Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PEDAGOGIE PENTRU
ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR ŞI PREŞCOLAR
Limba română
Morfologia
Maria BIZDUNĂ
2005
© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Proiectul pentru Învăţământul Rural
ISBN 973-0-04239-X
Introducere
Introducere
3.2.5. Modul................................................................................................. 71
pronumelui;
pronumelor;
şi pronumelui.
Părţile de vorbire
1.3. Substantivul
Ex.:
- nume de fiinţe: om, câine, albină, copil, fluture, băiat;
- nume de lucruri: masă, stilou, pană, sticlă, televizor;
- însuşiri morale: demnitate, avariţie ;
- însuşiri fizice: oboseală, vigoare, frumuseţe, urâţenie;
- acţiuni: mers, apărare, fugă, muncă, defilare;
- fenomene ale naturii: vânt, ploaie, chiciură, fulger,
tunet;
- stări sufleteşti: veselie, tristeţe;
- relaţiile dintre oameni: prietenie, omenie, duşmănie.
Ele sunt:
- nume de persoane: Anca, Andrei, Mircea;
- nume ale personajelor din basme: Făt-Frumos,
Greuceanu;
- nume de animale: Azor, Grivei, Joiana;
- nume geografice şi teritorial-administrative: Dunărea,
România, Bucureşti, Europa, Munţii Carpaţi;
- denumiri ale întreprinderilor şi instituţiilor: Colegiul
Naţional „Elena Cuza”, Editura Dacia, Ministerul
Educaţiei şi Cercetării;
- denumiri ale evenimentelor: Unirea Principatelor;
- denumiri ale sărbătorilor: Anul Nou, 1 Decembrie;
- nume ale corpurilor cereşti: Marte, Venus, Neptun,
Saturn;
- titluri ale operelor literare şi ştiinţifice, ale ziarelor, ale
revistelor: Dacia Literară, Moromeţii.
Exemple:
• substantive masculine: un elev (sg.) - doi elevi (pl.);
• substantive feminine: o maşină (sg.) - două maşini
(pl.);
• substantive neutre: un tablou (sg.) - două tablouri (pl.).
Exemplu:
a) alternanţe vocalice: oa-o (comoară-comori);
b) alternanţe consonantice: d-z (stradă-străzi);
t-ţ (frate-fraţi);
c-č (bancă-bănci).
Dativul
Dativul este cazul complementului indirect şi are ca termen
regent:
• un verb (Solului nu i se taie capul.);
• o interjecţie (Bravo, învingătorilor!);
• un adjectiv (Condiţii favorabile dezvoltării).
a) declinarea I cuprinde:
Declinarea I
• substantivele terminate la nominativ singular
nearticulat în:
-ă (casă);
-ea accentuat (stea);
-a accentuat (basma);
• unele nume proprii terminate în -ea şi -a accentuat
(Oprea, Toma), la care se adaugă, datorită
desinenţei de plural (-le) substantivul zi (cu forma
secundară ziuă);
-i semivocalic (pui);
-consoană nepalatalizată (lup);
-consoană palatalizată (unchi).
• substantive neutre în:
-u vocalic (filtru);
-u vocalic accentuat (atú);
-u semivocalic (stilou);
-i vocalic (taxi);
-i semivocalic (rai);
-o (radio);
-consoană nepalatalizată (ac);
-consoană palatalizată (unghi).
c) declinarea a III-a cuprinde:
Declinarea
a III-a • substantive al căror nominativ singular nearticulat se
termină în -e (frate, carte, nume);
• numele primelor cinci zile ale săptămânii (luni, marţi,
miercuri, joi, vineri), terminate în -i semivocalic.
