Sunteți pe pagina 1din 11

Artrita reumatoida

Generalitati
Sus

Vezi galerie foto


Artrita reumatoida este o boala relativ frecventa ce afecteaza articulatiile. In aceasta afectiune se inflameaza membrana sinoviala ce delimiteaza articulatiile (in
articulatii exista niste formatiuni de tesut moale cu rol in stabilitatea si mobilitatea articulara).

In timp, consecutiv aceastei inflamatii (sinovita) se produce distrugerea articulatiei, producand disfunctie articulara (articulatia nu mai functioneaza normal). Boala
afecteaza de obicei femeile cu varsta cuprinsa intre 40-60 de ani.

Exista multe forme de artrita. Artrita reumatoida se caracterizeaza prin afectarea sinovialei (partilor moi) ale articulatiei. Exista si o forma de artrita ce afecteaza
copii (artrita reumatoida juvenila). O alta forma de artrita, numita osteoartrita, se caracterizeaza printr-o alta simptomatologie si necesita un alt tratament.
Cuprins articol

1. Generalitati
2. Cauze
3. Factori de risc
4. Simptome
5. Mecanism fiziopatologic
6. Consult de specialitate
7. Medici specialisti recomandati
8. Expectativa vigilenta
9. Investigatii
10. Tratament
11. Profilaxie
12. Articole similare

Cauze
Sus

Cauza bolii nu este cunoscuta in totalitate. La unii poate fi implicata o anomalie genetica (mostenita de la parinti) care creste probabilitatea de a dezvolta afectiunea. Aceasta mostenire genetica face posibil ca
sistemul imunitar al bolnavului sa atace tesutul din articulatiile corpului. Mai exista o ipoteza conform careia sunt implicate bacterii, virusi sau alte substante straine in aceasta activare patologica a sistemului imunitar.
Acest mecanism imun declanseaza producerea unei inflamatii cronice a sinovialei, o distrugere a cartilajului articular si o slabire a ligamentelor si tendoanelor ce sustin articulatia. Inflamatia cronica mai determina si
dezvoltarea si ingrosarea anormala a sinovialei, ceea ce poarta denumirea de panus. Acest proces are drept consecinte distrugerea cartilajului, a osului subcondral (situat sub cartilaj), a ligamentelor si tendoanelor, iar
rezultatul final este constituit de deformarea articulara.

Factori de risc
Sus

Singurul factor de risc cunoscut in artrita reumatoida este cel mostenit, probabil, genetic. Un factor genetic poate afecta functia sistemului imun, provocand imflamatii si eventual, distrugerea sinovialei articulare.
Mai exista si alti factori banuiti a avea o influenta in dezvoltarea bolii:
- sexul feminin (femeile sunt afectate de 2 ori mai frecvent ca barbatii)
- varsta cuprinsa intre 40 si 60 de ani (debutul bolii poate fi la orice varsta, dar cel mai frecvent apare in intervalul descris mai sus).

Simptome
Sus

Un simptom precoce este cel de durere articulara, dar nu este caracteristic acestei afectiuni, caci el poate apare in multe alte afectiuni. In artrita reumatoida simptomele se dezvolta, in mod frecvent, pe o perioada de
cateva saptamani sau luni. Oboseala si anchiloza sunt de asemenea simptome ce apar precoce in artrita reumatoida. Frecvent pacientul scade in greutate si are stari de subfebrilitate (temperaturi cuprinse intre 37 si
37,9 grade celsius).
Simptomatologia articulara din artrita reumatoida consta in:
- articulatii dureroase, umflate, sensibile, intepenite; se remarca o afectare simetrica a articulatiilor (adica ambele articulatii din partea dreapta si cea stanga a corpului), mai ales la nivelul mainilor, incheieturilor mainii,
coatelor, a picioarelor (laba piciorului), genunchilor si a gatului
- redoare articulara matinala (nu poate misca articulatia); redoarea poate sa apara dupa perioade mai indelungate de somn sau imobilitate si dureaza cel putin 60 de minute, uneori chiar cateva ore
- noduli; pot sa fie de diferite dimensiuni, cat o boaba de mazare sau mai mari, uneori cat o minge de tenis; acesti noduli apar la aproape 1/3 din bolnavi; acesti noduli apar in regiunile periarticulare, supuse presiunii
(ex: coate, genunchi, coloana vertebrala, picioare, etc.).

