticism Si aceasta infricosare ii
faceau bine, ca o suferinta dupa care ai pace
si somn odihnitor.
Murmurand melopei bizantine, se cufunda ca
intr'un abur al altei stari, in care se gasea tot
treaz si viu, cu vederile atintite in icoana cea
mare, din care fecioara it privea cu ochi umezi
de nespusa tristeDa. Avea in el mila pacii, cum
spunea cartea. Era ceva armonizat cu starea de
uitare si impacare pe care o simtise in sine in
acea zi unica de August.
«Fericiti cei saraci cu duhuh, se gandea el,
in time ce canta si primea in suflet privirea
omeneasca a icoanei. Adica fericiti acei care pot
lepada nelinistea judecatii : care nu-si trudesc
zadarnic mintea, cautand chei ce nu stint la
lacati ce n'au fost. Nu ravnesc sa rastalmaceasca
datinele. Nu viseaza sa rastoarne domniile si
stapanirile. Caci spiritul este demon de nemul-
tamire. Asa ca cel sarac intru duh se multames-
te cu ale sale ca floarea si ca pasarea, urmand
un destin al impacarii totale.
Gandurile acestea pluteau mai mult in el, ca tin
sentiment. Se silea sa nu le dea o forma, ca sa nu
strice mntri nimic echilibrul in care i se area c'a

www.dacoromanica.ro
42 MIHAIL SADOVEANU

ajuns ; ca sa puie cat mai putina reflexie a pro-

priei lui stari, asupra careia, ca pe o rang grea,
se prinscse o usoara si transparenta pielita : la
o silinta on la o zguduire, putea iarasi sangera
cu usurinta.
In jurul lui se film o pauza de tacere. Atunci
tovarasii sal in haine cernite i se aratara in ipo-
staza for omeneasea. Nu mai crau umbre mute,
osciland dupa murmurul zidurilor. *opteau in
apropierea lui en glasuri adevarate, vorbind des-
pre lucruri rnarunte. Cu obrazurile ofilite de tru-
da zilei, cu guri stirbe si strambe, unii cascau
prelung si zgomotos, apoi, cu mare multamire,
isi netezeau barbile. A-doua-zi, desi era Pante-
limon, trebuiau iarasi sa se duca unii la coasa,
altii la adunat ; altora le era randuita slujba la
Vddure. Vorbeau despre toate acestea ames-
tecand in ele franturi de psalmi.
Un batran sarman se tanguia c'o voce slaba
noaga ca i-a furat cineva fasolele de pe trei ha-
ragi. Iar fratele tanar si span, cu pletele retezate,
care sta in apropierea lui, it mangaie intorcand
spre dansul un bot viclean :
Ada-ti aminte, cuviosia ta, ca le-ai cules
singur pentru mancarea de eri. avut la ele
si undelemn.
Batranul ramase mirat s1 spaimantat de a-
ceasta descoperire.
Luminile Sc stansera, Natanail iesi din bise-
rica eel din urma, singur,

www.dacoromanica.ro
 DEMON UT, TINERE',III 43

La portita, gasi iarasi umbra femeii Incovo-

iate. Se tanguia cantat :
Ce facem, cuvioase parintele, ce facem?
Calugarul se opri :
Unde ti-i baiatul?
Aicea in cArufa, cuvioase parinte, sarutArn
dreapta. Iapa-i heanita, omul a legat-o, si
poate sa m'ajute sa-1 aducem in chilie la en-
viosia ta.
Esti cu barbatul?
Da nu mi-i barbat, is vaduva, parintele,
nu mi-i barbat. E un om din sat, pe care 1-am
rugat sa vie cu mine. Un om are alta putere si
all cap. Tare te rog sä te milostivesti si sa nu
ne Iasi.
Bine. Aduceti-1.
Trecu iarasi prin gradinita simtind sufletul
busuiocului, infra in cash', 5i -5i aprinse singur
lampa. Hotarise ucenicului sa nu-1 slujeasca nici-
odata noaptea. Dintr'un cotlon al cerdacului,
Tubichi Ii urmase, s'acuma se purta bucuros
prin cask miscand din rarnasita-i de coada. Il
vazu incordandu-se atent si maraind.
Fii cuminte, Tubichi, ii zise el. Stint niste
oameni n'acajiti.
Catelul tacu. In ceardacul de scanduri tropa-
ira pasi. Natanail feri usa in laturi si, din in-
tuneric, infra cu spatele Inainte o namila de om
desirat, ridicand si purtand de cap si de umeri
pe bolnay. Sufla si fosaia cu parul zbarlit si cu
ochii tulburi Inca de somn. Ferneia parea agata.t5.

www.dacoromanica.ro
44 ItIHAIL SADOVEANTJ

de picioarele baiatului, si se'mpiedica de

prag.
0 clips si omul si vaduva ramasera in mij-
locul odaii, balabanind intre ei trupul si eau-
tand, cu capetele intoarse, locul unde sa-1 aseze.
Vazura laita dintre ferestre ai-1 asezara acolo,
tropaind neregulat. Icoanele erau aproape, dea-
supra. Si masuta cu cartea deschisa, cu aghiaz-
ma pregatita si cu potirul acoperit. Calugaru-
rul isi puse vestmantul slujbei si Tubichi iesi umi-
lit pe usa, cum stia CAA porunca si rfinduiala.
Natanail se apropie de laita. Vazu un schilod
de care nu se infricosa, can asemenea priveliste
nu i se arata intaia oars.
Era, intr'o camasal de calti, un vierme omenesc
zgarcit, cu bratul si piciorul din dreapta rasucite
si moarte. Restul trupului oase in bolnava
piele fumurie. Un cap de ceara murdara pe care
incepeau sa creasca tulee ; gura stramba, ochi
pe jurnatate inchisi, cu supuratii de rata.
Calugarul se intoarse ca izbit in piept si privi
sere femeie. Sta rasucita intr'o parte, cu mina
la gull si cu ochii in pamant. Omul desirat ie-
sire. Lampa mica de sticla laptoasa ardea casi-
cum si-ar fi luminat singura
Monahul intreba :
Durnneata ai nascut acest trup, femeie ?
Eu 1-am nascut, parinte, dar era intreg si
curat. Si i-a venit dinteodata boala asta, is
opt ani. Am chinuit cu dinsul pela doftori si
prin. spital. Dna am vazut ca nu-i folos, 1-am

www.dacoromanica.ro
 D E. MONUI, TINERF,TII 45

lasat. Zace asa, se imputineaza §i se usuca de

doisprezece ani.
Mai ai copii ?
Nu mai am, parinte, nu mai am. Am avut,
dar an murit cand erau de tap... Apoi, dupa asta,
s'a prapadit §i barbatul-meu. Drept este ca mi-a
lasat °leaca de avere, insa-s singura i fail a-
jutor.
De ce suferinta a murit barbatul dumitale ?
Nu pot pentruca sa §tiu, parinte, nu pot
sa. §tiu. A pierit de tank, dintr'o umflatura de
picioare §i de ni§te bube. Fusese in putere Si
nu in multa vreme a cazut. Eu socot ca sa-i fi
dat cineva ceva.
Cine §i ce sa-i deie ?
Ei, cuvio§ia to parca nu §tii ? Sunt du§-
mani §i du§mance pe lumea asta, care n'au ho-
dina cat to vad multamit. lqa nu s'au indurat
sa ma lese cu sotul meu §i cu ale mele §i i-or fi
facut farmece, i-au dat sa beie veninuri. S'a bol-
navit, s'a pus la pat, §i /1t1 tarzie vreme a murit.
Acu eu ce-am putut face, dupa mintea pe care-o
am §i-povetele pe care le-am aflat ? Cat a fost el
bolnav, m'am dus la unele babe sa deslege ce-au
legat altele. Am fost la preoDi de-ai no§tri §'am
dat slujbe. Am ars lumanari intoarse ca sa se
topeasca: du§mancele cum se tope§te ceara. Am
pus la gatul lui rugaciune scrisa pentru toate
bolile §tiute §i nqtiute. Am zvarlit noaptea in
rilspantie usturoiu descantat, impuns cu ace
in care era blastarn pentru cele care mi-au

www.dacoromanica.ro
 M MAIL SADOV13AlstU
46

otravit si mi-au bolnavit omul. N'am folosit ni-

mica. Ei, zic, dad. s'a 'ntamplat asa cu voia lui
Dumnezeu...
Cum cu voia lui Dumnezeu ?
Femeia ridica fruntea, fara sä inteleaga. Apoi
cazu iara.si in tanguirea-i monotona.
Daca s'a 'ntamplat asa, zic, bine c'am ca-
mas macar cu baiatul. Dar, cand era de opt ani,
s'a bolnavit si baiatul-. Si nacajesc de doisprezece.
Mi-a hotarit primarele, acu doi ani, sa.-1 duc la
spital. Dar parca ce-am folosit ? Acolo-s mai
mult asa, niste inselari.
Unde ?
La spital. Cuviosia ta parca nu stii ? sSi
vazand ca-s numai niste inselari, am statut sa
vedem ce s'a alege. Am primit babe de-a noastre
si tiganci si iar au inceput sä deslege si sa. des-
cante. Si la fiecare dadeam si eu ce aveam sla-
nina si Mina pe langa parale, si asteptam sa
se intample o minune. Vazand ca 'ntarzie si eu
raman tot asa de rasul dusmancelor, am prins
a ma duce de iznoava. incolo si 'ncoace, pe la
preoti deslegatori, despre care am auzit veste.
Asa, nefolosind dela niciunul, am aflat despre
cuviosia ta. Acuma am nadejde.
De la ce oameni ai aflat si ce-ai aflat ?
Am aflat dela oameni dela noi. Chiar s'acest
gospodar, cu care am venit, cunoaste pe cuvio-
sia tasizice c'a fost el aici, la manastire, odata,
pentru niste boi furati...
Ei?

www.dacoromanica.ro
 DF,AION111, TINERETIl 47

ti, cuviosia ta parca nu stii? $i-a spus el

nacazul s'a ingenunchiat subt patrafir, si cu-
viosia ta i-ai cetit. S'a.poi, cand se 'ntoarcea a-
cash', iaca vede intr'o poiana boil, pascand. Ii
avusese prapa'diti si furati o saptamana si,
dac'a fost voia lui Dumnezeu, prin rugaciunile
potrivite si cu darul cuviosiei tale, iata hotii au
lepadat boil si boil s'au intors singuri in poiana
aceia. In care poiana, tot dupa voia Celui de Sus,
a nemerit omul ca sa-igaseasca si sä se bucure.
Aista-i Iordache Axinte din Podoleni. Cuviosia
ta it cunosti.
Calugarul nu raspunse.
Acuma ce te rog eu cu lacrimi, cuvioase
parinte ? Sa-ti faci o mils s'o pomana cu acest
copil sarman si bolnav si sä te indupleci si pen-
tru mine, care-s o vaduva singura pe lume si
fara mangaiere. Sa slujesti in noaptea asta spre
sfantul Pantelimon, sa cetesti si s'atingi cu ma-
na aceasta suferinta, ca sä se curme acest na-

.
duh al meu.
Bine, sa cetesc, incuviinta monahul. Insa
darul cu care-am fost invrednicit, femeie, este
pentru alinarea mahnirilor, pentru ranile su-
fletului, caci asupra unui trup ca acesta, ros si
ars, numai unul Dumnezeu mai are putere.
Asta stiu, parinte, si ma pricep dupa min-
tea pe care-o am, tresari femeia. Asa ca te rog sa
rle faci o cetanie, ca sa. ne alini si sa ne izbavesti.
Cu fruntea incretita, Natanail trecu spre car-
tea descb,isa, o lila i veni spre laita,

www.dacoromanica.ro
48 MIHAIL SADOVEANU

Am adus §i putintee daruri, dupa puterile

noastre... adaose femeia cu glas dulceag.
Ace lea da-le sarmanilor care se afla in mare
lipsa.
Da, parinte, insa to rog sa nu ma Iasi. Sit
cetesti, ca sa neizbavim. Sa se ispraveasca °data!
Insfarsit calugarul intelese. Ramase nedumerit,
privind lung la fiinta informs, pe jumatate moar-
ta, din fats -i. Nu facea nicio miscare. Abia sufla.
Din cand in cand isi zbarcea usor nasul Si bu-
zele.
Natanail se 'ntoarse spre femeie. Intreba cu
voce joasa :
Vrai sa moara ?
Of, Doamne, se tangui taranca, dad to -ai
indura pentru o binefacere ca asta, ca sa se iz-
baveasca, n'asi uita pe cuviosia voastra pans
la sfarsitul zilelor mele.
Muierea deodata incepu a scanci s'a lepada
lacrirni, ingenunchie §i batu metanie.
Natanail reveni catra icoane i ramase o cli-
pa in tacuta cugetare, in timp ce femeia se
ridicase §i-§i paturea fustele. Indata dupa asta
deveni atenta, cu gatul intins, asteptand ince-
putul minunii.
Monahul porni cetania moale §i monoton. In-
tr'o vreme se surprinse cu gand.ul la florile po-
ienii pe care-o strabatuse in amurg. Se reculese
sijinalta glasul. Pemeia asculta cu ochii deschisi
marl, hipnotizata. Pentru dansa murmurul omu-
lui negru era, vraja de mutt astepta,ta, intru

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII 49

care nadajduia c'o infricosata pasiune arzand

concentrate in pupilele-i enorme.
Dupe ce isprayi, Natanail inchise cartea in
scoartele-i tari s'o tinu intre palme. 0 infatisa
femeii, ca s'o sarute. Ea isi facu pripit cruce
ti -ti puse buzele pe pielea lucie, apoi, incovoiata,
umbra cu buzele tuguiate dupe mana dreapta
a calugarului, pe care-o saruta in treacat, cu sme-
renie, fare s'o atinga cu degetele ei.
Monahul se 'ndrepta s'o privi o clipa, gray.
Acuma du-te cu pace, rosti el rar. Nu mai
pacatui cugetand ceiace nu se cuvine, caci Dum-
nezeu are hotaririle sale nestramutate pe care
nu le putem pricepe.
A1a -i, parinte, raspunse femeia suspinand.
Natanail insa observa lesne ca ea nu intelege
niciun cuva.nt §f ca -i miscata numai de sune-
tul glasului lui si de clipa solemnb: cand cra in-
credintata ca s'a hotarit definitiv moartea schi-
lavului nefericitului sau prune. Voi sa mai
adaoge ceva, insa se razgandi gi renunta deplin,
intorcandu-se in sine.
Luati baiatul, zise el.
Da, parinte, sa chem numai pe cumatrul
Iordache, sa-rni ajute. Asa ca eu asi lasa ceva
de-o molifta data binevoiesti sa-ti aduci a minte
cuviosia to de mine, amarita... Si to -asi ruga
de pomenirea mortilor mei, pentru care las zece
lei : pentru tatuca mamuca pentru barba-
tu-meu. Ion, Maria si Ion. i pe mine ma
chiarna tot Maria. Parinte, roaga-te pentru noi.
tj. Sadoveguu,Dgmo oul Tiuerotii, 4

www.dacoromanica.ro
50 MIHAIL SADOVEANU

Incepu sä desnoade prelung un colt al bro-

boadei de matasa. Apoi ridica fusta cea notia
si rosie de deasupra si cauta intr'un buzunar
dela fustele de dedesubt. Potrivi insfarsit banii
Si i rasa lie coltul mesei, langa carte.
Bine, bine, rosti Natanail cam nerabdator.
Lass -i acolo. Sunt ai sfantului Schit. Pentru
rugaciunile mole eu nu primesc niciodata nimic.
remeia era incredintata ca acestea-s numai
vorbe de ritual si-i placea forma in care ca.-
lugarul acela subtire si boieros iii primea plata.
S'aduc pe cumatrul Iordache... se grabi
ea, bocanind catra usa.
In aceiasi clips Tubichi, afara, se rapezise din
cotlonul sail la intrarea cerdacului, latrand as-
cutit, cu zvacniri energice.
Pemeia deschise usa. Lumina dinauntru cur-
se brusc in intuneric.
Vai ! striga ea cu spaima ascutita si se
dadu inarat.
Ce este ? intreba monahul stand cu spatele
spre ea si inturnand numai capul peste umar.
Catetul batea cu aceiasi indarjire.
Mi-a cazut inima din loc, cuvioase pa-
rinte, si de-abia imi trag sufletul. Este aicea un
om strain, care vra sa intre. Am socotit intaiu
ca i un hot.
Mai stii, se poate si una ca asta, raspunse
o voce groasa din cerdac. Taci, mai coteiule, ca
nu-ti fac nicio stricaciune. Am treaba cu p4-
Tint Oe Nafta,nail,

www.dacoromanica.ro
 DEMON (JI, TiNERF,T II 51

Calugarul se rasuci in loc.

Oricine-ai fi, intra si ajuta acestei femei
sa-si duca baiatul afara, la caruta.
Dar cumatrul Iordache unde-i? intreba
iute vaduva pe strain, parch' i-ar fi fost ve-
che cunostinta.
Care cumatru Iordache? Nu still. A fi
omul eel lung care doarme subt caruta, langa
gard. Wain impiedecat de picioarele lui. Cum-
plit doarme. Poti sa-i tragi cu pusca la ureche
si nu se desteapta.
Vorbind, lepadase langa usa boclucurile pe
care le-avea invalite in suman si asezase
palaria deasupra. Apuca pe bolnav de cap si de
umeri si femeia cuprinse picioarele.
Omul se retragea indarapt si calugarul it ob-
serva din locul sail.
Era pentru el un chip necunoscut. Un om
mare, spatos si balan, cu privirea alburie. Era
Pintilie, tovarasul lui Onuta.

www.dacoromanica.ro
 V.

Pdrerile lui Pintilie des-

pre rdnduieli si legi.

Buna-vremea, parinte, zise omul intrand

iar, si'n dreptul usii plecandu-si capul.
Mu ltamesc dumitale, raspunse Natanail
si se a§eza, trudit, pe scaunul de laugh' masa.
Tubichi maraia *Inca in ceardac, afara.
Fii cuminte, Tubichi, si liniste§te-te.
Asa-1 chiarna ? se miry munteanul, tie sa
graiasca ?
Stie.
Femeia, intoarsa nesimtit ca o aratare, i§i
vari o jumatate de trup in lumina.
Rarnaneti cu bine, cuvio§ia voastra, §i
nu ne uitati !
Pintilie intoarse piezi§ ochii. Femeia dispa-
ruse. Era pentru el cea dintaiu ciudatenie.
Se facu tacere. Tubichi se lini§tise. Natanail
astepta, cu fata obosita incununata de aburul
lampii.
Stand in picioare, cu spatele spre intrare, mun-
teanul vorbi :
Parinte Naftanail, sa ma ierti cuvio§ia to
c' am venit la o vreme a§a de tarzie. Am a§teptat

www.dacoromanica.ro
54 MIHAIL SAIDOVEANU

intaiu s'aud clopotele. Pana ce-am coborit dela

locul unde ma aflam, am socotit sa se ispraveasca
slujba. A§a m'a sfatuit Onuta. El a_ramas acolo
§i eu am coborit de vale.
Cine-i Onuta ?
Onuta e un frate al meu, parinte.
Si dumneata cine e§ti §i cum to chiama ?
Pe mine ma chiama Pintilie, parinte.
De unde e§ti?
De-aici, din aceste paduri.
Si ce slujba ai ? Te vad cu ta§ca. Si vad pu§-
ca langa prag, subt suman.
Pintilie privi cu mirare spre boclucurile lui.
Para, atunci baga de soma ca, inteadevar, subt
suman Si palarie, era o pu§ca cu Lava retezata.
Ce slujba. am ?
Da.
Apoi, parinte, slujba mea e hot la drurnul
mare.
Natanail nu clipi. Avu numal in el dorinta sa
zambeasca. Dar nu zambi. A§tepta sä cunoasca
pentru ce durere a venit la el, in puterea noptii,
un om cu asemenea slujba.
Am stat eu, parinte Naftanail, 7i m'am gan-
dit, incepu Pintilie c'un glas" mai gros §i mai
scazut, §i iar am stat §i m'am gandit : ce sa
fac ? Bu, cand m'am ridicat in lume, nu m'am
crezut nascut cu asemenea talant. Caci parintii
mei suet §'acuma gospodari la casa lor, in sat
la Pipirig. Si eu am mancat marnaliga muncita

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII 55

cu mina mea. Iar acuma mananc pane ca boierii,

dar imi place mai putin.
Munteanul ras.ufla greu. Aceste erau vorbe din
vreme pregatite. Altele le putea aduce mai cu a-
neVoie. Le cauta pe pareti sin bagdadie. Iii pipai
si tasca. Calugarul intreba cu blandera :
Ai zis ca to chiama Pintilie?
Asa ma chiama, parinte. De aceia am ve-
nit, caci mane-i sfantul Pantelimon, care, dupa
cat mi -a spus Onuta, e calator casi mine. si
fiind intr'un nume cu sfantul, nadajdniesc, la
asemenea zi mare, sa ma'ndrepte catra un gand
burr Ajutandu-ma. si cuviosia-ta.
Nu inteleg bine ce doresti, intrerupse Na-
tanail. Vrai un sfat, on vrai iertare? pentru gre-
pentru silnicii, pentru nelegiuiri ce savar-
sesti in slujba pe care zici c'o ai ?
Munteanul paru nedumerit i scutura din cap.
Nu vreau asta. Eu, pecat m'ajunge min-
tea, nu ma stiu gresit cu nimica §i n'am facut ni-
manui niciun ran. Am intrat in slujba asta pen-
truca n'am putut rabda sa stau la regiment.
Eu nu m'am dus acolo cu voie. M'au imbracat
ca neoamenii. Mi -au pus pecetie i numar.
M'au dus la feredeu cu abur, ca sa ma Ina-
bu§. calla m'am cerut acasa, la fata cu care ma
aveam bine, nu m'au lasat. Am spus ca eu ma due
Si fara voia lor. Atuncea m'au palit peste falci.
Asa ca am fugit. Apoi m'au prins jandarmii si
m'au dus inapoi. M'au intrebat una, alta ;
lui4u pus jos i ufaub5,tut, da eu nu le erarn,

www.dacoromanica.ro
56 MIHAIL SADOVEANU

dator cu nimica. Atuncea am dezertat iar da

acu m'am ferit, sa nu ma mai prinda.
Daca m'am dus in lumea mea, ca o pasere on
ca o dihanie, asta nu se chia ma ca-i nelegiuire :
asa spune si Onuta.
Ei, acuma daca eu umblu fugar, trebuie
sa-mi agonisesc bani de cheltuiala. Neputand lu-
cra intre oameni, m'am intovarasit cu Onuta
si lucram singuri, de-oparte. El ii mai vechiu in
serviciu. i-i voinic viclean si cu coraj. Dar not
n'am asuprit nici n'am omorit pe nimeni. Asa
ca eu nu ma simt vinovat.
Asa spune si Onuta ?
Sarutam dreapta, parinte ; asa spune, si
nu greseste.
Calugarul ridica.ochii spre hot. Nu zambea si
vorbea foarte serios.
Asculta, Pintilie.
Ascult, parinte.
Legea, Pintilie, e de alts parere. Legea po-
runceste sa nu furl.
Nu-ti spun, parinte, ca nu fur ? Targovetii,
pe care-i oprim cu pusca, leapada ei singuri ce
au la danOi si dau de buns voie.
Monahul, cu toata gravitatea situatiei lui de
duhovnic, incepea sa fie inveselit de aceasta in
terpretare specials.
Pintilie facu silinta sa-si limpezasca si mai
bine punctul de vedere.
Dacb."-i vorba pe-aceia, de furat furs ei.
.,_ Care ei ?

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL T1NERETII 57

Boierii i§tia dela targ, ca§i cei ai no§tri

de prin sate, pe care not ii oprim cateodata.
Birul Domniei e una. acela sa zicem ca e
§tiut §i trebuie dat ; de el sa nu vorbim. Dar
ei ridica dela noroade un alt bir al lor, fara nici-
un drept. Fura banul statului, al vaduvei., al
sarmanului. Cate ticalo§ii §i belituri nu fac, fara
sa aiba nicio nevoie... Caci stapanirea be da pane
§i lefuri. Eu socot ca nu eu, ci ei au nevoie de ier-
tare, caci eu nimanuia nu fac vatamare. A§a
spune §i Onuta.
Calugarul i§i razema fruntea lucie in palma
stanga §i i se paru ciudat ca trebuie sa caute
argumente.
Asculta, Pintilie, zise el cu blandeta, sa
lasa'm legea oamenilor. Tu nu §tii ca este o
lege a lui Dumnezeu? Intre cele zece porunci,
se afla una care hotara§te : sa nu fuH.
Eu de asta n'am auzit, raspunse cu oare-
care nepasare slujba§ul.
Sa nu -ti insu§e§ti nimic al altuia, Pinti-
lie; sa trae§ti din munca bratelor tale §i'n su-
doarea fruntii tale. Asta-i legea lui Dumnezeu-
Pintilie ramase cu ochii atintiti in lamps §i
pa ru mi§cat.
Acesta e un cuvant pe care eu it inteleg,
murmur*/ el. Ma-ear ca nu m'am simtit vino-
vat....
Calugarul zambi §i ofta.
Macar ca nu m'am simtit vinovat, mie nu
mi-a placut asemenea viata pe care o duc. N'am

www.dacoromanica.ro
58 M HAIL SADO VEANU

culcus statornic, umblu ca o fiara. Want ce

manea precum au paserile cerului ; si trebuie
sa-mi agonisesc. i n'am hodind din pricina
jandarmilor. A5a ca m'am hranit ; 5i ma bate
gandul sa ma las. Pentru asta am venit sa cer
sf at dela cuvio5ia voastra 5i dela sfantul Pante-
limon.
Gandul tau e bun, Pintilie. Impaca-te cu
oainenii si cu legile lor, ca sa te lini5te5ti. Du-te
Si te da prins 5i-ti fa osanda. Daca te duci de
buns -voie, scapi cu pedeapsa mai upara.
Munteanul se posomori 5i cata ajutor cu
ochii intr'un colt intunecos al odaii.
Altfel nu se poate ? intreba el cu indoiala.
Nu se poate cumva sa ma a5ez aici, la un schit
care mi-i drag ? sa ma'nchin 5i eu on sa lucru
eu sfintii parinti, fiindu-le slujitor ? Eu cugetam
sa ma calugaresc 5i sa nu ma mai 5tie nimeni.
Calugarul elating domol din cap.
Nu se poate, parinte ?
Nu. Intaiu trebuie sa intri in randuiala cu.
stapanirea.
Pintilie se incrunta iar :
Asta eu n'o inteleg, 5i nici nu vreau °data
cu capu I
Bine, omule, atuncea du-te in drumul tau
5i Dumnezeu sa te lumineze. Asculta, insa eel din
urma euvant al meu. Toate acele sfaturi pe care le
tii to cu Onuta nu-ti folosesc nimic, caci ai in
tine un vierme neadormit, care te roade.
Si sa mai 5tii ca judecata oamenilor e treca-

www.dacoromanica.ro
 DFMONLL TINF,RF,T1I 59

toare. Ai sa dai saina altui judecator mai mare,

care sta pururea treaz, s'acela are sa-ti deie o-
sanda in vesnicie.
Munteanul ramasese deodata cu gura cascata
si asculta numai glasul monahului si cuvintele
razlete, fara legatura intelesului, casi muierea cu
copilul schilay.
Atuncea cum ma sfatuiesti, parinte ?
murmura el, cu ochii umezi.
Natanail se reculese si zambi.
Du-te.
Atuncea eu de ce-am venit aici ?
Ai venit poate pentru slujba ta. Afla ca
este o bucata de cas pe-o polite", cum deschizi
usa. Mai sunt banii fenii vaduve aici, laugh'
sfanta carte.
Pintilie statu in cumpana si se'ntreba in sine
ce-ar face Onut2a in locul sau. Apoi se trase in-
ditrat catra usa. Isi culese de jos, pe rand,
palAria, sumanul si pusca.
Eu tot la calugarie si liniste ma gandesc,
parinte.... marturisi el cu indoiala. Mai ales mult
imi place s'aud toaca si clopotele...
Mai voi sa spuie ceva. Dupa aceia se razgandi
si iesi, ferindu-si fruntea de pragul de sus.
Calugarul rumase singur, cu tacerea ei
lumina lampii. Pe usa deschisa ii venea, din
gradinita de-afara, mireazina busuiocului si
taraitul moale al tomnijelor.

www.dacoromanica.ro
 VI.

Vorbim ceva des /re demoni.

Mai ales des /re cel at
nelini§tii 0: cel at ld-
comiei.

Natanail nu izbutea sa-§i tie niai indelung

acel echilibru statornic care -1 bucura, din
pricina unei perfide imaginatii. Sta ascunsa
in el §i-1 pandea. 0 distracDie, o oboseala o facea
sa apara, sa joace, sa luceasca, sä se coloreze.
«E unul din diavolii vietii mele, cugeta el
zambind. In alts lume ii dadeam alt name §i
nu era, ca acum, o realitate in care cred §i de
care ma tem.»
Nu se simtea bine decat atunci cand, intre
prez nt §i ce fusese °data, ramanea coborita per-
deaua de intuneric. Demonul insa o ridica in-
tr'un colt §i pe-colo se furi§au umbre vagi,
mesageri ai trecutului. Veneau grabiti de pe
mormintele clipelor. Atunci canta mijloac'e sa
scape de ei sau sa-i inlature, fugind spre cartile
sfinte on spre munca in aer Tiber.
In sara asta era cam obosit §i atatat. Inca
nu se putea gandi la sown. Stand. pe scaun,
intinse mina -i palida i trase psaltirea. 0 des-

www.dacoromanica.ro
62 M MAIL SADO \TAN (5

chise si-i aparura painjenii slovelor. Chirilicele

totdeauna it surprindeau. Avea iinpresia ca
niciodata n'are s'ajunga sa le ceteasca usor
sa le imbratiseze dintr'o privire, s'absoarba si
sa incorporeze pasagii, cum era deprins din
tinereta cu literele primei lui educatii.
Totusi cartea psalmilor avea darul sa'ndul-
ceasca aceasta prima asperitate. Cand era me-
dicinist, lute() epoca anterioara, fericita prin
ignoranta, ar fi unpins la o parte dispretttitor
poeziile acelea de un lirism infricosat.
Caci in acea vreme isi inchipuia ca acumu-
leaza cunostintile si explicatiile lucrurilor. Lo-
gica si materialismul le socotea realitati, nu me-
tode ingenioase. Cunoscand putin si marginit,
avea puterea sa creada ca cunoaste tot.
«Pe urma, omul vede cat de usor mintea
se supune altor interpretari. Privind prin du-
rere, am vazut lumea altfel si explicatiile lu-
crurilor au luat alts forma. Raport de suferinta
intre not si ce ne'nconjoard : asta-i lumea noas-
tra. In fiecare clips sunt alts stare afectiva.
Acuma infra' in mine fail nicio rezistenta sti-
hurile Jidovului, cum ar zice mos-Manaila.D
Ceti pe pagina deschisa, cu ochii 3nfierban-
tati :
Mai inainte de a se naste muntii §i
de a se zidi ndntul si lumea,
din vesnicia vepticiilor to esti Dum-
nezeu.

www.dacoromanica.ro
 DIM ON UT, TINERETI I 63

T14 intorci pe muritori in tdrtind si

zici : Intoarce0-vii, fii ai oameni-
lor, in nimicul din care ai iesit.
Cdci inaintea ochilor tdi mia de ani
e ca ziva de eri si ca o strajd de
noapte.
Ca un suvoiu ii iai si viafa for e ca
un vis ; ca iarba ce rdsare dimi-
ne4a;
Ce rdsare dimineata si infloreste, iar
sara se coseste si se usucd.
Urma a ceti, pe ganduri si mi§cat, paginile
vechi.
Dar nunumai aceste sonoritati patrunzatoare
intrau acum in Natanail, care altadata avea
alt nume §i era doctorand al universitatii ie§ene.
In local tratatelor si teoriilor pe care a.a de
usor le eliminase, acum avea insusite, cu oare-
care rezerve, parerile despre cele doua vieti
ale filozofilor primitivi ai Asiei. Si murmura, cu
intelegere mai deplina, versetele sfintelor Evan-
ghelii. Caci fiind cutremurat si ars de-o furtu-
na, impuns §i muscat de desnad.ejdi, iesise
la alt liman §i la alts viata, dupa ce trecuse
prin umbra mortii.
Cum zice acela§i psalmist :
Inmu4itu-s'au supdrdrile inimii
mele. . .

Sara vine cu lacrimi. .

Cd1rd tine, Doamne, am strigal : Dum-
nezeule, nu and ldsa fdrd rdspuns...

www.dacoromanica.ro
64 MIHAIL SADOVEANU

La urma urmei, n'avea nevoie de nicio jn-

decata §i de nicio filozofie. Avea nevoie de
lini§te.
Aici, intre munti si intre mandstiri, gasise
intr'adevar acea zona a pacii mediocre. Une-
ori poate i s'ar fi pArut ca e cam singur. Atunci
putea schimba cuvinte simple si copilarqti
cu cei din juru-i. Putea vorbi §i ascutit §i a-
danc, daca ar fi vrut. Ca'ci multi dintre monahi
ramasesera oameni ca toti oamenii, petrecand
normal viata, randuind monahismul for ca o
cariera oarecare. Purtau numai un vestmant
comic, facand pa§i mari, agitanduli bra:tele,
vorbind zgomotos, judecand lumea, tratand
prietini dela targ cu mancari §i bauturi. . .
Monahii totu§i sunt slujitori ai inaltului Domn,
care se indeletnicesc cu rugaciunile §i cu car-
tile.
Dar nu-i adevarat, opti Dernonul, caci
ai cunoscut pe cuvio§ia sa parintele Gherontie,
care n'are alta indeletnicire decat paza vitelor
sfant-loca§ului acestuia. Cuno§ti deasemenea pe
cuvio§ia-sa Iona, carele nu tie sa ceteascA,
dar are grija in chilia lui de o sfanta icoana a
fecioarei-prea-curate cu pruncul. In fiecare di-
mineata ii spa15. obrazul §i manile, neuitand pe
prune §i mai ales piciorutele : ca sa fie curati §i
luminati, cum se cuvine in viata de toate zilele.
Dar mai ales cuno§ti pe cuviosul Ioil care-i
tovar5.§ cu negustori din lume din targ dela
Neamtu. CumpAra §i vinde yin si untdelemn,

www.dacoromanica.ro
 7)i:A[01%7U7, TINT REV I 65

pane si sare si toate cate sunt pre pamant, in ape

si subt pamant ; si tine condica de castiguri,
plateste taxe fiscului, si-i asa de cuprins de
treburile sale, inefit n'are vreme niciodata sa
se duca la sfanta biserica.
Insa alai parinti cuviosi cunosc bine randuiala
dupa tipic si sunt in stare sa-si grate mania,
cu scarba si blastam, pentru o iota adaosa on
stirbita. Stiu precis cum sa se poarte si sa urn-
ble, cati pasi sä Lea, cat si cum sä steie in fata
sfintelor icoane ; sa insemne cruci domoale si
sä deie drumul en cea mai mare iuteala ruga.-
ciunilor de obste..
Iar cand venea ceasul cantarilor, la sfanta si
marea leturghie, subt lumanari, asupra cartilor, la
strane, unii erau cuprinsi de fierbinte osardie.
Mai ales parintele Dorimedont, fiind voinic si
pieptos, cu obrajii rumeni si plini si ochii bul-
bucati, ridica un glas grozav subt bolts, ca sa
fie auzit de catra Cel-a-tot-puternic. Putea fi
indoiala in ce priveste marile inaltimi. In sinea
lui, cuviosul era incredintat ca rnacar sfintii din
cerul intaiu si al doilea i1 and ; s'acestia spun la
cei mai de sus, asa ca, incet-incet, ajung ruga-
ciunile unde trebuie, si-i bine.
Religia aceasta diluata in forme exterioare
multamind deplin pe si aducan-
du-le fericire, Natanail ii invidia din toata
inima.
Erau insa altii care, cu toate ostenelile si
ascultarile, ascundeau neliniste on zbucium in
M. Sadovettnu.Demonul Tineretii 5

www.dacoromanica.ro
66 MIHAIL SADOVEANU

singurAtatea for : caci diavolii, lasand oamenii

mireni, se silesc mai ales intre monahi, la sfin-
tele manastiri.
«Mani, rase Natanail, tot vreau sa ma duc
la Procov, sa \Tad pe Atanasie cum slujeste intre
paduri si poieni. Am sa mai privesc °data la zu-
gravelite judeekii de apoi in care se arata
monahicestile patimi.» tste.acolo un Dumnezeu
cu inatisare indiferentA, asezat pe un scaun
ca acesta, cumparat dela un negustor de ve-
chituri. In fata lui o cumpana mare, cu doua tal-
gere atarnate in lanturi. yi yin sa-si deie sama si
sä fie can-till-4i la acel n.eobisnuit instrument
fel de fel de calugari cu barbi carunte si albe, iar
mai ales mariri cu lantuguri de our la gat, mitre
in cap si carje in mini, ceiace dovedeste ca
ziigravul era un simplu si tank monah de rand.
Jos, intr'un colt, subt toata aceasta multime
si judecata, astepta gura iadului adica o gura
de monstru imaginar, cu buze si limbA rosie si
colti triunghiulari. In acea gura trebuiau sa
cada toti acei mari prelaji eu mark' si cu carja.
Iar demonii care-i ispitisera in aceasta scurta
viata se aratau in alta icoana, a rastignirii pa-
catosului monah : demonul pantecelui, si demo-
nul semetiei, si demonul zavistiei, si demonul des-
franarii cu. bauturi si femei, si alti demoni : toti
isi au numele for in carti si-s bine stiuti si cunos-
cuti de vechii pkinti care au purtat mare raz-
boiu asupra for si i-au biruit. Oameni de lume
nu prey se vad in acea ciudata icoanA, care in-
.

www.dacoromanica.ro
 DEZIONITL TINERETII '67

lati§eaza cel din unna ceas al acestei omeniri.