Declinarea B) declinarea nearticulată (declinarea substantivului care
substantivelor este lipsit de articolul hotărât enclitic, dar care poate să fie
nearticulate sau însoţit de articol nehotărât sau de orice alt determinant)
articulate cu C) declinarea articulată (declinarea substantivelor însoţite
articol nehotărât de articolul hotărât enclitic)
Substantive feminine
Singular Plural
N. (o) casă stea vreme (nişte) case stele vremuri
G (al unei) case stele vremi (al unor) case stele vremuri
D. (unei) case stele vremi (unor) case stele vremuri
Ac.(o) casă stea vreme (nişte) case stele vremuri
V. - stea - - stele
vremuri
Substantive masculine
Singular Plural
N. (un) actor perete leu (nişte) actori pereţi lei
G. (al unui) actor perete leu (al unor) actori pereţi lei
D. (unui) actor perete leu (unor) actori pereţi lei
Ac.(un) actor perete leu (nişte) actori pereţi lei
V. - - - - - -
Substantive neutre
Singular Plural
N. (un) teatru scaun plai (nişte) teatre scaune plaiuri
G. (al unui) teatru scaun plai (al unor) teatre scaune plaiuri
D. (unui) teatru scaun plai (unor) teatre scaune plaiuri
Singular Plural
Substantive masculine
Singular Plural
Substantive neutre
Singular Plural
Masculin Feminin
Exemple:
o aducere aminte (amintire);
o luare aminte (atenţie);
o bătaie de cap (problemă);
o bătaie de joc, luat în râs, luatul peste picior (batjocură);
o soare cu dinţi (frig);
o aruncătură de ochi (privire);
o părere de rău (regret), etc;
“Şi cum visa aşa îngrijind florile, … altoind nişte trandafiri, se împunse la un
deget din nebăgare de seamă, şi o lacrimă roşie de sânge căzu pe inima unei flori
albe. Un zâmbet de mulţumire îi lumină faţa pală…, rupse albul trandafir şi, ca într-o
cupă, îşi stoarse tot sângele din deget în el…”
(Dimitrie Anghel – “Jertfa”)
Model de analiză:
florile – substantiv simplu, comun, genul feminin, numărul plural, cazul
acuzativ, articulat cu articol hotărât enclitic “le”, funcţie sintactică de
complement direct.
Model de analiză:
A băga de seamă – băgare de seamă
(locuţiune verbală) (locuţiune substantivală)
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
6. Daţi exemple de substantive provenite din alte părţi de vorbire (cel puţin trei
exemple).
Exemplu: frumos - frumuseţe
(adjectiv) (substantiv)
1.4. Articolul
Forme:
singular plural
N.-Ac. -l, -le, -a -i, -le.
G.-D. -lui, -(e), i -lor.
singular plural
masculin şi neutru feminin masculin, feminin, neutru
N.-Ac. un o nişte
G.-D. unui unei unor
Test de autoevaluare 2
b) “In curgerea lină a văii, o poieniţă se deschide, dormind parcă într-o pulbere
de lumină, într-o neclintită singurătate.” (M. Sadoveanu)
a)
b)
Exemplu:
a) “Au rămas vii pentru sufletul meu întâmplările luminoase ____ copilăriei.”
(M. Sadoveanu)
b) Zidul de piatră ____ clădirii a fost consolidat.
c) Am vizitat Muzeul de Istorie ____ Bucureştiului.
d) Primele poezii ____ lui Eminescu au apărut în revista Familia.
e) Pe ____ ţării plaiuri zburdă miei albi.
f) “E cocostârcul tainic, în lume călător,
____ primăverii dulce, iubit prevestitor.” (V. Alecsandri)
4. Scrieţi înaintea următoarelor cuvinte, articolele cel, cea, cei sau grupurile de
cuvinte ce-l, ce-a, ce-i:
___ înţelept; ___ viteaz; ___ mai important; ___ dintâi; ___ doi; ___ de-a doua; ___
unsprezece; după ___ explicat ; după ___ speli; pentru ___ chemi;
pentru ___ chemat-o.
1.5. Pronumele
Definiţie Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui
substantiv, de la care preia genul, numărul şi cazul.
În exemplul Maria discută cu prietenii; ea îi întreabă ceva,
pronumele ea şi îi substituie substantivele Maria şi, respectiv,
prietenii având acelaşi gen, număr şi caz.