Artrita reumatoida poate afecta mainile, picioarele, gleznele, coloana vertebrala sau gatul. De obicei afecteaza simetric articulatiile corpului si mai mult de trei seturi de articulatii deodata.
Aditional simptomatologiei articulare descrise mai sus, boala mai poate avea si efecte sistemice (in restul corpului), precum:
- oboseala
- lipsa poftei de mancare
- scaderea in greutate
- subfebrilitati
- parestezii la nivelul mainilor (amorteala si furnicaturi)
Simptomatologia intalnita in artrita reumatoida nu este specifica bolii, ea regasindu-se si in alte afectiuni.

Mecanism fiziopatologic
Sus

Este dificil de prevazut care va fi evolutia bolii la fiecare pacient in parte, deoarece ea poate progresa incet sau repede. In cazul in care boala progreseaza, se pierde mobilitatea articulara la miscari simple, precum
capacitatea de prindere cu mainilor sau de a urca scarile, din acest motiv artrita reumatoida constituie o cauza importanta de handicap motor permanent. Tratamentul instituit precoce poate controla evolutia bolii.
In rare cazuri se poate produce o remisiune spontana completa (boala se vindeca singura) sau poate remite partial spontan (dispar unele din simptome).
Artrita reumatoida, de obicei, progreseaza treptat. La 65% din pacienti boala debuteaza lent, in saptamani sau luni. Intre 8 si 15% din bolnavi au un debut mai rapid al bolii (in cateva zile).
Cu toate ca o minoritate a pacientilor va atinge o remisiune completa in urma tratamentului, majoritatea vor avea parte doar de o imbunatatire a simptomatologiei.

Evolutia nefavorabila a bolii poate fi prezisa in urma existentei urmatorilor factori:


- depistarea in sange a factorului reumatoid (un anticorp implicat in declansarea si persistenta bolii)
- boala nu raspunde la tratament
- nodulii articulari se dezvolta repede
- radiografia articulara releva distructie articulara precoce fata de debutul bolii.
In majoritatea cazurilor, prezenta bolii nu impiedica o femeie sa devina insarcinata si sa dea nastere unui copil sanatos. Prezenta sarcinii imbunatateste, de obicei, simptomatologia bolii, mai ales de la sfarsitul primului
trimestru de sarcina (dupa luna a 4-a). Peste 75% din suferintele de artrita reumatoida prezinta o remisiune a bolii in timpul sarcinii; dar totusi 80% dintre ele vor suferi o inrautatire a bolii in decurs de cateva saptamani
dupa nasterea copilului.
Afectarea altor organe se petrece mai tarziu in evolutia bolii. Intr-un numar restrans de cazuri de o severitate deosebita, artrita reumatoida poate afecta inima, plamanii, pielea, vasele de sange, nervii si ochii. Este
normal ca o parte a bolnavilor de artrita reumatoida sa sufere si de un anumit grad de depresie ce poate fi provocata de durerile si handicapul creat de suferinta.
Un studiu a relevat faptul ca o patrime din pacienti se afla in incapacitatea de a mai munci la 6-7 saptamani de la stabilirea diagnosticului si jumatate dintre bolnavi se afla in aceasta situatie la 20 de saptamani. Alti
factori, precum pensionarea pe caz de boala, tipul muncii prestate anterior si starea biologica generala (alte boli concomitente) pot contribui la aceasta situatie.
Alte studii au relevat faptul ca la 60% din pacienti se detecteaza distructii articulare in decurs de 2 ani de la debutul bolii. Deoarece in lipsa diagnosticului si tratamentului precoce se produc distructii articulare
ireversibile, apar durerile cronice si handicapul permanent, in ziua de azi se recomanda ca un bolnav cu artrita reumatoida sa fie consultat de un reumatolog (specialist in boli articulare) in timp de 3 luni de la aparitia
simptomatologiei. Tratamentul precoce se realizeaza cu asa numitele "medicamente antireumatice modificatoare ale bolii" cat mai curand posibil fata de momentul cand apare simptomatologia si se diagnosticheaza
artrita reumatoida.