Doar cativa tigani si cateva femei, care Ina.
nu-s fruinoase, deli ar trebui sa fie cele mai
5plendide exemplare ale speciei. In sfarsit,
asa cerea poate zugravului buna cuviint5. si
randuiala; Ma. de care nimic nu se misca in vi-
ata cuvioasei conmnitati. ,

Deci iat'a demonul zavistiei din pridvor dela

Procov : are coada si ghiare 7i ochi holbati ne-
gr u si alb, si scormoneste 111 inima pe ticaitul
rrronah. Tata si altii, cu limba scoasa si dintii ran-
jiti, cu ochii tot asa de holbati ; si impung s'a-
cestia cu suliti si furci pe monah in felurite parti
ale nacajitului sau trup. Iata si demonul laeo-
miei pantecelui ne-s/tios, care are coada si
ghiare i ochi holbati, s'a mai gash si el
o furca s'un cleste cu care sa impunga ,si sa
rupg partea trupeasca intru care varim bunt:-
tatile pamantului, vazduhului si a apelor : cele
care rodesc la not si cele care vin de peste marl,
dela Harapi negri on dela oameni galbeni.
Toate lasate de Dumnezeu cel bun altor mu-
ritori, paganilor si idolatrilor, numai, iubitilor
sai monahi nu li se ingaduie si nu li se cuvin.
Uita-te, Paramoane, zicea Natanail catra
ucenicul sau. Uita-te la demonul dela Procov,
care-i zugravit acolo. Drept in asa chip are sa-ti
impunga pantecele cu ostia s'are sa rupa cu
clestele : caci acum el ti-i -drag tie asculti
indemnurile ca sa-ti in.dopi pantecele cu lucruri
bune si dulci ; iar atunci ai sa-i fii to lui drag,

www.dacoromanica.ro
68 mIHA174 SADOVEANU

s'are sa ospAteze el din tine prajindu-te bu-

catica cu bucatica. In afara de asta §i sufletul
are sa se duca in gura cea de balaur, §'acolo are
sa traiasca intocmai ca un trup viu, chinu-
indu-se in veac.
Paramon era un fecior de raze; de pe Mol-
dova, voinic si cu obraz rotund, cu ochi blanzi,
mari §i femeie§ti. Incepeau sA-i creasca tuleie
rasucite pe barbie §i subt nas. Izbutea sa alba
chiar un fel de barbuta, pe care §i-o nacajea in
taina. Atuncea iLindemna §i-1 amagea alt de-
mon : al de§ertaciunii. Glasul lui, care se schim-
ba atunci, avea un timbru nesigur §i comic :
cand gray, cand subtire. sSf Paramon era ne-
fericit foarte, mai cu osebire din pricina ace-
lui ticalos §i de nougzeci §i noua de on blasta-
mat demon al lacomiei sale, neputand vedea
in apropiere lucru dulce, fara sa-1 rayneasca §i
sa §i-1 insu§easca, inghitindu-1 hulpav prin un-
ghere §i privind cu spaima in juru-i, ca sa nu-1
surprinda nimeni.
Natanail se prefacea ca nu observa, ca
sa-1 lese sA mestece in tihna. Pe urma ii aducea
aminte de acel diavol §i de acele chinuri in-
frico§ate. Paramon se tanguia intru sine §i se
blastama :
Cine-a mai manca zahar §i dulceti cu spur-
cata lacomie intfascuns §i s'a mai rasa ispitit
de vicleanul diavol, acela neiertat sa fie de Doni-
nul-Dumnezeu §i de prea cinstita Maica a Sfin-
tiei-Sale ; §i sa, fie blastamat §i afurisit de doi-

www.dacoromanica.ro
 1JJMONUL TINT RF,T11 69

sprezece verhovnici apostoli 5i de trei sute opt-

sprezece sfinti ce-au fost la Nicheia-cetate, 5i
sä aiba pari§ inaintea infrico§atului judet pre
cuviosul Natanail pAguba5u1; 5i sä-i fie partea
cu Iuda 5i cu procletul Arie in veci.
Era cinstit 5i de bung credinta. Si foarte su-
pus 5i iubitor earl staretul sau. Lisa acest bias-
tam nu-1 putea indeparta dela sine 5'avea sa
fie razboiul intregii sale vieti.
S'acesta este un scop nobil, ca oricare
altul... se gandea Natanail, 5i cauta sä-1 ajute
pe cat putea pe ucenicul sau, mai mult cu sfat
bland. Uneori 'lug nu se putea opri sä nu ames-
tece amenintarile.
Para moane, Pa ramoane ! Iar ai gasit du-
lapul deschis 5i iar \rad picaturi de miere prin
prejurul gavauosului 5i da..ra pe podele. SA 5tii
ca mai uritA ri -i fapta 5i vina cand vari mana
mai ales nespalata. Si eu to -a5i ierta dac'ai urn-
bla c'o lingurd curata, 5i mai cu sarna daca mi-ai
cere sa -ti dau eu. A5a 5tii to singur, ti-am spur
de sute de ori, care are sa-ti fie rasplata, cand
va suna trambita judecatii.
Parainon se intrista atat pentu fapta sa, cat
5i pentru bunatatea stapanului sail. Se a§eza
inteun colt de cerdac, ofta cu amard'ciune
5i-5i 5tergea o lacrima cu manica rasei lui
cenu§ii. Cu barbia in palme 5i cu coatele pe ge-
nunchi, ramanea cu ochii atintiti incolo la deal,
spre Procov. Dintr'acolo avea sa se arate un finger
mare cu aripi de aramA sunand, diutr'un

www.dacoromanica.ro
70 M SADOVEANU

bueiurn ca cel dela staria, invierea mortiloi.

Si el are sä se scoale din morrnant, ducandu-se
la judecata la Procov, ca sa deie lui Domnul-
thimnezeu sama pentru cat dulce a mancat in
viata. Aveau sä cantareasca ingerii in eantarul
cel mare : atatea oca, 'atatea dramuri...
Paramoane, Paramoane ! imi lipsesc cinci
buc.tele de. zahar.
Au fost vase, parinte ; au fost vase, mar-
turisea ca disperare ucenicul.
Am sa to \Tad zugravit si pe tine acolo, in
pridvor.
Intre vladici pi parinti mitropoliti ? in-
treba sfios Paramon, c'o privire pieziva i vi-
cleana.
Natanail rase inset in siguratatea chiliei lui
§i se regasi singur, langa Tampa. Iii scoase va-
trafirul si-1 paturi cu grija. Intoarse ochii sere
coltul de langa uva care da in odaia lui de dor-
mit. Acolo, in paretele alb, avea un ornic in
cerc de abanos. Insemna aproape neauzit pul-
satiile timpului.
Mai avea doug ceasuri bum pang la revar-
sarea zorilor.
«km. vreme destula pentru somn vi mani
dimincai.a ma due sa Arad cum sluje§te fratele
meu Atanasie in poiana de dupa munte.»
Simti u.va de langa ornic deschisa. Truing
voinic a lui Paramon, in alb, ca la judetul
eel de-apoi, apAruse in prag. Ochii lui it pri-
veau Cu supunere-§i cu buuatate, ca totdeauna.

www.dacoromanica.ro
 DEMONLTI, TINERETII 71

Ce-i; frate Paramoane ?

Am auzit glas, parinte. I4Ii s'a parut ca
ma chemi... Patu-i gata, toate stint la local
lor.. Este apa. rece. Am spalat cana de sticla,
trebuie numai chiseaua cu dulceti.
Iata cheia ; scoate-o din dulap si pune-o
langa cana, Paramoane. Si ada-ti aminte do
'unite si bune sfaturi pe care ti le dau eu tot-
deauna.
L- Sarut mana, parinte. Imi aduc totdeauna
aminte s'am sa-mi aduc in toate zilele victii
mele.
a Cu toate acestea,' gandi zambitor calu-
garul, are sa rapeasca de laugh chisea trei bu-
cati de zahar. Se poate sa ieie si patru, una
insa are s'o lase, pentruca, la sfarsitul sfarsi-
turilor, cumpana cea mare sä insemne mai pu-
tinn. Paramoane, vorbi el gray, intrand pe
usa. Poti sa iei tot zaharul, ca sa nu mai iic
pricing. de pacat, si sa fiu eu vinovat pentruca
ti 1-am lasat acolo. ,

Care zahar, parinte ? intreba Paramon cu

glasul lui cel subtire.
Zaharul din dulap, depe farfurioara, land a
chiseaua eu dulceti.. .

Acela de azi dimineata nu mai este, pa-

rinte.,. lainuri ucenicul cu vocea groasa, joas:1
si umilita.
Iti pare ram?
Imi pare rau,

www.dacoromanica.ro
72 MIHAIL SADOVEANV

Atuncea te iert, Paramoane, si du-te si

te
Ucenicul insa nu se retrase. Pe masuta de
noapte, langa lumanarea aprinsa Si langa cana
de sticla, randui chiseaua, mangaind-o en de-
gete delicate. Si se'ntoarse, stand c'o indoiala
c'o rugaciune in ochii lui femeiesti.
Ce mai doresti, Paramoane ?
Parinte, grai baietanul cu vocea-i tul-
bure, m'am gandit la un lucru decand m'am
saturat de soma si stau treaz.
Spune.
Aram gandit. Daca-rni primesc en pe-
deapsa in aceasta lume tin aceasta visa pentru
iecare pacat si pentru fiecare induplecare spre
diavol, atuncea asta oare nu se socoteste la
cumpana aceia a judecatii ?
SA vedem, Paramoane. Ai cugetat to in-
ti'adeva.'r la asta ?
Am cugetat, parinte.
Eu socot, Paramoane, ca se socoteste, caci
nu pot fi doua pedepse pentru o fapta. i ce
canon, ce matanii, ce post si rugaciune ti-ai
hotarit ?
Eu n'am hotarit nimica, pentruca nu ma
simt vrednic, parinte. Insa zic asa : ca de cateori
m'oiu rasa iarasi ispitit, cuviosia to sa ma pedep-
sesti.
Cum A, te pedepsesc ?
Sa ma bati. Ca O. fiu ett linittit 5i impacat

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TT.NERETII 73

itanail i1 privi zambind cu simpatie, cum

ar fi privit 1.e Tubichi.
Paramoane, asta nu se poate, caci nu sunt
eu judecatorul cel infricosat. Du-te §i to culca
i pregateste-te sa fii tare pentru veacul cc va
sa vie.
Paramon se retrase cu mare intristare §i frica.
Natanail se culca §i adormi indata, cu feres-
trele si usile deschise.

www.dacoromanica.ro
 Tabloid se intregesle cu
Alva europeni, musa-
firi vremelnici ai stein-
talui locas.
In aceiasi sara. spre sfantul Pante limon, la
manastire, cativa europeni planuisera pc adoua-
zi dimineata o excursie. Inca nu se 'ntelesesera
uncle, dar erau hotariti sä fad, o excursie.
Stateau, dupa masa de sara, in cerdacul larg
dela parintele Tihon. Acolo la parintele Tihon,
locuiau, pentru acest sfarsit de vark o pareche
de persoane foarte simpatice tuturor celorlalti
musafiri ai manastirii. riind singuri, fara copii
si inca tineri si vioi si pe deasupra veseli tot-
deauna si bine dispusi, nicio petrecere. nu se
punea la cale fara dansii. Erau domnul Emil
Lepadatu si cucoana Didina.
Domnul Emil Lepadatu era un barbat de mult
trecut de cincizeci de ani, insa se regasea tot
sprinten in fiecare dimineata la rasari tul soare-
lui. Atuncea avea el un obiceiu al lui sa salute
lumina zicandu-i : buns dimineata, duduie. SA-
rea rapede din asternut, ca sa-§i ingrijeasca fata
i trupul, si s'arata nu mult dupa aceia in ceardac,
spre a-si indeplini tabieturile.

www.dacoromanica.ro
76 f11-1A1.1, SADOVEANU

Vechi si intelenite tabieturi, marturise5 el

zambind. Mi-i rusine de ele ; dar ce pot face ?
Trebuie sa le marturisesc, ca sa stie o lume su-
ferintile mele, sa ma aflu mai usurat.
Dar despre ce tabieturi si slabiciuni e vor-
ba, ma rog matale ? it intrebase, Intr'o alta sara,
doamna Olimpia Mironeanu, iesanca tanard,
care le era, de putine zile, musafir.
Apoi sa-ti spun, duduie. Eu, desi traiesc
de treizeci si unu de ani in Bucuresti si'n vara
asta ani serbat nunta de argint cu Didina...
Nu ti-e rusine, Emile? striga, din cealalta
parte a mesei, cucoana Didina.
De ce sa-mi fie rusine ? o intreba cu blan-
dep. Lepadatu. Varsta e o realitate pe care o
poate constata oricine dupa registrele starii ci-
vile...
Vai ! suspina cucoana Didina, rotindu-si
capul sore -cei prezenti cu un fel de grape tea-
trala.
Insa, urma Lepadatu, caci este un lima
varsta adevarata nu-i aceia. Varsta adevarata
ji -o citeste oricine pe faja sin privire. Am gent
nunta de argint, s'aceasta este mireasa. Macar
cal are firele nuntii presarate in par, puteti
s'o priviti : eu nu ma rusinez cu ce am. E
Inca rumana la obraz fara sa Intrebuinteze
vreo arts. Are ochi negri si spraneenati fara
niciun artificiu. Adevarat este, trebuie sa
marturisesc, ca are cincisprezece ani mai pu-
tin decat mine...

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL VNIMETII 77

Iar ? se scandalize cucoana Didina. Ai ma-

nia marturisirilor si a precizarilor.
Asa sunt eu, ce-mi poti face? Din pricina
slujbei, ca mai mare ce ma gasesc la serviciile
statistice...
Insa ce facem cu tabieturile ?... sugera de-
licat duduia Olimpia.
Asa este. Te rog iartd-ma, duduie, dar yin
imediat la chestie, indata ce fac toate constata-
rile care privesc pe Didina. Eu nu sunt, la drep-
tul vorbind, nici n'am fost vreodata, dusman
al podoabelor si modelor feminine. Te rog sä
ma ierti, duduie Olimpie, eu nu ma super ca
mata dai putina pudra si ros ; nu m'asi supara
nici dace ti-ai scurta parul, dupe moda de azi,
pentruca, fiind subtirica" precum
La chestie, la chestie ! rase duduia Olim-
pia, fail suparare.
Asa este. Pe cand Didina, de ce sa nu re-
cunosc, mi-a facut totdeauna placere asa cum
se afla, cu rochia mai putin scurta de cat vrea
croitoreasa, Mfg nicio grade cumparata si cu
parul din tinereta.
Vai si iar vai ! Nit mai este acel din tine-
rep se tangui cucoana Didina.
!

Asadar, relua Emil Lepadatu, desi

eu traiese de treizeci si unu de ani in Bucuresti
i'n vara asta am serbat nunta de argint cu Didi-
na, eu ale mele obiceiuri, pe care le-am apucat
in casa parintilor mei din Iasi mai bine zis
din Sararie, nu le-am lasat. Mai intaiu eu nu

www.dacoromanica.ro
18 MI HAM SAD OVAANU

§tiu ce-i aceia. pijama. Nici nu vreau sa §tiu. Eu

am o cama§a lungs de noapte, cusuta cu ro§ §i
cu negru.
Apa este... confirms razand cucoana Didina.
Vra sa zica., una. Al doilea, en, cum
m'am trezit, trebuie sa 'ntind bratul si sä gasesc
chiseaua cu dulceata §i paharul cu apa rece.
Dupa ce strigi : buns-dimineata, duduie...
adaogi cu simpatie Olimpia Mironeanu.
Da : spun asta luminii §i Didinii.
Mie mai putin,
Se poate, fara sa to superi. A§a ca trebuie
sa intind mina i sa gasesc chiseaua cu dulceata
§i paharul cu apa rece. Vra sa zica, doua. Apoi,
dupa aceia, numaidecat baia : acesta nu-i un
obiceiu dela ie§i. Caci tata, ca§i bunicul, intrc-
buina un ligheanputin mai larg decat o farfurie,
*'un ibricel, amandoua de alama, pe care i le pre-
zenta o tigancu0 desculta. Din ibricel tigancu§a
turna, deasupra ligheanului, cateva picaturi de
apa pe care tata le primea in palmele facute
cupd ; §i, cu mare iuteala §i zgomot de buze §i de
nas, acelepicaturi trebuiau sa faca toata sluj-
ba 'curateniei de dimineata. mani, obraz, ceafa,
gura, gat si subsuori. $i dupa aceia ie§ea in cer-
dac, in halat. Eu intrebuintesz mai multa apa
*i mai putin halat. In cerdac insa ies cu place-
re, caci -am §i eu putintel cerdac cu umbra de
vita, in Bucure§ti. S'acolo inli vine o cafea cu
caimac §i cu noura§i adica gingirlie, cum se
spunea odata. Vra sa zica, trei. Acuma ajungern

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII 79

la a patra parte si cea din urma o tigara dintr'un

tutun bun pe care mi-1 da mie acuma un prietin
dela. regie. 0 rasucesc eu singur si o pun intr'o
tigareta de chilimbar. Un fum de tigara s'o pica-
tura de cafea. 'atata. Dupa aceia nu mai pun
nimic in gura pang la ceasul unu. Ma due la
birou si nu mai am odihna nicio secunda.
Acestea-s tabieturile?
Acestea-s.
Apoi sunt destul de nevinovate.
Sunt ; insa cer un mare mestesug, pen-
tru cafea din partea Didinei si pentru tigara
din partea mea. Cad trebuie sa stiti ca e o ade-
varata arta sa faci o cafea on o tigara.
Cum se poate? Eu credeam cafeaua bung
numai pentru droj die : ca sa intorc ceasca cu
gura in jos pe faifurioara si, dupa aceia, sa-mi
cetesc viitorul in semnele ei.
Z., duduie Olimpie, acuma esti tanara..
Varsta are sa to invete sa nu mai cauti semne
in cafea. Nu rade.
Rad, insa stiu ca ai dreptate.
Din nenorocire, am. Caci varsta ma face sa
uit GA aici, neavand unul din tabieturile mete
dela. Bucuresti...
Cucoana Didina, putintel scurta si durdulie,
pasi indesat si grabit pang in dosul lui Lepa-
datu puse, pe gura cu mustata scurt tunsa,
mana ei grasuta.
Taci, frate drags, nu mai vorbi despre toate,
Tnterveni duduia, Olirnpia ;

www.dacoromanica.ro
8o MIHA EL SADOVEANU

Sunt teribit de curioasa s'51 aflu despre ce

lipsa e vorba...
Foarte usor de spus, dupa ce-am seapat
de rnanile nevestei... Abia-mi pot trage sufletul.
Prin urmare, neavand unul din tabieturile mele
dela Bucuresti...
Adica n'are baie, explica simplu si cu li-
niste cucoana Didina.
Atunci de ce nu ma la'sai sa vorbesc, frate
draga ? Sa spun luniii patimile si durerile mele.
Asta este : neavand baie, ca la Bucuresti... sau,
cum s'ar spune la Iesi, neavand feredeu...
Atunci se amesteca cuviosia sa parintele Tilton,
batranul, proprietarul casei albe cu cerdac :
Da de ce vorbesti asa dumneata, cucoane
Emile? N'ai apa, slava Domnului, sä faci feredeie
cite poftesti ? Tocmeste un om si-ti aduce cu
sacaua apa dela Puturosu. Intr'o saca faci zece
feredeie.
Cucoanele intoarsera in aceiasi parte cape-
tele, ca A, poata rade, uitandu-se in sus, spre
stresing.
Mi se pare ca-i zice izvorul Tamaduirii,
vorbi dupa aceia duduia Olimpia, aducandu-si
spre el fata, cu gravitate.
Asa and ca-i zice acuina. Dar noi, prin
partea locului, in manastire si prin sate, ii spu-
nent tot cum stim. Si mai ales cum trebuie, caci,
coborind in acel loc, abia iti poti tri-.ge sufletul.
De -aceia a randuit Dumnezeu apa asta pentru
dureri de incheieturi,

www.dacoromanica.ro
 DEmoNITL TINEREin 8I

Cuvioase parinte Tihon, protesta Lepa-

datu agitand palmele spre batran ; nu ti-am mai
spus ca eu n'am nevoie de asemenea bai? Eu
simtesc nevoie de o ap5." care A, aiba un nume
cu totul altfel ; o apa limpede si curata.
AO de baut ai, lauds Domnului. Este
fantana in ograda.
Parinte Tilton, dupa cum am mai spus,
am nevoie de apa pentru feredeu. Ca sa ma spal,
sal ma scald sa lepad toata necuratenia...
Un crestin bun ceteste o rugaciune, re spo-
vaduieste si se impartaseste, si astfel se gase-
ste curat si luminat inaintea lui Dumnezeu si a
oamenilor. Eu socotesc, cucoane Emile, ca nu
mai era nevoie sä strici mata atata panza, sä faci
casuta in fundul livezii. sSi sa-ti asezi acolo un
cazanas sus, sa care dezdedimineata atata apa
rece, sluga, si dumneata sa-i dai drumul sa to
improaste pe pielea path'. Doamne pazeste,
poti raci.
Cucoanele se uitau iar la stresina casei.
Asa incat, urma serios Emil Lepadatu, ne-
avand unul din tabieturile mele dela Bucure§ti,
am fost nevoit sa-mi fac o instalatie proprie.
E destul de rudimentara, deoarece ma aflu pen-
tru intaia call in acest loc incantator. VI fa-
gaduiesc insa ca., la anti' am sä iau masuri din
vreme.
Cucoane, grai calugarul, c'un fel de obida ;
nu mai faceti si nu mai prefaceti dumneavoastra
lucrurile. Lasati-le cum le-a intocmit Dumnezeu.
p. Sadoveauu.Dpuionul Tinerqii

www.dacoromanica.ro
82: MIHAII, SAD OVEANI3

Parintele Tihon era un ,om cuminte si blajin,

cu. obrazul ars de vant soare, cu manile ba-
taiorite .de grebla si sapa. Avea pe el haina cer-
nita de monah si o purta cu smerenie; insa,
cand lucra la camp, o lepada bucuros, ca sä ra-
maie mai sprinten in straiele usoare si albe tara-
nesti. In ceasurile singuratatii cetea cam tra-
ganat in cartea de rugaciune, insa se nevoia cu
osardie si cinste, fara sg sara nicio paging.
In sara aceia spre sfantul Pantelimon, vazand
atata zarva pentru un drum in padure sin mun-
te, crezu ca trebuie sa se amestece si el, ca sa deie
un sfat bun.
Eu asi zice, cucoane Emile, grai el, sa tre-
Ceti culmea Plesului pang la manastire la Rasca,
daca voiti numaidecat sa faceti asa, o primblare.
N'ar fi rau, accepta Lepadatu. Numai
e cam departe pentru cucoane.
Daca e departe, n'am facut nimica, pro-
testa cucoana Didina. N'ain vent aici sa m5.
ostenesc si sa gafai.
Da' nu-i departe de loc, lamuri batranul.
Porniti de-aici dimineata, dupa ce beti cafeaua
cu lapte. i asa, pe la amiaza, sunteti in Rasca.
*'acolo-s locuri tare frumoase, alcatuite anume
de Dumnezeu imprejurul sfintei manastiri.
-- Nu ; se pun de pricing cucoanele. Hai sa
mergem undeva mai aproape.
JudecAtorul de pace, colectionar vestit, se
scull. in picioare.:
.

SA mergem la Sem, propuse el. SA vedeti

www.dacoromanica.ro
 I)E lotOICUI, TINEREIII 83

acolo. una din cele mai frunioase vitrine 'de o-

doare pretioase. Cu trasurile facein un ceas.-
Prate Traiane, cucoanele au placere sa
faca o excursie pe jos.
Aceasta placere v'o supunem, domnule ju-
decator, cu toata stima i consideratia... ii zambi
duduia Olimpia.
Ma 'nchin, raspunse judecatorul, ceremornos.
Era un oiu mic, cu mustacioara neagra, cu
haina nespus de ingrijita i cu glietele cu calcaie
Matte, ca sa priveasca ceva mai de sus. Alt cusur
nu i se cunostea in afara de aceasta niizerie de- a
fi cu o palms mai scurt decat alti oanieni..
In acest caz, propun, si crest c'avem ss ne
oprim definitiv asupra acestei hotariri; propun
sa mergem la schit la Procov, daca nu prefe-
rati Ozana, on Poiana Dragostei.
La Procov n'ar fi ram, inteadevar, accepts
Lepa.datu, impaciuitor ca totdeattna.
Nu. Si voiu avea onoarea sä va expun toa-
te argumentele. Schitul Procov e destul de-
aproape de noi. Drumul 'Ana acolo, natural;
e foarte frumos. Locul unde ajungem e o poiana'
dintre cele mai incantatoare ale acestor munti:
Ca sa nu pail excursia prea oboSitoare, pu-
tem hotari odihna acolo; si'n vederea acestui
popas s'ar putea lua ceva provizii. Baca ne te-
mem de ploaie, luam cu noi hainele necesare...
Atunci ne ducem incarcati ca n4te canille,
drags Traiane.
Imi dati voie. Imam' tot Ce ne-trebnid.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL SA1)OVE.11stU
84

Si. cats sa prevedern si cazul card doamnele

nu s'ar simji in stare, la un moment dat, sa trea-
ea locurile grele.
Ei, atunci ce facem? Le luani in brate.
Imi dai voie. E necesar, pentru a intarn-
pina once nevoie si a raspunde la toate obiectiile,
sa luam cu noi un car cu boi.
Batranul monah incuviinta, inclinand adanc
fruntea :
Asta este, boierilor si cucoanelor. Luati
un car cu boi si n'a mai fi nicio pricing. Vitele
trag, saracele, si va suie costisele cele mai oath..
Drum este : cam rail, rapos si grunzuros. Insa
acuma nu-1 putem schimba. Nici nu-i nevoie,
asa fiind el lasat dela Dumnezeu. Insa, daca
luaji car cu boi, puteti sa va duceti si la Rasca.
Cucoanele se impotrivird. Hotarira Procov.
Atuncea eu am sa rog pe parintele Tihon,
reltta judecatorul, sa fie asa de bun'sa trimeata
pe ucenicul sau pana'n sat la Nemtisor. Sa ne
aduca de acolo un gospodar cu care sä ne 'ntele-
gem pentru carul cu boi. Si ca sa facem lucrurile
dupa toata randuiala, am sa-mi permit sa solicit
doainnei Lepadatu putina grija, foarte putina,
cu privire la proviziile ce avem de luat cu noi.
Poti sä ai incredere in Didina, hotari Le-
padatu, numai nu stiu dac'a fi carul destul de
ihcapator si dac'a mai ramanea vreun puiu in
ograda parintelui Tihon.
Tocmai. Am avut motivele mele ca sä tool
adresez domniei sale. Deci randuind carul en

www.dacoromanica.ro
 1)1W02/ tn., TINERETII 85

boi, avand rezolvata chestia proviziilor, la care

suntem tovarasi nunumai pentru consumatie,
ram.ane sa se stabileasca ora plecarii si hainele
ce luam fiecare. Nu trebuie sa luam prea mult,
caci n'avem decat un car. Totusi, avand un car,
putem lua tot ce ne trebuie.
Astfel logica stransa si eleganta a lui Traian
Rolea si fragilitatea feminine.' au acid sa cada
sortii pe Procov. Excursia aceasta a ramas cele-
bra in analele sfintei manastiri Neamtu.

www.dacoromanica.ro
 VIII.

Aleitnri de pdrintek Tihon,

este nevoie sd infd(4din,
fie Nastasd Do 'torn Si
pe Averchie.

Lista participantilor s'a stabilit astfel ; s'a

fost scrisa pep bucata de hartie, desi nu era nu-
maidecat nevoie sa fie scrisa. Mai ales ca cerneala
§i condeiu nu se gaseau in cask si creionul s'a in-
tamplat sä fie foarte prost, mic §i neascutit.
Domnul §i doamna Lepadatu ;
Doamna Olimpia Mironeanu, singurk caci se
afla numai in trecere si'n vizifa aici, barbatul
sa'u inginerul fiind ramas la Wile Baltatesti, cu
copiii ;
Traian Rolea ;
Familia Irimescu, la care judecatorul avea o
odaie : domnul, doamna si cinci copilandri Si
copile ;
Domnul Artur Veruzi, pictor, amorezat de
doamna Lepadatu si de duduia Olimpia. Jude-
catorul ii scrise numele cu totul neingrijit si'n
fug5, ceiace era de mirare la acest barbat asa de
randuit §i de corect.
Insfarsit Inca vreo sapte-opt persoane din c}1.7

www.dacoromanica.ro
88 MIHA IL SAD OV EANU

prinsul manastirii, in dreptul chrora se puse cite

un semn de intrebare.
Pe loc Rolea se ridica, sprijinindu-se cu palma
dreapta in mash, §i ie§i, ca sa treaca pe la toate
portile persoanelor indoielnice.
Am sa be rog frumos sa dea raspuns pre-
cis, imediat, striga -el din mijlocul ograzii.
Asta dovedea la Traian Rolea un entuziasm
putin obi§nuit.
Se 'ntoarse vesel la ora noun jumatate, in
acela§i cerdac plin de vorba §i sfat, unde-1 a§tepta
o alts cafea neagra.
Merge toata lumea notata, lamuri el. Sper
ca vom avea vreme buna §i, in acest caz, avem
sa petrecem minunat.
Despre vreme sa n'aveti nicio grija... in-
terveni parintele Tihon. Pot sa va dau inscris
c'are sä fie frumos. Acuma, dad. vrai dumneata,
domnule Traiane, §i e§ti a§a de bun, O. vorbini
cu omul dela Nemti§or pe care 1-a adus ucenicul
chiar acuma.
Omul care merge cu earul ?
Da.
Bine. SA vie aici.
Apoi am venit, raspunse taranul din um-
bra, de langa stalpul de la intrarea cerdacului.
Tinea palaria in stanga §ili mangaia pletele
in ere§tet cu dreapta. Fhcea o path. alba. Numai
obrazul ii era intunecos §i trist.
Toti mesenii din jurul lh,mpii i§i rasucira, ca-
petele in aceia0 parte,

www.dacoromanica.ro
 DEMON -CI, TIN ERl J'I1 89

Ro lea se ridica si facu doi pasi spre taran ;

apoi se razgandi : se 'ntoarse si se aseza iar pe
scaun. 11 intreba cu vocea-i limpede si precisa :
Asculta, omule, de unde esti? Da-te mai
incoace si raspunde.
Din Nemtisor, cucoane, raspunse omul fa-
ra sa se deie mai incolo.
Cum to numesti?
Nastasa Doftoru.
- tii de ce to -am chemat?
Apoi sä traiti, domnule judecator, a venit
la mine ucenicul parintelui Tihon. Ali-a spas ea
este poronea dela domnia-voastra sä ma Ina.-
tisez aici numaideca.t. Am lasat mamaliga pe
fund si laptele 'n strachina, s'am venit, domnule
judecator, dar rog pe bunatatea dumneavostra
sa cunoasea cum ca eu nu-s vinovat cu nimica.
i amanda aceia de-atuncea am platit-o.
Care amenda?
Pentruca-s nalbar si doftor de vite, cu-
coane, dupa cum mi-i si porecla. Si on m'a aflat
vitrinaru din targ dela Neamt, on ea m'a pant
primarele, cu care ma clantanese pentru pa-
mant, m'au chemat la judecata s'am platit a-
manda. De-atuncea nu mai faa nimica ; las vi-
tele oamenilor sa piara.
Foarte bine. Vra sa zica mani dimineata
mergi la Procov cu carul en boi. Cate parale
ceri?
Nu cer nimica. Nu ma due la Procov, ca
n'am nicio treaba.

www.dacoromanica.ro
9° MIHAIL SADOVEANU

Asculta, omule ; asculta, Nastasa,. Sa mergi

cu not la Procov.'
Da de ce?
SA mergi cu carul cu boi, sa ne duci lu-
crurile.
Ahal
Iji platim cinstit, sa n'ai nicio grija.
Apoi eu bucuros asi merge, cucoane, (le
ce nu? Dar carale mele-s duse Cu amandoi bai-
tanii la targ, cu lemne. Asa ca ucenicul mi-a
spus sa yin musai, ca ma Chiama domnul jude-
Cator ; s'aM venit. N'a fost vorba de car. Si alta
pricing de judecata neavand, vA poftesc sa ma
Sloboziti, ca sA ma duc acasa.
- - Du-te ! ii zise Rolea, intovarasind vorbdcu
kestul.
Omul se duse, vorbinCincet singur, pe subt
copacii ograzii, pang la portita.
Cucoanele erau nespus de vesele si le sticleau
ochii si dintii in lumina
Lepadatu intreba nu cu Area- multi ingrijo-
.
rare :
.- Ei, drags- Traiane, ce facem?
Sa vedem, raspunse Rolea. SA trimetem
dupa alt gospodar. u insa nu inteleg, parinte,
se 'ntoarse el spre batran, ce fel de ucenic "e
acesta, care mi -a duce asa tin om,fara sa-1 puie
in curent cu chestiunea...
Monahul ridica din umeri, nedumerit :
Nu 'nfeleg idci eu, domnule Traiane. Poa-
te Averchie O. nu fi priceput bine cum sta pri-

www.dacoromanica.ro
 DIaI10fNOI, TIN BRIO' I I 9I
E un om cam uituc §i 'slab fnuncitor de
parnant, dar altfel bun carturar. Insa dumnea-
voastra O. nu va suparati. Faceti-va toate pre-
gatirile §i fiti in picioare la ceasul pe care-1
hotariti. Si, dac'a trebui, ma due eti singur sa
inchipuiesc un car.
Rolea mai .avea de facut obiectii, eaci simtea
un punct slab in toata organizarea ; lush' cu-
coanele i1 intoarsera brusc in spre chestii care
for Ii se Pareau mai arzatoare. Trebuiau sa piece
destul de dimineata, sa zicem la sapte ceasuri.
Pana la acea ora, cucoana Didina avea in sama
ei partea cea mai importanta. i nici cucoanele
celelalte nu se putea s'o lipseasca de ajutorul
lor. Asa ineat toate trebuiau sa fie in picioare
()data en rasaritul soarelui. Altfel faman tartinele
nefacute,, ouale nefierte, salata de patlagele
netocata §i puii nefripti.
. 0 nenorocire mai mare decat asta se poate
inchipui? radea cucoana Didina. Prin urmate,
en asi dori §i asi propune ca sä nu intarziem
Area mult in asta sara.
Era o dorinta pe care tori se grabird s'o, in-
deplineasca. Cand se ridieara, mi§eandu-se in
cerdac §i uranduli noapte bunk sown u§or §i
visuri placute, se auzi pottita dela ulieioara su-
nand in clamps. Un glas esel si plin de.bariton
izbucni, umpland deodata intunericul ograzii.
Buua sara, §i sarut manutele la cucoane.
Pe boieri ii salut fara sale sarut manile.
Veruzi, e Veruzi, it anuntara doamnele cu
douil voci subtirele.

www.dacoromanica.ro
92 MIHAIL SADOVEANU

Rolea iii increti fruntea, se uita in jur, apoi

se rasturna iarasi in scaun, picior peste picior.
Observa cu raceala :
Se vede ca trebuie sä mai intarziem putin-
tel, deli suntem grabiti.
Pictorul era barbat voinic si nalt. Purta o
barba minunata, revarsata peste piept, o
barba care s'ar fi parut exagerata daca n'ar fi
fost scazuta de o chelie complecta a crestetulu'.
Aceste doua parti ale fiintii lui echilibrandu-se,
incolo n'avea niciun motiv de nemultamire.
Dimpotriva : in al patruzecilea an,
In mijlocitl ceircirii vie(ii noastre,
radia putere si voie bund ca tin zeu, ocupandu-se
intens de cele trupesti §i foarte putin de pictura.
Stiu ! striga el, suind treptele cerdacului ;
aveti sa ma 'ntrebati ce-ant lucrat astazi. Vor-
besc de mestesugul meu de zugrav, bine-inteles.
Marturisesc ca iarasi v'aduc o mare dezama-
gire. Dar, simtindu-ma tartar, nadajduiesc ca
mai am vrerne. Ce se pure la cale? se mira el
apoi, uitandu-se in juru -i. Vad mare sobor.
Vorbind, isi indeplinea fats de cucoane partea
practica a salutarii pe care-o strigase dela por-
tita. Fats de domni iii inclina numai fruntea-i
lucie. Rolea ii raspunse c'un zambet o
dupd care iar isi relua masca serioasa.
Vad mare adunare, relua Veruzi. Sunteti
buni sa-mi comunicati si mie obiectul discutiei?
Poate Va pregatiti sa va duceti la culcare...

www.dacoromanica.ro
 DEMONITL TINERETIT 93

Tocmai ! raspunse cu raceala judecatO-

rul.
Foarte bine, n'am nimic impotriva. Eu
n'am venit decat pentru o secunda : ca sa-mi
prezint omagiile mele si sa beau o cafea, care
stiu ca aici se prepara mai bine decat oriunde
in lume.
Numaidecat, numaidecat ! consimti down.-
na de gazda rniscandu-se vioiu.
Din ce in ce mai bine. Ma declar multamit,
ma instalez pe un scaun si nu mai am nicio pre-
tentie. Imi dai voie, draga prietine Rolea ?
-- Ma rog.
Ce vroiam eu sa va spun? Astazi, mai ales
dupa amiaza, am fost ocupat in chip exceptional.
Aram apucat, impreuna cu un cuvios monab,
s'am rastocit la deal Nemtisorul, ca sa prindem
chitici si raci. Aflati ca pestisorii acestia dela
munte, numiti boisteni, se prepara aici dupa o
metoda specials pe care not n'o cunoastem.
Ascultati. Intr'o °aid noun de lut, arunci legume
multe taiate marunt, cu putina zama. Pupa
ce-au dat o unda, pui §i pestele si vari oala,
acoperita bine, in cuptor potolit, ca sa se
scoaca boistenii in dulceata lor. Se zice ca oala
trebuie sa fie rosie, dar eu cred ca asta n'are
importanta. Nota : nu trebuie se sa uite sarea
si piperul.
Imi inchipui ea reteta da un rezultat bun
si delicat, fu de parere cucoana Didina.
A, da. 'rrebuie insa me§tepg §i grij5,. S5.

www.dacoromanica.ro
 '94 ,IIHA-114 SADOVEANLJ

fi vazut pe parintele Amfilohie cum oficia. Era

maret, gros si are o inaltime neinsemnata.
Am uitat A.' mai achug un lucre principal. E
nevoie de un yin bunisor.
Hm ! mormai judeca'torul privind in ta-
'Van:
Parintele Tlhon avea de fgcut obiectii, deli
Lepadatu primise en recunostintg reteta.
Domnule, asta-i mai mult bataie de cap
.si racaz: SA luam pildg dela fiarele ph'mantului
si pitsarile cerului, care nu pregatese, nu-fierb
si nu)coc si traiesc totusi prin grija lui Dumne-
zeu.
Le fierbem si le coacem not pe dansele,
parinte, tot: cu vointa lui Dumnezeu.
Batrilnul elating din cap, El avea alibi chib-
zninta.
-Emil Lepadatu, vazand pe deoparte- cafeaua
gata si pe de alta fa4a judecatOrului prea intu-
necata, introduse cu blandeta o intrebare, care
era mai potrivitg, cu imprejurarile si cu ora
tirzie :
Asculta, Veruzi, inainte de plecare, n'ai
voi sg stii ce-am pus la cale?
Ba da, se 'ntelege ca vreau sa stiu. Desigur
ati plgnuit o excursie...
Toti rgmaserg uimiti de asemenea p'altrun-
dere. Pictorul isi aprinse o tigarg :
. Nu Ira mirati prea tare. Am aflat dela
familia Irimescu. Eu socotesc insa ea o excursie
la Procov ceva destul de serios.' prea a-

www.dacoromanica.ro
 DEMONIJI, TINER EV I 95

proape. $i mai cu sama gasesc de prisos carol

en boi. Ca sa ne ducem pang peste deal, ce ne
trebuie? Un ceas de vole -bung. Ne ducem, ne
Intoarcem, §-i gata. Nu-i nevoie nici de bAtaie
de cap, nici de planuri.
Rolea deveni atent §i se rasuci cu delicate%
in scaunul sari :
A§a socote§ti dumneata, doinnule Veruzi ?
A§a socotese eu.
$'ai putea, ma tog, sa-mi explici teme-
iurile pentru care socote§ti a§a. ?
Care sunt temeiurile? Ia asculta, Rolea,
nu face cu mine pe judecatorul de instructie
0 nu fii gelos de iubirea mea pentru doatima
Didina Lepadatu §i duduia Olinipia Mironeanu I
Invalmg§eala de replici, hazul §i cafeaua se
amestecara, si pictorul se impaca imediat
en Rolea, batandu-1 prietine§te pe spate. Apoi
se despartira, interpelandu-se Inca un timp prin
Intuneric.
Cerul cu stele, pe care lilieci negri ii scriau
Inca din cand in cand, arata mr ceas tarziu. Nu
mai era mult pang la toaca de unsprezece si pa-
rintele Tihon statu §i cugeta, in pragul chili-
oarei lui, cum sa randuiasca afacerea cu carol
en bpi.
Multe marafeturi si dezmierdari mai au
§i targovetii ace§tia... cugeta el ca un %ran cu-
minte ; §i-§i mormaia incet cugetul ca§kum 1ar
fi rumegat. Acuma unde -s4 gasesceu car cu boi
in puterea uoptii? Prate Averchie, unde e§W

www.dacoromanica.ro
 96 MIT-TAIL SADO \'EANTT

- Aici, parinte.
Prate le Averchie, ucenicul, era tot un Oran,
nu cu mult mai tanar decat cuviosul Tihon.
Avea barbs si plete carunte, era putintel si us-
cat la trup si intristat la fats. Il slujea de multi
ani pe batran, cetind, la ceasurile randuite, cu
afunda credinta, cartile iubite pustiei sfinte ; si
astepta cu dulceata ceasul cand avea sa fie Si el
binecuvantat monah. Acel ceas, dupa cum se
juruise el, trebuia sA sune dupa ce Tihon batrantl
va trece intre drepti, extra lumina cea fara de
vifor.
Ce zici, frate Averchie ? Cuni facem cu
carul cu boi ?
Care car cu boi?
Apoi n'ai auzit ? si nu to -am trimes dupa
gospodarul acela, Nastasa Doftoru, din Nem-
tisor ?
M'ai trimes sA-1 aduc, caci it chiam5. jude-
catorul. Dar eu, parinte, n'am stiut despre ce-i
vorba. Datoria mea este s'ascult. «Implini-vei
poruncile vei pleca fruntea», cum zice la
carte.
E vorba de tin car cu boi care le trebuie
tor.
Cui ? Boierilor ?
Da.
Ce sä fara cu carul cu boi? N'au nici gran,
nici orz pe camp, nici lemne 'n pAdure.
Le trebuie pentru dracariile lor, ca s5 se
dm-A la Procov.

www.dacoromanica.ro
 DEMONUT, TI/ORETII 97

Cu carul ?
Nu ; de dus zice ca se duc pe jos. Dar le
trebuie 5'un car cu boi.
Eu asta n'o pricep, marturisi cu mahnire
Averchie. Scrie 5i cartea : ((Cele Med de cale nu
voie5te a le vedea Domnul).
Bine, bine, Averchie ; dar ce facem?
Eu 5tiu ? Le-om cauta mane un car 5i pace !
Le trebuie mini dezdedimineata, Aver-
chie.
Mani dezdedimineata ? Asta-i greu. S.
umblam noaptea dupa car ? «Si pre toti cei ce au
putere, sa nu-i scoti noaptea, ca sa se suie no-
roadele in locul lor».
Atuncea cum?
Ne-a lumina Domnul-Dumezeu, parinte.
Cuvio5ia-ta du-te la hodina, cad e5ti om slab
5i batran 5i nu trebuie sa superi pe Cel-Bun tru-
dindu-te peste fire. Eu imi aprind o lumanarica
5i s' au treaz, ca'utand in carte dezlegare. «Dom-
nul-Dumnezeu nu asupre5te pe ai sai, ci-i cura-
ta 5i-i scoate dintre necrediticio5i).
Parintele Tihon se pleca sfatului. Avea acest
bun obiceiu, sa se foloseasca de intelepciunea
5i de carturaria ucenicului sau.

le. Sailoveanu.Demonul Tineretti. 7

www.dacoromanica.ro
 Ix.
Biserica cea nacre.