Persoana a III-a
Persoana I Persoana a II-a
Masculin şi neutru Feminin
accentuat neaccentuat accentuat neaccentuat accentuat neaccentuat accentuat neaccentuat
N. eu tu el ea
G. - - (al ,a ,ai, (al ,a ,ai,
ale) lui ale) ei
D. mie îmi ,mi , - ţie îţi, ţi, ţi-, - lui îi, i, -i, i-, ei îi, i, -i, i-,
mi, -mi- ţi, -ţi- -i- -i-
,mă, -mă
Ac. (pe) mă-, -mă-, (pe) tine te, te-, -te, (pe) el îl, l, -l, -l- (pe) ea o, o- , -o,
mine m-, -m- -te- -o-
V. - tu! - -
Proiectul pentru Învăţământul Rural 27
Substantivul. Articolul. Pronumele
Plural
Persoana a III-a
Persoana I Persoana a II-a
Masculin şi neutru Feminin
accentuat neaccentuat accentuat neaccentuat accentuat neaccentuat accentuat neaccentuat
N. noi voi ei ele
G. - - (al ,a , (al , a
ai, ale) ,ai, ale)
lor lor
D. nouă ne, -ne, - vouă vă, -vă, lor le, le-, -le, lor le, le-, -le,
ne-, -ne-, vă-, v-, - -le-, li, li-, - -le-, li, li-, -
ni, -ni, ni-, v-, vi, vi-, - li- li-
-ni- vi
Ac. (pe) noi ne, -ne, (pe) voi vă, -vă, (pe) ei îi, i-, -i, -i- (pe) ele le,le-,-le, -
ne-, -ne- vă-, -vă-, le-
v-, -v-
V. - voi! - -
Persoana a III-a
Singular Plural
(masculin şi feminin) (masculin şi feminin)
Funcţii sintactice
Funcţii sintactice:
• atribute pronominale prepoziţionale: Lauda de sine...
• complemente indirecte: El îşi aduce sieşi mii de laude.
• complemente circumstanţiale de mod: Se înţelege de la
sine.
• complemente circumstanţiale de loc: Îl trage spre sine.
Funcţii sintactice
Singular Plural
M. F. M. F.
sg M. F. M. F.
Test de autoevaluare 3
a) “Eu n-am uitat… nici pe iscusitul moş Vlad, în căruţa căruia ai adormit tu
adesea, pe când el, cu ochii de vulpe, zărea creştetul delicat al dropiei…”
(Al Odobescu)
d) “- Vezi bine, toate astea-s procopseala pe care mi-ai cerut-o. Ţi-am făcut pe
plac.” (Gala Galaction)
„Sunt apoi brazi ..................... le-au căzut toate crăcile şi zac la pământ. Sunt în
sfârşit unii .....................ţin strâns încleştaţi între fălci, smulsă din munte, întreaga stâncă
..................... creşteau”.
(Geo Bogza).
7. Locuţiunile : Sfinţia ta, Înalt Prea Sfinţia Voastră, Alteţa Voastră, Excelenţa Voastră
sunt:
a) locuţiuni substantivale;
b) locuţiuni verbale;
c) locuţiuni pronominale;
Criterii de evaluare:
1. Analizarea substantivelor urmând algoritmul analizei morfosintactice: 2p;
2. Alcătuirea enunţurilor pentru fiecare substantiv dat: 0.33 X 3 = 1p;
3. Exemplificarea corectă a substantivelor : 0.10 X 10 = 1p;
4. Declinarea substantivului băiat , trecerea prin cele cinci cazuri: 0.10 X 5 = 0.50p;
5. Pentru fiecare enunţ corect şi stabilirea genului şi numărului: 0.25 X 4 = 1p;
6. Identificarea articolele demonstrative (adjectivale) şi analizarea corectă:
0.40 X 5 = 2p;
7. Stabilirea corectă a funcţiei sintactice: 0.10 X 5 = 0.5p;
8. Sesizarea diferenţelor morfologice dintre perechile de cuvinte: 0.10 X 6 = 0.6p;
9. Folosirea corectă a adjectivelor nehotărâte în acord cu substantivul pe care îl
determină: 0.20 X 2 = 0.4p.
6. cald - căldură;
înalt - înălţime;
curat - curăţenie;
isteţ - isteţime;
1. Articole hotărâte: umbra (gen feminin, număr singular, caz Ac.); curgerea (gen
feminin, număr singular, caz Ac.); văii (gen feminin, număr singular, caz G.);
Articole nehotărâte: unui fir (gen neutru, număr singular, caz G.); o floare (gen
feminin, număr singular, caz N.); o poieniţă (gen feminin, număr singular, caz N.); o
pulbere (gen feminin, număr singular, caz Ac.); o singurătate (gen feminin, număr singular,
caz Ac.).
4. cel înţelept; cel viteaz; cel / ce-i mai important; cel dintâi; cei doi; cea de-a doua;
cei unsprezece; după ce-a explicat; după ce-l / ce-i speli; pentru ce-l / ce-i chemi; pentru
ce-a chemat-o.
1.
a) eu – pronume personal, persoana I, numărul singular, caz N, funcţie sintactică de
subiect;
căruia - pronume relativ, persoana a III-a, numărul singular, caz G, funcţie sintactică
de atribut pronominal;
tu - pronume personal, persoana a II-a, numărul singular, caz N, funcţie sintactică
de subiect;
el - pronume personal, persoana a III-a, numărul singular, caz N, funcţie sintactică
de subiect;
3. Exemple:
Care elev va fi premiat anul acesta la baschet? – adj. pron. interogativ;
Fiecare elev va primi o diplomă. – adj. pron. nehotărât.