Distrugerea articulara
Durerea, anchiloza (lipsa de mobilitate) si simptomatologia sistemica ce se intalneste in artrita reumatoida poate afecta negativ stilul de viata al pacientului si capacitatea acestuia de a munci. In timp, afectiunea poate
provoca grave distructii articulare, ceea ce poate duce la deformari articulare si la tulburari functionale ale acestora. Anumite probleme articulare pot debuta mai tarziu in evolutia bolii.
Mainile si incheieturile mainilor sunt cel mai frecvent afectate de deformarile din artrita reumatoida.
- "gatul de lebada" si deformarile "in butoniera": tesutul periarticular (din jurul articulatiei) de la nivelul degetelor este modificat si cauzeaza incurbari anormale si anchiloze
- marirea de volum a articulatiilor poate impinge tendoanele si ligamentele implicate in stabilitatea articulara, ceea ce cauzeaza degetelor de la maini sa se incline spre degetul mic (deviere ulnara)
- se poate produce ruptura tendoanelor, ceea ce face imposibila flexia sau extensia degetelor (depinde ce tendon este afectat); in artrita reumatoida este foarte frecventa slabirea tendoanelor datorata inflamatiei
articulare (artritei)
- inflamatia incheieturii mainii poate limita capacitatea articulatiei de a extinde si flecta mana.
Picioarele sunt, de asemenea, o localizare frecventa unde boala actioneaza si produce deformari articulare, afectand la acest nivel mai mult de o treime din pacienti.
- degetele picioarelor in "ciocan": cauzata de flexia anormala a degetelor datorata modificarilor produse in tesutul periarticular
- haluce valg (halucele este degetul mare de la picior; valg inseamna ca este indoit spre celalalte degete), acest fenomen produce o excrescenta osoasa la nivelul radacinii degetului mare
- subluxatia metatarsofalangiana (metatarsul este format de niste oase ce fac legatura dintre degete si restul oaselor piciorului): slabirea acestor articulatii provoaca sprijinirea anormala a oaselor direct pe pamant
- piciorul plat: inflamatia articulatiilor dintre oasele de la centrul talpii produce aspectul de picior plat
- glezna valga: slabirea articulatiei de la nivelul gleznei provoaca deformarea piciorului spre inafara
Artrita genunchiului, necontrolata medicamentos, poate provoca eroziuni ale cartilajului si distrugere articulara, iar in cele din urma va fi necesara protezarea acestei articulatii.
Radiografia coloanei vertebrale releva distrugeri la acest nivel la aproximativ 15% din pacienti. In cazuri rare se pot produce parestezii sau leziuni mai grave (este afectata maduva spinarii).

Consult de specialitate
Sus

Se recomanda consult medical de specilalitate de urgenta in urmatoarele situatii:


- durere brusca, neasteptata, insotita de umflarea oricarei articulatii
- dureri articulare insotire de febra si eruptie cutanata
- dureri articulare severe ce provoaca impotenta functionala (articulatia nu mai poate fi miscata).
Se recomanda consult de specialitate in urmatoarele zile daca:
- dureri usoare/moderate ce nu cedeaza si nu se amelioreaza in decurs de 6 saptamani
- aparitia efectelor secundare consecutive administrarii de doze mari de Aspirina sau a altor medicamente utilizate pentru tratamentul artritei reumatoide.

Medici specialisti recomandati


Sus

Artrita reumatoida la debut poate fi diagnosticata de:


- medic de familie
- internist
- reumatolog
- chirurg ortoped.
Tratamentul poate fi indicat de:
- medicul de familie sau internistul in colaborare cu reumatologul
- reumatolog (specializat in boli articulare inflamatorii)
- ortoped, in cazul in care se opteaza pentru un tratament chirurgical
Tratamentul de intretinere si recuperare poate fi realizat de:
- fizioterapeut (prin crearea unui program de exercitii fizice favorabile pacientului)
- ergoterapeut (terapie ocupationala)
- psihoterapie (pentru managementul problemelor de ordin emotional).

Expectativa vigilenta
Sus

Pentru dureri articulare usoare/moderate este indicat tratamentul ambulator, dar daca in decurs de 6 saptamani nu se semnaleaza nici o inbunatatire sau daca sunt prezente alte simptome ale bolii, se recomanda
consult de specialitate.
Tratamentul precoce al bolii poate incetini evolutia acesteia si poate preveni aparitia distructiilor articulare. De aceea, in cazul indivizilor ce au simptomatologie caracteristica artritei reumatoide se recomanda un
consult medical pentru a se stabili diagnosticul. Diagnosticul si tratamentul precoce permite o ameliorare a durerii, inflamatiei si a distructiei articulare si in acest fel, se reduce riscul instalarii unui handicap motor
permanent.