Soarele izbucni pe codri §i se risipi in roua

fanaturilor. La acest ceas al diminetii, Nata-
nail sari parleazul gradinii §'o apuca pe carare
la deal, spre Procov, printre flori care abia a-
tunci se desch'deau primei clipe de viata §i mor-
tii apropiate. Umbla descult, cu poalele ras2i
prinse in cingatoare. I§i purta la subsuoara stangii
incaltarile §i'n mana dreapta un toiegel alb.
Cand infra subt cetina grea §i sumbra a pa-
durii, se opri la un trunchiu rasturnat, ca sa-§i
traga ghetele ; §i porni mai departe, pe poteca
uscata §i sunatoare, prin ace moarte de brad.
Tubichi necontenit le adulmeca §i pufnea in
ele.
Din cand in cand soarele strapungea umbra
Si calugarul calca peste flori argintii ale tacerii.
Erau flori asemanatoare cu ale sufletului sau.
Starea unica de bine din ziva trecuta n'o mai
avea. Cazuse intre lucrurile.stanse ale trecutului.
Insa soarele zilei nou'a' razbatea in el ca§i in
aceasta umbra §i-1 inflorea.
Intr'o vreme se opri §i asculta rasul unui hu-
lub salbatic in departarea unei vai. Porni iar

www.dacoromanica.ro
100 MIHAIL SADOVEANU

Inainte §i iar se opri ca sa-1 asculte. In carare-i

trecura sturzi cu sunete scurte usor fluierate.
Tubichi se napustea spre ei ; ramanea apoi singur,
cu botul inaltat, §i-§i intoarcea ochii inteligenti
si'ntrebatori spre stapan.
Tubichi, ii zise monahul, nu-i asa ca to
stiff ce spun eu ?
CaDelul iii misca bucata de coada i tipai in-
dirat spre el.
Nu to mai nacaji degeaba cu dihaniile
si zburatoarele de-aici. Si ele sunt subt paza
grijei for si nu be poti prinde. Bucura-te numai
ca le vezi.
Catelul scheuna usurel ; cascand, desfasura o
limba trandafirie si'ncovoiata ; apoi inchise gura
§i paru ca o inghite. Cum sfatul lui Natanail
ii intrase pe-o ureche §i-i iesise pe alta, caci in-
telegerea lui n'avea durata ca instinctul, se
napusti spre un brad gros. 0 veverita castanie
sagefa in sus in jurul trunchitilui, intr'o spi-
rals care paru o fumegare. Sus, se ridicil in &ma
Mute razamandu-se cu spatele in coada, numai
o secunda. Imediat pluti in aer §i disparu.
Tubichi o striga pe- nume in limba lui, de
dotia ori. Dar nu-i raspunse decat alt caDel in-
selator al singuratatii.
Suind, Natanail ajunse in locuri mai umede.
Trecu printre risipiri de trunchiuri moarte. In
formele lor, in aparenta Inca intregi, imensa
lume a vietajilor rag.runte lucrase c'o harnicie

www.dacoromanica.ro
 DE310NUL T7NERETII DOI

neistovita, necunoscand, ca un element al ves-

niciei, nici timp nici repaos.
Abia punea calatorul un picior, on razima o
mama, se desfaceau si se risipeau. Bra plin
locul de acesti cazuti, din care traiau si uriasii
vii si se ridicau tinerii luptand intre ei. Intre
muschi si pulberile mortilor, cresteau colonii
de bureti, fantazii ale umbrei si putreziciunii.
Cei mai frumosi erau zugraviti cu otravd rosie.
Natanail ii lovea usor cu toiagul, s'alegea,
ici-colo, numai hribii, carne delicatA Si fina a
sihastrilor. Ii strecura in trAistuta si trecea
printre alte coloane rasturnate, care in realitate
nu erau decat iluzie, -7 casi intocmirile mons-
truoase ale domniilor si ale imparatiilor.
Inter) raps inalbastri fuin Si ajunse pana
la el miros puternic de rasing. Oanieni ciopleau
si lucrau acolo catarguri de brad. Li se auzeau,
in jurul focului, glasurile rasunatoare. Toporul
bAtu un timp ritmic, scazu incet-incet, conte-
nira i glasurile si toate devenird tAcere.
Urea un tanc oblu, pasind rar si domoi ca
muntenii. Ajunse la un drum de piatra, care
se chiamA a lui tefan-Voda, Yi pe urma merse co-
borind. II intimpinara, intro poienita, plaiesi cu
topoarele pe brate, s'un calugar urias cu ple-
tele pe umAr. Umbla cu pasi largi, izbind.poa-
lele rasei cu cizmele-i grele.
Natanail se opri saluta.
Incotro, parinte Avacum?
D'apoi dupa cum vezi, parinte Natanail,

www.dacoromanica.ro
102 MIHAIL SADO \TAN LJ

am luat pe acesti oameni, cu care am ispravit

toate aici, in acest parchet, §i ma due cu ei sa
radic si pe ceilal4i, dintr'o raps de mai la vale.
Si trecem in alt munte, unde avem treaba doug
saptamani. De azi, au sa aiba pace si aicea sal-
bataciunile. Te duci -paha la Procov?
11Ia duc pang la Procov.
Se despartird. Ei trecura in alts parte, dea-
dreptul prin labirint ; iar Natanail patrunse in-
data in poiana. soh'tului.
Acolo era pace pe tapsanuri traganate §i eae
un pullet de soare cazuse in toate florile neclin-
tite ale fanaturilor.
Cerul deasupra era limpede §i fara pata ; nu-
mai o gaie striga ()data in albastrul de sus, la
mare inaltime.
Bisericuta de lemn se ridica in mijlocul unei
largi imprejmuiri de zaplaz, §i'n juru-i avea
eilteva easute cu stresinile joase. Sung. toaca
batand usurel, cu un fel de sfiiciune. 'Apoi can-
tara clopote. Dar putin timp, caci singuratatea
le birui cur and.
Nu se vedea nicairi nicio miscare.
Natanail intra pe poarta deschisa, en stall i
nalti §i cu stresina. Trecu prin livada, apoi dadu
is ograda bisericutei. Patrunse in pridvorul mic
si in casuta lui Dumnezeu : acolo auzi glasul cu-
noscut al lui Atanasie. Slujitorul statea in pi-
cioare la strana dreapta, en fata spre altar,
intfun roiu grabit de murrnure.

www.dacoromanica.ro
 DEMONI, TINERli'fli 103

Binecuvinteaza-ina, parinte Atanasie, vorbi

Natanail dela usa.
Catelul ramase in pridvor, privind la icoa-
nele infrieosatului judet de apoi. Pe usa deE-
ehisa, in urma, se vedea, ca o alta zugraveala
proaspata, un colt de p6dure si de pajistedez-
mintind bolnavele elucubratii ale ascetilor.
Atanasie, schivnic uscat si posomorit, tanar
Inca, se intoarse, si fata i se lumina.
Bine sa te cuvinteze Donmul-Dunmezen,
parinte Natanail. El te trimete aici. Bine ai
sosit. Iata, saptamana aceasta fiind en de
rand, am venit raped.e dela coasa, pentru toaea,
clopote si slujba, dupa randuiala. Pe urma ma'n-
tore iar la treaba.
Am stint Cam sa te gasesc aici, parinte
Atanasie. Aflasem ca esti de saptamana. Am
venit sa Ara vad, caci imi place sä te privesc cum
slujesti cu ceilalti trei parinti, afara, in biserica
cea mare. Slujba aceia e tot ara de bine pri-
mita sus, casi asta. Ca sä nu ramaie acolo in-
crarea cu doua brate mai putin, grabeste-te si
du-te iar en iti in locul, cetind fara nicio
gresala sfintele rugaciuni dela Inceput pang la
sfarsit.
Se poate asta ? intreba en naivitate si ba-
curie Atanasie.
De ce sa nu se poata ?
Atuncea bine, parinte Natanail. Iti mul-
tarnesc. Si te-asteptain in poiana la Merisor.
Da. Asteptati-ma in poiana la Merisor.

www.dacoromanica.ro
104 MIHAIL SADOVAI11.1

Amandoi zambeau, singuri in mijlocul bise-

ricii, privindu-se. Atanasie se'nclina, ii lug mans
§i i-o saruta. Apoi iesi, cu pas harnic de mun-
citor care se duce la treaba.
Natanail ramase singur §i ceti rugaciunile.
Acolo, in poiana dela Merisor, era soare 1i
murmur abia auzit de albine. i toate ganga-
niile ierburilor foiau susurau, aducand slava
luminii si Domnului-Dumnezeu. Iar padurea
de jur imprejur suns. cateodata, fart O. se
clinteasca.
Unde o fi fost .5i de cand va fi murit acel Me-
risor despre care vorbeste numele poienii? Nic:o
urrna nicio alta pomenire n'a camas, nici
despre el nici despre cei care 1-au sadit. Cc in
spune psalmul pe care-I murmura incet :
Omul ! Ca iarba-s zilele lui. Ca floa-
rea ccimpului inflorqte.
Un ant it sufla §i nu mai este.
$i nu i se mai §tie nici local.

www.dacoromanica.ro
 X.

Aici pare cd se aratci slujba

celor cloud cinstite le(e
Onus §i Pintilie,insd
nu e vorba des5re asta.

De partea cealalta, in valea manastirii, la ca-

sa parintelui Tihon, caravana Inca nu se urnise.
Statea pe loc, cu boclucurile risipite, astep-
tand carale, dupa care atilt batranul monalt
cat §i Averchie ucenicul sau pornisera dela rasa-
ritul soarelui. Until intr'o parte, altul in alta,
nadajduiau sa izbaudeasca. Mai bine doua cara
decat niciunul.
Deocamdata, la acest ceas, nu mai era nadejde
d. oat de unul, caci parintele Tihon tocrnai se
intorcea, c'o infati§are nefericita.
N'am ce le face, zicea cuviosia sa ridicand
palmele in laturi deoparte si de alta a pieptului.
Azi traiesc pe lume altfel de oameni decat in
alte vremuri. Od ita erau taranii mai iuji *i mai
saritori. Acuma unul are a se duce la coasa ;
altuia i s'au prapadit boii in padure, altul vrea
sa se mai gandeasca : pa'na la amiaza a vedea
el ce-a face... Decat iji vine sa crapi de ciuda.
Warn intors i eu Intr'un rasuflet, cu na'dejdea

www.dacoromanica.ro
io6 MIHA IL SADO \ UANIJ

ca va fi facut Averchie vreo isprava in sat la

Nentti5or. El ii mai tanar si-i mai in putere. Pe
langa asta, ii mai ingroze5te cu vorbe din sfanta
scripture.
Astfel incat ramasese nadejdea la Averchie.
Batranul sufla 5tergea nadu5ala depe frunte
cu manica rasei, 5i se tot ducea in coltul cerda-
cului, privind in lungul huditei,
Dar pang sa vie fratele Averchie, judecatorul,
infati5and tuturor celor de fata lista scrisa cu
creionul eel ran, le dovedea ca nu poti sa to bizui
niciodata pe oameni. Familia Irimescu sosise
cea dintaiu, ()data cu dansul. Erau Si cei care pu-
sesera lucrul la cale de cu sara. Insa altii in-
tarzia.0 ; unii nici n'aveau sa vie. Ba ii durea
capul ; ba se temeau de ploaie. Fusesera Si unii
sinceri, care marturiseau ca s'au razgandit.
Iata cu ce lume avem de-aface... zise in-
cet Rolea catra duduia Olimpia, lasand sa cada
hartia si apoi lovind-o dispretuitor cu bastonul.
\Tad, raspunse ea zambind ; i1i marturi-
sesc insa ca nu ma super deloc. Vom fi mai
putini 5i asta ma bucura. Lase lista, domnule
j udecator.
Rolea urma sa distruga hartia, ca pe-o vie-
tate vinovata, iar Olimpia urmarea zbaterile ei
c'un zambet de mahnire simpatic Si placut, pe
care 5i-1 cuno5tea, de-aceia facea necontenit
in juru-i risipa acestei flori. Orice cuvant it in-
tovara5ea de zambet. Radea insa rar.
pacfie.We cu provizii 5i liainele de vreme rea3

www.dacoromanica.ro
 DENIOXITI, TINERETII 107

stateau nude peste altele in preaj ma scarii cer-

dacului. Ca Morn treceau in sus si'n jos pe langa
cle si le cercau cu varfurile ghetelor si ale be-
telor.
Fiji cuminji, copii, grai cucoana Didina,
sa nu stricati vreo farfurie !
Cum se poate, frate draga, se mira Lepa-
datu, ai luat si farfurii ? 0 excursie eu stiu ca
se face fail aceste obiecte de prisos, create de
civilizatie.
Cunosc en pe cineva care are sa-mi ceara
intaiu si 'ntaiu tacamuri... raspunse doamna
padatu bland, insa foarte sigura de sine.
Mi se pare ca de data asta °data in
douazeci si cinci de ani nevasta-mea are drep-
tate... constata cu glas destul de tare Lepadatu.
Din toata inima insa doresc sa vad carul cu boi.
Mi-asi lua de-o grija, s'am porni imediat spre
destinul nostru.
Calugarul se 'ntoarse din coljul cerdacului, de
unde privise iara in lungul huditei.
Cucoane Emil, zise el, da-mi Mata voie, te
rog, sa te 'ntreb de ce aveti lipsa asa de mare
de car...
Cum? intreba Lepadatu surprins.
Ce nevoie asa de mare aveti de car cu boi ?
Ca sa mergeti mai departe, la Secu on la Aga-
pia, nu zic, bine este sa ai car. Dar Procovu-i
colea, o paling de loc...
Traiart Rolea interveni, impungand inainte
cu aratatorul manii drepte.

www.dacoromanica.ro
1o$ mulAtt, SADOVEANU

Acesta, parinte, -e un lucru pe care 1 -am hel-

tarit asard, si trebuie sa facem cum am hotarit.
Asara si cuvio5ia to ai fost de parere A. luam
numaidecat un car cu boi.
Am fost, domnule Traiane, nu zic ca n'am
fost ; dar dad.' vad ca-i asa de greu, nu mai sunt.
Eu va spun drept : tare ma tern ca Averchie are
sa. se 'ntoarca si el fara car. Dac'ar fi fost de
gasit, gaseam si 'u. Acuma sä vedem ce zice el
dach" vine si ne gaseste asa, cu boclucurile lepa-
date... Ce facem fara car ? Tare-s curios O. 5tiu
ce-ar zice Averchie. Sa vedem, caci 11 zaresc
ca vine singur.
In-Wade-v.6r, ucenicul se intorcea fara car 5i
fara boi. Era infierbantat de umblet 5i de soare
5i gafaia.
Doamne, iarta-ma. ! i5i flea el cruce. Para
tori s'au vorbit 5i s'au inteles O. purceada care
incotro, cu treburi care de care mai grabnice.
Unu-i la spital, altu-i la targ, altu-i la padure.
Judecatorul isi incrucisase bratele pe piept,
ca un celebru imparat, si astepta incruntat dez-
legarea incurcaturii.
S'ar parea el ne-am oprit, vorbi razand
cu veselie Veruzi. Ne-am oprit inainte de-a fi
plecat. Insa en ma 'ntreb cu mirare cine ne poate
opri ? Nu ne poate opri nimeni. Plecam. 5i s'a
ispravit I Mi se pare ca, in ceiace ma prive5te,
am contestat necesitatea carului 5i a boilor. Imi
pare rau numai ea am intarziat. La Procov e

www.dacoromanica.ro
 DENIONUL TINE:RI-411 109

plAcut sä ajungi ianinte de a if soarele in pu-

tere. Acuma ce facem cu bagajele?
Privi de sus in jos spre judeca'tor.
Cei care aveau eri planuri §i idei, acuma,
n'au niciuna. SA ne 'ntoarcem in alts parte.
Prate Averchie, am a§teptat cu totii sosirea ta,
oa sa ne dai dezlegare §i sä ne spui ce putem face
cu asemenea tarhat, dad, n'avem carul ?
Apoi ce sä facem, domnille? Boclucurile
aceste mai upare le impartiti intre dumnea-
voastra fiecare luandu-§i ce-i al sau. Iar co-
prile cu mancake a§i zice sa le 'ncarcam in
spate eu §i cuvio§ia sa parintele Tihon. Ce-i a
sui o magura ? Indata am ajuns §i, la intoar-
cere, povara cea mai u§oara o avem noi, ca§i
Isop.
Emil LepAdatu incheie cu blandeta §i cu su-
punere :
Se vede ca a§a ni-i scris §i altf el nu putem
face.
Dupe doua ceasuri de intarziere, se grAbira
mai mult cleat trebuia. Fiecare i§i rapi de jos
haina de ploaie §i ie§ira buluc pe poarta. Doam-
na Irimescu, mititica §i uscata, chiar de pe loc
incepu a opri §i a povAtui pe copii cu umbrelu-
ta ei scurta, facand semne §i agitand-o cu gri-
ja aprinsa. Monahul §i ucenicul sau 0:sire:, la un
loc §tiut, doda bete groase §i, incovoindu-se
grew din ,ale, incareara in spate panerele cu
rnancare.

www.dacoromanica.ro
ITO MIHAIL SADOVEANU

Doamne ajuta ! murmurs Tihon facanduli

semnul crucii.
Averchie isi sterse sudoarea cu mana libera."
si ofta murmurard :
Bucuratu-m'am si m'am inveselit de mila
ta, Ca ai catat la intristarea mea si ai aflat de
amaraciunea sufletului meu...
Pe loc se simtira amandoi mai u5ulati si por-
nira cu pa5i mari in urma musafirilor.
Mergeau toti in destul de buns randuiala si
veseli, cucoana Didina 5i duduia Olimpia in
frunte. Totu5i, dela o vreme, subt brazi, calea
se facu pietroasa si povainita.
Imi dati voie, doamnele mele? zise pic-
torul, u5nrandu-le de hainele ce duceau pe bra-
te. A5a are sa vi se pars padurea mai frumoasii.
Intr'adevar... zatnbi Olimpia.
Veruzi a5tepta pe Rolea 5opti la ureche,
lasiindu-1 sa tread, pe langa el :
Rog pe prietini sa nu fie invidio5i, nici
g el o5i.
Judecatorul zambi 5i el gra suparare, simtind
pans in fundul sufletului mireazma si racoarea
padurii. Iar prietinul sau, oprind pe Averchie
5i pe Tihon, a5eza fiecaruia pe bratul liber cite
una din hainele doamnelor.
Batranii acceptara cu drags inima povara
aceasta noua, insa neinsemnata. Dar se intam-
pla si 'n lucrurile marunte acelea5i fenomene
dramatice casi in cele mari. In vremea crucia
delor, oamenii erau cuprin5i de delir si jucau in

www.dacoromanica.ro
 I )liMONUT, TINERETII III
spazmuri, ark' motive aparente. Bra indestu-
lator sa fie adunati la un loc. Astfel, in lungul
culmii care duce la Procov, unul dupa altul, gra
nicio justificare vadita, calatorii se opreau pi
lasau in bratele lui Averchie on ale parintelui
Tihon hainele pe care se cuvenea sa be poarte ei.
Pe urma pareau mai usori gi cu mult mai bine
dispusi decat inainte.
Monahul statu o clips pe loc si se indrepta
putin din sale, gemand. Erau aproape sus, pe
culme, la drumul pietros. Cei dinainte poposisera
pi ei in jurul doamnei Lepadatu. Galagia se potoli
si vantul trecu zvonind prelung pe culmile bra-
zil or.
Averchie, grai batranul Tihon, mai spune
ceva din cartile vechi, ca sa ma racoresc pi sa
pot ajunge la liman...
Europenii ii priveau cu curiozitate pi simpatie.
Apoi, cuvioase parinte, raspunse Averchie,
dumnealor an facut ca acel flacau despre care
spune o vorba veche... Se ruga pentru putintel
lucru la inceput catra o fata... Si pe urma a
patit fata aceia cu el ce-am Oita not cu dumnea-
voastra.
Cel mai mare haz it facura femeile. Iar Vei uzi,
intorcandu-se spre batrani, se siniti mahnit pi.
miscat. Cand, dintr'odata, doamna Irimescu
ridica umbrela, o rasa sä cads in raps i dadu
drumul unui tipat uscat. Cu gura incremenita
intr'un rictus, sta atarnata oarecuzu de culmea,
dedeasuprai,

www.dacoromanica.ro
/12 murAIL SADOVEANU

Toti. se rasudra, casicum tipatul ii impun-

sese. Vazurb." pe o stanca doi oameni cu pustile
aplecate amenintator. Purtau sumaiese scttrte
§i palarii cu borurile aplecate pe ochi.
Nimeni sa nu vaste ! striga Onuta raspicat.
Mani le sus !

Pintilie intreba indata dupa el, fioros si

grozav :
Este vreunul care n'a inteles ?
Cu totii intelesesera, electric. Ridicara bratele
Si ramasera solemni. Doatnna Irimescu avu un
sughit ,i-i izbucnira lacrimile. Se lag la pamant.
Au inteles ! ranji Onuta catra tovarasul
sau. Ca la cimotograf !
Batranii isi pusesera poverile jos si rasuflau,
stergandu-si sudoarea. Porunca banditilor pe
dansii nu-i privea. Averchie totusi se gasea in-
fricosat pentru asemenea nedreptate §i silnicie.
Uscatu-mi-s'a vlaga, mormai el, amintin-
du-si de vorbe mars si sfinte ; uscatu-mi-sa vla-
ga s'arn ramas ca un harb de lut. Si limba mi s'a
lipit de cerul gurii...
Veruzi incerca sa parlamenteze, ea veselie
silita :
Ce voiji dela noi, oameni buni?
Asteapta, cucoane, s'ai sa vezi... ii ras-
punse slujbasul eel mare si balan.
Clauta tips en rautate :
Mai, Pintilie, nu-i scapa la vorba ca-i rau !
Care-a, cracnit ? Tu, cel bArbos si cu capul ca

www.dacoromanica.ro
 DEMONUI, TINERETII 113

genunchiul ! Nu te clinti. i nici nu zambi, nici

nu da din deget. Daca n'asculti, eu te pusc.
Dad, ma mai intrebi °data, gata ! ranji
Pintilie.
Averchie claIi din cap cu intristare si dezgust :
Pana la cer isi ridica falcile si cu limba for
matura pamantul !
Onuta arunca spre batrani si spre povara for
o privire in treacat, si se statornici darz si crud
asupra celor de subt el.
Acuma ascultati ce va spun eu, zise el
cu liniste, si nimeni sa nu faca altfel, subt pe-
deapsa mortii...
Judecatorul it atintea sever.
Villa dunmeata intaiu, i se adresa bandi-
tul, si lass aici, la picioarele mele, tot ce ai. Pe
urma treci vama si astepti cuminte. Dupa asta
vine eel barbos, care chitea ca poate rade. La
urma, boierul cel caruia i s'a stans tigara in
gura...
Lepadatu se gandi cu oarecare amaraciune :
a Inaceasta clips am pierdut o frumuseja de
tigareta de chilimbar, pe care o am de opt-
sprezece ani, cand am facut cu Didina cea din-
fain calatorie la Paris. Pe acolo nu sunt hoti...y,
*i trecu si el, incovoiat, spre vama.
Onuta isi urma poruncile :
Cu feineile si cu copiii n'avem nimica.
N'avem ce le lua. Mancarile pe care le poarta
parintele si cu ucenicul sau, raman la noi. Atata.
Onuta facu semn si barbatii coborira iar in
.m. SadoveanueDemonul Tiuore0. a

www.dacoromanica.ro
"4 MIHAIL SAIJOVEANU

rapa. Voia sa mai portinceasca ceva, cand.,

simtind pa.§i din susul drumului, tresari. Ri-
clicand arma, o sprijini cu condacu 'n umar.
Pintilie rostogolea ochi fioro§i, nehotarit §i'n
mare tulburare.
Apoi auzi pe Onuta destinzandu-se intro
rasuflare prelunga.
Din sus, venea, cu beti§orullui§i cu traistuta,
parintele. Natanail.
Se opri mirat, apoi se 'ntuneca. I§i arunca
ochii spre palcul incremenit din vale. Dupa aceia
§i-i intoarse spre slujba§ii pustiei.
Pintilie, zise Onuta, pasa §i is mancarea,
care noua ni-i de mare folosinta.
- Averchie se opinti, ridica =Andorra co§urile
§i le infati§a lui Pintilie, care le cuprinse la un
loc §i le purta user c'o singura mans, pe cand
cu cealalta Linea pu§ca cu otelele amenintatoare.
Salutare, parinte ! striga Onuta &tea Na-
tanail. i slobozi un foc de pu§ca pe deasupra
rapei. Femeile raspunsera cu tipete. Duduia 0-
limpia ramase razand ciudat, ceiace dadea o in-
fati§are trista fetei ei delicate.
Salutare, parinte ! ranji §i Pintilie, trecand
sernet pe dinaintea monahului.
Si slobozi §i el un foc. Ecourile, fierband, s'a-
lungara §i s'amestecara. Tubichi incepu sa latre
ascutit, trimetand §i el alte ecouri catra cele
dintain.
Dupa ce hotii se mistuira in sihla, Averchie se
meza la pantantl§i-§i ind,repta §alele dureroase,

www.dacoromanica.ro
 DMfONUI, TIIsfERETI I IIj

rastignir du-si in laturi brajele. Rosti cu liniste

si cu credinta :
Dreptul ca finicul va inflori si ca chedrul
Livanului se va inalta. Doainne, fa-i ca pulberea
in vant si ca pleava in vifor.
Nedumerit Inca, Natanail mai facu cativa pas i
spre musafiri ; dar dintr'odata fu lovit si el de
mare spaima. In acelasi timp, agitand. mana
stiinga, doamna Olimpia Mironeanu tipa, fixan-
du-1 ca pe-o urit6 vedenie. Natanail ocoli cu pas
grabit rapa si se cufunda si el in alta parte a
desimii. Cand doamna Mironeanu, agitand a-
ceiasi mana, ridica iar ochii, cu bolnava curio-
zitate, el nu mai era sus pe stanch'.

www.dacoromanica.ro
 Pdrintelui Natanail i-a so-
sit sol din altd lu

Era aceiasi fiinta gingasa pe care o cunos-

cuse cu treisprezece ani in urma. Aceiasi figurA
cu zambetul mahnit, neadevarat §i inselator.
S'o vAzuse intaia oars aproape in aceleasi lo-
curi, ceva mai la deal, spre Procov, pe drumul
lui Stefan -Voda.
Era atunci un student tank de donazeci si

trei de ani. Venea din aceiasi poiana cu biseri-

cuDa de lemn. In spate, avea un sac de panza
verzie cu curele aduse pe umeri §i pe la subsuori.
Mama stanga §i-o Linea sprijini-ta in curaua ei.
In dreapta, avea un bat cu varf de fier. Impun-
gea cu el, din cand in cand, buretii veninosi din
marginea cararii.
Tocmai scobora spre manastirea Neamt, in-
trebandu-se daca nu cumva e intr'o zi de
post si dad: va gasi ceva de mancare la arhon-
daric. Dupa amiazA pleaca mai departe, spre
Secu si spre Agapia.
Iii facea socotealA si nu stia daca e intr'o Sam-
bata on intr'o Vineri. Mancarea amiezii, daca
era Vineri, ii aparu sAraca §i indoielnica.
Izbi cu fierul intr'un splendid burete cu pete
ro0i, §i, cand ridica ochii, vazu la cincizeci de

www.dacoromanica.ro
118 MIHAIL SADONTEAU

pasi, cotind pe dupa brazi si suind spre el, doi

drumeti. Un donut in varsta, care nu parea sa
aiba mai mult de patruzeci si rase de ani. Cifra
aceasta tanarul o socoti arbitrar, insa i-o stator-
nici definitiv. Era mijlocin la statura si indesat.
Cum it zari pe tanarul care cobora dela deal,
incepu a rade, intoarse capul si spuse ceva fetei,
Caci tovarasa lui, care umbla alaturi cu pasi
marunti, nu putea sa-i fie decat fiica. Ii dadu
cu preciziune douazeci de ani. La cuvantul
domnului in varsta, ea ridica ochii si privi in
susul drumului. Avu un zambet : i se lumina
dintr'odata figura. Pe urma isi pleca fruntea si
zambetul pieri.
tanarul mai intelese cu preciziune ea tre-
buie sal se opreasca, sa-i astepte si sa-i salute.
Domnul cel scurt si indesat venea cu ma-
nile slobode la deal. rata se sprijinea inteun
baston, o carja de cires, care, desigur, nu era
a ei, ci a tatalui sau. Era un baston barbatesc,
cum se purta in acea. vretne.
Inteadevar, ca.nd nu mai erau decat cinci
pasi intre ei si el, tanarul se opri. Ii saluta. Ta-
tal ii raspunse cu politeta, scotandu-si destul
de larg palaria tare si descoperind un par ca-
runt, neoranduit si des. rata zambi iar, incor-
dandu-se usurel cu barbia in piept. Purta o Pa-
nama baieteasca si o rochie de panza de in in
coloarea nasipului. In picioare, pantofi sub-
tin en calca.ie inalte. De aceia pasea delicat
s'avea nevoie de bastonul tatalui sau.

www.dacoromanica.ro
 DEMON UI, TIXERETII 119

La doi pasi, dommil statu pe loc si-i vorbi,

cu un ras simpatic pe fata-i bruna :
Buna-ziva. Iti multamini pentru amabi-
litate. Poate ne-am cunoscut cumva, undeva,
la Iasi ? Faci parte din misc are ?
Regret, raspunse tanarul, ca nu fac parte
din nicio miscare. Si nu ci ed sa va fi vazut pana
actuna. Sunteji iesan ?
Desigur. Altfel ce-asi cauta la manastirea
Neanitului ? Dumneata nn stii ca. manastirea
Neamtului e loc de vilegiatura numai al Iese-
nilor ?
Nu stiam. Insa, inainte de a va cere infor-
matii asupra miscarii de care: vorbiti, va rog
a-mi perrnite sa ma prezint :.Naum Popovici.
Cum se poate ? Dumneata esti baiatul
colonelului Naum Popovici ?
Da, eu sunt Naum Popovici junior, ca
sa zic asa, medicinist, facand clasica excursie
pela manastirile din muntii Neamtului.
Tatal dumitale e tot in aarnizoana la
Barlad ?
Nu. Acurna e la Tecuci.
Asa ? Eu 1-am cunoscut deaproape pe
tatal dumnitale. Am facut o parte din liceu im-
preuna.
Atunci se nimereste bine... zise tanarul,
fara convingere.
Dece se nimereste bine ?
Tana'rul tacu. Se inrosi usor. Fata privea,
atent4 povarnisul in dreapta,

www.dacoromanica.ro
120 MIHAIL SADOVEANU

La dreptul vorbind, Nu-i nicio le-

gatura.
Ba este, ba este. De ce sa nu fie? protesta
domnul, cu politeta si mai energic decat se cu-
venea. Fata se apleca ;i-i sopti ceva la cre-
che. Da, da, fireste, urma el. Pe mine ma
chiama Sever Ciudin. Asta-i fata mea, duduia
Olimpia. Iar despre miscare avem sa vor-
bim noi pe larg mai pe urma.
Cand, papa? interveni duduia Olimpia,
aruncand o privire jute spre fanar. Noi swim
la deal si domnul Naum Popovici coboara la
vale. Noi ne ducem la Procov. Dumnealui se
duce tot inainte, mi se pare.
Asa cred, nu suet sigur, incerca sa lamu-
reasca tanarul.
Ii placea vocea fetei : precisa sj limpede, c'o
sonoritate grava.
Atuncea mai r5.maneti in manastire?
Cred c'am sa rarnan... raspunse nehotarit
Naum. Sa va spun sincer : umblu asa, dupa
vant sj dupa soare. Yam niciun tel sj niciun
plan. Ma opresc unde-mi place, ori cand ploua.
Tatal fetci zise cu insufletire
Atuncea eu jti propun sa, ne arati drumul
la Procov. Cred ca nu-i departe.
Papa .. Para.' noi nu cunoastem dru-
nu.il ?
Lasa, frate. Parca-i vorba de drum? As-
cult5., tinere. Ai prilej sä afli chiar dela mine to
ce se poate sti despre miscare,*

www.dacoromanica.ro
 i)EMONI1I, T IcE14.141 I 121

Domnule Popovici, tata glumeste, inter-

veni duduia Olimpia.
Ba nu glumesc de loc. Vorbesc foarte se-
rios.
Bine, vä intovarasesc pang la Procov, ras-
punse simplu studentul.
Se'ntoarse spre fata, parea asteptand Inca
un cuvant dela ea. Dar duduia Olimpia nu
parea recunoscatoare pentru hotarirea lui. Parca
mai mult mirata. Dar nici acesta nu era cu-
vantul pntrivit : caci parea mai mult indift-
renta.
Cugeta daca trebuie sa se simta jignit.
Asculta, domnule Naum, ii zise Sever
Ciudin ; chestia miscarii, pe care cant eu s'o
organizez acum, nu e un lucru de explicat in doua
cuvinte. De aceia ai sa-mi dai voie sa-mi iau
un ragaz. Trebuie sä stain undeva, intr'o odaie,
la o masa, sa am dispozitia cuvenita, s'apoi iti
explic. Dinspre partea asta sa n'ai nicio grija.
-- Bine. Eu n'am nimic impotriva, rase ta-
narul. Cel dintaiu lucru pe care-1 facem acuma,
e vizita la Procov.
A, da ; insa asta este mai mutt pentru dom-
nisoara Olimpia, caci domniei-sale ii place dru-
mul acesta si-1 face de doua on in fiecare
vacanta.
Imi place, zise fata, apa de la lantana de
langa bisericuta...
Vorbea serios. Trecu inainte pasind marunt

www.dacoromanica.ro
 122 AM-TAIL SADOVEANU

i sprijinindu-se in bastonul de cires. Ciudin

i Naum, alaturi, o urmara.
Vra sa zica esti iesan ? it ispiti domnul
Ciudin.
De caul urmez cursurile universitatii.
Tocniai, relua Ciudin cu vadita placere.
Iti ascult raspunsul si ma shut intrucatva mi-
rat, caci nu se poate sä nu fi observat in jurul
dumnitale miscarea si agitajia unor idei noun.
Ba am observat desigur. Si la noi ideile
extreme stau alaturi, ca in toate universitatile.
Vorbesti de socialisti ?
Negresit, si do dansii. Am unii colegi

5i indraznesc, domnule Naum, a te'n-

treba, fara a te obliga sa-mi dai raspuns,
dad. simpatiile dumnitale se'ndreapta sere a-
ceasta categorie.
Nu sent nici socialist, nici anarhist, ras-
punse studentul razand. Sunt doctorand in
medicina.
Raspunsul acesta, tinere, rasufla usu-
rat Ciudin, imi pricinuieste o bucurie nes-
pusa. Para, am baut un pahar de apa.' rece. A-
tuncea esti dintre noi.
Poate din cealalta extrema ? Nu.
Atunci ai sa fii, dupa ce te vei convinge,
destul de lesne, cred, avand in vedere eh pari
un tanar simpatic si serios, dupa ce te vei
convinge ca singura problems arzatoare in Cara
noastra este problema economics...

www.dacoromanica.ro
 DEINIONUI, TINERETII 123

Inteadevar, e o problems importanta.

Da-mi voie. Singura problems arzatoare
cite problema economics a capitalului strain
si a strainilor. Eu, prin strain, inteleg pe Evrei.
Si trebuie sa stii ea nu stint contra for pentruca
ar fi rastignit pe Doninul nostru Hristos. A-
cestea-s vorbe pentru tarani si pentru naivi.
Eu sunt contra for pentru ca reprezinta o forta
reala si oculSa. Deci... Asculta atent.
Ascult, domnule Ciudin. Stint loarte atent.
Deci la forta trebuie opusa forta. Voiu
adaoga observatia, ea noi n'aveni nevoie sa
lucram ocult, deoarece suntem la noi acasit
si pe pamantul nostru ; dar trebuie sa lucram.
Aici ajung la organizatia pe care am conceput-o
eu, pe care o indrumez siin care, mini, sunt sigur
ea vei fi si dumneata.
Dudnia Olimpia se opri si se'ntoarse, sura-
zand
Eo crganizatie de natura financiara.
Domnul Daunt se pregateste sa fie medic.
Bi si? ce are aface? Eu am nevoie de afi-
liati din toate categoriile sociale.
rata mai facuse cativa pasi maruirti. Se ril-
suci iar, cu bratele inaltate.
Am ajuns in poiana. Papa, aici e loc.ul
uncle eu incep a fugi. Sa vedem daca poti
sa to tii de mine.
Bine, sa fiig, dac'asa-i obiceiul. Asa facem
in toti anii. Lucrurile serioase be amanam putin.
Duduia Olimpia porni rapede pe carare.

www.dacoromanica.ro
 124 MIHAIL SADOVEANU

Domnul Ciudin i§i scoase pAlAria tare si ramase

en pArul zbarlit. Iii incheie haina si se lag in
fugA dupA copila. Studentul avu impresia ca
devine ridicol. Statu in eumpara dad. n'ar fi
mai bine sa se rasuceasca pe cAlcaie §i sa-§i ur-
meze drumul lui spre mAnAstire. Se trezi aler-
gand si el cu pasi mari §i-i ajunse indata,
rotind larg bAtul cu clont de fier.
Ciudin sufla pripit §i-si freca indesat c'o bv.-
tistA obrazul congestionat.
Zise catrA Naum, rotindu-si spariat ok hii :

Eu am si preceptele mele higienice.

