Fiziologia sistemului osos

Sistemul osos cuprinde : oase , organe dure şi rezistenţă datorită compoziţiei

chimice cât şi arhitecturii sistemului osos.
Osteogeneza este procesul de formare al osului. Pentru a ajunge la scheletul
cartilaginos al adultului se trece printr-un lung proces de dezvoltare ce începe încă
din a patra săptămână a vieţii embrionare şi se încheie în jurul vârstei de 25 de ani.
Ostegeneza endocondrală constă în înlocuirea ţesutului cartilaginos cu ţesut
osos. Este caracteristică oaselor membrelor , vertebrelor , oaselor de la baza
craniului.În dezvoltarea unui os se disting două faze. În prima fază se formează
ţesutul osos , prin înlocuirea ţesutului conjunctiv sau cartilaginos şi se constituie
osul primar.In a doua fază se produc fenomene de remaniere şi distrugere , adică
de modelare a ţesutului osos , care dau structura caracteristică osului definitiv ,
constituindu-se osul secundar.Oasele cresc atât în lungime cât şi în lăţime.
Creşterea în lungime este mai evidentă la oasele lungi , unde se realizează cu
ajutorul unor discuri cartilaginoase numite cartilaje de creştere.Ele se află la
limitele dintre diafază şi epifize şi se menţin până la vârsta de 20 - 24 de ani , când
se osifică complet şi deci creşterea încetează.Aceasta este un proces de osificare
endocondrală.
Creşterea în grosime se face la toate formele de oase , prin periost , care
produce în mod continuu osteoblaste , adăugând astfel os nou de la exteriorul spre
interiorul osului vechi. Datorită periostului se pot suda părţile rupte ale oaselor şi
pot face transplanturi de periost ( grefe osoase ).
Sistemul osos indeplineşte funcţii deosebit de importante pentru viaţa
organismului.Datorită rigidităţii lor , oasele dau corpului forma caracteristică îi
susţin greutatea , constituie locuri de inserţie pentru muşchi. De asemenea el
participă la formarea unor cavităţi de protecţie pentru adăpostirea unor organe
vitale ( encefalul – în cutia craniană , maduva spinării – în canalul vertebral , inima
, vasele mari , plămânii – în cutia toracică ). În cadrul aparatului locomotor , oasele
reprezintă organele pasive ale mişcării. Oasele asigură staţiunea bipedă a omului
prezentând anumite particularităţi : curburi ale coloanei vertebrale , etc.
Osteogeneza are loc sub influenţa sistemului nervos care coordonează
acţiunea anumitor factori : mecanici ,endocrini ( prin hormoni hipofizici , tiroidieni
, paratiroidieni , sexuali ) , vitamine (mai ales D şi A ) , enzime şi alţi factori
metabolici.