5. singular plural
N, Ac. acesta aceştia
G, D acestuia acestora
6.
cărţii aceleia aceloraşi cărţi
stejarilor acelora aceloraşi stejari
şcolii aceleia aceloraşi şcoli
stelei aceleia aceloraşi stele
7. c)
8. Formele corecte: însumi; însămi; înşine, înşişi.
Proiectul pentru Învăţământul Rural 45
Substantivul. Articolul. Pronumele
Bibliografie
ADJECTIVUL. NUMERALUL
2.2. Adjectivul
Definiţie
Adjectivul este partea de vorbire care se declină şi exprimă o
calitate a unui obiect, acordându-se (în gen, număr şi caz) cu
substantivul care denumeşte acel obiect.
genul masculin
singular plural
N.-Ac. codrul frumos codrii frumoşi
G.-D.(a, al, ai, ale)codrului frumos (a, al, ai, ale)codrilor frumoşi
V. codrule frumos! codrilor frumoşi!
genul feminin
singular plural
N.-Ac. pădurea frumoasă păduri frumoase
G.-D.(a, al, ai, ale) pădurii frumoase (a, al, ai, ale) pădurilor frumoase
V. - pădurilor frumoase!
genul masculin
singular plural
N.-Ac. frumosul codru frumoşii codri
G.-D. frumosului codru frumoşilor codri
V. frumosule codru! frumoşilor codri!
genul feminin
singular plural
N.-Ac. frumoasa pădure frumoasele păduri
G.-D. frumoasei păduri frumoaselor păduri
V. - frumoaselor păduri!
c) gradul superlativ arată gradul cel mai înalt sau cel mai
Gradul scăzut al însuşirii obiectelor.
superlativ Este de două feluri:
• relativ - exprimă gradul minim sau maxim al unei
însuşiri în comparaţie cu altă însuşire sau cu un alt
moment. De aceea este, la rândul său, de două
feluri:
- de superioritate (cel mai iubit dintre pământeni)
- de inferioritate (cel mai puţin iubit dintre
pământeni). Fiecare dintre cele două construcţii
superlative se formează de la comparativul de
superioritate şi, respectiv, de inferioritate, prin
adăugarea lui cel (cea, cei, cele), marcă a
superlativului. Al doilea termen al comparaţiei
superlative este introdus prin prepoziţiile dintre, din,
de (dintre pământeni, din clasă, de acolo);
• absolut - exprimă intensitatea maximă sau minimă a
unei însuşiri, fără a o raporta, prin comparaţie la altă
însuşire (Este foarte talentat la desen).
Se formează de la gradul pozitiv al adjectivului,
precedat de adverbul foarte (foarte talentat) şi,
respectiv, foarte puţin (foarte puţin talentat). În limbajul
popular, pe lângă foarte se mai foloseşte şi adverbul
tare (tare frumos).
În limba veche, pentru exprimarea intensităţii
maxime se foloseau şi adverbele mult şi prea (mult
bogat; o prea frumoasă fată);
1. Analizaţi adjectivele din textul următor, precizând genul, numărul, cazul, funcţia
sintactică şi valoarea stilistică:
“Jur-împrejur stăruia liniştea adâncă a pădurii… Nisipurile păreau şi ele acoperite
cu un abur verde, reflectând zidurile înalte ale pădurii.”
(Traian Coşovei)
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
6. Formulaţi enunţuri în care să aveţi adjective provenite din alte părţi de vorbire
(pronume, numeral, verb la participiu, gerunziu acordat).
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
7. Alăturaţi unor substantive de genuri diferite, adjectivele – perfect, cumsecade,
tenace, gri, bleumarin. Explicaţi ce aţi constatat.
2.3. Numeralul
Definiţie
Numeralul este partea de vorbire flexibilă, cu înţeles lexical
deplin, care exprimă un număr abstract (2 + 3 = 5) sau concret (cinci
elevi) şi ordinea numerică a obiectelor (al doilea, a doua...).