Asta-i specialitatea mea, zombi Naum.
Se poate, dar §i aici eu n'am pareri ca toatA
lumea §i pornesc dela observatii personale. In
toatA viata mea n'am avut nevoie de doctor.
TrecurA in cuprinsul chinoviei, spre fantand.
Dar asta-i alto chestie, pe care en am s'o
discut altadata cu dumneata, urma Ciudin, ceva
mai linistit. SA ne' ntoarcem putin, dacA vrai,
spre afacerea cealala. Trebuie sA stiff ca pro
blema e simply 5i solutia pare evidentA pentru
toatA lumea. Deaceia numai metoda interesea-
zA. i eu am gAsit o metoda care este a mea
proprie.
In chestia economics ?
Se'ntelege, in chestia economics. Dar aici
a§a-ceva nu se poate discuta ; mai ales ca du-
duia Olimpia ne face sewn sA ne apropiem, Ce
este ?

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINEREIII 125

Vreau sa beau apA.... raspunse duduia

Olimpia.
Tanarul isi lepada sacul si batul pe iarba si
trecu la roata fantanii. Scoase din adanc ciu-
tura si o trase pe ghizdele. 0 apleca usurel si
fata, cu palaria 'lute° mana si bucle subtirele
falfaind, se hiding si-si vazu nasusorul si gura
foarte rumana. Isi mule si nasul si buzele, tul-
burand imaginea.
Far' sa multameasca, se trase la o parte,
se'ntinse pe spate in umbra unui mar si-si po-
trivi palaria peste fata. Intinse bratele in laturi
si palpita intr'o respiratie adanca. rerind putin
fruntea, rainase c'un ochiu descoperit. i Naum
o surprinse privindu-1 cu ochiul acela negru,
cu spranceana fins.
Inchise pleoapa si respira iarasi pirofund.

www.dacoromanica.ro
 XII.

Fdrel indoiald cd'n 111101,-

tele Rusu sd1(4luie#e un
balaur.

Privirea ochiului aceluia singuratic it maguli

si nu mai gasi in sine niciuna din maruntele
nemultamiri ale inceputului. I,si culese de jos
sacul si bAtul si se aseza la marginea fantanii,
privind in fund luciul tremurator al izvorului.
Il privi pang ce-lvazu neclintit, sleit ca o oglinda.
Cineva ii atinse umarul. Se 'ntoarse, surprins.
Tata cum sta chestia cu higiena, domnule
doctor, ii zise tainic Ciudin, cuprinzandu-1 de
brat si tragandu-1 dupa sine. Nu to superi, nu-i
asa ? Mie o discutie nu-mi displace niciodata.
Dar dumnitale ?
Nici mie.
Asa ? Foarte bine. Iata-ne de acord intr-o
chestie. Si avem sä ne intelegem si 'n altele.
Da asta sunt sigur. Vra sa zica ce-ai sa spui dum-
neata, cand iti voiu face cunoscut ca, in privinta
alimentatiei, am ajuns la concluzia urmatoare.
Niciodata tutun si alcooluri !
Cred c'aveti dreptate, raspunse studentul
nu cu putina uimire.

www.dacoromanica.ro
128 MIHAIL SADOVICANU

Am dreptate, nu-i a§a ? Atuncea asculta

mai departe al doilea precept al meu. Legnmele
le mananc numai fierte cu apa §i cu sane.
Laptele it beau cum e muls dela vacs, de§i
eu 11 prefer de capra. Sosuri sa nu-mi dai, nici
salai cu untdelemn §i otet. Carnea, fripta pe
carbune ! Pestele, fiert !
In privinta petelui am alta parere, obiecta
ratan'! tanarul.
Se poate, dar eu to sfatuiesc sa-1 mananci
fiert, si, cand ne vom mai vedea, ai sa-mi multa-
me§ti. Pe langa asta, am uitat un luc_u foarte
principal. Sa nu mananci lucruri dulci. In mice
caz sa mananci putine. Si sa nu pui in gura me-
dicamente. Bolnavilor dumitale sa le dai cate
pefte§ti, dar dumneata sa nu le iei niciodata.
Domnul Ciudin se veseli, razand saltat, cu
toata fiinta.
Dudnia Olimpia interveni de jos, deschizandu-§i
ochiul neacoperit.
In privinta medicamentelor, stint §i en
martora. Papa nu cunoa§te gustul chininei.
Sigur. Las natura sa lucreze.
Insa, urma ochiul, cu prajiturile mi
se pare ea nu e§ti tocmai consecvent, papa.
Cateodata ne luam la intrecere. Mama are re-
tete foarte bune.
Adevarat ? intreba cu nevinovatie Ciudin.
Daca mananc prea multe, nu fac bine. Deaceia
tin sa umblu §i s'alerg ca sa nu ma 'ngreuiez.
Daca vrai, poji fugi odata in jurul bisericutii §i

www.dacoromanica.ro
 1-202)1,1, TINERE'rII [29

pe urina la deal, pada la marginea padurii. Pupa

aceia o luain spre manastire. Oboseala imi face
foarte bine, si harnicia. Deaceia oamenii'lenesi
sunt nenorociti...
aCugetarea nu mi se pare tocmai justa», se
gandi Naum. Apoi se indrepta Cara duduia
Olirnpia :
Dar biserica si chilioarele nu le vizitati,
domnisoara ?
Nu le vizitez. Le-am vilzut altadata. Si
de cite on am fost, n'am intalnit aici pe nimeni.
N'am gasit om parnantean si pare' ar fi pe taramul
cellalt, ca'n povestile lui mos-Manole, padurarul
dela Solont. Avem not o padure care se ehiama
Solont, pe apa Racovei, in tinutul Vasluiului.
Asa-i ea vorbele acestea-s de departe si de de-
mult ?
Isi acoperi un ochiu cu palaria si privi iara5i
numai cu unul, casicum se rusina de usorri-i
acces de sentimentalism.
Se ridica si striga, uitand sa-si faca glasul
gray :
Eu plee !
Ocoli marunt biserieuta, apoi trecu sprintena pe
poarta. Sever Ciudin veni de dupa parete, iarasi
aprins si asudat. La poarta incepu sa-si faca
vant cand cu batista din dreapta, cand cu pa-
16..ria din stanga, Isi domoli si-si iuuie pasii si
se opri. Frecandu-si cu energie fruntea si obrajii,
it astepta pe Naum. Ii zise serios :
M, Sadovennu.Dernonul Tinaretit 9

www.dacoromanica.ro
 130 MIHAIL SA.DOVEANU

Imi lipseste antrenamentul. Trebuie O. ma

pun la regim.
Apoi it apucg de mans, c'o privire vicleana
in urma fetei I.
Acurna am ramas singuri.
Studentul avu un moment de neliniste.
Iata pe ce se sprijing sistemul meu. Vol--
besc despre sistemul meu economic. Asculti ?
Desigur. Ascult.
Sistemul meu economic se sprijing pe co-
operativele de consum, care merg prost.
Nu 'nteleg.
Cu toate acestea, e foarte simplu. Toate
cooperativele de consum merg prost asta e
in afarg de orice indoiala. E un fapt hotaritor,
afirma cu tgrie Sever Ciudin. Acest fapt, la
prima vedere, pare tragic. i bine, eu it privesc
cu recunostintg.
Asculta, urma el oprind pe student, punandu-i
mana pe umar si privindu-1 d.rept in ochi. Din fie-
care cooperative care cade, ies cativa negustori.
Ai sg-mi spui ca acesti fosti vanzatori ai sus-
ziselor institutii si-au agonisit capitalul intr'un
chip cu totul neregulat. Dar pe mine nu ma in-
tereseaza mijloacele, ma intereseaza scopul.Acesta
e unul din paragrafele sistemului meu. Coope-
rative, cooperative si iar cooperative care merg
prost. Mai am si alte paragrafe.
Naum ramase ganditor. Se grgbi sa aprobe
in totul metoda tovarasului sau.
Ciudin it opri iar, cu un zambet :

www.dacoromanica.ro
 IJIMUNUI TINERETII 131

Eu stiu ce cugeti dumneata acum, ii zise

el, prietineste. Te gande§ti, spune drept,
ca ai de-aface cu un maniac. Totusi to incredin-
tez ca sunt un om foarte echilibrat.
Era in glasul lui putina tristeta si un entu-
ziasm stapanit. Naum avu ca o sageata parerea
de rau pentru gandul urit pe care i-1 surprinsese
Ciudin.
Mersera alaturi un timp, fara sa se priveasca.
VA marturisesc sincer, n'am avut asemenea
cuget... zise studentul.
Ciudin rase inabusit, fara sa raspunda.
Razemata cu spatele de tin molid, in marginea
poienii, duduia Olimpia ii astcpta. Parea ca-i
priveste cum yin, cu ochii neclintiti. Cand fara
aproape, intoarse capul spre dreapta, parand a
tirmari ceva nevazut pe linia opcinei, catra mia-
za-noapte. Apoi isi batu usurel coapsele cu bas-
ttonul pe care-1 Linea cu amandoua manile, dela
capete, atarnat in curmezisut trupului. Atunci
ii vazu §i-i privi cu adevarat.
Intreba cu vocea-i gravy :
Papa, §tii o noutate?
Ciudin scutura din cap :
Nu stiu. Intreaba pe domnul Naum. Eu
deocamdata ma simt cam obosit si flamand.
Am nevoie de antrenament. De mini incep sa
sui in fiecare zi un munte.
Foarte bine, papa. Atunci sa 'ntreb pe
domnul Naum. Domnule Naum, stiff o noutate?
Ascultand glasul care-i placea, tanarul ramase

www.dacoromanica.ro
132 DIlIiATI, SADOVEANAJ

surprins de intrebare. Poate trebuiau sa se des-

parta, dupa ce el iii indeplinise oficiul.
«Nu se poate sa fie asta», ctigeta el.
Ea it privea atent :
Stii ?
Nu stiu, duduie.
Uita-te in jurul duuiitale, la cer 5i la
padure.
Vrea sa spuie, explica Ciudin, c'avem s'a-
vem ploaie. Dar eu nu erect.
Ba da, vine ploaie, hotari duduia Olimpia.
Am invatat dela eillugari a eunoaste semnele ;
Si vad noun spre locul stiut. Trebnie sä fie de-
asupra muntelui Rusu. Si daca intindeti ure-
chea intr'acolo, aveti s'auziti ce-am auzit i eu.
Ce s'auzim ?
Aveti s'auziti ce spun padurea.
Stand neclintiti, intoarsera tustrei urechea,
cu privirile atintite 5i cu buzele intreclesehise
S'auzea ceva intr'o mare d.epartare. Aici mar
ginea padurii sta neelintita 7i batuta de soare.
In acele funduri misteriose, insa, tremura Yi
sufla o fantasina straina balaurul ploii din
inuntele Rusu. Aducandu-si ochii iar in afara,
Naum intalni .privirea fetei venind spre el.
Il intreba soptit :
Auzi ?
El facu sewn cu capul. Si ramase din nou atent,
cu urechea alintata de intrebarea ei numai pentru
dansul. «Atunci nu ne despartim, jud.eca el,
s'avem sa facem impreuna drumul la manastireo.

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINP,RETII 133

Ciudin i i tinuse Indelung rasuflarea si pufni.

Nu cred ca ploua. De altminteri nu ne-am
luat nici cortel, nici mantale. De cateori am
facut drumul acesta la Procov, in atatia ani,
nu ne-a plouat niciodata. Logic e deci sä nu ne
ploaie nici azi. Adica asa-i : dimpotriva. Logic
este sal ploaie.
Nu-i asa, papa. ? Dar n'are sal ploaie din
pricina asta, ci din pricina ea se ridica buhai
depe Rusu si padurea suns. Eu zic sal grabim
catra casa.
SA grabim, incuviinta Ciudin, ca s'ajungern
inainte de a se produce catastrofa. Pe mine,
drept sal va spun, o ploaie in drum ma ingro-
zeste. Ca sal ne'ntoarcem in schit e prirnejdios :
ne putem imobiliza acolo.
La toate m'am gandit, zise duduia Olimpia,
Sii indesa, peste gramada de par castaniu si
peste buclele dela tample, palaria, pang la
urechi. Prin urmare, veniti dupa mine !
Picea batand cararea en varful bastonului.
0 urma Ciudin, apoi Naum.
Dupa un patrar de oral de umblet, soli cea
dintaiu unda de vant in sagetile brazilor. Fasaitul
padurii, intaiu domol, crescu sonor, dupa aceia
cobori si se stanse. Nu simteau Inca pe obraji
si pe pleoape nicio suflare. In fata numai, pa-
durea parea ca s'a umbrit. Dar in mina coloa-
nele de lumina erau tot stralucite.
Potrivindu-si pasul dupa cei dinaintea lui,
studentul trase din spate, dedeasupra sacului,

www.dacoromanica.ro
134 MIHAIL SADOV EANU

pelerina larga de postav mitos s'o potrivi pe

bratul stang. Se surprinse Inveselit de acest
gest s; dori ploaia.
Umblara fara sa vorbeasca, Inca un timp.
Apoi tunetul sung. profund spre rniezul-noptii.
Ati auzit ? intreba duduia Olimpia, in-
torcand peste ulna; barbia, fara sa-i priveasca.
Vantul se cufunda niai adanc in cetini si se
cobori catra ei. Ciudin mormai nemultamit. Sc
incheie cu grija la haina, ridica gulerul si vari
manile in buzunari, inaltand umerii.
Un fulger clipi, apoi altul, si ecouri fierband
se prelungirg." in rape cotite, plutind apoi pe
deasupra vailor. Vantul, cu zvon de cascada,
umplu statornic toatg. padurea. Cand fulgera
acu ma, in negura dinainte parea ca clipesc brusc,
de doua ori, niste ochi monstruosi de fantasma.
Dupg fiecare scaparare, Naum numara, ca sa
socoteasca departarea tunetului. Cand numara
cinci dupa cel din urma fulger, tunetul se darania
inteo raps deaproape, uscat si strg..pungator.
Duduia Olimpia se opri si se 'ntoarse, ducand
palinele la tample.
Vine, striga ea cu sprincenele inaljate, ne
prinde !
Avea o insufletire pe care Naum nu i-o banuise
subt raceala ei aparenta. Tresari, casicum 1-ar fi
chemat. Lisa cararea era stramta si Intre ea si
el, mohorit, sta Ciudin, mormaind :
Vad ca vine si nu-mi place de loc. Acasa-i
cu Inuit mai bine cleat aici,

www.dacoromanica.ro
 DEMONUI, TINERF,TII 135

Ai incredere, papa. Dumnezeu are grija

de not casi de toate lighioanele sale.
Ce grija poate sa aiba ? si care lighioane ?
Are sa ne ude pang la piele si gata. Dumneata
ce spui ? se 'ntoarse el catra student. Ne ploua
on nu ne ploua?
Eu cred ca ne ploud.
Ciudin nu-i fu recunoscator pentru aceasta
proorocire. Parea ca-1 gaseste pe el vinovat.
Socot ca nici manastirea nu-i departc...
adaose Naum cu indoiala.
Ciudin nu-i raspunse.
Soarele se 'ntuneca. Picaturi incepura a razbi
de deasupra in carare si zvonul sustinut al
padurii de brazi avea in el ceva ascutit si ostil.
Fata se lasase iar la vale. Dar la o cotitura se
opri. Ploaia sosise si o biciuia.
Cand tatal sau si studentul o ajunsera, o ga-
sira privind spre o scorbura enorma din laturea
unui fag, pe care o largisera o inaltagera multe
focuri de popas. Fara nicio sovaire, Ciudin ac-
cepts aceasta casuta. Intra cu spatele inainte,
se 'ndoi din mijloc si se chichi cu palmele pe ge-
nunchi. Rasufla cu satisfactie si zambi catra
tineri. Atunci paru a vedea, in rochia-i usoara,
pe Olimpia increti fruntea, nemultamit si
incurcat. DUO.' aceia zambi iar, caci studentul
desfacuse pelerina si o aruncase pe uinerii fetei.
Ea-i multami cu privirea si stranse faldurii
largi la piept. Naum cauta din ochi o stresina

www.dacoromanica.ro
136 )t MAIL SA1)OV1ANtl

deasa si groasa de cetina, filen cativa pasi si

se strecura acolo, singur, in intuneric.
Padurea tresari subt tunete apropiate, si ploaia
spori larma vantului. Dar aripa furtunii batea
in alte vai si aici erau numai rasfrangerile
palpairilor ei. Fata veni pans subt cetina, se
tupil si ea in umbra si vazu apa, ca un drag de
margele transparente, strecurandu-se si furi-
sandu-se in ceafa studentului. Arunca peste el o
margine a pelerinei si, subt aceasta protectie a-
tent/ si delicata, Naum simti aparand in el o
prietinie de o natura specials, deosebita cu
totul de prietiniile barbatesti.
Ploaia conteni rapede si tunetul rnaraia acuma,
domesticit, in prapastii departate. Vantul se
domoli.
Cand gnomul din scorbura arsa de fag se mi-
ca .i'ntinse bratele, cautand muschiul din preaj-
ma cu degetele r4chirate, fata trase de peste
tovarasul ei marginea pelerinei. Naum avu alts
sim3ire placuta, a unei taine numai in doi.
Ciudin, razand satisfacut, veni si-i gasi stand
seriosi subt stresina de brad.

www.dacoromanica.ro
 XIII.

Realitdtile swill si tle fan

tazii .

Coborira la vale printre crampeie de suvoaie,

care apareau si dispareau subt bolti scanteie-
toare, ca niste animale stranii revenite din
epoci anterioare omului. Se mistuira curand in
ascunzisuri subpamantene.
Cand patrunsera in poiana din vale, gasira
lumea for si se privira ca niste vechi cunostinti,
care an calatorit intr'c tars de unde putini se
intorc.
Duduia Olimpia facea razand aceasta consta-
tare. Naum avea in sine parerea ca nu este nici
un motiv serios de despartire. Cu toate acestea
cararile for se desfaceau in linii deosebite. El
mergea direct la vale, spre cetatuia manastirii.
Duduia Olimpia si Ciudin coteau pe o ulicioara,
spre o casuta alba cu cerdac, cu ferestrele vop-
site albastru.
Ciudin o arata cu manile-i scurte. Studentul
isi trace din cap bereta si cauta privirile tova-
rasei lui de subt stresina de cetina. Nu be gasi vii,
pentru el. Erau absente, casi in clipa dintaiu.
gana micuta si delicata, pe care o atinse cu

www.dacoromanica.ro
138 MIHA1L SADOVEANU

puful mustacioarei, cazu hidata strains §i indi-

ferenta.
Erau poate simple pareri, care n'aveau la
urma urmei nicio importanta ; cad era lucre-
dintat ca nu pastreaza in el niciun regret §i des-
tinul lui era altul.
Cand intoarse capul, nu mai vazu pe nimeni.
Totu,i in jurul lui treceau calugari in haine ne-
gre §i vizitatori else priveau lung la costumul
lui de excursionist elvetian. Nici sacul, nici be-
reta, nici jambierele de lana, nici bastonul nalt
cu dont de fier, nici bocancii ferecati nu sunt
in obiceiul §i gustul targovetilor domoli care vin
aici la odihna. Indelunga odihna in adevar, cu
nesfar§ite sieste, §i cu plimbari incete pang. la
cerdac, on pang la bancuta, in costume ingri-
jite §i ghete subtirele.
«Aici e un cartier de tihna orientala, cugeta
Naum privindu-i fara simpatie. Nu cunosc dru-
murile §i potecile, nici locurile poienilor inalte.
Nu se due la Procov, nici la Sihla. Traiesc ca
in targul lor, cu gazete, cafea §i taifas».
Se infati§a la arhondaric cu vorbe §i cu ar-
gumente pregatite, pentru imprejurarea card
cineva i-ar contesta dreptul la un pat de hodinA
§i la un blid de hrana. Il vedea chiar pe acel ca-
lugar intunecat §i neprietinos ; it auzea vorbind
de saracie §i de lipsa, framantandu-§i manile §i
privind in laturi. tie el cum trebuie sa vor-
beasea en ealugarii !
Dar ii iesi inainte un monab, balain, umilit 0

www.dacoromanica.ro
 1).V.MOlcut, TrgEkErt 139

cu zambet bun. Fara sa se astepte interpelat,

it conduse intr'o odaita racoroasa aduse apa
ghetoasa dinspre pesterile catra care se retra-
geau suvoaiele vii, pe care, cu un ceas niai de-
vrerne, le contemplase alaturi de duduia Olim-
pia: Calugarul it pofti sa se hodineasca, pang
la vremea gustarii, si seretrase.
Se spala, se pieptana legs cu grija cravata,
casicum trebuia sa iasa. Pe urma, bagand de
sama zadarnicia acestei operatii inconstiente,
se tolani pe pat cu. fata 'n sus si cu manile subt
ceafA.
Intr'un parete alb dinainte-i, era portretul lui
Cuza-Voda. Pe alti pareti, niste mitropoliti ba-
trani. Si 'n dosul lor, dincolo, departe re3te
munte, duduia Olimpia rasufland usor in
umbra instelata, langa fantana dela schit.
Cineva batu in usa. Nauru nu se misca. Anzi
scartaind prelung balamalile ruginite. Coborin-
du-si privirea intre varfurile bocancilor, zari
capul lui domnu Ciudin, inspectand cu multa
luare-aminte odaia cu niste ochi rotunzi ca ochii
de stied. ai papuselor.
Sari in picioare, potrivinduli in pripa cra-
vata si parul.
Am spus eu ca nu-i grett sa to gasesc,
lamuri domnul Ciudin ; cad te-ai oprit in rnana-
stire. Dad, te-ai oprit in manastire, esti la arhon-
daric. Daca, esti la arhondaric, stiu pe ce gang
sa intru, ce scarf sa urc si cui sa m'adresez,

www.dacoromanica.ro
146 MIHAII4 SADOVIMIST

«Dupa cat se vede, isi zise studentul,

in mine a fost gresala si nedreptate».
Intamping cu un zambet prea afabil pe oas-
petele sau, facan.d si el, in chipul eel mai logic,
insa numai pentru sine, judecata ca avea sä fie
poftit la asuta cu cerdac pe care Ciudin o ara-
tase cu manile-i scurte.
Uita sa impinga musafirului un scaun, cum
cerea cuviinta, cad in aceasta lume orientala
oamenii se odihnesc la eel mai mic prilej. Dar
domnul Ciudin nu paru jignit de asta. Isi trace
el singur scaunul si se aseza.
Naum facu cativa pasi sere tisk apoi veni in
jitrul omului mic, privindu-1 pe furi§, casicum ii
descoperise o infirinitate.
Ei, domnule Naum, and to pregatesti sa
pleci? it intreba oaspetele sau cu un fel de lene
si neavand parch' nevoie de raspuns.
Nu stiu ; credeam sa pot pleca astazi,
rilspunse tanarul.
Asa credeai? Bine, poi sa pleci and vrai,
caci lumea e a clumitale cat esti tartar.
Apoi isi freca manile.
Ei, ce zici de ideia mea cu cooperativele ?
0 gasesc foarte interesanta.
Nu-i asa ? Trebuie sa adaogi ca nu-i numai
interesanta, ci §i justa. Mai am una. Vrai s'o
asculti §i pe asta?
Desigur.
Atunci iata ce mai spun eu. Fiecare gospo-
dar cultiva obligator un ogoras de canepa §i in.

www.dacoromanica.ro
 DEMONITL TINEREVI 141

Si fiecare gospodina, obligator, toarce si tese,

in vremea iernii, hainele familiei. Iata bani care
nu mai tree la straini. Ce zici?
Ideie nu se poate mai buna.
Stai putin. De ce pari nelinistit? Am im-
presia ca vrai sä te duci undeva. Mai am si alte
propuneri, care retie mi se par si mai bune. De
ce te uiti la ceas?
Nu astepta raspuns si privi tints, zambind,
spre student.
Ce zici? cand ti-oiu spune ca eu te oblig,
eu Statul, pe dumneata functionar, sa te
imbraci cu carnasa de in tesuta la tine in tail,
si cu postav lucrat in fabricile mele?
Zic ca-i foarte frumos.
Ei bine, asta-i miscarea de care-ti vor-
beam.
Ciudin se IAsa pe speteaza scaunului, retrase
capul si privi mai de departe pe victima sa, cu
ochi aprigi. Nauru era incredintat ca-i prins in-
tr'o ghiara tare.
Dar musafirul tresari si salta de pe scaun. Se
bath cu palma peste frunte, aducandu-si aminte
de-o datorie neplacuta.
Am intarziat ! declara el. Trebuic sal plec.
Masa era pus. cand am iesit. Am porunca sa
te-aduc si pe dumneata.
Nauru paru mirat.
Am poruuca dela nevasta-mea. Intr'ade-
var, are dreptate, si eu nu ma gandisem la asta.
Dad!, vii, ii faci placere si Olimpiei.

www.dacoromanica.ro
142 MIHAIL SADOVVAXU

Studentul marturisi ca avea masa fagaduita

si pregatita la arhondaric.
Asi ! ce-are a face ! Mergi cu mine, si Inca
fara intarziere.
Dupa ce se oglindi o clipa in geamul deschis,
Naum se intoarse si vaztt pe Ciudin in deschiza-
tura usii. Il urma asa ca sa nu i se observe bum-
ria ascunsa.
Masa era asezata in cerdacul larg, en fata
foarte curata, insa cu tacamuri despareehiete.
Ciudin intra grabit pe o usä si-1 lass singur. Se
auzi indata, in odaile cu storurile lasate, glasul
lui strigand de doua on : Olimpie ! Olimpie !
Apoi se facu Were, si el astepta in-picioare, din
tr'odata nelinistit, imaginand intrebari si ras-
punsuri.
rata trebuia sit apara zambind si el ii a-
dresa cateva cuvinte rezervate si mai ctt sama
distinse.
Dar duduia Olimpia nu veni zambind. Parea
ostenita. Il saluta inclinandu-si fruntea, cu bu-
clele Inca umede de picaturile ploii. Inaintea
ei trecu o femeie micuta, cu obrazul uscativ si
buzele subtiri. Avea ochi mari, cu pleoapele pe
jumatate lasate. In partea aceasta a fetei, in-
cretita marunt, se concentra o suferinta veche.
Domnisoara Olimpia rosti din varful buzelor
numele musafirului. i doamna Ciudin it sa-
luta in tacere, inchizand ochii. Apoi it pofti la
dreapta ei. rata se aseza in stanga. Domnul

www.dacoromanica.ro
 DMIONUL TINERETI I 143

Ciudin veni in jiletca §i cu parul zbarlit §i-§i

cuceri cu grabs locul in fata femeii lui.
Mi-a spus Olimpia, zise doamna Ciudin,
intorcand obrazul c'un zambet uscat §i palid,
ca ati fost amabil s'o intovara§iti peste munte.
Eu am prevazut c'are &á se schimbe vremea §i
dumnealor nu m'au crezut.
Inchise ochii, ostenita. Naum gasi cateva cu-
vinte n.ehotarite pe care ea le asculta atent, pri-
vindu-§i farfuria.
Un glas misterios §opti deodata din dosul u§ii,
in umbra odailor. Olimpia salts de pe scaunul
tei, ie§i o clips §i se 'noarse purtand un castron
in care fumega ciorba. Atunci, cu rni§cari mai
mult grabite decat indemanatice, domnul Ciu-
din i§i potrivi §ervetul pe piept §i pe brate, tre-
candn-i, c'o metoda proprie, colturile in taieturile
dela lunar ale vestei ; §i ra'mase cu ochii rotun-
ziti asupra aburului, ridicand numai din cand
in cand nasul §i adulmecand. Sofia ii intoarse
o abia simtita §i abia vazuta ochire de nemul-
tamire, la care el ramase cu totul nepasator.
Inceputul acestei mici drame familiare stu-
dentul it surprinse fara sa pars eh' a observat
ceva. Fata Mai aceasta constatare intorcand
pentru intaia oars ochii asupra lui, cu recuno§-
tinta.
Domnul Ciudin avea ingenioase metode eco-
nomice, de asta daduse dovada. Lisa cand ii
era foame, dupa asemenea drum obositor, i se
desch,id,ea o alts serie de fapte §i consideratii

www.dacoromanica.ro
144 MIIIIII4 SAI)OVEANU

de natura mai putin abstracts, in care intra cu

aceiasi pasiune. SA latile nu le atinse din pricina
principiilor ; insa aduse in farfuria lui, cu age-
rime, Inca un spor de friptura, drept compensatie.
Inset- inset, deli cu greu, insfarsit se potoli.
Privirile ochilor tristi ai sotiei se domolira, in-
mormantand cuvinte mute, care se duceau sa ga-
seasca in groapa trecutului pe celelalte, tot asa
de zadarnice deli avusesera sunet.
Doamna Ciudin se facu mai mica in scaunul
ei si intoarse fruntea.
Dumneata esti doctor ? intreba ea pe Naum.
Inca nu, doamna. Totusi v'asi putea fi de
folds.
Desigur, desigur, raspunse ea cu mahnire.
Va multamesc pentru bung-vointa. Insa boala
mea nu mai are deeat o 'singura dezlegare.
Asi putea sa va intreb de ce suferiti, doam-
na?
Dc multe... sopti ea inset si ofta. Dealtmin-
teri ma caut cu medici foarte buni. Insa n'asi
putea pretinde ca ma simtesc astazi mai bine
decat ieri. Din ce in ce mai rail ; ma simtesc din
ce in ce mai ran...
Medicii, doamna, au nenorocirea sa gaseas-
ea uneori cazuri en totul extraordinare. Trebu-
ieste o observatie indelungata si minutioasa.
Doamna Ciudin avu pe fata-i trista un zambet
nou, care o facea aproape frumoasa. Privi cu
simpatie spre student, si incepu sa prepare ca-

www.dacoromanica.ro
 DEMONUI, TINERETII 145

feaua turc.easca, operatie asa de complexa, ptina

totdeauna de controverse.
Domnul Ciudin puse inainte o parere proprie
foarte indarjita, in privinta fierberii, care nu
trebuia sa fie repetata. O explica destul de vioiu.
Ma rog, raspunse cu privirea-i oblica doam-
na Ciudin, intrebuitand de asta data cuvinte ;
cunosc parerile dumitale. Imi place insa cafeaua
si mie si vreau s'o fac cum trebuie si rentru
musafiri. Ai destule chestii economice pe care
ai putea sa le rezolvi mai bine pentru interPsele
noastre...
Marna... sufla cu frica duduia Olimpia.
Doamna Ciudin zambi iar frumos si turna
cafeaua. Trecu delicat o ceasca lui Naum, care
sorbi din ea cu luare-aminte.
Foarte bung cafea ! declard el.
Domnisoara Olimpia it privi iarasi. Domnul
Ciudin ii trecu degetele dela amandoua manile
prin par si paru o clipa nelinistit, Apoi isi priori
cafeaua si se alina.
Urma un rastimp de tacere in caldura apasa-
toare a dupa-amiezii. Ciudin avu un cascat trud-
nic, cu un suspin cantat si cu lacrimi. Casicurn
si-ar fi adus aminte de ceva, se nita in juru-i cer-
cetand, se ridica si se strecura in umbra ()anon
Doamna Ciudin si duduia Olimpia randuira
masa si trecurb." tacanturile catra slujnica ne-
vazuta dindaratul
Naum ramase iar singur. Din tacerea de f.ontn
14. Sadoveanu Demonul Tinertiii 40

www.dacoromanica.ro
146 MIHAIL SADOVEANU

a casei se intoarse numai fata §i se a§eza in sca-

unul ei. Vorbi, cu expresie de vag zambet :
. Domnule Naum, sa." §tii ca mama s'a amo-
rezat de dumneata.
Studentul o privi nedumerit, negasind ras-
puns. Pe deasupra albelor case de monahi, in
lumina cruda a dupa-amiezii de August, se
inalta blocul masiv al zidurilor manastirii cu cele
patru turnuri, in jurul carora lastunii se roteau
fara hodina. Ornicul batu trei lovituri moi.
Plutira peste lenea cuprinsului, in.spre padurile
neclintite de brazi. Lui Naum i se paru ca le-a
auzit numai el singur §i ca i-au insemnat ple-
carea.
Acuma ai sa te duci la Secu, nu-i a§a ?"
it intreba ea. Si de-acolo la Sihastria si la Sihla.
A§a cred.
E§ti un orn fericit, pentruca poti sa te
mi ti.
Crezi, domni§oara ? Ratacirea mea n'are
niciun scop.
Se poate, '1110. te misti §i ie§i din mla.tina.
Treci ici, treci dincolo, nu te fixezi nicaieri. Cei
care. stau, mor.
Duduie Olimpie, indrazni Naum, nu vreau
sa cred ca e§ti nefericita.
Nici nu spun asta, caci §i nefericirea cu-
prinde mi§care si violenta. Sunt poate numai
mahnita. Tine soma ca am nouasprezece ani §i
ca afbia. a,rn, ispravit coala la maicile eatolice,

www.dacoromanica.ro
 DENtON'UL TINERETII 47

Vacanjele le-am petrecnt totdeauna aici, singura,

cu parintii mei.
Singura?
Da. Am spus singura. Mama, cum ai ba-
gat de sama, are o suferinta care nu se poate
lecui, tocmai pentruca nimeni nu poate gasi
in ea ceva precis.
Inteleg, sopti studentul, aclanc mi§cat de
aceasta marturisire.
I-ai fault placere rumai constatand raul
fara leac. Ceiace n'a inteles Inca nimeni sa faca,
sau n'are nimeni interes sa faca. Iar preocupa-
rile tatalui meu le-ai vazut. Tatal men e un om
care-a mostenit dela parintii lui o avere impuna-
toare. I-au mai ramas, din toate, doug bucaji de
mosie, in judetul Vasluiu. Si mania a avut avere
frum.oasa si mai are ceva. Dar diferenta infre
ceia ce-a fort si ceiace a mai ra'inas s'a risipit in
planurile economice pe care le-ai auzit. Coope-
rativele acelea, care dau faliment spre bucuria
lui, sunt toate deaproape si credincios subven-
jionate de el. Este in viata lui aceasta bucurie
si mai ales aceasta tristeta pe care n'o vede.
Caci ne ruineaza. Toate celelalte mici manii
n'au importanta : se pare ca toji barbatii pre-
zinta asa un aspect copilaros. CombinaDiile lui
geniale insa iii inchipui dumneata ce sunt pentru
noi.
Se poate asta ? intreba uimit Nauru.
Se poate. Nu-ti. inchipui insa ca aceasta
suferinta o strig pe acoperisuri pentruca,

www.dacoromanica.ro
I4 MIHAIL SADOVEANLJ

numai de cateva ceasuri cunoscandu-te, ti-o co-

mmie dumnitale. N'am impartasit-o nimanui.
N'avem prietini. N'avem nisi rude, pentruca
singurele rude dupa mama traiesc in Oltenia,
prea departe. Iar eu mi-am dus viata pang
acum intro manastire, unde am plans pe uma-
rul unei maici on a unei colege. Dar am plecat
de-acolo s'aeum ma gasesc cu desavarsire sin-
gura. Te-ai intors un moment en mine din drum
si am simtit pentru dumneata o miseare de
prietinie. Vad ca, la nevoic, cel ce are ceva rau
in el ajunge sa se marturiseasca s1 unui object,
on face o groapa si-si spune vorbele acolo.
Naum ramase apasat, deodata, de ceva de
care nu-si putea da sarna. In acelasi time nu-si
putea dezlipi ochii de pe fata panda a acelci
fiinti singure, care, pe neasteptate si aproape
gra motiv, u ineredintase mahnirea. Acea
mahnire trecuse in el. Ea ineepea sä se in-
mineze de zambetu-i vag.
Cand pleei la manastirea Seen? it intreba
ea linistita, casicum ar fi fost alta.
Voiam sa plec tot astazi.
Ea se ridica. Yi intinse mina, pe care el o stranse,
intrebandu-se daca face bine, si o pastra intr'a lui.
Se poate sa-mi amah plecarea pe main.
Daca se 'ntampla asta, zise ea incet, a-
tunci poti gasi desara aici pe parintii mei, ca
sa-ti iai ramas-bun.
Naum pleca incredintat ea trebuie sa-5i
amaie plecarea pe adouazi.

www.dacoromanica.ro
 XIV.

«In toatti neagra veqnicie,

0 clipci...»