Investigatii
Sus

Se pot realiza diferite analize care sa cerceteze posibilele efecte secundare ale tratamentului:
- se testeaza functia renala
- analiza enzimelor hepatice si musculare
- se testeaza densitatea osoasa pentru detectarea precoce a osteoporozei
- examinare oftalmologica.
Deoarece artrita reumatoida are drept consecinte distrugeri articulare importante si dezvoltarea unui anumit grad de handicap, se recomanda evaluarea regulata de catre un specialist pentru a se stabili eficacitatea
tratamentului si eventualele ajustari ale acestuia.

Tratament
Sus

Tratament - Generalitati
Modalitatile cele mai des utilizate in tratamentul artritei reumatoide sunt cele realizate prin combinarea unui plan terapeutic medicamentos cu exercitiile fizice in artrita reumatoida. Este necesara modificarea stilului de
viata. Cu toate ca tratamentul poate ajuta in ameliorarea simptomatologiei, totusi nu exista un efect de vindecare al bolii. Tratamentul artritei reumatoide este in general toata viata, dar variaza dupa urmatoarele
criterii:
- stadiul (boala activa sau in remisiune)
- severitatea bolii
- modalitatile de tratament utilizate anterior
- evaluarea riscurilor si beneficiilor anumitor modalitati de tratament
- preferinta pacientului in ceea ce priveste costurile, efectele secundare si programul zilnic a unui anumit tip de terapie.
Scopul tratamentului este de a oferi o viata aproximativ normala pacientului, de a reduce durerile articulare, inflamatiile si distructiile acestora si de a preveni instalarea handicapului permanent.