2.3.1.Clasificarea numeralelor
Clasificarea
numeralelor Numeralele sunt de două feluri:
ca substantiv ca adjectiv
masculin şi neutru feminin masculin şi neutru feminin
Singular Plural
N.Ac. o sută, suta; nişte sute, sutele
un milion, milionul nişte milioane, milioanele
G.D. unei sute, sutei unor, sute, sutelor
unui milion, milionului unor milioane, milioanelor
Singular Plural
masculin şi neutru feminin masculin feminin şi neutru
N.Ac. întâiul întâia întâi întâile
G.D. întâiului întâii întâilor
58 Proiectul pentru Învăţământul Rural
Adjectivul.Numeralul.
1. Analizaţi numeralele din textele de mai jos indicând felul, genul, cazul şi funcţia
sintactică.
b) “Jder, cu patru steaguri de câte cinci sute de răzeşi se afla în latura Cetăţii
Crăciuna, sub munte.” (Mihail Sadoveanu)
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
Atenţie!
¾ Numeralele (până la nouăsprezece, inclusiv) folosite singure au valoare
substantivală (Doi / Al doilea au / a luat premiul întâi.);
¾ Numeralele (până la nouăsprezece, inclusiv) care însoţesc un substantiv au
valoare adjectivală (Doi elevi au luat premiul întâi.);
¾ Numeralele care indică de câte ori se repetă o acţiune au valoare
adverbială (A citit de două ori lecţia. Câştigă îndoit.).
1. Analizaţi adjectivele din textul următor, precizând genul, numărul, cazul, funcţia
sintactică şi valoarea stilistică: 2p
4. Analizaţi numeralele din textele de mai jos indicând felul, genul, cazul şi funcţia
sintactică. 1.50p
Criterii de evaluare
1. Cunoaşterea analizei sintactice şi morfologice a adjectivelor: 2p;
2. Identificarea adjectivelor: 0.20 X 5 = 1p;
3. Cunoaşterea şi conştientizarea importanţei valorilor stilistice ale adjectivelor şi utilizarea
acestora pentru o redactare cât mai expresivă a compunerii: 2p;
4. Identificarea numeralelor în text şi analiza lor morfologică şi sintactică:
0.50 X 3 = 1.5p;
5. Schimbarea valorii sintactice a numeralelor: 0.50 X 3 = 1.5p;
6. Identificarea adjectivelor fără grad de comparaţie: 0.20 X 5 = 1p.
Bibliografie
VERBUL
3.2. Verbul
3.2.5. Modul
Participiul
Modul participiu
Supinul
Modul supin
3.2.6. Timpul
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
7. Subliniaţi verbele cu valoare stilistică din următorul text şi descrieţi efectul creat:
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
a)........................................................................................................................
b)........................................................................................................................
c).........................................................................................................................
d)........................................................................................................................
e)........................................................................................................................
f).........................................................................................................................
9. Verbele a rămâne, a ajunge, a fi, a părea sunt (încercuiţi varianta corectă):
a) numai predicative;
b) numai copulative;
c) predicative sau copulative.
a) „Mie mi-e drag românul şi ştiu a preţui bunătăţile cu care l-a înzestrat natura. Mi-
e drag să-l ascult şi să-l privesc, căci e simplu şi frumos la înfăţişarea lui”.
(V. Alecsandri)
b) „Este Jiul, puternicul Jiu, care se zbate şi strigă, sugrumat între două stânci
uriaşe ce vor să-i ţie calea......”
Criterii de evaluare
1. Analiza sintactică şi morfologică a verbelor, prin însuşirea categoriilor
gramaticale specifice acestuia: diateza, mod, timp: 0.20 X10 = 2p;
2. Deprinderea conjugării verbelor la modurile personale: 0.50 X 3 = 1.5p;
3. Identificarea modurilor nepersonale ale verbului şi rolul sintactic pe care îl au
acestea în enunţuri: 0.25 X 4 = 1p;
4. Observarea şi identificarea rolului stilistic al verbelor, în exprimarea literară
artistică: 1p X 2 = 2p;
5. Rolul locuţiunilor verbale în enunţuri: 0.20 X 5 = 1p;
6. Recunoaşterea şi analiza verbelor: 0.50 X 3 = 1.5p.
3. Nu fi! Nu fiţi!
Nu citi! Nu citiţi!
Nu scrie! Nu scrieţi!
Nu pleca! Nu plecaţi!
Bibliografie
4.2. Adverbul
Determină:
• verbe (funcţia gramaticală fundamentală): cele de mod, loc,
timp, cauză şi scop;
• adjective sau locuţiuni adjectivale: adverbe de cantitate;
• adverbe sau locuţiuni adverbiale: destul de bine, aproape pe de
rost;
• substantive care denumesc acţiuni, stări, însuşiri: plecarea,
muncitul, mersul;
• alte părţi de vorbire autohtone cu care intră în relaţie directă
sau prin intermediul unei prepoziţii: copilul visător de altădată
(devine atribut adverbial);
• unele pronume: chiar mie, aceea de acolo, aproape nimic.