Se regasi singur in aceia,i pozitie, Intins pe

pat cu manile subt ceafa. Staruia in el aceia0
ciudata opresiune, ca o durere de cap. Incerca
sa judece situatia in care se gasea, insa nu iz-
butea sa limpezeasca nimic.
Trecea printr'un inceput de iubire ? Experi-
enta acestei pasiuni n'o avea, cad era prea tanar.
Aventurile lui amoroase fusesera meschine §i
mici pan'a atunci. Copil singuratic, ramas de
tanar fara mama, ridicat numai intre baieti la
§coala, avea pentru sexul cellalt o sfiala pe
care anevoie si-o putea birui. Avea intre cole-
gele lui, studente la medicina, o atatare a tine-
retii, pe care de multe on o socotea injosire,
mai ales pentruca-1 umileatt victoriile unora
dintre colegii lui, mai galagio§i §i mai indrazneti,
care tratau amoral ca o indeletnicire curentA
a vietii.
Sfiala lui §i §ovairile it facusera sä se opreasca
totdeauna la jumAtate de drum. i la varsta
de douazeci §i trei de ani, era Inca in atep-
tarea unei pasiuni mari. Adesea era incredintat

www.dacoromanica.ro
150 MIHAIL SAD OVEANT1

ea nebuniile acestea ale vietii sunt mai molt in-

ventii de romane. Nu descoperea in el nici un
element de drama monstruoa.sa. Era poate o
fire rece si cumpanita. Era pe Tanga asta din
pricina izolarii in care traise pang atunci
dispus sa faca o deosebire mare in dragoste, a-
legand mai presus un fel de imbatare, deasu-
pra marei inselari a speciei. Au creat-o oamenii
alaturi de natura vesniea, inobiland si trans-
figurand salbatacia.
Stand singur cu usoara-i febra, avea Inca
indoiala, punandu-si intrebari asupra nevino-
vatei viclenii a domnisoarei Olimpia. Poate are
s'o mai vada. °data in sara aceia. Posibilitatea
ii aparea din ce in ce mai evide.nta, pe cand, in
acelai timp, nesiguranja se aseza alaturi.
Imaginajia lui gasea interpretari in legatura cu
cea din urma fraza a fetei. Ea poate avea de
mai Inainte hotarit." o plecare, o lipsa, o vi-
zita. 5i ramaneau numai parintii ei, ca sa-i \rade:
.sri sa-si ieie ramas.bun de la dinsii. Era o absur-
ditate, caci i-ar fi Sims si s'ar fi despartit altfel
de el. Nu era o absurditate, caci ea astepta de-
sigur acele cuvinte pe care el nu le rostise si la
care abia acum cugeta, gasindu-le cu precizie
in forma for cea mai fericita.
cat a durat aceasta obosita somnolenta, in
care spiritu-i era treaz si se rotea fara ragaz ca
tin lastun in jurul elopotnitei manastirii? Se
invartea in jurul unei dorinti centrale care nas-
cuse "in el ca un sambure de foe, cu totul in a-

www.dacoromanica.ro
 D10101CUL T1NERETII 151

fara de vointa lui, printfun fel de tradare : o

observa abia acum, cand incepea sa devie chi-
nuitoare.
Din cand in cand ornicul eel mare -vibra pio-
fund in ziduri si el numara bataile cu atentie
incordata. La ora sapte se ridica, isi racori
fruntea si obrajii cu 9.01 rece si in.trebuinta ia-
rasi geamul negru, deschis in umbra paretelui,
ca sa-si mangaie parul re frunte si puful de
subt nas ; si ca sa-si lege cu cea mai migaloasa
arta cravata, privind-o din toate pozitiile po-
sibile.
Iesi in cerdac si incerca sä vada din depar-
tare casuta unde trebuia sa se duca si era poate
asteptat. Fara indoiala ca era asteptat, ins/
era prea devreme Inca. Din locul acela nu putea
vedea nimic. I se puneau Inainte un rand de alte
case s'un grup de brazi.
Pe subt bolta turnului, cobori in piata. Ca-
teva parechi de vizitatori cu totul indiferenti
se pliinbau fara scop, cautandu-se fara
sa se g.'seasc-A. Treceati unii pe langa altii, insa
nu se vedeau si nu se gaseau din pricina unei
nebunii care-i lovise deodata. Toti ii erau straini,
departati si antipatici. Mani n'avea sa-i mai
vada. N'avea sa-i mai vada niciodata.
Se aba.'tu spre sosea, hotarit sa faca o lunga
plimbare pasta la sfertul de ceas al inserarii.
Nu ajunse insa pans la poarta tarinii si se in-
toarse. Avea o grija s'o graba ascunsa. Desi Inca
era, lumina, intra,in nlicioara, spre care se sim-

www.dacoromanica.ro
152 MIHAIL SADOVA.N11

tea necontenit indernnat. Zari de de.parte ca-

suta. Geamurile eratt oarbe, cu storurile lasate,
si cerdacul pustiu, casicum niciodata nimeni nu
rostise acolo cuvinte.
Se'ntoarse si mai strabatu odata calea spre
poarta, unde veneau si cereau para. intrare mi-
rezmele calde ale fanaturilor. Intalni pe cei din
urma monahi care veneau dela lucru, in straic
useare si cu comattac, purtand greble si furci.
Amurgul se lash' deodata. Se'ntoarse grabit.
Lumini strapungeau ici-colo geamurile. Vazu
de departe umbra ducluii Olimpia in cerdac. I
se pant ca sta in acela5i loc Linde o lasase.
Era singura. Tsi domoli pasii, stipraveghia-
du-se, si pregati cuvinte pe care n'avea sä le'n-
trebuinteze niciodata.
Cum, n'ai plecat ? i1 intreba.' fata ridi-
candu-se in picioare si inainte. Eu
am incredintat si pe mama si pe tata ca ai ajuns
la Secu. te-am spus ca i-ai salutat, plecand.
Dumnealor nu stint acasa ?
Ba da, insa la manastire luntea se culca
foarte devreme.
Acest schimb neinsemnat de cuvinte ridi-
case deodata un munte 1,e care iarasi tre-
bu;a sa-1 urce. Se inscla insa iarasi.
Stai, te rog, donmule Naunt, si povestes-
te-mi ce-ai facut in dupa-amiaza asta.
Iata un lucru pe care nu-1 putea spune.
-- Ai avut vrerne tin moment sit te gandesti.

www.dacoromanica.ro
 ImmoNuL i'INERETti I3
la copilariile pe care ti le-ant spur ?
Eram enervata si mahnita.
De ce ?
Asa, fail motiv. Desigur ca si dumitale
i se intampla sa to sinitesti uneori altul. Eu
am constiinta ca nu samara nicio clipA trecuta
cu ac&a care urmeaza, cunt nu samara moar-
tea cu viata. Asta-i adevarata tristeta. Si
timpul, deli in sine neschimbat, pentru not trece
fara mils si zadariiic.
Deodata tartarul se simti mai mic si mai ne-
intelcgator cleat copila de Tanga el, care-i vor-
bea usurel, cu vocea-i grava si placuta. Ii vor-
bea cu jumaltate de voce, ca sA nu fie auzita
din casa. Usile si ferestrele erau inchise.
«Cu toate aceste nu ma astepta», cugeta
Naum.
Isi sca.zu si el glasul :
Duduie Olimpie, Imi vorbesti despre lu-
cruri la care en Inca n'am avut vreme sa ma
gandesc.
Ea zambi §i dadu din cap de sus in jos :
M'am gandit asteptandu-te. Eram sigma
ra vei veni si cu toate acestea ma'ndoiam. Dupa
cum vezi, sunt sincera cu dumneata. Imi face
mare placere ca ti-ai amanat plecarea. Nici
mani nu voiu fi in alts situa0e, dar astazi este
ceva care nu samana cu eri. Dumneata n'ai im-
presia asta ?
Ba da, ba da, o am !
Isi sirnji in el renascuta brusc febra care-1 na-

www.dacoromanica.ro
 154 MIHAIL SADOVEANU

cAjise toatg dupd-arniaza. Nu indrazni insa sa

faca nicio aluzie la ea. Era ceva care-ar fi cazut
brutal peste inceputul for de prietinie.
Duduia Olimpia se inalta din scaun, indrep-
tandu-se ca un arc flexibil. Naum simti o mare
descurajare, caci totu5i ar fi vrut sa-i martu-
riseasca ceva si .nu mai avea timp. Oamenii mg-
nastirilor se culcg prea devreme.
Vrau sa ma mi5c putin pang la portitg,
ii zise fata. Umbletul imi face totdeauna bine.
Te'ntovArg5esc cativa pa5i. .
Scoborird treptele cerdacului si pa5ira aid-
turi, tacuti, prin iarba pling de roux. Trebuiau
sa se despa'rteascg : instinctiv, Naum u ca.uta
mana stanga si i-o cuprinse. Ea it Msg. ca5i-
cum nici n'ar fi bagat in samg acest gest. Apoi,
foarte delicat, intr'o convulsie uparg, mina
mica rgspunse, vie 5i independents.
Tana'rul simti un cerc de flacara suindu-i-se
pang la piept, la ochi si la frunte.
Ea-5i retrase degetele fgra silinta. Trecu cea
diutaiu pe portitg. El o urma, cople5it dintr' o-
data de iubire si de dorintg.
Can.d s'a 'ntamplat asta ? Inteadevgr, intre
douA clipe poate exista spatiul unei eternitati.
i Inca nu putea rosti cuvinte, de5i i se pgrea
ca e plin de ele. Dar 5'acum se'n5ela.
StrabAtura piata, printre rani oameni pier-
duti in umbra inserarii, riedes1u5iti 5i depar-
tati. Ajunserg apoi spre poarta unde se opreau
mirezme de gnat 5i se trezirg pe 5osea, ascul-

www.dacoromanica.ro
 DEMONUI4 TINERETII '55
tand, monoton §i ritmic, acel murmur Si susur
al serii, cantec al nesfar§itelor miliarde de.gan-
ganii mici ale pamantului.
Ea-i luase , c'o mi§care fireasca, bratul, §i
pa§ea apropiata de el, cerandu-se para. ocro-
tit A .
Marturise§te, ii zise razand, ca nu te-ai
a§teptat la ce se petrece.
El fu uimit de adevaiul observatiei, caci
tocmai la asta se 0.ridea §i el in clipa aceia.
Nu S2 petrecuse in aparenta nimic, decat
stricase numai o randuiala. aritmetica. Trebuia
sa fie in acea sara la manastirea Secu. Iar in
aolul
b acestui timp cazuse dinteodata o clipa nea-
§teptata Gi unica a vietii, care se deschidea
misterios ca o floare.
Acuma inteleg ca to cautam, murmurs
el. Dar ii fu indata ru§ine de aceasta fraza con-
ventiona IA.
Nu crede in predestinari §i in miuciunile
poejilor, ii r5.spunse ea cu acela§i ras, pe care
el il sinitea prin bratul ei, fara sa-1 auda. Am fi
putut trece until pe langa altul, indiferenti.
Dar este o &Ina oarba, care se nume§te intam-
plarea. Ea ne-a adunat.
Ii stint rectinoscAtor, murmurs el iarasi.
Ea ne-a adunat ; ea ne poate desparti.
Asta n'a§i putea-o crede...
Era muscat de cuvinrele ei, a caror descu-
rajare o respingea cu violenDa. Zise, cu ochii fier-
binti

www.dacoromanica.ro
156 1%111121114 SADOVEANU

Intamplarea e oarbg., insa dupa aceia ra-

manem not stapani pe fapte.
Poate.
Vreau sa spun ca sunt stapin sa raman
aici atat cat voiesc.
Ma'ndoiesc putintel...
Nu te'ndoi, duduic Olimpie, ii raspunse el
fara tarie, insa limpede, umplut de acest a-
devar ca un porn tanar de seva primaverii. I se
parea neindoios si absolut, "casicum destinul pe
care-1 purtam in not n'ar fi mselator ca toate
fenomenele vietii.
Daca-ti face placere, domnule Naum, nu
vita indoiesc.
El ii multami in gand §i'n suflet pentru
aceste vorbe, casi pentru toata fericirea pe
care o banuia ca i-o pregateste, care de fapt se
afla in el : muguri si flori care erau Inca seva.
Duduia Olimpia ii stransese bratul catra ea.
El ii cuprinse iar aceia§i mana cu degete sub-
tirele. i timpul si spatiul nu mai avura nicio
ratiune. Caci erau singuri, in afara de cele tre-
catoare ; asa de singuri §i de absorbiti, a§a de
fixati de instinct prin ceia ce era etern in na-
tura for efemera, incat existara in sine si inde-
pendenti subt stele, atat cat tine cea dintaiu
-sarutare. Venise apriga §i mai ales vicleana. Si
pare neasteptata, cu toata dorinta for care o
cerea.
Un satean venea domol priu Intuneric, pe
cararea din marginea drurn.ului, spre ve§nicia lor,

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINI12 III 1.57

care deveni iarasi o clips pe acest pamant. Se

despartira.
Buna-vremea... zise trecatorul cu glas
prietinesc. Si trecu inainte fluierand usurel,
pentru sine.
Erau in valea larg5. a Nemtisorului, intre fa-
naturi care nu dormeau, caci toate sufletele
si iubirile florilor patrun.deau in ei, dupa o
randuiala statornica si pentru scopuri in apa-
rental absurde. Se uitara in juru-le si se vaizura
departe de manastire. Cunoscura fruinuseta
noptii; simtira invaluindu-i aburul pamantului.
Se'n.toarsera ametiti de cea dintaiu bautura tare
din acelasi izvor tainic al viet.ii si al morjii.
In sfarsit Naum gasi cuvinte sa marturisasca
duduii Olimpia o iubire mai mare cleat toate
iubirile. Ii saruta manuta spunandu-i-le, apoi
ii apleca fruntea Fe pieptul lui s'o asculta cum
suspina. Caci floarea dragostei ei nascuse din-
tr'un pamant al mahnirii si lacrimilor.
Se despartira la portita. Ea ramase razemata
de un stalp si el Sc strecura in lungul zaplazu-
rilor, spre arhondaric. Pupa o suta de pasi
se'ntoarse. 0 gasi tot in acelasi loc, asteptan-
du-1. Sta neclintita subt stresina portii, in haina-i
alba. Il cuprinse de mani si-1 apropie de ea.
Ai plecat fara sa ma'ntrebi ce facem maul.
Inteadevar. Nu m'am Bandit la asta.
Iith era destul sa stiu ca nu mai plec. Raman
in manastire cat doresti si cat spui. HatArtrile
vietii mele nu mai atarna de mine.

www.dacoromanica.ro
158 mu-1Am SADOVEANU

Atunci fii cuminte §i du-te de te odih-

ne§te, ii zise ea meet, cu alintari materne,
mangaindu-i obrazul. Dl i§i inclina capul, ui-
mit de cite imprejurari bogate §i schimbari de
catastrofh se puteau gramadi intr'un scurt
rastimp. Dar o eternitate goals e mai putin
decat o clips de emotie. tia ea pe divanul din
arhondaric it a§teapta a§ternut spinos §i ar-
zator, totu§i fagadui sa fie cuminte §i sa se
odihneasca bine.
Mane, la amiaza, vii sa ne vezi §i sa iei
inasa cu noi.
Iarasi ?
Negre§it. i pentruca ai vreme d.estula §i
nu mafpleci, dupa amiaza ne ducem sa vedem
poienile de dincolo de Vovidenie. Avem sa ru-
gam pe tata sa ne intovara§easca... Insa el e
totdeaund obosit dupa-amiaza. Mama e bol-
nava. Ne ducem singuri. Du-te §i nu te mai in-
toarce decat o singura data.
Naum pled_ Dupa cativa pw)i o simti alatu-
randu-se de el, cu rasu-i tacut care-i vibra in
fiinta. I1 duse papa in plata. Acolo nu mai era
demult nimeni. y5i ardeau, ro§cate, nuinai cloud
felinare pustii. Nu se puteau desparti aici §i el o
duse pang in ograda casutei. Voi s'o imbra-
ti§eze. Ea-i puse ama.ndoua manile in piept,
apoi si le lag in palmele lui, amical.
Fii cuminte ; buna-sara.
Dupa, ce se departs, se intoarse iar fara nici-

www.dacoromanica.ro
 DI MONITI, TIINTERETII 159

un sirnt de masura, s'o cauta cu ochii pretu-

tindeni, dar n'o mai gasi.
Atunci rataci spre poarta tarinei i ajunse
pe un drum alburiu, cautand subt cer mi-
reazma fanatului un loc unde se petrecuse un
evenimeat mai mare decat o surpare geologica.
Axa intregii lui vieti era intoarsa, definitiv,
catra alt orizont. Dar acel loc nu-1 gasi, deli -1
dihui prin intuneric multa vreme.
Infra. foarte tarziu si zdrobit de truda in
odaia lui dela manastire.

www.dacoromanica.ro
 xv.
Pe leingii alti demoni , Ire
buie sd cunoastem si
pe cel al tineretii.

Foarte cu greu se lini5ti sf cazu in somn pro-

fund abia catra zorii zilei. Cand sedestepta, ca-
mera-i era piina de soare. Avea in el oboseala si
nu mai avea ganduri. Cum se mi5ca, primal ca-
pitol al adevaratei lui vieti i sP desfasuid 5i
lumina violenta ii intra toata 'n suflet. Ramase
a5ezat in pat, cu ochii atintiti. Incepea sa inte-
leaga ce are de facut, calci flit-4a pe care o intfil-
nise to o cotitura ii devenise deodata nepretuita,
deli cu putine ceasuri inainte nici nu stia de
existenja ei. Bra insa nepretuita, ca o comoara
descoperita dinteodata.
Cu imagini staruitoare pe retina se imbraca
mecanic. Mita ceasornicul : mai avea trei ore
pang la amiaza, pe care nu pricepea cum avea sa
le umple. Cand patrunse pe sala nalta si rece, gasi,
I fasurat in blanda-i umilinta, pe parintele ar-
li radar, care-i zambi cu prietinie si-I intreba
cum a dormit.
Bine, parinte.
M. Sadovennu.Demonul Tineretii. 11

www.dacoromanica.ro
762 AIIHAIL SADOVEANU

Asta-i folositor, domnule. Acuma poate to

cobori sa vezi sfanta slujba ?
Care slujba, parinte?
Sfanta slujba ; astazi e mai frumos la not
decat in alte tile.
Nu cumva astazi e Duminica ?
Cahigarul zambi si privi curios. El trecu pe
scarf Si cohort ineet. Nu stia ca-i Duminica.
Pierduse no.tiunea timpului 'Inca din ajun. Iar
acum para. n'avea niciun interes s'o regaseasca :
mai mult decat oricand i se parea o zadarnicie.
Mai avea trei ceasuri pang la amiaza slujba
monahilor, in biserica cea mare, putea sa umple
golul 1 e care-I avea in juru-i, un gol cu total
neinteles si nelogic.
Infra din soave in umbra, in inireazma deasa
de tamale. Iii CLIO un loc la o margine, 'Intr'o
strand, intre d monahi batrani, care ascultau
ne2lintiti, privird ca'ntr'un vis scanteile dela
icoane. Maica-DJmnului, subt eandele, ipi Linea
strans pruncul en acelasi gest din veacuri.
Era imbraeata in argint i ant si avea podoabe
de pietre scumre. Monahi eantau la strane psalmi,
leganandu-;i camilafcele si urma'rind, cu capetele
apropiate, versetele, re carti marl. Cativa ta-
rani cu surnaiese si tarance cu fuste crete st
broboade se inchinau ducand pang. jos dreapta
si-pi faceau cruci largi. Cativa ochi indiferenti
it privira. Iyi facu de doua on cruce, dintfun
sirntimant de lasitate.
Apoi ramase ganditor pi linistit in aparenta.

www.dacoromanica.ro
 DEMONti L T I NEREIII 163

De (lona on i.5i cerceta ceasornicul. Abia intra-

se de cinci minute. Desi cu incetineala neindu-
rata, insa, timpul trece si aprinde, la pulsatia
hotarita, fulgere. Inima-i batea asteptand ter-
menul fatal, cu gramajoara lui de cenusa. Si
niciunul dintre monahii din juru-i nu stia ce bu-
curie si ce durere poarta el cu sine.
Tresari. Cazuse un element nou in orbita ye-
derii lui aproape adorniite. Intrase o figura Ilona
in biserica. 0 simti si avu in inima o impun-
satura, urmata de zbateri furtunoase, caci
era Olimpia, desi purta o haina strains, care nu
era stiuta de el. Era inca ceva strain la dansa,
ca atatea lucruri care-i ramaneau Inca necti-
noscute ; dar le primea pe toate, fara sovaire,
Inecate in dorinta si pasiune Voi sa faca o nris-
care sa iasa in urma ei, alaturandu-se de ea
printre inchinatori. Dar se stapani, inabusin-
du-si un strigat fara cuvinte,si o urmari incor-
dat, stand cu ochii langa dansa.
Ii astepta, revenit la realitate, miscare du-
pa miscare, acceptand de mai inainte tot ce era
legat de dansa.
0 vazu oprindu-se intaiu la sfesnicele cele mari,
unde ardeau faclii. Aprinse lumanarele si le aseza
cu grija intre altele. Cu pasi moi, care abia se
simteau pe lespezile de marmura, trecu in alts
parte. Se oprea facand semnul crucii m.Arunt,
numai asupra sanului usor rotunzit. Se inching
la o imagine mica a iconostasului, apoi reveni
la sfanta fecioara si o privi o clips, Artincatura

www.dacoromanica.ro
164 1,1111A11, SADOVEAN'U

aceia de ochi el o cunostea. Ii vedea in inchipui-

re, foarte limpede, sf zambetul. Se lasa in ge-
nunchi foarte aproape, inclina fruntea .5i in-
cepu a spune ceva, Para cuvinte, miscandu-Si
numai buzele, pasionat. Apoi se ridica si se xe-
trase indarat, ramanand linistita, cu manile
impreun.ate si cazute singura intre toji. Cu
toate aceste era si el acolo.
0 astepta sa iasa, ca sä-1 observe. Dupa aceia,
vazand,-o ca intarzie, se hotari sa paraseasca el
biserica si s'o astepte afara . Se retrase domol,intar-
ziind, casicum ar fi vrut s'o faca atenta. Dar ca
era absorbita de luciri §i cantari ; din cand in
cand isi facea semnul acela marunt al crucii §i
parea una cu tarani §i femei, desi facea intre
dansii o path' sumbra".
In stralucirea de afara respira larg si se plimba
pe pajiste, intre zidurile nalte. Necontenit se
inturna spre usa de umbra a bisericii ; insa Olim-
pia nu aparea.
Statu in cumpand multa vreme, data nu tre-
buie sa intre din non deolo unde era ea. Ii lip-
sea necontenit, si asta it nelinistea ca o suferinta
fizica. Sunara toate clopotele in turn. Nu mai
era departe ceasul amiezii. Designr ca ie,ise
odata cu alti credinciosi si el nu bagase de sama.
Se simti nefericit, parca o imprejurare na'pra.s-
nica ameninja sa-i desparta. Desi era incredin-
tat ca ea nu trecuse si nebunia lui era vadita,
totusi se indrepta hotarit spre intrare.
Tocrnai atunci se arata si ea, ()data cu tarani

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII 165

si tarance. Il vazu indata si veni spre el fan+,

grabs, insa c'un zambet pe care Inca nu i-1 stia.
Avea o figurb.' s'un zambet pe care el le recunos-
cu ale lui. Poate se insela, insa asta it facu mai
fericit.
Ma asteptai ? Stiai ca sunt aici?
Stiam. Te-am si vazut inchinan.du-te.
Zambetul ei se dep5.rta.
Dumneata nu esti credincios ?
El nu raspunse la intrebaie. 0 contempla cu
a dmira tie.
Ma privesti casicum ai avea asupra mea
o superioritate, nu-i asa De asta insa not avem
nevoie, caci suntem dezarmate.
Cine not ?
Noi femeile. Avem nevoie de credinta.
Era una din absurditatile care nu puteau de-
cat s5.-i sporeasca iubirea. Ii s5.ruta mina, pe
cand zambetul ei reap5.rea.
M'ai iertat, nu-i asa, ii zise el, desi nu sunt
vinovat cu nimica ?
Ea ii indrepta o privire de sus in jos, ca unui
copil. Il ameninta c'o clatinare usoara din cap.
Mai este ceva ?
Este, vorbi ea suspinand usor, caci nu vreau
sä fiu spionata. Am simtirea ca trebuie sa-mi
p5.strez un post al meu, unde sa nu patrunda
nimeni si de unde sa ma pot apara.
Fl primi cu teams si indoiala aceste cuvinte;
acelasi timp cu umilinta, caci nu le intele-
gea bine. S'ar putea sa nasca ass de curan.d §i de

www.dacoromanica.ro
166 31111.krl, SADOVEANU

neasteptat o catastrofa in dragostea lor? Ea

vazu privirea-i tulbure si-i lua bratul.
Inainte de toate, ii zise ea meet, crede in
mine.
El se tfingui cu glas zugruniat :
Nu cred si nu to iubesc ?
Atuncea sunt linistita. Ma Iasi sa intru
singura acasa si vii indata dupa mine, caci ani
stat atata vreme departe unul de altul...
De asta noapte pana la amiaza, murmurs
cu ochi fierbinti tandrul, amintindu-si sbuciumul
noptii.
Mai dedemult, Naum, decand nici nu stim
noi.
Ii spunea intdia oars pe nume. El ii fu recu-
noscator, ca de an spor neasteptat al tezaurului
pe care-1 adunau,
Ramase cu ochii dupa dansa, pe cand ea se
ducea cu pas sigur, MIA sa intoarne capul nici
in dreapta, nici in stanga, si Bird sä se uite
odata inddrat, cum astepta el in fiecare clips.
Du.pa ce facu ocolul aghezmatarului, intra si
Naum in hudicioard.
In cerdac, dedeparte Nazu pe parintii fetei.
II primird ca pe o cunostinta veche si studentul
avu grija sa ceara doamnei Ciudin inforrnatii
asupra sat-1601-1 Se ivise de eri pana astazi o
durere in partea stangd a fruntii, care raspun-
dea tin partea stanga a trupului. Cu doi ani in
urrna, intr'o lama, mai fusese incercata de acest
atac ascuns. Acuma revenea ; nu se putea sa fie

www.dacoromanica.ro
 DIMONI'L TINT,RETII 167

decal ceva cu deosebire gray. Medicinistul ii

cerceta pulsulsi ruse era luare-aminte cateva in-
trebari. Doanma Ciudin ii raspundea ramanand
cufundata cu oarecare plAcere in suferinta ei
obosita. Naum ii ladea cateva sfaturi vagi, in-
trebandu-se unde-i Olimpia si cerand-o in sine,
cand baga de sama o atitudine noua la Ciudin.
Statea destul d,- linistit la locul sau, insa avea
ceva in privire i pe faja, o strambatura iro-
nica. Parea ca petrece nespus, privind pe sotia
lui, singur si absorbit, ca dintr'o ascunza-
toare, unde nimeni nu-1 putea observa.
In acelasi time si ochii doamnei Ciudin eau-
tara in directia stiuta, palpitara din pleoapele
vinete si se inchisera.
Nevasta-mea intlebuinteaza medicamente
si greseste... vorbi Ciudin sententios catra
student. Cunose ce-ai sa-mi raspunzi dumncata
si to 'nteleg, insa rare sa-mi dai vole sa-rni pas-
trez parerile me'e.
Duduia Olimpia intra atunci, cu cateva gus-
tari mici in jurul catorva paharute, pe o tabla.
Isi schimbase haina. Intarziasc insa prea mult.
Asta eia parerea 111i Naum, totusi ii era din
nou recunoscator, fara motiv, asa in general,
pentru ca exista si trebuie sa fie a lui.
0 saluta easier= n'o mai vazuse in ziva aceia.
Gasea placere si'n asta.
Ea veni la el foarte aproape si-i prezinta ta-
blaua. C'o mladiere, atingandu-1 abia, se stre-
cura prin locul ingust spre mama sa.

www.dacoromanica.ro
168 M 'HAIL SAD OV EANIJ

Mie-mi 4:Jai numai gustari... zise dedeparte

Ciudin. Nu stii ca eu nu beau rachiu ?
Cum nu, papa ? tiu foarte bine. Iata, iau
cu mine pe acesti mici dusmani hi-i pun la ada-
post las tie tablaua. Gase:ti lucruri
care-ti plac.
Damneata bei alcool? intreba Ciudin, in-
torcand capul spre student si tragand spre sine,
neglijent, tablaua.
Nu beau, insa cred ca pot gusta din cand
in cand, ca once om.
A, faci distinctie ! Te 'nseli, drags, asculta-
ma pe mine. Te 'atoll teribil. Iata cum stZi ches-
tia...
Vorbind, lua cite -o gustare. 0 punea in gull
cu mana-i scurta intr'un chip uimitor, foarte
rapede, insa fail a parea ca se grabeste. i 'n
acelasi timp parea ca nu da nicio atentie a-
cestei operatii, realitatea Enid ceiace spunea
el, cu convingere si sententios.
Naum i1 asculta bucuros, fara s'auda decat
o insirare nedeslusita de sunete. Din cand iii
cand., la mici pauze, stia ca trebuie sa introduca
o aprobare conventionala. Asta insa nu dura
prea molt, caci alte lucruri foarte bune, insa mai
abundente, sosind °data cu soaptele misterioase
din umbra odailor, domnul Ciudin se retrasc
earecum de pe terenul vorbirii. Atunci Naum
se intoarse spre doamna Ciudin, care abia atin-
gea mancarile si facea o miscare indarat catra
speteaza scaunului. Inclinand fruntea, asculta,

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINEREIII 769

zambind stans, felurite ipoteze asupra sufe-

rintilor sale... Cu Olimpia, Naum nu putu schim-
ba decat cateva fraze ceremonioase. In realitate
asa trebuia sa fie, caci, el nu era acolo decat
un strain. cceu toate acestea, cugeta el mali-
tios, ceiace am eu in mine dovedeste. ea fata
e mai molt a mea decat a lor. Au sa fie foarte
mirati cand are sa le-o ceara. Candva trebuie sa
ajunga la astan.
Ii privi cu curiozitate. Nici ei nu stiu ce eveni-
meat nou a aparut in lume, caci monahii, caci
toate fiintile straine care umbla fara scop pe
uliti...
Dupa masa, in somnolenta arniezii, Naum
avu impresia ca a cgzut intro pauza prea
lunga. Astepta sä se implineasca fatalita-
tea acelei zile, asa cum hotarise Olimpia.
Papa, vorbi ea, trecan.d cu ochii asupra
studentului, asi fi dorit sa. iesim putintel, caci
vremea e foarte frumoasa si nu mi se pare asa
de calda ca ieri...
Uncle sa iesi si mai ales cum sa iesi in asa
cuptor ? protesta Ciudin. N'am iesit la plimbare
pe asa caldura nici ieri, nici alaltaieri. Pe asa cal-
(lull nu iese nimeni. Pang astazi nici to n'ai
iesit niciodata inainte de ora cinci.
Naum se crezu pierdut.
Bine, atuncea nu iesim, raspunse linistit
duduia Olimpia.
Doamna Ciudin ridicg. pleoapele.
()hippie, zise ea cu glasu-i obosit ; de0,

www.dacoromanica.ro
170 MIHAIL SADOVEAN1:

dupa cat stiu, din punct de vedere bigienic, soa-

rele nu-i pentru nimeni un dusman, poti sa iai
o umbrela.
In a-est caz, ma intovaraseste domnul
Naum, consinvti 01;mp:a.
De ce gin acest can) ? rase sarcastic dom-
nul Ciudin. Nu vad deloc logica. Poate domnul
Naum prefera sa steie cu mine ; avem chestii dr
discutat.
Aljii ar putea pretinde ca nu pricep lo-
gica acestui a cu mineD... observa doamua Ciu-
din cu aceiasi oboseala. Insfarsit, sa lasam
asta. Olimpie, poi sa iai umbrela (ea albastra.
Da, mama.
Ciudin se miry :
Asta-i nostim ! De ce umbrela cea albastra ?
Bine, o iau pe cea alba, interveni Olimpia.
Pe cea alba o gasesti pe masuta, subt o-
gliuda, explica doamna Ciudin, calm.
Bataile inimii lui Naum se domolird.
Donmul Ciudin nu pant ca sufere vreo sca-
dere. In ochii lui aprtruia semnele umede ale
somnului si primi sa fie imbratisat de scaun,
lasand clipele trectitc, cu desavarsita for in-
frangere, sa ca.da in eternitate : si el fu indata
nepasator casi ea, cu ochii inchisi.
Olimpia desfacu, dela poarta ograzii, o -urn-
brela albastra, ceiace mira intrucatva pe Naum.
Se gandi insa sa lase pe altadata intrebaiea asu-
pra acestui arnanunt. Nici nu intelegea cum ar fi
putut aduce in discutie un lucru atat de mic,

www.dacoromanica.ro
 DM\IONUL TINERETII 173

N'avem umbrela alba, ii zise Olimpia pri-

vindu-1 inteo parte, cu fruntea inclinata si in-
toat sa.
Naum o admira fail rezerva. Voi sa se apro-
pie mai mult de ea, ca s'o ai,ba alaturi, insa in-
talni un arc al umbrelei : it ciocni la tampla,
apoi in ureche. Se intoarse la distanta potri-
vita.
Fara a privi spre dansul, fata ii zise razand :
Mama se uita d.upa not din cerdac.
Naum ofta, razand si el :
Se vede ca femeile au totdeauna dreptate.
Numai cateodata... raspunse Olimpia c'un
glas nou, copilaros si cantat.
N'o cunostea Inca intreaga. I se descoperea
necontenit, clips cu. clips. Si era a lui, cu tot ce
mai avea Inca, nebanuit, nes'iut si necunoscut.
Ameteala serii trecute it cucerea iarA,i. Utribla
Incet langa dinsa banuind numai locurile si
poarta tarinei si patrunzand in ierburile ne-
cosite.
Lacuste mici, la fiecare pas al lor, tresa-
reau %child salturi §i lovind stelbe subtiri, care
risipeau tin polen fin cu luciri de aur. In aerul
neclintit plutea, fierbinte si grea, mireazma ma-
rilor intinderi de flori salbatice. Cararea suia
catra raristi si poieni de stejari. Paseau tacuti
in locuri singuratice, desierau foarte aproape
de lume, si n'auzeatt niciun sunet, deasupra zvo-
nului ierburilor, decat bataile metalicc a doua
talanci, care alternau undPva, in poieni mai de-

www.dacoromanica.ro
172 MIHAIL SADOVANTJ

partate. Olimpia inchise umbrela. Naum, c'o

subtila si pripita intelegere, se apropie, cuprin-
zandu-i mijlocul.
Mergem mai departe, zise ea eliberandu-se
fara graba si departandu-se.
Apoi se opri, ca sa-1 aiba iarasi alatuti.
Mergem pang ce aflam locul care ne as-
teapta.
Era de mirare cu ce usurinta gasea ea vorbe
care aveau o infatisare a for proprie, intro for-
ma in care nu au mai sunat niciodata; Pecand
in el nu avea decat o pasiune fierbinte, aproape
muta.
Un vindireu pluti oblic prin lumina, deasu-
pra poienii, si slobozi cateva fluieraturi inoi,
ultima neispravita. Desi era un semnal comic,
Olimpia se opri.
ll intreba razand :
Aici e?
Poate. Ne oprim, insa nu mult. Trebuie
sa ma intorc, caci ma asteapta mama. Am de
facut o mica plimbare si cu dansa. Cand suna
toaca la ora cinci, trebuie sa fiu acasa.
Asa de curand ?
Desigur. Insa ceasul pe care-1 avem e al
nostru. Putem spune prostii. i pe langa ele si
lucruri intelepte, care au cam aceiasi valoare.
Eu n'asi putea sa-ti spun decat un singur
cuvant, pe care insa it stiff si 1 intelegi numai
uitandu-te la mine.

www.dacoromanica.ro
 DEMONITL TINERETII 1'73

0, 11 inteleg si ma tern putin de el. Caci,

deli to iubesc si eu, abia ne cunoastem.
Naum nu se astepta la acest adevar, care pe el
it jigni. Nu se cunoasteau desigur decat de pu-
tine ceasuri ; 'long asta mai avea vreun sens
cand el hotarise in sine, fail sovaire si intoarcere,
definitiv si complect, un destin nou vietii
lui ? Nu-1 hotarise, era el insusi luat de acel
destin ca de un suvoiu infricosat, dar era a-
celasi lucru, caci existenta nu mai avea noima
gra fiinta aceia delicata de langa dansul.
Nu stai? it intreba ea, asezandu-se in iar-
ba si 'n muschiul moale.
El se lass sa cada langa dansa si-i cuprinse
mijlocul. Apoi ii mangaie mina intiusa pe ge-
nunchi. Ea inchise ochii infiorata, ii deschise
si-i intoarse spre el cu un fel de suptthere.
Naum o privea gray, concentrat tot in ochi.
Ea clipi si se retrase, desfacandu-se nesimtit.
Nu astepta acea privire stranie dela inceputul
iubirilor, dar o cunoscu imediat, fara s'o fi va-
zut vreodata.
Insa nu se infricosa. Se ridica in genunchi,
se retrase mai molt, privi in juru-i si vorbi cu
glas netulburat :
Mi se pare ca trait intro colonie de fur-
nici.
Dupa aceia ridica fruntea, cit fata deodata
panda..
Tandrul deveni nelinistit :
Ce este? ce ai ?

www.dacoromanica.ro
17-1 MIHAIL SADOVEANU

N'am nimica, ii zise ea zambinclu-i.

Te indoie§ti poate de mine ? Te-am jiQnit ?
Ce s'a intamplat ?
Nu, nu s'a intamplat nimic ; asi vrea nu-
mai sa intelegi ca nu vreau sä ma undlesti.
N'asi putea sa rezist. Si n'asi fi mai fericita de-
cat acum.
Isi pleca fruntea spre mina lui, parca ar fi
vrut sä i-o sarute. Naum simti intre degete stropi
fierbinti de lacrimi. Ca§icum s'ar fi surpat ar§ita
zilei in el §i i-ar fi intrat in cre§tet, se zbatu con-
vulziv §i fulgerat d.upa Olimpia. I se parea
c'o pierde. Isi cufunda obrazul in muschiul rd-
coros unde statuse ea.
Fii linistit, ii zise Olimpia, cand it vazu
inaltancl capul. Nu ma simt jignita, nisi supdratd,
caci to iubesc.
Ii trecu mina pe fruntea asudata, §i-i resfird
pdrul.
Trebuie sä ne intoarcern.
Naum se uita la ea ratacit. Cduta un raspuns.
la lucrurile pe care inca nu le intelegea.
Ce fac ? cum am. sa pot trai? Trebuie nea-
parat sa vad iarasi pe parintii tai. E nevoie de
o clarificare si de o sigurairta altfel ma sim-
tesc nenorocit.
Crezi ca e nevoie ? Mama stie ceva. Se'n-
telege ca nu i-am putut spune tot, §'am pas-
trat pentru mine lucruri care stint numai ale mere.
Atunci trebuie sa spun tatalui men, Le-

www.dacoromanica.ro
 DEMONIJI, TINERETII 175

gatura noastra trebuie sa primeasca o sane-

1,iune oficiala, caci traim in lume.
Va trebui si asta, Naum. Mai tarziu.
Nu. Pang ce nu ispravesc s'acest episod,
care imi apare din ce in ce mai necesar, nu ma
pot simti linitit, ca sa to am numai pentru
mine, fara nicio piedica de nicaieri. Cand ti -oiu
spune ca trebuie sä lichidez cu tatal meu si
drepturile mele la mostenirea mamei ; ca tre-
buie sa-mi las echipamentul acesta bizar si sa-mi
aduc hainele; ca trebuie A. ma inarmez cu ac-
tele si en banii de care am nevoie, ai sa intelegi
mai bine si ai sa ma trimeti to singura la Tecuci.
Ea elating din cap :
Poate ai dreptate. Asi ramanea insa ia-
rasi ca intr'un intuneric.
Nu intelegi, relua el cu insufletire, Ca pen-
tru mine absenta to e mai mult decat intuneri-
cul ? caci aceste trei sau patru zile, de care am
nevoie, irni vor fi iad. Dar trebuie. $i plec chiar
astazi.
Ea era iarasi langa el, ganditoare. Naum iyi
pleca fruntea le genunchii ei. Apoi se indrepta
f;'a stranse cu patima. 0 saruta, cazand ca intro
umbra a mortii.
Trebuie sa plec ! geniu el apoi, rasarind
aprins.
Asa de curand ? Numai decat azi?
Trebuie; numaidecat azi. Insa spune -mi
cuvantul. Am sa-1 tin inchis in mine cat voia
lipsi,

www.dacoromanica.ro
176 MIHAIL SADOVEANU

Ea Isi lipi gura de urechea lui si-1 incredinta

Inca odata ca i-i drag si-1 asteapta.
M'astepti? 're gasesc aici, la manastire ?
Desigur. Ce m'ar putea face sa plec ? Numai
gandul mi se pare o absurditate. Cred ca ai sa
ma gasesti asteptandu-te pe drumul de asara.
Stiind ca vii, stint in stare sa suprim timpul.
MA cufund ca'ntr'o apa neagra si ies la lu-
mina numai cand va trebui.
Erau cele dintaiu cuvinte pasionate, rostite c'o
voce in care nu era nici copilarie, nici gravitate
era altceva, din acele rezerve ascunse pe care
si le pa'strase si pe care incepea sa i le deschida.
In Naum trecu cunostinta aceasta c'o stare ye-
cing nebuniei. Isi iuti pasii pe povarnisul viii
temandu-se sa nu piarda un anumit ceas la care
trebuia sa plece; sau voind sa se si gaseasca
plecat, ca sa poata fi indarat cu un ceas mai
curand.
Ii explica Olimpiei orele hotarite si etapele,
ii facu portretul tatalui sau, ii dadu amanunte
asupra micii averi de care dispunea. Path Isi
deschisese iarasi umbrela albastra si-1 urma as-
cultandu-1, pasind putin mai in urma lui, trasa
si dus'a oarecum de vartejul care era in el, fe-
ricita si totusi mirata ca de un fenomeu maret.
Cu toate ca ti-ai impus o misiune, zarnbi
ea, ar trebui sa umbli mai Incet si mai potrivit
cu pantofii mei.
l ii aminti ca era asteptata neaparat de
doamna Ciudin, la ora 5.

www.dacoromanica.ro
 DP,IONLIL TINERETII '77

Mama nu m'asteapta, si nu iese niciodata,

se tangui ea cu vocea-i copilaroasa. Opreste-te,
sa.ruta-mi mana §i iarta-ma eä ti-am spus cea
dintaiu minciuna. Te incredintez ca e cea din
urnia.
Acest ultim patrar al ceasului for de despar-
tire, Naum it duse in sine ca o vibrare prelunga
de lumina. Cand cobori dela arhondaric in fuga,
cu sacul si batul, §i ocoli putin spre singura
ulicioara pe care o cunostea, mai vazu urn-
brela, care se apleca intr'o parte. Salute: ochiul
dela Procov scuturandu-sibereta si se duse sa-si
caute caruta tocmita in graba. pana la Tar-
git-Neamp evea un ceas. Dela Targu-Nearnt
pa.na la Pascani, intr'o trasura usoara cu cai
iuti, mai putin de trei ceasuri. Gasea un tren
potrivit pentru Tecuci. In orice caz lua cel din-
taiu tren, oricare ar ti fost. A-doua-zi, Luni,
era acasa. Putea vedea pe tatal sau, colonelul.
Il gasea neaparat, deoarece nu pleca in conce-
diu deeat dupa 20 August. Are sa-i explice cat
mai simplu ; daca va fi nevoie, cat mai ama-
nuntit, toate. Intre el si tatal sau era o prie-
tinie de camarazi, nu putea fi vorba de nicio
discutie, deoarece chestiunea pe care se ducea sa
i-o comunice era ceva personal al sari. Asta se
intampla Luni, pand la pranz. Dupa amiaza,
trebuie sa vada pe avocatul sau, pentru suma
(le bani de care avea nevoie. Avea o parte din
banii mamei sale pusi intr'o ipoteca de primul
rang, foarte sigura. Datornicul ceruse insa o pa-
U. Sadoveanu Demonul Tineretil. 12

www.dacoromanica.ro
178 MIHAIT, SADOVE.INU

suire pentru primul semestru, fagaduind in Sep-

temvrie dobanzile pe care trebuia sa le achite
in April. Dar el avea nevoie imediat. Daca a-
ceasta afacere nu are o solutie fireasca §i destul
de probabild, se pot gasi Inca alte zece solutii.
A§aincat va avea banii pang in sara zilei de
Luni sau, c.8 mai tarziu, in cursul zilei de Marti.
In aceasta zi i§i pune in randuiala rufele §i hai-
nele, in d.oug gamandane marl de piele. Are
nevoie mai ales de haina neagra. Miercuri, prin-
urmare, va fi pe drum indarat.

www.dacoromanica.ro
 XVI.

<<Ca floarea cam pului in-

f loreVe...)

Imprejurarile se desfasurara intocmai, po-

trivit cu marea-i hotarire, care-1 sustinea dea-
supra lucrurilor si oamenilor. La Pascani, trecu
din trasura in tree. Se opri numai o clips la casa
de bilete, uncle tocmai cadea ferestruica. E1 cio-
cani scurt si i se deschise. Il privi cineva de jos
in sus. Se lash. cercetat, nepasator, stiind in
acea clips ca nu i se va opune nicio impotrivire.
Intr'adevar, omul cu ochelari pleca fruntea si
primi banii.
Se sui in vagon si-si gasi locul. Deci sosirea
la Tecuci era fapt implinit. 0 parte a faptului
era in viitor, insa tocmai de acel viitor era sigur.
Uuii oameni intra in accidente si catastrofe.
El zambi, caci cea mai simply apreciere a pro-
babilitatilor it facea sa fie ferit de asaceva. Mai
fntai desigur ca acei oameni isi intarzie tim-
pul, isi schimba drumul, isi prefac hotaririle,
se in.torc pe cai incalcite. Au sanse mai multe
la loteria nenorocirilor.
El n'avu nici intarziere.
Gasi insa pe .0.01 sau bolnav in pat. II im-

www.dacoromanica.ro
IP° MIHAIL SADOVEANU

bratisa }i -1 cereeta cu grija. Se incredinta ca

propria lui traiectorie ramanea neschirnbata.
Colonelul avea un usor acces de angor pec-
toris. Era un fumator neindupleeat, s'ar fi.pu-
tut zice eroic. Si semnele luptei lui i se vedeau
in petele de fum dela mina dreapta, la cele
doua degete cu care purta tigara, musta-
ja -i incaruntita prea de vreme, ramasa insa
de un castaniu unsuros dedesuptul narilor
largi si negre ca niste minuscule hornuri car-
tusite cu funingine. Ranile vii nu se vedeau ;
se auzeau numai ca un cantec straniu inlauntru,
cand Naum Iii apleca urechea asupra pieptului.
Acel piept fusese °data tare si statuse totdea-
una drept, in haina de ostean. Cu toate cusu-
rurile lui de violenta si incapatinare, cu toata
patina cultura, Naum de mult stia in tatal sari
un om deosebit intaiu printr'o strieta co-
rectitudine, ceiace numea el onoare, s'al doilea
printr'o pasiune salbatica a meste§ugului,
socotind ostirea mai presus decat toate func-
tiile sociale.
Asa, cheltuindu-se cu energie pe drumu-i in-
gust, lasase in urma lui pe mama baiatului,
care murise Inca tanara, Intr'o umbra de tris-
teta. Caci, cu tin caracter ca al lui, vjata nu era
usoara. Si imbatranise si se uscase si el inainte
de vreme, fumand tigara dela tigara. Acuma,
in pieptul acela altadata tare, suna un vag zvon
de cornuri militare, cantand retragerea si a-
murgul.

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII 18r

La aceasta observatie ironica a colonelului,

Naum se simti rascolit de ceva care samana cu
durerea, de ceva care i se punea in cale pi putea
sa tulbure armonia unor hotariri.
Tata, ii zise el zambind li luandu-i mana ;
poti sa fii linistit, chic; de asta-data nu-i decat
un avertisrnent. Poti sa to faci bine si sa traiesti
mai molt decat noi, numai sa voiesti.
Asa mi-a spus si doctorul Rizescu. Si el
fumeaza casi mine. M'a sfatuit sa ma las de
tutun, macar sa fumez -mai putin. Lisa eu
cred ca trebuie sa intrerup brusc. Cu moderatia
nu pot face nimic : abstinenDa e mai usoara ;
cu toate ca doctorul, probabil ca sa ma mangaie,
m'a incredintat ca el nu-i capabil nici d una,
nici de alta. Vra sa zica ai venit sa -mi dai o
veste mare. Mi-ai spus-o indata, intre primele
cuvinte, desi ai pretins c'o lasi pe mai tarziu,
dupa ce ma cercetezi.
Am spus eu asta, tata ?
Ce sa-mi spui ? Am inteles ca to -ai im-
bolnavit brusc la Manastirea Neamtului, insa
de o alta suferinta. rrumoase locuri : am trait
li eu odata pe acolo. Spune.
Intaiu trebuie sa-ti iai doctoria.
S'o iau.
Se aseza bine in perine pi privi atent pe baiat
cum it serveste. 0 \raga ironie u ascuti privi-
rile pi-i increti fata. Dupa ce inghiti calmantul,
inchise pleoapele si ramase linistit. .

Naum se uita in juru-i casicum bagase de

www.dacoromanica.ro
132 1\ EMAIL SADOVEANV

sama o lipsa. Apoi, cu fruntea intoarsa spre un

ungher al camerei, se duse catra visul sau. Avea
in el ceva asemanator covorului din basmul
oriental, care-1 facea sa se miste usor in timp
si'n spatiu.
Colonelul deschisese ochii si puse asupra lui
aceiasi privire.
Mete ! sopti el c'o modulatie monotona
de glas.
Naum ramase neclintit. Dupa cateva clipe,
sunetul ii lovi intelegerea. Tresari si reveni spre
tatal sau. Ii repeta precipitat, in cateva cu-
vinte, de ce a venit. Se gasea intr'un ceas pa-
trivit si'nteo pozitie bung, pe care trebuia
sa le foloseasca fara cea mai mica intarziere.
Mai ales, argumenta el, dupa cele din-
Min informatii sumare, trebuie sa adaog ca
e copila unui prietin al tau.
Un prietin al meu? Ciudin ? Poate.
Soccti ca asta are vreo importanta ?
Credram, tata, ca-ti aduci aminte de el.
E interesant prin maniile lui, addogi Naum.
I4a varsta aceia, cand va fi fost, n'avea
nici el manii, nici eu angina. Nu-1 mai tin minte.
Interesante, dad.' vrai sa stii, nu sunt nici alte
stiri pe care vrai sa mi le servesti. Depilda, vrai
sa spui ca e frumoasa. Asta-i o copilarie. Spune
cum o chiama.
Olimpia.
Iata ceva precis. Mi-i destul. N'am a ma
amesteca in aceasta afacere, care to priveste,

www.dacoromanica.ro
 DEIVONFL TIM -METH 183

cum foarte bine imi dai a intelege. Nu protesta,

caci ai dreptate. Crezi ca eu am facut altfel?
A, sopti cl ganditor, vremea anilor tai e teri-
bila ! Asi urea sa mai tree prin acel foe si prin
acea cenusa...
Intr'o bung dispozitie, cuprinse pe baiat
si-1 saruta, regasindu-se inconstient in el, ca'n-
tr'un Foenix.
Pupa aceia it indeparta, obosit :
Acuma, baiete, du-te si-ti vezi de afaceri.
Nistor advocatul stiu ca-i in oral. Diamant creel
ca-ti va putea da o parte din bani. Sa n'ai nicio
indoiala. Astazi ispravesti cu ei. Daca ma fac
bine si-rni incep concediul, natural ca am sa
vin si eu la manastire, on la Iasi, ca sa vad Fe
acel domn bizar care spui ca a fost odata copil
si a invatat cu mine in aceiasi Iti cacti
si ti iai toate actele cu tine, ca sa nu mai porti
o grija ; insa imi inchipui ca n'au sä mearga
lucrurile chiar asa de raped.e; incat eu sa raman
in intarziere.
Pasta ce-ti incepe concediul, vei fi cu totul
bine... raspunse Naum, ferindu-se sa deie un ras-
puns. Caci in privinta grabei sac intarzierilor
et statornicise in sine, fara intoarcere, hota-
rhea. Nu putea da timpului oamenilor mai
mult decal i se cuvinea.
Ziva de Luni, deci, se implini intocmai asa
cum vazuse el Inca de pe drum, in caruta care-1
ducea dela manastire la tang. Toate lucrurile
care-1 interesau, pornite mai de mult de uu

www.dacoromanica.ro
184 MIHAIL SADOVEANIJ

inipuls partial, se miscau in marginile unei

orbite. El isi aparea sie insusi ca un focar cen-
tral, cazut deodata din nou intre ele, si orien-
tandu-le energic spre sine.
Sara §i-o petrecu jucand §ah cu colonclul. In
pauze, ii haslet impresii din drumul lui in munti,
inceput prin Valea Bistritei, intre piscuri §i
culmi de bradet, mai mult prietinesti, lipsite
de maretia salbataciilor deserte. Numai Cea-
haul sta gol si solitar in peisagiul poetic.
jurul lui dorm legen.de preistorice.
Tatal sau era un adversar puternic si-i cas-
tiga fara.' greutate cele trei partide, ceiace pare
a-i domoli si mai mult suferinta. Dar indata
dupa asta asculta distrat impresiile baiatului,
scapatand din cand in cand pleoapeleSi lasan-
du-se iarasi preocupat de otrava pe care o acumu-
lase in el, an cu an, cu atata placere si grija.
Cand atipi in odaia cu lumina. mica §1 fata i
se zugiavi in perini palida §i ca subt un fum,
ramase una din ordonaute ca sa-1 vegheze.Naum
se retrase, pasiunea lui cerandu-1 singur §i treaz
iii intuneric.
Martea o petrecu in tulburare §1 hartuieli.
Era ziva actelor, si unii functionari Wrath
aveau un obiceiu nesuferit, de a-1 privi prea
mult si prea lung peste ochelari. Si scriau c'o
incetineala nemaipomenita in condici. Mai mult
decat atat. Le venea unora ideia sa se opreasca
la jumatatea unui cuvant, interesandu-se de-
°data despre eel mai mare eveniment al zilei,

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL 'N2,7E12411 185

Naum afla astfel ceva despre o students ame-

ricana in varsta de saizeci si doi de ani.
Inca nestiind ca astfel mor oamenii in ora-
sele mici, la marginile lumii, privea in toate par-
tile impungator si cu dusmanie. Fara indoiala
ca, in schimb, nici el nu era primit cu bunavointa.
Desi era baiatul colonelului si sc ridicase
oarecum dintr'o pulbere comuna, pe care o sim-
tea iai in nari si'ntre masele, dovedea ca-i
un strain inoportun si semet.Nici ei nu stiau ni-
mic despre explorarile si descoperirea lui. Asa
incat,stand numai o clipa laolalta, ramasera depar-
tati i neintelesi si el se intoatse spre calea sa.
Dupa ce-si stranse in chingi geamandanele,
infra in odaia colonelului, gafaind Inca, si se
aseza pe scaun la capataiul lui, caiicum dorea sa
steie. Ca sa vada dad. are vreme pentru asta,
isi scoase ceasul intreba.
Tatal sau incepu a rade.
Du-te, ii zise el. Aici, langa mine, n'ai ce
face ; ma insanatosesc si fail tine.
De ce, tata ? Mai am vreme pang la tren.
Nu cred.
Spusese toate aceste cuvinte cu un asa glas,
regasind in ochii fiului sau umbre trecute ,
incat nit fu surprins de lacrimile lui Naum.
Il mangaie usor pe umar si-1 tinu putin im-
bratisat. Apoi se despartira. Naum se revazu
liber, asa cum ii era dorinta : liber de acest
trecut, pe care-1 parasea fara remuscare si fara
regrete.

www.dacoromanica.ro
 XVII.

«Rdsarti-o vijelie din inctrgini

de pamcint...»

Miercuri sara infra in manastire. Nu era prea

tarziu ca sa nu intalneasca din loc in loc oameni,
pe carari, subt arbori, inainte de poarta tarinei.
Desi pricepea absurditatea gestului, se apleca
necontenit iu laturea trasurii, cercand sa pa-
trunda prin intuneric si sa recunoasca silueta
Olimpiei. Trebuia sa fie imbracata in alb, si
avea o miscare s'un pas care i se imprimasera
definitiv in constiinta. In trei zile dorintile lui
revenisera ca niste talazuri si acuma it cople-
seau din nou. Era ritniul unei mari interioare,
arzatoare si fara astampar.
Olimpia nu era nicaieri in lungul drumului,
nici in plata slab lurninata. Nu putea sa fie de-
sigur nici aici, caci nu putea iesi singura. Dar it
astepta, caci si dorul ei trebuia sa fie treaz,
caci al lui. Parintii ei au intrat in oddi si s'au
asezat in paturi. Ea asteapta in cerdac, cu
urechea atenta.
Isi sui geamandanele in pripa, pe scara cuuos-
cuta, ajutat de parintele arhondar. Dupd aceia,
nelasand sa cada intre el si gazda niciun cuvant,

www.dacoromanica.ro
1E43 MIHAIL SADOVEANU

nicio privire, cobori in fuga., strabatu cu pasi

mad pieta si intra in strOduta.
Casa era cu geamurile Intunecate, asa cum
trebuia. Totusi, undeva in dos, ca'ntr'un ada-
post ferit, lucea un foc, on o candela a carei
rasfrangere ramanea singuratica, parand ca nu
arde nimanui. Namm nu bags dintr'odata in
sama acest amanunt. Dadu drumul portitei sä
cads in clamps si grabi spre cerdac.
Nicio miscare.
«Atunci nu m'asteapta, se gandi el. A so-
cotit ca n'ain putinta sal ma intorc asa de cu-
rand. Dovada" ca nu ma cunoaste. Eu totusi am
crezut in cuvantul ei. Acuma ce pot face ? Cad
trebuie s'o vad imediat si neaparat.D
Aducea in el, greu, tot viitorul cu toate posi-
bilitatile de fericire. Totul o cerea in el pe 0-
limpia, cu putere muta si oarba, pe cea vie,
nu pe cea din halucinaDie.
Se sui in cerdac si se opri langa locul ei. Se
hotari o clips sä bats incet la usa. Dar nu batu.
Pe urnia astepta sa se deschida acea usa si
sa-i aparg dintr'odata, cu bratele intinse, cu
san.ul usor desfacut : sanul acela asupra caruie.
Mcea, in biserica., semne marunte.
Se poate cumva sa-1 fi asteptand in locul a-
cela pe care el nu-1 niai stia, unde s'au oprit s'au
stat singari intaia oars, in.tre flori si subt cer?
Dar pe-acolo au sunat clopotele cailor s'a trecut
trasura. N'a vazut-o el, trebuia sa -lvad'a.' ea.
Nu. Desigur ca e tot in casa.

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII ir9
Atunci ii veni in minte lumina ferita, din um-
bra din fund a locului. Poate patrundea dintr'o
camaruta de subt acela§i acoperamant ; on din-
tr'o cladire mai mica, deosebita mai la o parte.
Voi sa treaca acolo prin cerdac §i gasi calea in-
chisa de un parete. Se intoarse §i cobori in o-
grada.
Atunci privi, pentru intaia oars in acea sara,
cerul. Era filed stele, amenintator §i imbulzit
de nouri. Valfaia §'un vanti§or racoros dinspre
carul-mare, dedeasupra muntelui Rusu. A-
cuma e mai sigur ea Olimpia e acasa i nu-i ple-
cata nicaieri, caci ea cunoa§te aceste semne.
Ineuran.d acel vanti§or avea sa creasca §i s'aduca
ploaie.
Se grabi sere lumina ferita. Lucca dincolo de-
un nue rotat, in chilia monahului, a§ezata deo-
sebit, in fundul ograzii.
Statu la indoiala : n'avea ce (luta la calugar.
Nu-i ramanea decat sa se intoarca la arhon-
daric, s'a§tepte ziva. Ii trebuia insa macar o veste
despre dansa. Pe langa asta, la sunetul glasu
rilor, ea are sa inteleaga ce este, §i, insfar§it,
are s'o vada.
Era Inca o incercare de a-i da de veste. I.i
grabi pa§ii, nadajduind §i'n alte complic4ii: poate
starn.e§te un cane din cotlonul lui, on de§teapta
o sluga care doarme pe prispa.
Ograda §i casa ramasera tacute. Trecu pe subt
nuc, atingand cu fruntea foile. Mtn in u§a de
doua ori, apoi a§tepta, cu ochii la geam. Mona-

www.dacoromanica.ro
190 MIHAIL SADOVEANIX

hul mormaia si canta inlauntru. Auzind zgo-

motul, se oprise. Naum it va."zu ramanand atent,
fara sa se clinteasca. Apoi intoarse capul si pri-
vi piezi§ spre fereastra. 1§i facu semnul crucii,
miscand furisat bratul. Tanarul. Wu in geam.
Cine-i?
Deschide, te rog, cuvioase parin.te ; vreau
sa te intreb ceva.
Calugarul veni spre usa s'o trase in laturi.
Intreba a doua oars c'o voce din cap, para.
strains de el :
Cine-i ?
Eu sunt, parinte. Un musafir din manas-
tire.
A ! poate vii pentru casa...
Care casa ? Mai ai uua ?
Nu, am numai pe asta.
Tocmai ; am venit sa te intreb despre chi-
riasii cuviosiei tale. Abia acum am sosit de pe
drum, §i-i vad ca dorm. Aveam a le spune ceva
deosebit de important care nu sufere intar-
ziere.
Aveai treabA cu doinnu Ciudin? pentru
vreo chestie de bani ?
Da.
Apoi nu-i aici ; a venit o telegrama s'a tre-
buit sa piece numaidecat.
Ce telegrama ? cine -a plecat ?
Domuu Ciudin.
Asta se poate. Dar doamna Ciudin si dom.-
nisoara ? Dumnealor se afla bine ?

www.dacoromanica.ro
 DEMONUI, TINERliTII 191

Apoi domnu Ciudin a plecatLuni. Iar Marti

an primit i ele alts telegrams. Atuncea au
luat tot, au lepadat ce nu le trebuia, .,i s'au dus.
Acuma a ramas casa sloboda. Credeam ca-ti
trebuieste dumnitale, caci am fost la.sat raspuns
la arhondaric.
Parinte, gandete-te bine la ce to intreb
Sice spui. Nu se poate !
Calugarul se dadu un pas inapoi, izbit de ma-
nia fail noima a strainului si de glasul lui schim-
bat. Usa cazu la locul ei. Naum 0 impinse §i in-
tra inlauntru.
Nu se poate ! racni el holbat. Trebuie sa
fie la mijloc o nebunie on o farsa.
Calugarul se retragea subt amenintare, ca di-
naintea unei iazine, cautand indaratu-i in cot-
lon.
Deodata." vazu pe strain oprindu-se, rasucin-
du-se in loc Si izbindu-se in usa. Voia s'o des-
chida din launtru in afara si se izbea intr'insa.
Apoi o trase spre el, o batu de parete §i se nA-
pusti cu capu'nainte, in umbra. Intra in cerdacul
dedindos §i cazu asupra u5ii de-acolo. Avea ceNra
cu usile.
E inchisa, domnule, se tanguia monahul,
venind daps dansul cu spaima. 0 deschid eu,
Baca porunce§ti ; n'o strica !
Umbla in jur cu lampa, ferind-o cu palma
de suflarea vantnlui.
Un,de-s ? se intoarse cu strasnicie Naum.

www.dacoromanica.ro
192 MIHAIL, SADOVEANII

Cine, domnule ? vai de zilele mele ! Strici

up *i ma costa o groaza de parale.
Unde-s ? Raspunde !
Nu-s, domnule, dupa cum ti-am spus. Au
plecat ! Lasa-ma sa deschid eu.
Dar up sarise lesne din clamps *i opritoarea
cazuse in sala cuzgomot. La lucirea din urma-i,
Naum se incredinta, dupa cativa pa*i, ca o-
(Mile nu mai erau locuite. Divanurile erau strati-
se, cu lavicerele pe ele, perdelele lasate, *i
peste toate un miros de flori ve*tcde uitate in
pahare.
Atunci striga a treia oars spre calugar, ca*i-
cum ar fi fost el vinovatia on prapastia in
care cazuse ceia ce cauta. Glasul i se rupse,
dinteodata ragu*it. Se pravali afara.
S'ar fi putut opri intr'o clips de cugetare.
Ar fi putut urmari cercetarile intr'un cerc mai
intins. Ar fi putut presupune ca i s'a lasat nu
raspuns. S'ar fi putut intoarce pe urmele ace-
leia care pentru el, in acea clips, nu mai era
decat femeia, adulmecandu-i urma, spre a o
descoperi la capatul unui drum cotit, in lume
*i 'ntre oameni. Dar era lovit de furia elemen-
tary a carnii, multa vreme continuta, for
oarba din aceia*i esenta cu stihiile. Bra de*ert
de orice gand ; it umpluse o divinitate cum-
plita, care cerea o jertfa pasionata in acel
ceas, fail nicio intarziere.
Inca nu se daramase nimic asupra lui, dar
asta trebuia sa se intample neaparat di itr' o

www.dacoromanica.ro
 DF,MONUL '1 INL RI I1 193

clips in alta. Ori trebuia sa i se desfacb: fruntea,

ca o schija in explozie. Ricerca Inca °data un
racnet, un sunet fara inteles fart scop. Apoi,
casicum, intr' o fractiune de clips, s'ar fi topit
legb..turile care-1 tineau drept, se franse, se des-
facu, se deserts de town: mania si cazu slab in
mrba, c'un fel de scheunat ridicol.
Monahul cu lampa stansa de viInt se
retrasese infricosat si pusese zavor la chilie. In-
tre viforul care venea din munte cu biciuiri de
ploaie si intre racrtetele acelea i acel scheunat
era o legatura ; caci cu adevarat, uneori, demo-
ul are glas si latrat, in lucruri si fapturi in ace-
la1i timp. Naum ramase singur, in abominatia
dezolArii, inclestat de acea stranie putere pe
care o intelesese cu fried .i cutrem.ur calugarul.
Nu mai avea constiinta existentii ; totusi instinc-
tul, din profunzimile fiintii, isi facea loc, apA-
randu-1. Caci ploaia rece, amestecata cu grin-
dina de ghiata, i1 izbea. Se in.covrigase ca un
vierme, cu fata in jos si cu fruntea in pamant.
Si'n pozitia aceia i1 gasira ca mutt mai tarziu
monahii, chemati de parintele Evlampie, dui:A
ce spaima lui si furtuna cerului trecusera.

M. Sadoveanu.Demonal Tineretil la

www.dacoromanica.ro
 XVIII.

Cum a dies Duntnezeu pe

inecat in sere liman...

'abate acestea le vedea Natanail dupa ce se

intorsese grabnic la Vovidenie, din drumul
Procovului. Apucase pe-un pripor, dupa a-
ceia pe o raps neumblata, fara a inai privi
indarat, umbland printr'o ceala a sufletului.
Acuma sta in chilia Fara pat, cu candela aprinsa
subt icoane i cu cartea deschisa pe masa.
Era in picioare. Isilepadase in colt, langa usa,
batul trecuse palmele peste fruntea
umeda.
Atunci vazuse toate. Casicum un glob de
sticla, plin c'un lichid de opal, ar fi palphit,
fulgerat. Intr'acea clipa venira toate, nu in-
Wan cortegiu oranduit si logic, ci simultan
acclasi timp, totusi, unele suind indarat,
inlantuindu-se dela sfarsit catra inceput, prin-
tr'o asociatie de imagini aproape suprapuse.
Deii -i pareau ca se rotesc, toate sfaAura,
in clipa aceia. Pa lira si cazura, lasand to-
tusi in el acea viata strains trecuta, ca re-
zonantele unor ecouri stanse.
Era patima lui din lumea cealalta, de care-1

www.dacoromanica.ro
196 MIMI. IL SADOVE_1NU

despartea negu. ra mortii. Caci cazuse desavar-

it in moarte, dupa noaptea aceia in care ce-
ruse adapost pamantului, ca tin vierme. Nu
mai stiuse nimic de el insusi, cata vreine ?
I -au spus mai tarziu altii, din alta lume si alt
veac. Caci el, din acea pesterk se intorsese pe
pamant ca until dintre tinerii dela Efes, ne-
maicunoscand pe nimeni, ascultand alta
privind alta cetate si auzind pomenindu-se
despre alt imparat. Cei ce 1-au primit au va-
zut minunea s'au dat lauda mare lui Duni-
nezeu.
I-au spus ca a stat in celalalt taram opt-
sprezece zile si .optsprezece nopti. Cele doud-
sprezece ore duble au fost insemnate de ata-
tea on de un enorrn painjen negru care umbla
pe-un cadran fara forma, fara lumina si coloare.
Din arsita acelei stari ii ramasese foarte
vag amintirea lui.
Iar dupa ce se intorsese, statuse bolnav o
lung si jumatate fara ca sa aiba decat nede-
slusit intelegerea lucrurilor si oamenilor care-1
inconjurau.
Avea langa el, la capataiu, pe Atanasie. Um-
bra lui subtire se misca fara zgomot In preaj-
ma-i, calcand atent cu pantofi de paslk Ii
punea mana pe frunte, privind lung in ochii
lui mariji, plini Inca de negura celor nestiute.
Aseza asupra lui ceva racoritor. Ii lua un brat
slabit ca o strung discordata si-i jinea mana
intr'a lui,

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII 197

Era §'un ceas cand it hranea c'o lingura

mica de lemn, ca pe un prune.
El -Caeca.. N'avea a spune nimic, caci de din-
colo nimeni nu se Intoarce cu vesti. Iar cele
din viata lui de altadata se scufundasera, on
ramasesera pe alt farm. Asa incat privea ca un
copil la toate cate i se intamplau, desteptan-
du-se meet-incet.
Atanasie ii vorbea uneori. Abia tarziu a
inceput a intelege ce-i spune. Totusi -Caeca,
avand in el inca o indaratnicire, ca o droj-
die necura.ta. Se intamplase cu el ceva, ii lip-
sea ceva, i se luase ceva. Intr'o zi, a treizecea
a vietii, isi aduse aminte i privi ascutit inspre
caluga'r, intoicand fruntea pe perina.
Unde-i?
Atanasie se apropie. Se uita la el cu uimire
§i in acelasi timp cu o bucurie pe care foarte
rar o cunosc oamenii. Bolnavul primi in el
acea bucurie acea prietinie pentru totdeauna.
M'ai Intrebat ceva ?
Unde-i?
Calugarul ii cauta mama 5i i-o cuprinse in-
tr'a lui. Se apleca asupra-i ;i -1 intreba cu blan-
deia :
Despre cine vorbesti?
Unde-i? Am cautat-o si n'am gasit-o.
Vorbesti despre tanara care a plecat cu
parintii ei? Ai fost gasit in fata casei uncle
locuisera.
Da. Trebuia sa-1 astepte.

www.dacoromanica.ro
198 MIHAIL SADOVEANU

Vorbea ca despre altcineva. Paru obosit un

timp.
Fii linistit, ii zise Atanasie. Din cele ce
au trecut nu se mai intoarce nimic. Nici um-
bra lucrurilor nu se mai intoarce. Inteadevai,
am aflat Ca s'a intamplat ceva acelor strain
care de mai multe- veri gazduiau aici, in mana-
stirea noastra. Era un boier, o doamna, §i copila
lor.
Cum ii cliema ?
Nu §tiu. DZi s'a spus. Dar nu mai On
minte.
Nici cu nu-mi mai aduc aminte.
Da, precum spun, caci acel boier a fost
chemat la Iasi pentru averea lui, de care era
pagubit. Trebuia sa-i vanda tot si nu-i mai
ramanea nimic.
Il chema Sever Ciudin.
Asa este... Fe opri Atanasie si-i puse mina
pe fruntc, mangaindu-i-o.
Dar Olimpia de ce a plecat ?
A plecat dupa tatal sau. Stai cu liniste Ii
pace. Dupd cum o chema o depesa. Asa a voit
Dumnezeu sa ajunga tarziu, cu toate ca a por-
nit cu mare grabs, gasindu-1 cazut §i mort
de dambla.
Pe eine ?
Pc tatal sau.
Bolnavul asculta cu destu15. liniste. Apoi
inchise ochii.
Dumnezeu a, spus cuvantul s'a facut sem-

www.dacoromanica.ro
 DEMONUI, TrisTER.ETII 199

nul, grai incet Atanasie, si ca de un cutremur

oamenii sla 1i. au cazut sfaramandu-se.
Ochii b( 1navului se deschisera.
Nu inteleg ce spui.
Ba totusi eu socot ca vei intelege, caci,
pana acuma, optsprezece zile ai fost cazut in-
tre morti ; si de treizeci incepi a to destepta,ca
sa se adevereasca Inca °data puterile cele ne-
pati unse.
Vrai sa spui ca eram sa. mor ?
Eu to -am vazut mort.
Poate era mai bine, sopti bolnavul, caci
mi s'a intamplat o nenorocire mare.
Atanasie it privi iarasi uimit.
De uncle stii asta ? Daca n'ar fi vrut Duni-
nezeu saaicunoasterea unor asemenea lucruri,
nu s'ar fi putut sa stii. Noi, aici, gasindu-ti
hartiile, am scris la Tecuci, ca sa se cerceteze
si sa se dee de stire parintilor dumitale. i abia
dupa o lung am primit stirea nenorocirii ace-
leia, Implinindu -se si zilele parintelui dumi-
tale. Pecand dumneata, fiind Intre morti,
to -ai Intors.
Bolnavul ramase mut. In gavanurile for a-
danci, ochii deschisi i se inecara in lacrimi.
Ciudat i se pare acuma ca nu-1 Impungea
nicio suferinDa.
Intr'un tarziu, privi fara prietinie pe Atana-
sie si se Intoarse cu fata ca'tra parete.
Trupu-i ramase slab Inca zile multe. Iar in
intelegerea lui, deli intremata, ramanea Inca

www.dacoromanica.ro
 00 MIHAIL SADOVI;AN IT

ceva neincheiat, o crapatura pe unde patrun-

dea intuneric. Acelasi lucru il avea si'n fiinta.
FuseSe desfacut si risipit si-si mai cauta ceva
pierdut. N'avea putere de manie, de ura, de du-
rere, de disperare. Era totusi mangaiat de lumi-
na vietii si vegeta intro tihn,a care nu venea
dela ceva ce era in el ci dela ceva ce nu era,
dela lipsa totals de suferinta.
Isi mai facea loc in el o simtire de curiozi-
tate pentru figura aceia mohorita si ascetics
din preajrna lui, care avea totusi faja zambi-
toare. Costumul calugariei e ceva conventional,
incerca el sa-si explice, si acest om subtire
si slab ar putea fi imbracat si'n alb.
Nu-i asa, parinte? Cuviosia-ta ai putea
sa fii imbracat si'n alb.
Fara indoiala, domnule. Precum am fost,
caci, in copilaria mea si'n lumea mea, eu am
fost taran..
S'acuma esti altul?
Sunt altul. Si de-aceia mi se potriveste
mai bine straiu cernit. Caci m'am departat
de lume s'am venit in pustie. Am parasit toate
ale oamenilor s'ale veacului, caci sunt zadar-
nice. Deoarece m'am vazut fara bucurie si fara
plb..cere, uscat in mine pentru toate ale lor.
Am venit catra singuratate si catra Dumnezeu,
umplandu-mi lipsa.
Dupd cat inteleg, ai avut o nevoie,
desi unii yin aici cum s'ar duce la orice alts in-
deletnicire.

www.dacoromanica.ro
 DEMONUI, TINERETH 201

Calugaruf tacu.
Nu-i asa, parinte ?
Nu stiu. Legamantul e numai intre mine
si eel caruia m'am plecat. Vor fi fiind altii
u n spui. Eu nu-i cunosc si ai vor da sama.
Se vor infatisa la dreptul judet si vor sta cu-
tremurandu-se, apoi vor trece catra. Demc-
nul minciunii.
Asi inl.elege. si asta, parinte Atanasie.
Ai sa intelegi, caci Dumnezeu te-a ales
sa fii al sari. Trecand prin moarte, ai ramas
desert ca o alvie secatuita, in care are sa intre
urand o apa noun.
Pelul cum vorbesti, parinte, mi se pare
comic.
Atanasie fu multamit de acest cuvant pe care
nu-1 intelegea si-1 si ilia indata. Iar bolnavul,
mai tarziu, se feri sa i-1 mai aminteasca, fa:-
manand totusi convins ca poezia aceasta de
cuvinte era un dar ascuns al monahului.
Intr'o zi, Atanasie ii puse pe masuta de langa
pat o insemnare. Era scrisa in graba, cu
creionul, pe un petec de hartie.
Insemnarea aceasta e pentru dumneata.
A lasat-o, cand a plecat, domnisoara aceia
strains. Era in odaie unde ti-ai suit boclucu-
rile, insa n'ai vazut-o. Parintele arhondar zice
ca to -ai coborit furtunatic, casicum te-ar fi che-
mat cineva. Inteadevar, erai chemat cu mare
grabA pentru c4 s5, se plineasca hotaririle,

www.dacoromanica.ro
202 MIHAIL SADOVEANI/

Tanarul privea piezi§ foaia care fusese in-

doita 'n patru §'acuma era desfacuta.
Spune ca se duce, lamuri Atanasie,
ceiace ai vazut §i durnneata singur numaidecat.
Iar insernnarea asta a ra.'mas zadarnica. Si sta
aici ca un lucru fard trebuinta. NIA.' acuma
am tinut-o inchisa, acuma am adus-o, fiind
a dumitale.
Bolnavul o lua. Statu putin la indoiala, apoi,
ridicand ochii §i vazand privirea dreapta a lui
Atanasie, avu o pornire de jignire §i de ru§ine
§i o rupse incet in bucati marunte care se risi-
pira ca foiji ofilite de flori. gTotu§i ar fi tre-
buit sa-i vad §i sa-i cunosc scrisulv, cugeta el
cu indoiala, §'avu iara§i o pornire neprie-
tinoasa pentru monahul acela care vorbea ca
un nebun, de§i avea o figura.' a§a de cuminte.
Din cand in cand venea sa-1 vada §i sa-1
cerceteze un doctor nalt §i gras. Era om vesel,
§i-1 privea cu ochi mici §i negri ca pacura. Re-
varsandu-§i pe piept barbia §i falcile, radca
multamit, recunoscand progresele intremarii.
Intr'o zi ii puse mina pe obraz ca unui copil :
Acuma §tii cum ma chiama, colega ?
Stiu, domnule doctor.
Cum ?
Calalb.
Foarte bine. Cum e adevarat ca ma chia-
ma Calalb, a§a sunt de sigur ca avem sa facem in
curand amandoi un chef in Targu-Neamt, la,
ToMovici,

www.dacoromanica.ro
 IDEMONUL TINERETII (:)3

De asta ma Indoiesc, domnule doctor.