Locuţiunile şi adverbele care nu se deosebesc formal de
adjectiv sunt considerate adjective când apar ca determinante ale
substantivului: aşa, asemenea, bine, gata.
• mai, foarte, servesc ca instrumente gramaticale de formare a
gradelor comparativ şi superlativ;
• în legătură cu substantivele care exprimă noţiuni asemănătoare
celor exprimate de adjective: artist, poet, bărbat, sau cu cele
care denumesc senzaţii fizice ori stări sufleteşti (foame, sete,
lene, dor);
• destul, cam, instrumente de gradaţie nehotărâtă a adjectivelor
şi adverbelor (modifică prin restrângere, diminuare, valoarea de
bază a adjectivelor sau adverbelor, apropiindu-se de
instrumentele de formare a comparativului şi a superlativului;
• prea, foarte, folosite singure, în anumite situaţii (adverbe de
cantitate)
......................................................................................................................
......................................................................................................................
......................................................................................................................
......................................................................................................................
......................................................................................................................
......................................................................................................................
4.3. Prepoziţia
1. Semnificaţii lexicale
4.4. Conjuncţia
Au valoare de conjuncţie:
• pronumele relative: care, cine, ce (Nu ştiu¹/ ce gândeşti.²/);
• adverbele relative: unde, când, cum, precum, cât, încotro;
• alte adverbe: aşadar, doar.
4.5. Interjecţia
4.5.1. Clasificare
b) „La moara cea neagră din ponor, aşezată după modă străină, pe căpătâie
şi zimţi de fier, mă aştepta domnul Iohan pentru vânătoarea de noapte.”
(Mihail Sadoveanu)
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
a) „Nu numai din oraşele noastre, ci şi dincolo de hotar, de prin văgăunile ungureşti
şi secuieşti, s-a pornit negustorimea cea de aur iubitoare şi îndrăzneaţă”.
(Gala Galaction)
b) „El nu văzuse lupi, dar noaptea trecută auzise în partea asta de sat un urlet
aspru, răguşit, sălbatic.” (Ion Agârbiceanu)
4. Alcătuiţi enunţuri în care cea de-a doua propoziţie să fie introdusă prin
următoarele locuţiuni conjuncţionale: în vreme ce, ori de câte ori, o dată ce, aşa că, îndată
ce , în caz că.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
b) „Şi adese ori....se auzea câte un: jart, trosc, pleosc, aoleu, ha! tătarule!”
(B. Şt. Delavrancea)
d) „Uneori făcea – fi, fi, fi, tiha! chiau! clings!... iar când izbucnea într-o cascadă de
triluri, zău dacă nu-ţi venea s-o aplauzi ca pe o primadonă.”
(I. Al. Brătescu-Voineşti)
a) „Mihai se uită pe bolta senină. O adevărată ploaie de stele venea din cer. Calea
robilor sclipea ca o pârghie de zăpadă.” (Duiliu Zamfirescu)
a) „Hai, ma! hai, mă! dii! strigă tatăl înfuriat...” (Marin Preda)
Proiectul pentru Învăţământul Rural 99
Părţile de vorbire neflexibile
Criterii de evaluare
1. Identificarea adverbelor şi a locuţiunilor adverbiale şi analiza lor sintactico-
morfologică: 1p;
2. Crearea de enunţuri cu adverbe de timp, de mod, de loc: 0.33 X 3 = 1p;
3. Cunoaşterea gradelor de comparaţie: 0.50 X 2 = 1p;
4. Identificarea adverbelor şi a locuţiunilor adverbiale: 0.20 X 5 = 1p;
5. Recunoaşterea prepoziţiilor: 1p;
6. Construirea de enunţuri cu prepoziţii şi locuţiuni prep.: 0.20 X 5 = 1p;
7. Recunoaşterea conjuncţiilor în enunţuri şi conştientizarea rolului lor în stabilirea
de relaţii între părţile de vorbire: 1p;
8. Folosirea locuţiunilor conjuncţionale: 0.33 X 3 = 1p;
9. Recunoaşterea şi stabilirea rolului interjecţiilor în scrierea literară artistică:
1p.
Bibliografie
Bibliografie selectivă