Desi ma vad intrand in convalescenta, sim-
tesc totu§i in mine ceva iremediabit stricat.
Vorbe si copilarii_ Parc'ai fi parintele
Atanasie. Nu cumva ai de gand sa te faci ca-
lugar ?
Tanarul crezu ea trebuie sä rada.
Asculta, ii zise doctorul. Dupa ce -ri faci
convalescenta, aici in cerdac, in fata brazilor,
pe o toamna asa de splendid i ca asta, te duci
la Iasi sa gase§ti ce-ai pierdut ; §i pe urma ai
sa vii singur la mine sa ma cauti, ca sa facem
cheful. Poate sa vii si 'ntr'o tovarasie, eu nu
ma supar. SA stii ca atuncea pregatesc eu anu-
me yin, care sta in sticlele lui infundate numai
pentru mine. Si-mi aduce pastravi un padurar
dela. PiPirig, cu care sunt eu prietin Inca din
copilarie, caci eu-s muntean dela Pipirig :
deaceia m'am tutors aici, ca sa mot la locul
men. Noi nu putem trai la camp.
Cine?
Noi, muntenii. Noi numai la miros de
brad §i la apa rece. Buns e apa de aici, insa
eu beau mai mutt yin.
Desi esti medic.
Tocmai pentruca-s vraciu, cum ar
spune parintele Atanasie. Caci nu suntem sta.-
path sa facem ce voim, drags Naum, §i fiecare
i§i poarta osandl in sine.
Adica, ofta bolnavul, suspinand usor yi
zambind, suntem pulb._re subt suflarea marelui

www.dacoromanica.ro
204 MIIiAII, SAD OVEA NU

ziditor, cum ar spune aeela,i parinte at nos-

tru, Atanasie.
Asa-i. Cateodata el spune bine, crede-
ma. i afla, ca e un calugar desavar;it, tra-
ind pentru duh.
Asta i1 bucura pe Naum, de;i el n'avea prie-
tinie pentru monah.
In inceputul acela tihnit de Octombrie,
toamna se fagadnia lunga si placuta. Umblau
lin funigei, aninandu-se in pieptenele ceti-
nilor. Iar Atanasie ;tia ;i alt semn pentru in-
tarzierea vremii bune, pe care-1 gasise scris pe
seoartele din l'auntru ale unei cacti vechi. Caci
anume cotofenele, adica tarcile, nu se mi;-
casera Inca din toata lumea spre un loe al for
bine ;tint. Porne;te un vant inaintea vremii
iele de toarnna, si ele, ridicandu-se in slava,
plutesc pe el ;i se due a;a carduri, carduri dese,
adunandu-se in popas la un munte din Bal-
cani carele se chiama Papva Planina. Acolo
unde se opresc ele, batand Para incetare, cre;te
iarba Roxil, pe care n'o mananca niciun do-
bitoc, dar e bung de leac.
«Aceia ar fi foarte bung pentru mine...
gandea Naum, in scaunul lui. Caci leacurile a-
cestea, care yin de departe ;i mai ales din
trecut, au in ele ceiace lipse;te medicamentelor
noastre. Mai intaiu oamenii cred in ele, al
doilea le-au descoperit dobitoacele, precum se
vede, inainte de venirea omultii in lume.»
Nu-i a;a, parinte Atanasie, ca leacurile

www.dacoromanica.ro
 DEMONUT, TIN ,R1;TII 205

le-au descoperit dobitoacele Inainte de venirea

omului in lame ?
Cum e cu putint5 asta? rase Atanasie.
Si om si dobitoc si leac au ,Tenit ()data, la
hotarirea lui Dumnezeu.
Se poate intelege pi asa,, gandi Naum, caci
1 entru Dumnezeu nu stint ceasuri zile. Si
oamenii au apreciat lucrarile lui dupd proasta
for stiint5. §i intelegere.
Cand ridica ochii, vazu cotofene, adica Ord,
zburand foarte sus pc deasupra brazilor, pe
vantul inaltimilor, spre Balcani, uncle creste
iarba Roxil. Atunci se hotari s5 piece cat mai
curand. la Iasi, ca sa nu-1 apuce vremea rea
in munte.
Veni un bblitanas pzlid, cu comanac si cu
pletele retezate pang in dreptul urecbilor. Se
opri in dreptul lui Atanasie si privi spre stra-
iuttl Intors din lumea mortilor ; apoi iar se duse
cu ochii negri la calugar.
Ce-i, frate Daniil?
A venit un boier de departe ; zice ca vrea
sa-i spuie ceva...
Cui ? mie? intreba cu mirare Naum, lu-
minat mai mult decat incalzit de o presim-
tire.
Baitana5;u1 facu sernn rapede cu capul, de
sus in jos.
Nistor, advocatul clela Barlad, suia sca'rile in
urma lui Daniil, subtire uscat, Inca vioiu si
tartar, cu toti cei saizeci de ani trecuti. Se

www.dacoromanica.ro
206 MIHAIL SADOVEANU

arata foarte bucuros ca-si gaseste clientul in

stare buns. Ii scutura mina moale.
Privirea lui Naum se intoarse intr'o
parte, obosita.
Am auzit ca ai fost gray bolnav, vorbi
Nistor. Necontenit m'am gandit la dumneata,
sa vin sä te vad, caci nu voiam sa-ti scrin intr'o
chestie ca aceasta.
Ce chestie ?
lti explic indata. ; e o chestie d -stul de
delicata.
Poti sa vorbesti §i fata de parintele Ata-
nasie, sopti tanarul, plecand fruntea.
Daniil incremenise mai la o parte, cu gura
putin intredeschisa de mirare §i curiozitate.
Monahul, agitand spre el barba, ii facu sewn
sä se scufunde in josul scarii.
Iata despre ce-i vorba, urnia ad focaul,
rostind precipitat vorbele. Parintele dumitale,
cum am instiintat aici, la sfanta manastire,
caci te stiam foarte gray bolnav si nu puteam
nici nu trebuia sa-ti scriu personal, a decedat
Inca in cursul lunii August. Era destul de in-
tremat dupa plecarea dumitale din Tecuci. S'a
ridicat s'a iesit in oras. L-am vazut razand §i
band here. Eram alaturi de el cand mi-a spus
vesel eh' aprinde ultima tigara la cel dintaitt
pahar de bere.
A inceput sa fumeze iara§i... sopti Naum,
gra sa ridice fruntea.
Imediat, chiar din acea clipa. Si'ndyta

www.dacoromanica.ro
 DEMO:CUT, TINERETII 207

dupa asta a avut Inca un atac si s'a sfarsit

grabnic. No ne mirain cu totii, caci it vazusem
atuncea, cu cateva zile inainte, la berarie.
Acuma chestia se prezinta putintel cam in-
curcata.
Care ch.estie ?
Chestia averii ramase. Caci dunmeata nu
:icii, si nici n'ai avut de unde sti, ca.' tatal du-
mitale a lasat un testament.
Da. Ei, si ?
A lasat un testament, nu insa in favoa-
rea dumitale. Iti lass ceva insa restul trece
in alts parte.
Dupa cat inteleg, a facut o donatie unei
institutii. N'am nimic impotriva. Mie imi a-
junge ceiace mi-a ramas dela mania.
Advocatul clatina din cap, zambind neho-
taxa :
N'a facut nicio donatie.
Atunci cum ?
Atunci a lasat altcuiva. In casa dunmea-
voastra s'a si asezat o doamna oarecare Va-
siliu, care a stat langa el in timpul bolii. Dum-
neata n'ai vazut-o, cand ai trecut, asa de gra-
bit, pe la Tecuci. Dar se afla acolo. Colonelul
intretinea relatii cu dansa de multa vrerne.
Sunt si doi copii nelegitimi. Insfarsit, parerea
mea este ea testamentul se poate ataca.
Naum ridicase ochii, c'o uimire nespusa. Apoi
statu privind tints la advocat, avand Irish'
inainte-i imninea tatalui sau care-1 imbratisa

www.dacoromanica.ro
208 MIHAIL SADOVEANU

razand rasa sa plece cu placere, socotin-

du-1 pe jumatate despartit de el, si aproape
strain. Se desfaceau until de altul ; fiecare ur-
mandu-si osanda intima, cum ar fi spus doc-
torul Cala lb.
Isi murmura, casicum ar fi fost singur, ulti-
mul gaud.
Cum spui dumneata ? N'am inteles bine.
Nu spun nimica, iarta-ma, domnule Nis-
tor. Ma gan.deam ca viaka noastra nu-i vesela...
Inteadevar, incuviinta fara convingere
advocatul. Acuma ce parere ai? Sa deschid
actiune?
Nu creel ca e nevoie ; rarnanem asa cum
suntern.
Cum? lasi unor straini casa uncle te-ai
nascut si ai crescut ? Eu n'asi face una ca asta,
Doamne fereste !
Nu te supara,rdomnule Nistor, si lasa-ma
sa fac cum ma indeamna mahnirea mea. In
acelasi timp, te rog sa-mi faci un loc in tra-
sura dumitale pang la Pascani.
Meigi cu mine la Tecuci ? tresari cu bu-
curie advocatul.
Nu. Ma due la Iasi, sa caut re cineva.
Atanasie tacuse tot timpul, cu pieoapele ple-
cate, retrecandu-si necontenit printre dege-
tele manii drepte cateva fire de barba. Cand
auzi hotarirea plecarii, isi 10.10 fruntea lucre-
tita, privind fara mirare pe ucenicul sau.
qCel ce randuieste pleearile, rfiLduieste si

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII 209

intoarcerileb, cugeta el. Era cu desavarsire in-

credintat ca, dupa orice fel de rataciri si dibuiri,
acel stifle se va Intoarce catra pacea sa, ca in-
tr'un liman far5, vifor. N'avea Inca niciun semn,
dal sentnele vor veni la vremea lor.
Cu miina lui ii catitA bagajele si i le cobori.
Astepta linistit pe Naum O. iasa dela staretie
si prirni si el salutarea plecArii, cu fruntea in-
clinata §i c'o liniste desavarsita, ceiace uimi in-
trucatva pe calator.
40amenii se despart preT u§or unii de altii,.
cugeta el iarasi, optit.
Facu drumul la Iasi cu tulburare §i c'o neli-
niste a imaginatiei, cautand sa-si infatiseze icoa-
nele iubirii lui. Avea in el o rasfrangere a ima-
ginilor care se creasera in el in cellalt drum,
spre Tecuci, chinuindu-1 cu cruzime 'Ana la
zdrobire si sange. Acuma se adunau in el si se
asociau fail durerea si bucuria de-atunci. Re-
sortul for launtric slabise.
Desi era Inca ofilit de boala, gasi destula pu-
tere O. umble si sa caute adresa familiei Ciu-
din. Vkluva Ciudin si cu fiica sa nu mai erau
in Iasi. Dupa lichidarea averii defunctului Ciu-
din, fusesera nevoite sa paraseasca in ghiarele
datornicilor casa cu tot ce se afla in ea %and
sa curga in puhoiu si asta dupa mosii si bani ;
.,i plecasera in Oltenia. Se auzea, nehotarit, c5.
domnisoara Olimpia s'a logodit. A avut, dupa
cat se spunea, niste aventuri pela manastiri,
N. Sadovennu.Demonol Tinerepi ti

www.dacoromanica.ro
210 MIHAIL SADOVEANU

cu toate acestea se zice c'ar fi gAsit unlogoduic,

cine-o fi acela...
Aceste informatii i le dadea o cuconita sm-
patical, alba si moale in costumul ei de dinti-
neap. Era vesela, amestecandu-le si punan-
du-i-le oarecum dinainte. Ca vecina si buna
prietina a Olimpiei mai ales, avea o pArere de
rau neprefacuta pentru asemenea plecare brusca
tocmai cine tie unde, la mania dracului...
Pomenind numele fantastic, cuconita zambi,
caci pentru ea nu mai era decat o vorba. In
singuratatile de unde venea el, acest sunet re-
prezenta insa o realitate in.fricosata. Amesteca
aceasta observatie inter). prelunga si osteni-
toare negura care-i patrundea in suflet. Ce era
de facut ? Nu mai era de fAeut nimic. Trebuia
sa ramaie cu bratele atarnand in lungul tru-
pului.
Avea nevoie de o improspatare a energiei si
urma va vedea daca trebuie sa-si prelun-
geasca mai departe cercetArile. Dupa zvonu-
rile pe care le auzise, si acest indemn era lovit
si supus uscAciunii.
In mahnirea toamnei, arnanand mereu re-
luarea cuisurilor, facea plimbari lungi si incete,
mai asteptand ceva, o intamplare minunata,
ca cealalta. Dar o minune vine totdeauna pura
si neingemanata §i cere o singuta conditie : sa
n'o astepti. Cucoana Lucia Cornea 11 mai vazu
venind °data si avu placerea si bucuria sa-1 infor-
meze ca, dupa cat se aude si dupa cat se stie...

www.dacoromanica.ro
 DEM ONUL TINERETII 2I I

Dupa cat se aude si dupa cat se $tie,

e mai mult d,ecat sigur ca Olimpia s'a logodit...
In ochii aceia simpatici, Naum pant ca sur-
prinde doua scantei malitioase ; dar ce putea
gandi acea minte, in dosul acelor ochi, pe dan-
sul nu-1 interesa. Si, afara de asta, se putea sa nu
fie nimic adev4ra,t.
De mult paserile schimbatoare isi facusera
soborurile lor, hotarind ploile si lapovitele
toamnei. Naum sesirati micsurat si slabit si in-
cepu sa tuseasca. Atunci profesorul sau, doc-
torul Negura, it sfatui sä se intoarca iarasi la
brad si la liniste. 0 asemenea convalescents
primejdioasa nu trebuia intrerupta, decla-
rase el, privindu-1 peste ochelari. Du-te la ma-
nastirea Neamtu, si nu mai pacatui !
Batranul doctor radea, rostind dramatic ulti-
mele cuvinte. Insa Naum era aproape incredin-
tat ca intoarcerea lui se gasea in randuiala
fireasca a imprejurarilor §i fatalitatii sale.
Astfel, fara uimire, parintele Atanasie it vazu
venind zambi luandu-i manile slabe si
subtiri §i strangandu-i-le intr'ale sale.
Naum se duse sa vada pe staret. Dupa aceia
se intoarse la chilia p5rintelui Atanasie. Si cati-
va monahi si frati venira indata sa-1 priveasca
de departe, spre a se incredinta ca minunea Ce-
lui-prea-inalt e in curgerea implinirii sale.
Cel dintaiu lucru placut pentru oboseala bol-
naului a fost pacea acelei blande pustii si a
singuratatii de iarna. Pe urma, fara a-si da

www.dacoromanica.ro
212 11111IAIL S.VDOVF, kN1T

intru nimic sama, armonizand daramarile

lui interioare cu viata cea noua, intelese ca
lucrurile au o logics in sine, numai interpreta-
rea for difera, dela om la om on dela veac la
veac, Explicatiile fenomenelor in aparenta sim-
ple sau simbolice, pe care le gasea in juru-i in
acea chinovie de primitivi, nu erau mai prejos
decat explicatiile complicate ale oamenilor din
cealalta lume. In fond si unele si altele eau
conventii. Inca esenta explicatiilor arhaice era
mai pura si mai poetics daca incerca s'o des-
curce de atatea forme, de atata rutina si fro-
zeologie bizaial. Mai mult : formele si vorbele
fiind indiferente, le-ar putea primi, ca sa se in-
chida deplin intro alinare de care ave',. tot
mai multa nevoie, casicum si-ar fi sirntit foarte
aproape moartea, care incheie toate, si nti-
dejdile si renuntarile.
Traind astfel acolo, ascultand viforul codri-
lor si clopotele, petrecu iarna, avand placere
mai ales pentru sufletul fa.ra minciuna si fara
nedreptate al lui Atanasie.
Cand veni primavara, se simti intremat si
tusa-i contenise.
Se afla, intr'o zi, in cerdac si se lasa sa-1 bath'
soarele.
Parintele Atanasie veni domol si se aseza a--
proape de el, jos, pe treptele scarii. Cand ii
vorbea, intorcea capul peste umar 1i -i luceau
ochii c'un fel de bucurie ascunsa pe care o pri-
mea din lumina si din lucruri.

www.dacoromanica.ro
 DEMONIJI, TINF,RETII 213

S'aud suvoaiele in rapele muntelui... zi-

se el intr'o vreme, stand atent si ascultand.
Vine si miros de muguri, adaogi el. Astazi ji -i
mai bine ?
Astazi mi-i bine.
Te-am cunoscut si. to -am vazut vesel.
SI stiff, frate, ca astanoapte am dobandit, de
departe .adusa, acea iarba cu numele Roxil,
care creste pe-un munte unde se aduna tarcile
toamna, din toate partile lumii. Cunoscand-o
ca-i de leac si are sa-ti fie de folos, am c'a.'utat-o
la sihastri, pela schituri, dar n'o mai aveau.
Atuncea, stiind ea pleaca un monah al nostru
in calatorie la locurile sfinte Si pela manastiri
in tinuturi departate, 1-am rugat pe dansul
sa mi-o aduca. El s'a dus si, intorcandu-se asta-
noapte, mi-a adus-o.
A adus iarba Roxil? De unde ?
A adus-o dela un schit al sfintei fecioare,
care se gaseste in niste munti Balcani, precum
scrie in insemnarea pe tare o cunosti. Asaincat
el a plecat in ziva sfintei Paraschive, in Octom-
vrie 14, luand binecuvantare dela parintele
staret.
Cum it chiama ? tresari bolnavul, casi-
cum abia atunci ii patrunsese uimirea.
B un calugar bun, cu numele Valerie,
care in cealalta viata a fost pastor de oi. Deci
dobandind el binecuvantare, a purees si a um-
blat acolo unde 1-am rugat eu. Dupa aceia s'a
dus la Prodromul sfantului munte si la alte

www.dacoromanica.ro
214 MIHAIL SADOVt,ANU

schituri si manastiri din singuratati. 5i luand

de pe unde a fost un frate, de neamul sau bul-
gar, s'a Intors cu bine, dupa ce a umblat o suta
optzeci si doua de zile.
Si de ce a adus pe bulgar ?
L-a adus. Caci si acela e un monah care
umbra precum a umblat el. Este Intre not obi-
ceiu ca sa umblam, spre a vedea pe alti frati
monahi cum petrec, ce lucruri si obiceiuri sunt la
ei, cu ce se hranesc, ce fel de dobitoace au, ce
icoane facatoare de minuni se afla in asezarile
lor. i dupa ce vedem toate, luam lenm de chi -
paris, radacini si flori uscate, si ne intoarcem
la locurile noastre cu pace...
Calugarul tacu, intorcartd putin fata, casi-
cum ar mai fi asteptat o intrebare, stand gata
sa. raspunda. Lisa bolnavul ramasese tacut.
El de mai Inainte aflase ceva nedeslusit de a-
ceste calatorii misterioase, necunoscute oame-
nilor din lumea cealalta. Acuma, dorind sa vada
pe eel strain si pe eel ce fusese cioban, neinte-
legandu-se Intre ei decat prin semne si calato-
rind alb:turi ca doi frati atatea zile, saptamani
si luni, visa, miscat, inchipuindu-si toate.
Caci imaginatia ramasese in el Inca nestricata.
Acesti calatori cerniDi apar foarte rar in tar-
gurile celorlatti oameni, a Europenilor,
cum ii numea atunci, pentru intaia oara, Naum.
Neapropiindu-se decat cu mare sfiala de tre-
nuri, umbra mai mult pe jos sau cu vehicule
primitive. Cand ajung la tarmul marii, infra

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII 215

in corabii cu panze. Tree f5.ra suparare peste

graniti, g. sesc primire in colibele oarnenilor
care se indeletnicesc cu mestesugul pb.'mantului
vitelor si, ferindu-se de ingramadirile ceta-
tilor, strabat, pe cai grele, la mandstirile din
pustii. Umbra 'fara contenire subt mina lui
Dumnezeu, tot asa de Incet ca s'acum douazeci
de sute de ani, Isi poarta ca melcii tot ce-i al
for in spate, tree mari si rauri, codri si deserturi
'ajung undo le-a fost porunca.
In lumea aceasta, in care se nascuse pentru
a doua oara printr'o durere proprie, el mai
avea insa Inca multe de aflat, cum a in-
ceput a vedea nu mult dupe aceia, incepand
o adevarata ucenicie si invatatura noug.
Caci lumea aceia primitive ramasese, in multe
privinti, cu complicatii pe care nu le mai en-
nose "si le-au uitat oamenii cetatilor. E1 trebuia
sa cunoasca si sa invete semne si sunete in lega-
tura cu cateva mil de notiuni care erau despar-
rite de ceilalti si inchise pentru ei. Numele plan-
telor si copacilor, al ganganiilor, al zbura-
toarelor si fiarelor. Cu fetele for schimba-
toare, cu umbletul lor, cu nic dulatiile gla surilor,
cu urmele pasilor, cu tot ce era al for in ama-
nunte, toate trebuia sa le stie cu mirare,
apropiindu-se prin ele de minunile neisto-
vite si vesnice. Un om al acestei lumi intar-
ziate n'are simplificarile civilizatiei cu unelte,
aparate si masini care au facut pe. cei ce be f a-
tried ori le intrebuinteaza, sa piarda legatura,

www.dacoromanica.ro
216 r1IHAIL SADOVEANU

cu natura i misterul ei primordial. Primitivul

trebuie sa cunoasca semnele vremii dupa van-
turi ; i, dupa alte cunostinti mai amanuntite,
pe balaurii furtunilor, grindinilor marilor
prapastii de nouri. Ceasul it invata dupa soare.
N'au chibrituri, n'au busola, deci trebuie sa
stie sa produca singuri focul §i sa se orienteze.
Si trebuie sa poata 6a se hraneasca, atunci cand
nevoia tere, cu radacini pi poatne salbatice. Tre-
buie sa stie a prinde pestii cu mana, Si a gasi
pe palmant, subt cetini dese, ouale gainilor
salbatice. Vitele nu le jertfesc, caci ii ajuta la
munca, pi arar se infrupta din carnea unui junc
rupt pi stricat de ghiara ursului. Stiu sa numere
sa socoteasca dupa alte sisteme ; Incheie ca-
rul, Intocmesc parghia cladesc casa dupa in-
vataturi care se regasesc in fundurile, Asiei,
unde calca piciorul acelor monahi pribegi ;
in statiunile preistorice, unde se coboara niste
oameni mirati rsi cu ochelari mari, nestiind ca
foarte aproape continua a trai urmasi asema-
natori cu cei din acele morminte. Acestia de
acum n'au gasit de cuviinta Inca sa adopte oala
de fier, ci urmeaza sa-si fiarba hrana la vetre
libere, in oale de lut, unii acceptand numai
arama pi bronzul. D:ind la o parte invenjiile
lumii noua, care nu stint esenjiale vietii, nici
nu-i aduc fericire, lui Naum i se parea el ga-
seste aici adevarata etapa a eliberarii omului,
cu o v asta scars de cunostinti Si descoperiri,
acurnulate in serii de milenii. De aceia ckvea,ti

www.dacoromanica.ro
 1)10710141II, TINERETII 211

cunostinti mai multe si mai sigure, notiuni di-

verse pang la maxi si tainice adincimi. Eresurile
si inselarilr for erau cu mult mai putine decat
adevarurile, care erau nesfarsite. Chiar Demonii,
farmecele si miracolele nu erau o absurditate
cum socotise el, fail replica posibila, in cea-
lalta viata. Ci erau aspecte ale fenomenelor vie-
tii, care aveau alte semne, alte nume si alte
explicatii decat in lumea din care iesise el.
Astfel s'a produs inceputul uceniciei lui,
dupa care s'a absorbit si s'a adancit definitiv
intr'un esoterism propriu si in renasterea-i mi-
nunata. Caci era o adevarata minune pe care
Duinnezeu o pregatise cu grija, cum spunea
Atanasie ; a.a cum in alte zile si veacuri fa-
cuse si preg5.tise alte minuni, fara ca oamenii
cei multi sa le vada, ori, daca le-au vazut,
A. le inteleaga.

www.dacoromanica.ro
 XIX.

In lin4tea /ddurii, trdia

'itn biet hip.

«Erau ochii ei vicleni ; cred ca nu m'ain in-

plat)), isi zicea Natanail, stand in picioare in
chilia lui.
Ii ramasese, intre toate, incredintarea din-
fain, ca tovo.rasa din acele zile asa de dep'a'r-
tate nu-si pastrase cuvantul jurat. Iesise ca
din pamant asupra lui, tulburandtt-l. 0 urmase
pe o carare arzatoare, ramasese in urma si se
cufundase in moarte. Ea se dusese inainte fail
sa-1 priveasca, cotise pe alte cal, in lurnea cea-
lalta ; nu mai era intre el si ea decat spuza im-
palpabila a unui vis. Vazuse tulbure toate in
globul de opal casicum se rasfransesera acolo
imaginile ingropate in el, trezite de un semn.
Imagini si gesturi care emu numai umbra fa-
mului unor imagini si gesturi pulsand de singe
si cutremur : toate arsesera lasand in el o urnia
de venire, foarte putin, atat cat trebuia ca
sä dovedeasca realitatea trecutului. Altfel ni-
mic din ce fusese el nu mai exista, caci era altul.
Plecandu-se incet - incet unei discipline noud
si acceptand pentru viata explicatii care na§-

www.dacoromanica.ro
220 311H-111, SADOVEANU

teau dinteo notia economic fizick trecuse la

toate concesiunile trebuitoare pacii definitive.
Texte, rugaciuni 5i ritualuri se asezasera ca o
umbra protectoare peste zilele Si ceasurile lui.
Pentru sufletul lui rant, dezamagit 5i imbatra-
nit inainte de vreme, radia din ele o poezie pa-
trunzatoare. Fusese insfarsit surprins si de fapte
nova, cad, decand era dulaovnic, manile lui
pipaisera si alinasera suferinti ad:warate. Cre-
dinta ii aparuse atunci, in prima clips a reali-
zarii, ca cea mai infricosata dintre toate mi-
nunile umanitatii, deasupra tuturor descope-
ririlor 5i inventiilor materiale. Cad cuvan.tul
sau 5i atingerea sa putusera suprima durerea.
Prestigiul pe care-I avea invierea sa, cum ii
spunea Atanasie, 5i situajia lui materials, care-i
ingaduia sa ocoleasca maruntisurile meschine
ale obstei, it tineau ridicat tin propriii sai ()Chi.
In tihua aceasta a misticismului sau veneau
acurn sa-1 intepe amintiri, un soiu de vietati
stranii i dusmane pe care el le credea inlatu-
rate, insa care traiau un fel de viata proprie.
Erau amintirile evadate ale unor fapte care
trecusera prin acel true 5i -I zguduisera atat,
incat era sa ramaie imprastiat i mort in pul-
berea parnantului. Pentru el deci se ridicasera
ochii aceia privisera de j os cu uimire; cu-
noscandu-1, desi se in.selau.
Olimpia nu stia prin urmare nimic de soarta
lui.
Fara indoiala ca are sa-1 caute. Poate ar fi

www.dacoromanica.ro
 DEAIONUI, TINERETII 221

fost mai bine sa-si tirnieze drumul ei inainte ;

insa nu-1 va urnia si se va opri, caci in acei ochi
Inca frumosi, veniti din lume in singuratate,
lui i se paruse ca a surprins ceiace se chiarna
curiozitate, adica demon al nelinistii. riind fe-
meie, aceia care se chema si pentru el Olimpia
va veni aici, privind in juru-i fara scop si fara
rost si parand uimita.
Acea clips o astepta ca pe-o incercare pe care
n'o merita. Va trebui sa asculte intrebari si sä
deie raspunsuri. Ce intrebari si ce raspunsuri
mai pot fi bune pentru el?
Nu intelegea de ce-ar trebui sa astepte acea
clips. Nesimtindu-se in stare O. priveasca darz
on sa faca un semn de Inlaturare, gasi ca
mai este o cale care 1-ar scuti de sfortar; si tul-
burare.
Paramoane ! chema el incet, inturnandu-
se sere usa.
Aici sunt, parinte, raspunse ucenicul, ve-
nind cu grabs la porunca.
Asculta, Paramoane. Pregateste traista noa-
stra cu mancare. Ia pane si branza de aceia pe
care o mai avem dela Manaila Baciul, care
stiu Cali place tie. Pune si legume, dupd ran-
duiala, si cate-va pere coapte. Umple ulciorul
cu apa. Ne ducem sa incepem cositul in poienile
ce stint in sama mea. Nu uita cutea, ciocanul
si batca. Avand deosebita grija pentru man-
care, sa, nu cumva sa uiti coasele, Paramoane.
Sand nana, pArinte ; n'aua sa uit Wank

www.dacoromanica.ro
222 MIHAIL SA DOVEANU

§i am sa indPplinesc toate, dupa cum imi po-

runce§ti, raspunse ucenicul.
Si sä infingi, Paramoane, un bat in pa-
mant inaintea u§ii, ca sa vada cei ce vor veni
ca nu suntem acasa §i sa se dud: on s5. ne a-
tepte. Astazi ar face mai bine sa se duca decat
sa ne a§tepte. Am uitat sa-ti spun ca.' trebuie sa
hrane§ti catelul.
Parinte Natanail, nu puteam sa uit, pentru
ea a venit el singur sa ceara. I-am dat, §'a-
cum doarme. Asta arata ca §i cuvio§ia to ar tre-
bui sa to hodine§ti, caci asta-noapte pot zice ca
n'ai dormit...
Daca ti-a fi somn, Paramoane, §i-i fi prea
trudit, te-i culca subt o umbra de stejar, c'o path.
de iarba capataiu. Acolo dormi mai bine decat
aici. Nu uita, iarai, sa duci §i pe Tubichi sa
dbarma acolo.
Merge el singur, parinte, cad ne simte
cand plecam. Catelul acesta e un pion cum nu
se mai afla pe lume.
Natanail incerca sa rada ; d,ar se opri, caci ii
aparuse in simturile adormite imaginea de alta-
data a Olimpiei. Aceia insa nu mai era, se
stanse. Voi sa §i-o infati§eze pe astalalta, a§a
cum ii fulgerase in acea dimineata. Nu putea
sa adune in imaginatie decat ceva nedeslu§it.
Poate-ar trebui s'o a§tepte ; caci in forma aceasta
noua §i intrucatva schimbata, asemanatoare
totu§i celei vechi, traise §i vibrase pasiunea ti-
neretii lui. «Zadarnicii, murmurs el mi§cat ; lu-

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINEREI1I 223

cruri trecute si intoarse in aburul nefiintii

lor».
Luandu-fi toiegelul, pa* pragul, cu Paramon
alaturea se cAtelul dupa dansii. Avea pe fata o
lipsa de singe, pe care ucenicul sau i-o mai v5.-
zuse de cateva ori, cand suferea de piept, in
unele toamne cu negura, s'o incretiturd de
suferinfa si mahnire.
Dupd ce iesi pe portita, porni pe carare la
dreapta, inspre Procov.
Nu mergem la poienile noastre, parinte ?
Se'ntelege, raspunse Natanail ; ai drep-
tate ; ma gandeam la altele...
Ocoli cu hotarire inspre stanga, scutur:indu-si
fruntea si pletele subtiri, usor incaruntite.
Asa-i, ai dreptate, not ne ducem la poie-
nile noastre. Ai luat coasele si toate cite ne
trebuiesc? Asa, foarte bine.
Am luat toate, ingana. Paramon, privind
cu grija spre stapanul sail.
Trecura indata valceaua, lasand in urma bi-
sericuta Vovideniei, cu chiliile ei pasnice, ca
niste pui imprejurul clostei lor, cum obisnuia
a zice poetic Paramon.
De astadata observatia nu trezi atentia lui
Natanail. Mergea domol, spre umbra padurii
si din urin.6 veni bataia de toad.' a ceasului Ir.
Sunara si clopotele. Soarele lovea cu mare pu-
tere si sralucire. Isi sterse cu manica umezeala
de pe frunte. Apoi, a doua oars, trase dintr'un
buzunar dinlauntru o naframa subtire cu hor-

www.dacoromanica.ro
224 MIHAIL SADOVIMNU

boa. Era un dar al unei femei din& un sat din

munte, care cazuse zdrobitA in chilia lui, pentru
rnari suferinti, plecand fruntea sf cerand alinare.
Erau suferinti sf chinuri de dragoste, deli ea
le invaluia si le ascundea. Aceste muieri sub-
tiri si cu ochi impungatori ale muntenilor sunt
dintr'o rasa nebunh si pAtimasa ! Isi sterse
fruntea en nAframa ;i razbatu in cea dinthiu
poianA. Dupa aceia merse prin umbra strapunsa
de lumina.
Ajungand in locul lui depArtat si ferit, se
opri. Se uita la stejarii singuri ; apoi pasi mai
departe, catra cei doi mesteceni cunoscnti. Iii
lepAda subt ei haina de deasupra si ramase in-
tr'alta, mai sprintenA si mai scurta. Iii legA frun-
tea Si parul cu naframa, lAsand comanacul peste
celelalte boclucuri. Primi dela Paramon coasa,
s'o tinu in stanga cu toporastea in pamant, ca
sa-si faca semnul crucii cu dreapta ; apoi scuipa
in palme cum cerea acelasi ritual mecanic
si incepu sA tragA prin iarba cu lama eurbg si
scanteietuare. La fiecare fasait ramie, florile
felurite si spicele fine se cumpaneau si se culcau
in stanga. Inflorisera dimineata si mureau in
soarele amiezii.
Din cand in cand se opreau, scoteau din tioc
cutea umeda s'o treceau rApede peste ascutisul
otelului, cu sunete subtiri care sagetau zvacnit
spre vai. i iar porneau, leganan.du-se mladios
si pAsind odata scurt dupa fiecare m1A.diere.
Dupa ce eulcara (lona brazde lungi si para.-

www.dacoromanica.ro
 DLIVIONUL TINERETII 225

lele, se intoarsera in.cet spre mesteceni, cu obra-

zurile aburite. Natanail se simtea mai ostenit
decat in alte randuri. Se lass langa ulciorul
cu. apal.
Paramon desfacu lama lui din topora5te, in-
fipse batca in pamant, se a5eza. 5i el alaturi pe-o
coasta, razemat in umarul sting, si incepu sa
bats ascuti5u1 coasei cu ciocana5u1, stand atent
5i cu nasul neclintit asupra acestei lucrari.
Cand ispravi, ridica fruntea Si vazu pe sta-
rejul sau stand neclintit cu fata in sus, subt ple-
tele luminoase ale celor doi copaci. Bratul drept
it avea aruncat in laturi, mina stanga ii era a-
dusa peste piept, in dreptul inimii. Avea ochii
inchii Si parea ca doarme. Se seta cu fereala,
desfacu 5'a dorm coasa si o ciocani, in acela5i
ritm monoton de cantec.
Cand ispravi, se intinse o pauza mai lunga
de tacere. Ca intr'o subita tulburare, Na-
tanail rasari i deschise ochii.
RNu dormea, Iii zise cu placere Paramon.
Cine §tie ce vedea el, acolo unde not nu putem
vedea Inca nimic.»
Ce este, Paramoane ? n'a venit Inca ni-
meni sa ma cheme ?
Nu, parinte Natanail, n'a venit nimeni,
Atunci Tubichi se scula din locul lui de
langa tarhat, 111610 narile si primi in5tiintare pe
adierea vantului. Latra de cateva on fara ma-
ne, intreband eine este.
Ochii negri y5i man ai ucenicului crescura si
M. Sadoveann. Denionul Tineretii 16

www.dacoromanica.ro
226 MIHAIL SADOVE,ANH

mai mult. Zambi, intinzand urechea, caci simtea

glasuri, departe Inca, pe carare.
Ba vine cineva ! hotari el, intorcandu-se
cu admiratie spre monah.
Staretul insa parea nelinistit, si el nu lute -
legea de ce. Se inaltase in picioare §i-§i cauta
comanacul si rasa. Se zarira, printre stejarii
rani, in alta poiana, haine albe. Atunci se
lini§ti si se aseza la locul sati.
Stint slujitori dela vite, lamuri Paramon.
Eratt doi baitanasi desculti §i cu palarii
pleostite ca niste ciuperci in cap. In mini pur-
tau bete grele crestate §i Inflorite cu cutitul.
Se oprird. Apoi, dupd ce recunoscura pe Nata-
nail, venira la el, se inchinara §i-i sarutara mina
dreapta pe rand.
Calugarul facea, intarziind sa-i intrebe. Pa-
ramon le facu semn sä vorbeasca.
Ne-a trimes un boier, vorbi until din ei,
care parea mai mare.
Natanail Intoarse fruntea.
Ne-a daruit cute -o tigara. Era un boier
batran §i bea §i el dinteo tigara. Ne-a dat s'a-
prindem. Ne-a Intrebat daca stim unde-i en-
viosia sa parintele.Stim. Coseste cu fratele
Paramon, Intr'o poian5. Atunci duceti-va,
zice boierul, §i spuneti-i asa ca este un domn dela
Bucuresti, care vrea sa-i spuie ceva. Si dac5,
poate, sá se intoarca dupa-amiaza acasa. Ii pof-
tesc sä vie numaidecat s'am sa, tree dupa-
amiaza pela Vovidenie.

www.dacoromanica.ro
 PEMONUL TINERETI1 227

Asa a spus?
Da.
Si ei a singur ?
Era singur. Ne-asteapta sä ne intoarcem
si ne mai da cate-o tigard. Da cuviosia to sa nu
crezi cal not am laeat vitele de capul Tor. Le-am
lasat in sama altor baieki. S'acuma ne'ntoarcem
indata, cu raspunsul.
Bine, zise Natanail.
Sa ne'ntoarcem si sa spunem asa : bine ?
Da.
Baitanasii se intoarsera, urmari0 cu atentie
de botul catelului. Natanail fasufla prelung pe
nari si se lass iarasi pe malda'rul de iarba.
Nu ramanea incbiala.". Era un mesager din
partea ei, atacandu-i linistea. Poate va tre-
bui s'o vada, insa teama care insotea aceasta
ideie ramanea inteinsul statornica.
Paramoane, -rase el catra ucenic, trebuie
sa incepem iarasi. Acusi se face sara.
Da, parinte. Pot incepe si eu singur, caci
nu-s trudit s'am dormit bine.
Ba am sa mai dau jos si eu macar o brazda.
Dupa un ceas, gustara putina branza si pane
neagra, stand intr'un genunchiu, tang/ ulcior,
subt mesteceni. Lui Paramon, pe langa zahar,
ii placea mai ales ceapa, si ospata din una,
mare si frumoasa, (WO ce-o zdrobi cu pumnul.
Apoi parintele raspunzandu-i ca nu bea apa,
deserts el singur o parte din ulcior.
Paramoane, ii zise monahul zambind,

www.dacoromanica.ro
228 MIHAIL SADOVEANli

to toate le faci cu placere §i bucurie a simturi-

lor, casi ceilalki oameni d'n lume.
Uccnicul se ru§ina, punand nasul in parnant.
Dura aceia isi §terse Indesat gura cu palmele
si sc r:dica la treaba.
Intr'un, tarziu, Natanail se opri la capatul
din vale al brazdei si, intorcandu-se spre pAduri
si spre soare, ceti ceasul trei. Era o ar§ita mare
si apasatoare in vazduh §i se iscase un nour
de dincolo de asfintit. Pana ce urea Incet la deal,
subt poiana, n.ourul crescu, it impinsera si-I
rasfirara in cer tunete departate. Indata in.ce-
pura de pe cost* sa chiuie cositori, fugind pe
carari spre adaposturi, cu coasele inaltate in
maim dreapta §i cu traistele §i sumanele in
stanga. De pe coasta departata de dincolo, peste
sesul Neinti§orului, rAspundeau alte chiote si
rA,*cnete, §i oameni midi fugeau la deal.
Aceste semnale si chemari domolindu-se, sosi
cu mare rApeziciune §i oblic ploaia din munte.
'Trecu sunand peste pAduri. 0 clipa luci soa-
rele. Apoi veni alts ploaie mai deasa, intu-
necand lumina. Stejarii stateau neclintiti, ca
ni§te corturi verzi, in poiana, §i'n frunzipl for
fatAiau dulce picaturile.
Vazduhul se racori. Ploaia se duse ca un fum
spre campii departate si cerul in,cepu sa se in-
senineze. Dar monahul §i ucenicul sau ramasera
Inca o vreme in adapostul lor, privind spre curcu-
beul care aparuse foate aproape, in marginea
padurii,

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII 229

«Trebuie intaiu sa soarba toata aja de pe

fanat... se gandea Paramon. Acuma intram in
iarba ca'ntr'o balta.D
Dintr'o poiana dirilatintrul padurii, venira
pans la ei sunete inabusite de talanci. Nata-
nail le asculta un timp, socotindu-le departarea,
Zise catra. ucenic :
S'apropie of de-a lui Manna.
Asa este, raspunse ucenicul, atent si el.
Au suit dela cerbarie in poiand, la stana cea ye-
che ; au venit spre not s'acum se departeaza iar.
Calugarul asculta iar sunetele si picurarile.
Asa este, incuviinta el. Pang ce se zvan-
teaza iarba, eu zic, Paiamoane, sa intram in pa-
dure, catra ele, sal dam un raspuns lui Manaila,
pentru casul despre care am vorbit cu dansul.
Poate-i pregatit putem lua.
Paramon potrivi in crengi eiumpavite, pe
trunchiurile mestecenilor, boclucurile for si coa-
sele. Lasandu-le in sama copacilor, patrunsera
in padure pe subt arcul curcubeului, care se
stanse imediat dupa trecerea lor. Razbatand pe
o carare bine cunoscuta, desi era de inult
necercetata si padurea o ascunsese cu Merl-
Pre, se apropiara de tnancile oilor.
Le auzeau aproape. Mai trebuiau sa coboare
intfo roving adan.ca i sa suie malul cellalt,
foarte oblu, printre truncbiuri diramate si in-
curcaturi de crengi. Tocmai suiau, catarandu-
se si facandu-si cu greu loc, cared talancile se zba-
tura cu spaima in doua rastimpuri apropiate.

www.dacoromanica.ro
230 MIHAIL S.I.DOVEANI7

Un zapAit furios de cane izbucni indata dupa

aceia. S'un racnet de om gros i prelung
cu manie si indirjire Indemna canele, parea
ca se apropie si se dep'arteaza, dupa miscarilc
incalcite Si cotite de fuga printre brazi si tufa-
risuri.
E glasul lui Manaila, zise Paramon, lasand
in urma pe monah Si razbind cel dintaiu dea-
supra, pe mal.
Nu se vedea Inca nirnic, dar s'auzea cane:e
apropiindu-se. Si glasul chiuia si haulea cu die-
perare.
SA' zise incet, cu atatare, Natanail,
stiff,
si asculta foarte incordat, rasucinthf-se si pri-
vind prin desime, sa 5tii c'a dat lupul in oile
lui Manai la.
Asta trebuie sa fie, aproba cu liniste Pa-
ramon ; alta nu-i !
In acelasi time, intre ei, catelul de'odata se
zbarlise, maraind c'un, glas strain pe care atunci
intaia oa.r5 i1 g5sise in el 0-1 intrebuinta. Ii cres-
cusera pe sira spinarii jepi de ariciu. Se tragea
incet Inapoi, '1110.. nu cu frica, ci c'o mare manic
stapanita.
Lupul ! sufla dec data Paramon, inabusit,
si feri in laturi.
Si el si Natanail se aplecasera catand, intre
sfaramaturile din jurul lor, crengi groase, negre
si rasucite, arme in aparenta forrnidabile.
Le ridicara deasupra capetelor, asteptand pe
dusman,

www.dacoromanica.ro
 in-tarot:et, T1NEREII 23i

Salbataciunea nu venea cu gcaba ; caci aducea

un carlan dPstul de greu si de linos. N'avusese
vreme sa-1 zugrume si-1 taraia dP grumaz, fa-
cand salturi scurte si oprindu-se din cand in cand
ca s'asculte. Venea drept spre raga, spre cararea
stiuta, care era s'a lui. Simtind ceva intr'acolo,
se oprise o clipa, cumpanind orientare noua.
Atuncea it ajunse din urma Darlau, canele hri
Manaila. Lupul lepad =i carlanul, ii d.adu o lovi-
tura scurta de colt sangerandu-1 la gat si la-
sandu-1 incalcit in si ini, si Mai fata: Dulaul
it izbi cu ragila. Dar dihania avea, in gura enorma
si rosie, cutite agere. Ajungand pe dusman cu
cle, se scutura.' si ramase cateva momente li-
bera. Ii crescuse si ei dinteodita coama, care-o
facea mai nalta ; si cand se rasuci, cu ochii san-
gerosi, cercetand cel mai bun loc dP trecere, a-
paru ca o fantorna a urnbrei, manioasa, infri-
cosata si trista in ac'ela5i time.
Dintre calugar si ucenic, tiisnise dintr'odata,
1 c neasteptate, si Tubichi. Era cu mult mai
mic decat lupul, ducat dulaul cel flocos si decat
carlanul, dar avea in el un avant de explozie
s'un curaj eroic. Sari in coasta stanga a lupului
5i aproape in aceia5i clipa fu in dreapta lui, si
iar sageta in stanga, incoltind scurt, ferindu-se
si revenind ; pe cand Dalian se izbea iarasi cu
ragila lui din partea cealalta. Aproape in aceia5i
vreme razbatu spre ei si Mariana, cu baltagul.
Paramon si Natanail Sc misca.ra si ei.
Baciul lepAdase dP pe cl toate pe carare, si

www.dacoromanica.ro
232 MI JAIL SADOVEANU

gluga si sarica si eaciula. Manicile camasii sli-

noase ii fugisera spre umeri. Si pregatea, ga-
faind, baltagul in manile-i mari, incordandu-si
bratele.
Nu-1 lasa, mai Dar lau ! Tine-1, mai ! striga
el gros si ragusit.
Se poticni cu mirare. Vedea alta dihanie
mica, care tapaia si lovea de pretutindeni, mus-
cand scurt, lasand si iar apucan,d, cu marai-
turi izbucnite si subtirele. Cand zari mai incolo
pe calugar si re ucenicul sau, intelese, si se mi-
flung in sinea lui mai mult decat de once pe lu-
inea asta. Dar n'avea vreme de pierdut, si se
napusti cu strasnicie, potrivind bine si la vreme
lovitura en lialtagul.
Nu putea avea decat o singura clipa scurta,
cand aparea in lumina, din rostogolirea infr;-
co§ata cu dulaul, capul mare al dihaniei. Atuncea
itPali. Astepta iarasi si mai dada o lovitura,
mai indesata si mai signed, cad. fiara slabise.
D'Alene lui Dar Ian o fixara Cu grumazul la pa-
mant si baciul, opintindu-se a treia oara, ii zdrobi
teasta. Atuncea se linisti si Tubichi si ramase
privind tinta, si cu manic spre dusmanul pe care
credPa ca-1 doborise el. Cand it observa tresa-
rind, se mai zvarli ()data in el.
Lupul pieri intre oarneni si cani fara sa deie
niciun glas si niciun sunet. Infra c'un fel de
demnitate in linistea morjii.
Natanail avea pentru intaia oara inaintea
lui asemenea priveliste. Fu cutremurat ca de o

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL 'rINERETII 233

durere pe care d' mult n'o incercase. I1 stra-

batea o simpatie pentru pasiuuea Si indarjirea
mareata a fiarei. Deodata cazusera §i se stan-
sesera langa el.
Baciul deschisese cu cutitul beregata carla-
nului ; &LTA' aceia ii Ina de-un picior, tarain-
du-1 mai departe in carare. Zise spre calugar
Ti-asi da §i dumnitale, parinte Naftanail,
un hP.rtan ; dar §tiu ca nu mananci carne.
Multarnesc, mo§-Manaila ; eu veneam pen-
tru caul de care am vorbit sa-ti aduc aminte.
Acela este §i vine la vremea lui, parinte,
sa n'ai nicio grija.
Dadu din cap, privind spre Tubichi, ca la o
minune a lumii.
Parinte, eu a§a poznb." n'am \Taint decand
maica m'a facut... hotari el. Eu n'aveam in a§a
coteiu nicio eredinta, §i vad ca-i intocmai ca gpir-
tul care-mi place mie. Bre bre-bre !
I§i clati intro parte capul §i se duse cu c'ir-
lanul.
Natanail veni pang la marginea rapei, apoi
se intoarse §i mai privi odata spre lupul wort,
ca§icurn ranasese langa el ceva al sau.
Sa mergem, Paramoane, zise el incet.
Eu am uitat ca'n dupa-amiaza asta ma a§teapta
acasa cel ce mi-a trimes raspuns,

www.dacoromanica.ro
 XX.

allude nu-i durere, nici

intristare, nici suspin...0

Paramon ocoli prin poian5, ca sa vada daca

mai are vreme §i putintA sg lucreze, ramanand
sa aduca el toate boclucurile. Natanail se in-
toarse deadreptul la schit, purtand ca po o fiinta
nelini,tea pc grumazi.
Casuta era sin.gura, in lumina inclinata a soa-
relui, cu b5tul infipt inaintea scarii cerda'ului.
Nu -1 a§tepta. nimeni. Trase din pamant batul
§i-1 razima de un stalp, po c5nd urea pe ganduri
treptele.
Tubichi ii trecu printr 3 picioare, vioiu §i vesel.
Coborindu-§i spre el privirea, monahul isi aduse
arninte de crancena si mata peiri a fiarei, §i
nemultamirea aceasta, revenita iar, se ames-
teed cu miihnirea lui intimg.
Ar fi dorit sa gaseasca o urma, on o veste,
totu5i era mai bin: a'a cum vo!sc., §i nadajduise
clela inceput. Oftand prelung, cum av'a (12 mult
obi§nuinta in cugetele §i pr2omparile lui, se duse
la cartea deschisil pe masuta. Dar painjenii slo-
velor nu ice aratard din intuneric deeat mai
tarziu.

www.dacoromanica.ro
236 MIHAIL SAID OVRANIT

Incepu sa citeasca murmurat, 10 chnd, scapa

soarele pe u§a deschisa. Nu mai era mult pans
la ceasul asfintitului. Intorcandu-se catra dunga
dreapta de lumina, o vazt deodata disparand,
parch' ar fi trecut peste ea un nour. In prag i se
arata o figura' strains.
Era Olimpia Mironeanu, cu fruntea goals §i
parul acoperit numai pans la cre§tet de un val
fumuriu, care i se gramadea Increjit pe uteri.
Avea un zambet care samana cu cel dedemult.
Si in zambetul ei era a mestecata §i teams, cad
poate se ;:tia §i se simtea Inca vin.ovata. Cu
stanga i§i Linea valul la piept. Cu dreapta se
sprijini de u§or. Nu saluta cu vorbe. Nu §tia
cum ar fi putut saluta, .cu ce cuvinte, cu ce
nume. I§i pleca numai fruntea §i §i-o ridica iar.
Pot sa intru?
Pofte§te, zise incet Natanail, rasucindu-se
o clips spre painjenii cartii deschise.
Apoi o observa tot in picioare.
Ar trebui sä stati, doamna. Va rog, a§e-
zati-va.
Intr'adevar, ma shut putin cam obosita.
Se a,eza Incet, ca pe un puf .delicat, pe laita
tare. Privi piezi§, cu indoiala §i cu aceia§i sfiala,
spre monah. Intreba :
Cred ca m'ai cunoscut.
Natanail facu semn afirmativ cu capul.
Inca de azi-dimineata ?
Da.
Am fost sigura de asta. De-aceia am rugat

www.dacoromanica.ro
 liDAIONTI, 'r111F,RUITI 237

pe domnul Emil Lepadatu sa cerceteze in ma-

nastire, ca sa putem sti unde locuiesti. Am aflat
indata drumul, impreuna en destule informatii,
care m'au facut imediat O. nu mai am nici cea
mai mica indoiala. Lisa n'am gasit pe nimeni
aici si domnul Lepadatu a avut ideia sa trimeata
in padure niste copii dela vite. Noi am plecat
fara sa mai asteptam raspuns. Acuma m'am
intors singura. Trebuia sa vin. Simteam ca
altfel nu se poate.
Vorbea pripit. El o asculta cu capul plecat,
simtind in el ainintirea unci ciudate si vechi
emotiuni a aceluiasi glas.
Asa-i ca-ti inchipuiai c'am sa. vin ?
Desigur.
Si tottuOi nu m'ai asteptat.
El tam.
Dupa cat intel.g, urma ea, am ramas in
ochii dumnitale vinovata ca n.'am stat aici la da-
toria mea ; aa cum cereau sentimentele melt!
de-atunci si cuvantul pe care-I dadusetn. De-
sigur c'asi fi ramas ; nimeni n'ar fi izbutit a ma
convinge c'o clipa mai inainte ca s'ar putea
sa nu ratan si sa nu astept. Dar dupa o clipa
a sosit vestea pe care cred c'o stii. Tata cazuse
si murise in mijlocul unei cooperative. Eram
chemate. Nu puteam sa las pe mama singura.
Ne-am dus. S'atunci prin cc imprejurare
nu inteleg, prin ce imprejurare s'a putut sa
nu &esti cele cateva cuvinte de explicatie pe
care le lasam pentru dumneata si prin care to

www.dacoromanica.ro
238 21111AII, SADOVEANV

chemam imediat dupa mine ? Caci iti martn-

risesc : in acel suvoiu care ne lua si ne ineca,
singura mea nadejde era c'ai sa vii numaidecat
sa ne ajuti, sä ne salvezi. Te cunoscusem, in
acele putine zile ale tineretii noastre, energic
si hotarit;i te-am asteptat.
El o privi uimit. Zambetril ei pierise, i avea
ochii maxi intorsi si fixaji asupra trecutului.
M'ai asteptat ?
Da, urma ea, desigur cg te-am asteptat.
'am rainas singura in nenorocirea mea, indoin-
du-ma de tot ceiace fusese si se spusese intre
noi. Abia ne vazusem, cram prea tineri,
dcspartisem usor. -M'am simtit nedreptatit5....
Accentul glasului ei marturisea mai molt de-
cat atat.
Intorcandu-se din ziva aceia dedemult, v4zu
pe calugar. Adaogi mai incet :
Asta am vrut s5. stii....
Mai era nevoie ? rosti greu Natanail, pri-
vind inspre unghiul icoanelor.
Crezi ca nu era ?
Poate nu era nevoie. Dupa.' cum vezi,
m'ain despartit de toate ale veacului s'ale vietii.
La aceste vorbe, care-i aparura neast2ptate,
mai ales prin deznadejdea for calms, doamna
Mironeanu batu de cateva on din pleoape si gasi
cu greu aerul de care avea nevoie.
Trebuic sa inteleg, reincepu ea cu greu-
tate, ca din pricing aceia te gasesc aici ? Este
totusi ceva neinteles, cAci nimic din te erai a-

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINMZETII 239

tunci -prin temperament si cultura nu parea sa to

indrumeze pe asemenea cale. Izolarea dumni-
tale e voita si necesara ? Nu mai sinttesti nicio
nevoie de lume ? Lumea aceia era totO a dtt-
mnitale. S'acuma te-ai imobilizat in alta.
Asta e mai greu inteadevar de inteles,
zise pe ganduri Natanail, simtindu-se din ce iii
ce mai liber si mai. linistit. Viata aceasta sa
nu -1i inchipui ca-i mai putin buns decat cea-
lalta. Neclintirea aceasta e numai inselatoare.,
caci, ocolind orasele si oamenii, urt inonah stra-
bate campiile si muirii, se duce pana'n locuri
sfinte si vechi, razbate la Eufrat si Nil si vede
Tebaida monahilor de mult adormiti... E o lume
In trecut si'n la'untru. Am .facut si eu aceasta
calatorie pe jos si m'am simtit multamit...
Cat de ciudat vorbesti... sopti ea cu teams.
Iar aici, intre paduri si'n munti, urma el,
am ales ceiace a trebuit sufletului, dupd acea
infrangere si moarte.
Ea-1 privi cu lacrimi, si-i vazu manile cu un-
ghii neingrijite Yi ghetele grele pline Inca de pul-
berea drumurilor de care vorbea.
Ai putut face asta din pricina mea ? tre-
sari ea, plangand.
Se rasa' asupra manilor acelora, le cuprinse
si voi sa-si lipeasca buzele de ele. Monahul se
feri usor. Ea ramase in picioare, cu umerile zgu-
duite de suspine.
Iarta-ma, urma ea, incercand sa se sta.-
paneasca. Am venit aici poate clinteun simti-

www.dacoromanica.ro
240 MIHAIL SADOVEANU

mint de curiozitate. i abia acuma inteleg ee

rupturg oribila §i nepermisa s'a intamplat in
viafa noastrA. E a§a de tragic. incat pare comic,
incat pare o farsa amuzanta...
El se trase un pas vazandu-i aprinderea pa-
sionata. Era totu§i ea de§i-i paruse ca poate
avea indoialg., in cea dintaiu clipg. a revederii.
Era ea cu unele gesturi si intonatii §i cu toata
ging4ia ei antimita a§a cum i se aratase in
fulgerarea brutala a trecutului, in care vazuse
umbra imaginilor §i se prefirase prin el umbra
senzatiilor.
0 fang.' amuzanta, repeta ea, vorbind cu
batista Si §tergandu-§i grabuic lacrimile. Caci
n'am venit numai de curiozitate, pentru care
ma shut §i mai vinovata, §i mai osandita. Am
venit pentr'un fel de impacare, a carei nevoie
o simjeam tot a§a de mutt ca§i a curiozitatii.
Pentru o prietinie care a ra'mas totu§i in mine,
cu toatg. durerea §i dezamagirea la care soco-
team ca aveam drept §i \Tad ca nu aveam. Pentru
ceva care a fost a§a de tare §i de scump,
numai °data in viata. Pot sa spun ea in mine
arnintirea acelor ceasuri e Inca vie §'am fost
atunci fericita.
Da... murmurg. el.
Cu, buzele-i arse Incerca sa mai priuda o
picatura dintriun izvor pentu totdeauna seca-
tuit.
Numai pentru asta am venit, plangea
ea inabinit §i sfa0etor, a,ezan du-se ia,r in local

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINEREIII 241

ei, pe laita bolnavilor, §i incovoindu-se asupra

genunchilor. Credeam sa gasesc totu§i ceva. CAci
altfel, trebuie sa-ti marturisesc, eu m'am impilcat
cu viaDa mea. Pentru sotul meu am prietinie
adevarata 0.-1 iubesc ; am copii care sunt acuma
totul pentru mine. Te'ntorci totu§i c'o simjire
cu totul de alts natura in tintirimul trecutului !
Ramase un timp incovoiata, cu coatele pe ge-
nunchi ; apoi se lini§ti §i-.5i §terse incet lacrimile.
Natanail o privea adanc m4cat, cu inima im-
povarata, neintelegand insa in totul ascuti§ul
acelei sfa§ieri.
N'avem sa ne mai vedem niciodata, sus-
pina ea,-privind departe. Plec chiar in ast5. sara.
Cine §tie... murmurs Natanail, intorcan-
du-se spre cartea lui.
Nu, Riciodata... sfar§i ea, c'un gust de o-
trava in gura. Niciodata !
Se tidied §i-§i potrivi valul pe fats.
Trebuie sa ma duc.
Sta la indoiala ; voia 0:4 spue cuvantul de
adio, care i se parea ca trebuie sa incheie reve-
derea lor. Dar nu gasea forma, nici epitetul.
Numele de altadath nu mai exista. Acestalalt
era absurd pentru sentimentul ei. Se intoarse
*i ie§i, ducand povara trecutului.
La schit, in acea clip5., incepu sa cante muzi-
cal toaca de vecernie.

M, Padoveano. Pemonul Tinere0 P

www.dacoromanica.ro
 X XI.

Ccilcitorie ccitrd cel din mind

ostrov.

Dupe" cateva zile, ieromonahul Natanail, sim-

tindu-se mai slabit si mai plin de intristare in
imbatra"nirea-i timpurie, se hotAri, dupe' sfatul
lui Atanasie, se" se abate' pand la schitul schiv-
nicului Iosif, la Icoand, in muntele Rusu. Avea
nevoie poate se" se incredinteze cuiva, se se eli-
bereze printr'o spovedanie ; intelegea prea bine
lug ca acesta e un lucru foarte greu. In explica-
tia lui erau amestecurile altei lumi si mai ales o
intelegere personals, interpretare a veacului §i
a §tiintii, pe care misticismul sau nu o putuse
acoperi cu totul. Era incredintat insa ca va gasi
improspatare de energie, caci acolo traia ttn om
care izbutise se. se izoleze §i mai mult, gasind
retie in sine §i'n credinta care misca muntii.
Lasa pe Paramon §i pe Tubichi acasa, dorind
se. fie cu totul ringur. Porni mai domol decat
avea obiceiul. Simtea in piept, impungandu-1
tar, dureri cunoscute, pe care le socotise corn-
plect stanse. Paramon era mai ingrijat de fate.,
stapanului sau, pe care lucea ca un reflex de lung.
Ocoli manastirea Cea mare pe subt padure §i

www.dacoromanica.ro
 244 MIHAIL SADOVEANU

iesi la locul care se chiama Cerdac. Acolo se

inalta o cladire de piatra si caramida, un fel de
paraclis rotund deschis din toate partile, cu sem-
n,u1 crucii deasupra tucnului. Pe bolta interioara
sunt scrise zugraveli curate si bune, povestind
intam.plarea care se afla insem.nata i pe crucea
de marmur5 din naijloc. Se vede sus si se spun('
jos ca anume, in vremea zaverii dela anul 1821,
intrand Turcii in Cara la not ca sa zdrobeasca
rascoala Grecilor lui Ipsilant, au inceput a face
multe rautA4i fi stricaciuni crestinilor fi sfinte.-
lor lacasuri. Atuncea monahii dela Neamt, tema a-
du-se, au hotarit sa .ascunda ingroape in
pAmant icoana caa mara a Maicii Domnului, deli
asemenea imagine facatoare de minuni purta in
sine toata puterea ai toata biruinta impotriva
unor n.ecredinciosi ca aceia. Omeneasca frica
Bind mai presus decat intelegerea, pariatii au
pus deci pe maica Domnului inteun car prost
cu doi boi s'un muntean din partea locului a
dus-o, impreuna cu doi cuviosi monahi, in mun-
tele Rusu, s'au ingropat-o acolo in niste stanc1,
punand seum. Trecand furtuna si nelinistile, so-
borul a hotarit sa aduca iarasi la locul sau sfanta
icoana s'a trimes parinti s'o dezgroape ; iar dupa
mare slujba; apoi, au iesit cu praporele fi a o-
dajdii cu totii inaintea sa, avan.d in frunte pe
Ilarie, arhimandrit starer. Dupa cum se vede
din zugraveli, au adus de data aceasta pe prea-
curata intro caruta c'un cal. i se marturiseste;
pe crucea de marmura, ca s'a .intamplat atunci

www.dacoromanica.ro
 1DEMONTJL TINERtTlI 245

o minune, ca icoana parea inegrita §i .tearsa ;

§i cand a intimpinat-o multimea cu cantari de
slava, i s'au ruinenit obrajii §i s'a facut mai
frumoasa decat era inainte, chiar in acel loc, la
Cerdac.
Toate acestea sunt insemnate, sense §i zugra-
vite.
In stand:, unde a fost ingropata sfarita fecioara,
muntenii §i calugarii au cladit de asemeni aco-
peri§ de lemn §i drairita §i ni§te binecredincio§i
cre§tini au a§ezat alts icoana, intocmai ca cea-
lalta zugravita §i impodobita. Locul a ramas a§a
multa vreme pe§tera §i acoperemant, avand pi-
zitor un shimonah, care dormea pe pamant §i
pe capb.'taiu de piatra §i se acoperea c'un postav
mic. A trait astfel ierni §i veri, cu priveghere
multa Si somn puffin, pans ce i s'a aratat serum.
§i porunca in vis. Atunci s'a sculat acel shimo-
nah, §i, cu puterea §i credinta lui, adunand. §i
ajutoare dela lume, a inaltat peste pe§tera bi-
sericuta de lemn, impodobind-o cu toate. i dea-
supra rapei a ridicat pe pilo i, subt stre§ina, de
§indrila, clopotnita, in care a a§ezat intaiu, dupa
mijloacele §i puterea lui, ni§te clopotele §i ni§te
zurgalai. Iar dupa aceia a putut agonisi clopote
marl §i ade.varate, care canta, cum cantau §i cele
mici, puterea lui Dumnezeu.
Inspre acel schit, urmand un drum pe langa
apa Nemti§orului, prin poieni, merse Natanail
incet §i pe garduri. Locurile nu erau prea
singuratice. Razbatea pang departe tipatul

www.dacoromanica.ro
246 MIH 1I t, SADOVUANIJ

unui ferastrau care spinteca tiunchiuri de brazi.

Tteceau din cand in and cArute cu incarca-
turi de lemne. Apoi, intr'o vreme, cotind pe lane.
o cruce de piatra, dintr'cdata ajunse la un pri-
por, intr'o raps ume.di.. Acolo era lini§te si nti se
afla sui§ decat pentru picior. Nu se mai auzeau
nici talancile din lumini.suri, nici ferastraul.
Urea sus pe stand., intr'o poienita gramadita
din toate partile de padlirea de brad. Sui trepte
ingradite si se sprijini cu mina d' un parmac-
Mc subred asezat pe taiusi. Din raps se inalta
clopotnita si dela ea pan& la asezarea schivni-
cului era aruncat pod. In dreapta, la marginea
prApastiei, se arata biscricuta, cu pragul de sus
al uri la inaltimea nasului. Avea turnulet si
alatuire dupe toata rAnduiala ; si, cutoateca
nu era cleat o cladire primitivA §i treatoare de
lemn, cuprindea in launtrul ci toate cartile, icon-
ne'.e, zugravelile, candeleb-., sfc_..snicele §i stranele,
fail de care nu se poate credinta si lege ; numai
toate erau mici, lucrate, cioplite si asezate a5e
inat pareau o 1111144a intarziata din veacuri
stravechi, dela inceputul crestinismului. .

inaperea scundi era deschisa §i Maica Do rn-

nului sta singur5 subt candela aprinsA. Sta cu
fruntea inclinata spre prune, zambindrt-i usor
lui gi florilor de clopotei albtri, arzate in ma-
nunchiu pe rotila unui sfesnic.
Natanail se opri 1n picioare acolo, in-
torcanclu-se cu sufletul ca inteun trecut §i ca
intr'o copilarie. Toate in juru-i erau mici §i simple.

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERLIII 247

Cand iesi, gasi chilia schivnicului luminata de

soare, cu usa deasemeni deschisa ; dar parintele
Iosif nu era nici acolo. In fundul poienii insa,
trei munteni stateau aplecap asupra unor trun-
chiuri de brad, cioplindu-le cu topoarele. Din-
tr'acolo shimonahul it vazu si-i veni sarguincios
intru intampinare, aplecat din spate si cu pletele
albe atarnand. Era un om. Wrap, cu obrazul
palid, dar subt marginea comanacului roscat o-
chii ii straluceau plini de voiciune. si prietinie.
Purta opinci s'o rasa thohorita. Era un vechiu
singuratic, cu toate acestea parea a avea
preocuparile unui gospodar taran, cu destule
griji si nacazuri.
Dunineta esti, parinte Natanail? Bine-ai
venit la noi.
Bine to -am gasit, parinte Iosife. Am intrat
in biscrica si am vazut florile dela sfan.ta fe-
cioara, pe urinal am iesit sä to cant.
Apoi bine ai facut. Acele flori le-a adus
dezdedimineata o femeie tocmai din Bucovina,
care a venit aici la noi, pentru rugaciune. Vin
in ficcare zi si barbati, dar mai ales vin femei,
pentru durerile si nacazurile lor, la Maica Dom-
n.ului. Pentru asta in Jur eu multa pizma dela
unii din vale ; dar Dumnezeu vede toate si b,ota-
raste...
Natanail zambi, cad avea mai dedemult cu-
nostinta de acele ascutisuri de nemultamire ale
monahilor fecioarei celei adevarate.
Ei ar spune, dupa cat aud, urma schivrii,

www.dacoromanica.ro
248 MIFIA IL SAD OVEANU

cul, ca aici nu-i decat umbra si locul si acolo,

devale-i adevarul. In.sa iata, credinciosii yin sa
vacta.' umbra si locul.
Parinte Iosife, ai dreptate.
ea am dreptate, de-aceia eu spun si
martarisesc Preacuratei toate, §i urmez a im-
braca locul si a impodobi bisericuta. DA'S., in
vara asta vreau sa fac un beciu, ca sA am unde
pune uncle si altele. y5i daca mi-a ajutaDumnezeu,
doresc a alcatui un lucru si mai mare : sa Intl-
resc rapa de subt biserica cu parcane, pravalind
acolo §i Wand pamant si piatra, ca sa se
poata umbla in Vinerea Mare d?. jur Imprejur
cu sfantul aer. 'at acuma mi-au venit trei gos-
pod,ari pe care nu i-am cunoscut de unde-s 9i
n'am stiut cum ii chiama §i, marturisindu-se
pentru ale lor, m'au rugat sa le dau canon s.
lucreze ceva pentru aceasta sihastrie, asa cum
au facut §i alyii Inaintea lor, la bisericuta, la
clopotnita si la toata gospodaria. 'apoi le-am
dat sa ciopleasca lemn §i sA dureze Inca o chilie
adica a treia, pentru adapostul unor credin-
ciosi, on a unui bolnav, on a unor rAtaciti...
Topoarele sunau in padurea sonora. Din cared
in cand lucratorii se opreau din cioplit, mutau
cu silinti man catargurile, si-si inaltau capetele,
stergandu-si fruntile de sudoare.
Is muncitori buni §i vrednici... zise pa-
rintele Iosif, privind catra fundul poienii.
Dela deal, de subt padure, coborau, aducand
core cu apa, dou6, feinei inibrobodite strans pe

www.dacoromanica.ro
 DEMONIIL TINER1TII 249

subt falci si imbracate in straiul lArg si negru

al monaniilor. De departe se inclinara, fara a-si
conteni umbletul, si disparura.
Parintele Iosif clatina capu 'nspre ele :
Sunt doua cuvioase suflete, dela un schit
de maici dedeparte, care au venit aici, luandu-si
canon, pe doi ani, muDenia.
Apoi, c'un zambet de multamire pe fata lui
spanatica si paha., shimonahul incepu sä ex-
plice iar lui Natanail, casi'n alte dati, cati ani
a yeghiat el la pestera si cum a inceput el, cu
ajutorul Maicei Domnului, aces, mund grea a
vietii lui.
Nu intri in chilie, parinte Natanail? in-
demna el apoi, ca sa gusti si dumneata din buca-
tele mele?
Ba da, parinte Iosife, am sa intro, ca sä
ma odihnesc putin. De catva timp, ma simtesc,
nu stiu de ce, slabit si am in mine ca o pacla.
Oamenii sunt aplecati slabiciunii §i durerii,
parinte Natanail.
Asa este ; de aceia ma supun.
Schivnicul se opri 04 privi, clipind din ochi.
Asta nu se poate, nu ne supunem, ci ne
tugam. Caci si slabiciunea si lenea trupului sunt
tot ale Satanei. Infra aici, adaogi el apoi bland,
si to aseaza pe laita.
Natanail se apleca la prag si infra. intro Inca-
pere ingusta, in care, subt icoane. si candela,
abia aveau made se invarti dai,oameni. Pe o ma-
sup joasa, cu trei picioare, in scafiDe de lemn,

www.dacoromanica.ro
250 MIHAIL SADONtANO

cateva hribi fierti, putine pastai de fasole, §i ustu-

roiu pisat. S'o patrare de mamaliga, taiata cu aka.
Pofte§te, zise schivnicul. i murmurs in-
cet rugaciunea mesei, facan.d semnul crucii ; apoi
se lass intr'un genunchiu, linga masuta.. Gusts
§i diimneata, ca este de. unde, slava Damnului !
Cu obrazul inveselit, cats spre Natanail,
apoi deveni serios, ca in fata unei irideletniciri
grave. Slujindu-se cu mina, lua de cateva on din
pranzul pregatit, mestecand in tacere §i privind
pe ferestruica, pe cand oaspetele sau parea dus
pe gancluri. Il cerceta do cateva on ingrijorat §i
clatina din cap.
Se auzira afara pa5i gfabiti. Cineva se opri
langa prispa,
A5teapta putin, pand ce ispravesc Si ma
inchin... zise dinlauntru shimonahul.
Cine-i ? intreba Natanail, deschizand ochii.
Alt nacajit... it 15.'muri batrantil cu glasul
lui grabit, ramas limpede §i neingropt, alt
nacajit care vine intr'una de doua zile §i-mi cere
dezlegare §i canon, §i sfat. Vazand ca-i unul
Alungat de oameni 5i izgonit pentru fapte role,
it sfatniesc sa se duca sa se inchine legii §i sa se
die supus. 1~1 insa se teme.
Trebuie sa fie Pintilie... zise Natanail.
A§a-1 chiama. A foot si asara ; acuma nu
inteleg de ce se intoarce iar. Infra, omule, §i spune
ce-ai mai facut.
Pintilie intra anevoie pe u§a, cu parul zbarlit
§i ochii infrico§ati. Observand ca mai este cineva,

www.dacoromanica.ro
 DEMONUI, TINF:RETI I 25 I

daclu inapoi. Dar recuncscand pe monah, se li-

/Usti si patrunse in chilie cu fruntea plecata, cu
suvite curgandu-i in mustati pi nas. Era ne-
basbierit st cu obrazul afumat, cu straiele
stropite de glod sj imbacsite de tarana.
Ce este, bre ? De ce to -ai intors iar ? striga
la el shimonahul.
D'apoi ce cram sa fac, parinte schivnice ?
Ma gandeam ca tot aicea asi putea ga'si un ada-
post s'o pace, implinind once slujba si orice
pedeapsa, cum scrie in carjile cuviosiei tale.
Caci pe Onuta 1-au puscat.
Ce vorbe.sti, bre ? Poate ai visat.
Pe Onuta 1-au puscat, repeta cu glas gros
si zugrumat Pintilie. Noi ne-am adunat la locul
nostru, cautan,d in scorbura stiuta capul si pa-
nea. Dar nu le-am gasit. Vazatid primejdia, ne-am
sculat. Am dat sa suim in sus, printr'o raps. A-
tuncea jandarmii au prins sä traga dupa noi,
Tovarasul meu, parinte schivnice si parinte
Naftanail, numai atata a apucat a zice : Gata !
S'a lasat pc fruuzare, cu capul subt Juana drea.pta,
s'a in.ceput sa deie dintr'un picior, parca scurma...
Atuncea m'am ingrozit mai tare, c'am ramas sin-
gur, si m'am rarezit cu capu 'nainte catra deal,
si, catarandu-ma pe uncle nici capra nu poate raz-
bate, am scapat, s'am putut cobori in astalalta
parte. Ant stat ascuns st mi-au prapadit urma.
Dar stiu c'au sa ma descopere iar s'ati sa ma
puste si pe mine. Deaceia cad aici iarasi cu
rugaminte, sa ma primesti si sa ma aperi

www.dacoromanica.ro
252 MIHAIL SADOVHANU

In ochii lui tulburi, Natanail cunoscu deoddta

privirea lupului. $'avu iarasi in el o tresarire de
milg si mahnire.
De ce n'ascul0, Pintilie, i nu te supui oa-
menilor ? vorbi el incet.
Care oameni, parinte Naftanail ? sttiga fa:-
tacit banditul. Eu stiu atata ca ei m'alunga si ma
puscg.. Cum ma duc acolo, gata ! Ce sa fac eu a-
cuma ? unde O. ma duc eu acuma ? Trimete-le
dumneata un ravas, parinte Naftanail, sa ma
ierte. Dc -acts, dac'am ramas farg. Onuta, eu mg
lg.s de toate, numai sa ma ierte.
Hai, hai, du -te si fg cum iti spun eu... vorbi
shimonahul pi-i puse mina pe umar. Dacg-i
vedea cg nu poti, intoarce-te si roaga-te in ge-
nunchi la Maica Domnului ca sa -ti deie ea pu-
tere sa te supui. Am sa ma rog si eu s'am sa ce-
tesc, ca sa ti se moaie inima si sa nu ramai asa
de spgriet si de crancen, ca a Bail_
Ceteste-mi acuma, parinte mormai cu
spranceana incruntata Pintilie.
Natanail se incovoie si iesi iar in lumina poienii,
lasan.d pc hot subt mama si stibt cartea schivnicu-
lui. Treat incet prin asezarea aceia marun.ta din
preistorie, si se apropie de muntenii care-si fg.-
ceau canonul. Isi ispravisera si ei pranzarea, din
pita neagra si branzg in scoarta de brad. Baura
apa dintr'un cofg.el. Apoi, inchinan.du-se si fg-
cand cruce, se aplecarg, isi luara iar topoarele
si se adunarg la tulpina unui brad vechiu, ti-
nand sfat pentru moartea Iui.

www.dacoromanica.ro
 DEMONUL TINERETII 253

Era un brad batran din marginea poienii,

ciumpavit pana la varf. Se catarasera mai dede-
mult altii cu barda pe cuiele lui, sus, §i-i dobo-
risera cetina. In ajun, incepusera sä-1 curme
dela radacina. Acuma voiau sa.-1 isprb.'veasca, §i
in.cepura a bate in el cu topoarele dinspre par-
tea padurii. Sun.au adancuri pana departe,
§i bradul se infiora la fiecare bataie.
Parintele schivnic ie§i grabit pe prispa, de
deasupra omului sau ingen.uncb,iat, §i facu semn
cti cartea spre munteni. Zi se oprira.
Mai oameni buni, striga shimonahul, bl-
gati de sama cat taiati din topor §i cum pun.eti
pe urma. fierastra'ul, ca sä nu cada cumva bra-
dul peste o chilie.
Lase:, parinte scbivnice, ca §tim .noi acest
me§te§ug ! raspunse unul din munteni. Vezi de
alina pe ticalosul acela, ca se prapadeste !
Ridicara iarasi topoarele §i parintele intra in
chilioard. Tinan.d din nou sfat, pusera jos topoa-
rele, adusera ferastra'ul §i pregatira penele.
Trasera cu otelul zimtuit care fascia §i radea
mu§cand in lemn. Apoi acela§i glas striga :
Acuma ! trageti mai rapede. DA cu nadejdo
in pana cea mare !
Bradul se clatina in.cet-incet, apoi se cumpani
mai tare §i cazu cu vuiet inabu§it pe paman.tul
neregulat al poienii. Se zgudui §i se rupse in trei.
Muntenii se plecara asupra trunchiului §i-i nu-
marara anii. Era mai vechiu decat ei, decat pust-

www.dacoromanica.ro
254 MIHAIL SADOVEANV

nicul §i decat pe§tera. Cazuse omorit §i era bun

de parcane la bisericuta maicii Domnului.
Natanail se a5eza in soare, p e un colt de trunchiu
putred. Staruian in el mahnirea §i nelini-
§tLa, de-aceia se rasfrangeau in toate cite -1
inc o ijurau, oatneni §i lucruri. Nadajduia Ind.,
inchizand ochii, intr'o pace i'ntr'o bin.ecuvan-
tare. Viitorul poat2 nu i le mai 'Astra ; inapoi
nu se mai putea in.toarce; le simtea insa nede-
slu§it, din pamant *i din mirezmele padurii,
din moartea §i viata care se urmeaza §i se ames-
tech necontenit.

www.dacoromanica.ro
 TABLA CAPITOLELOR
Pag.
Dedicatie , . . . . 5
I. «Ca azi va fi ziva de mane,
Ca mani toti anii s'or urma...» 9
II. Aid, in aceste singuratati, traia un monah . . 15
III. Acum se arata niste cinstite fete de slujbasi . 27
IV. Indeletniciri obi$nuite ale ieromonahului $i du-
hovnicului nostru, Parintele Natanail '. . . 39
V. Pared le lui Pintilie despre oranduieli $i legi 53
VI. Vorbim ceva despre demoni. Mai ales, despre
cel at nelinistii $i cel at lacomiei . . . . 61
VII. Tabloul se intregeste cu cativa europeni, mosa-
firi vremelnici ai stantului laca$ . . 75
VIII. Alaturi de parintele Tihon este nevoie sa infati-
Om pe Nastasa Doftoru $i pe Averchie 1 . 87
IX. Biserica cea mare . . . . . . . . 99
X. Aici pare ca se arata slujba celor doua cinstite
fete Onuta $i Pintilie, insi nu e vorba
despre asta . . . . . . . . . 106
Xl. Parintelui Natanail i-a sosit sol din alta lume . 117
XII. Fara indoiala ca in muntele Rusu salaslueste
un balaur , . . . . . 127
XIII. Realitatile sent $i ele fantezii 137

0 cli pa...» ......

XIV. In toata neagra vesiticie,

XV. Pe Tanga alti demoni, trebue sa cunoa.stem $i

. 149

pe cel al tineretii . . . . . 161

XVI. a Ca floarea campului infloreste...» . . . 179
XVII. «Rasara-o vijelie din margini de pa'rnant...» . 187
XVIII. Cum a dus Dumnezeu pe inecat spre liman 195
XIX. In linistea padurii traia $'un biet lup . . 219
XX. «Unde nu-i durere nici intristare, nici sus-
pin...» . . ., . . . 235
XXI. Calatorie catre cel din urma ostrov 243

www.dacoromanica.ro
ULTIMELE NOUTATI LITERARE
APARUTE IN EDITURA

CARTEA ROMANEASCA"
Lei
Bolos Demostene. Zile le vietii (Poeme) . . . . 60
Erettescu-Voine§ti Al. I. Intunerie Qi laming . 30
Cazitnir lia. Din intunerie 75
Dumbrava Bucura. Ceasuri sfinte. Ed. II . . 90
Moldovanu-Lascarov Al. Domnnl Presedinte . 60
Rebreanu L. Ciuleandra (Roman) Ed. Il . . . . 96
Stanoiu Damian. CAlugAri si ispite 75
Teodoreanu I. La Medeleni, Vol. I, Hotarul nesta-
tornic Ed. III 100
Teodoreanu I. La Medeleni, Vol. II, Drumuri,
Editie II 150
Teodoreanu I. La Medeleni, Vol. III, Intre van-
turi Ed. I .......... . . . . 130
Urechia Dr. Cu on si ea ()let 60
Vlahufel Al. Din durerile lumii, Ed. V-a . . 40

www.dacoromanica.ro
 ALTE ROMANE
' de z _

MIHAIL SADOVEANU
EDITATE DE

CARTEA ROMANEASCA"

sSbitnii, Ed. VI . . . -: .... .

Lei
70
Floare Ofi lita, Ed. IV, Ex, de lux . 85
Apa ntor(ilor, Ed. 11 . . - (s. pr.)

Venea o Inward pe Sire, Ed. III . . 99 .

Insentnarile lui Neculai Manea, Ed. IL 40

If ,, Editie
fjo

de lux 90
Intreaga inf&tiqeare a naturci §i a sufle-
tului Moldovei este integral realizata
de o mAnit de maeetru (Rdsdritul).
Hanul Aneufei, Ed. I 75

Cartile indicate pe copert . sunt de van-

zare la toate librariile din tars. Se pot
expedia si dela eCartea Romaneasca»,B-dul
Academiei Nr. 3, Bucuresti, trimitandu-se
costul prin mandat postal.

-;
www.dacoromanica.ro
PRETIL 450100D