Tratament initial
Initierea tratamentului trebuie realizata cu informarea pacientului asupra bolii in ceea ce priveste perspectiva distrugerilor articulare si a instalarii handicapului permanent, riscurile si beneficiile viitoarelor tratamentelor.
Planul de tratament de lunga durata trebuie realizat intr-o colaborare stransa intre echipa de medici si pacient.
Scopul tratamentului initial este reprezentat de urmatoarele:
- ameliorarea durerilor articulare
- reducerea proceselor inflamatorii articulare (artritelor)
- imbunatatirea functiei acestora
- prevenirea/incetinirea instalarii distructiilor si deformarilor articulare
- prevenirea instalarii handicapului permanent
- imbunatatirea calitatii vietii
Medicatia reprezentata de "medicamentele antireumatice schimbatoare ale bolii" (DMARDs) ce poate incetini si, uneori, chiar preveni distrugerile articulare se recomanda a fi administrata din stadiile precoce ale bolii.
Acestea (Methotrexatul, Etanerceptul, Adalimumabul, Infliximabul si Leflunomidul) pot ajuta la profilaxia distructiilor articulare semnificative ce se pot instala inca din etapele precoce ale bolii. Un studiu realizat in 2004
asupra eficientei tratamentului cu DMARDs a concluzionat ca bolnavii tratati astfel au necesitat, ulterior, mai putine perioade de spitalizare pentru artrita reumatoida. Un alt studiu a aratat ca tratamentul cu DMARDs
inceput cat mai repede dupa stabilirea diagnosticului si continuat pe o perioada prelungita de timp previne distructiile articulare si complicatiile bolii.
Durerile si inflamatiile articulare constituie cel mai important criteriu pentru stabilirea eficacitatii tratamentului. Antiinflamatoriile nesteroidiene (AINS), precum Aspirina si antialgicele (ex: Paracetamolul) pot fi, de
asemenea, incluse in planul de tratament pentru imbunatatirea simptomatologiei.
Alte produse medicamentoase ce poate fi utilizate in tratamentul artritei reumatoide sunt cele reprezentate de corticosteroizi. Terapia cu acestia se poate initia:
- ca si terapie precoce pana cand DMARDs-urile incep sa-si faca efectul
- pentru controlul acutizarilor bolii; se pot utiliza si sub forma injectabila in articulatiile inflamate.
Datorita efectelor secundare ale corticosteroizilor, se va incepe tratamentul cu cea mai mica doza posibila, iar apoi acea doza se va reduce treptat sau se va administra discontinuu. Totusi, acesta este un deziderat
care nu este intodeauna posibil de atins.
Durerea articulara poate fi ameliorata cu exerciii fizice specifice pentru artrita reumatoida, fizioterapie si schimbari ale stilului de viata. Multi bolnavi au un plan care imbina in mod optim perioadele de repaus cu cele de
exercitiu fizic. Metode ce se pot aplica ambulator, cu efecte asupra simptomatologiei si evolutiei bolii sunt:
- implicarea directa a pacientului in managementul bolii
- pastrarea activitatii fizice, psihice si mentale
- acordarea unor perioade de repaus atunci cand pacientul este obosit
- protejarea articulatiilor de posibilele injurii
- utilizarea unei diete alimentare echilibrate
- efectuarea de exercitii fizice regulate
- controlul asupra greutatii corporale.
Tratament de intretinere
Un pacient cu artrita reumatoida este nevoit, in mod obisnuit, sa urmeze un tratament pe tot restul vietii. Acest fenomen ar trebui sa fie urmarit indeaproape de medicul specialist. Se recomanda evaluarea regulata de
catre un medic reumatolog. In functie de simptomatologia si tratamentul acordat, acest lucru se poate realiza la diferite intervale de timp, o data la 2-3 luni la unii pacienti sau o data la 6-12 luni la altii. Investigatii,
precum analizele de sange se recomanda a fi efectuate mai frevent.
Medicul are datoria sa stabileasca gradul de activitate al bolii cu ocazia fiecarui control efectuat pacientului. Markeri ai activitatii bolii sunt urmatorii:
- intensitatea durerilor articulare
- cat dureaza redoare matinala
- numarul articulatiilor inflamate la momentul vizitei medicale
- functia articulara
- rezultatele unor analize de sange (VSH - viteza de sedimentare a hematiilor si PCR - proteina C reactiva -acestia sunt markeri de inflamatie)
In ceea ce priveste medicatia cu DMARDs, aceasta va fi utilizata precoce de la diagnosticul bolii si pentru o perioada lunga de timp; s-a dovedit ca aceasta incetineste evolutia bolii si previne distructia articulara.
Corticosteroizii se pot utiliza in terapia de intretinere. Ei pot fi utilizati in urmatoarele situatii:
- ca si terapie precoce pana cand DMARDs-urile incep sa-si faca efectul
- pentru controlul acutizarilor bolii; se pot utiliza si sub forma injectabila in articulatiile inflamate
- DMARDs nu controleaza suficient boala.
Antiinflamatoriile nesteroidiene (AINS), precum Aspirina si antialgicele (ex: Paracetamolul) pot fi, de asemenea, incluse in planul de tratament pentru imbunatatirea simptomatologiei.
Durerea articulara poate fi ameliorata cu exercitii fizice, fizioterapie si schimbari ale stilului de viata. Multi bolnavi au un plan care imbina in mod optim perioadele de repaus cu cele de exercitiu fizic. Metode ce se pot
aplica ambulator, cu efecte asupra simptomatologiei si evolutiei bolii sunt:
- implicarea directa a pacientului in managementul bolii
- pastrarea activitatii fizice, psihice si mentale
- luarea unor perioade de repaus atunci cand pacientul este obosit
- protejarea articulatiilor de posibilele injurii
- utilizarea unei diete alimentare echilibrate
- efectuarea de exercitii fizice regulate specifice in artrita reumatoida
- controlul asupra greutatii corporale.
Tratament in cazul agravarii bolii
In unele cazuri artrita reumatoida este neresponsiva la tratament (tratamentul nu are efectul scontat). In aceste cazuri de artrita reumatoida rezistenta la tratament se poate incerca utilizarea unor doze mult mai mari
ale medicatiei sau combinarea mai multor feluri de medicamente. In cazurilea grave se poate recurge la tratamentul chirurgical, atunci cand articulatiile sunt deformate si distruse considerabil de boala, iar pacientul
sufera de dureri mari la aceste nivele. Prin chirurgie se va recurge fie la inlocuirea totala a articulatiei afectate, fie la imbunatatirea functionala a articulatiei.

De retinut!
Tratamentul utilizat in artrita reumatoida poate incetini evolutia bolii, iar pacientul poate avea perioade de remisiune. Cu toate acestea, pacientii cu distructii articulare pot necesita administrarea permanenta a
medicatiei antialgice, efectuarea de fizioterapie si/sau interventie chirurgicala.
Este dificil de prezis care va fi evolutia bolii la fiecare individ in parte, iar modul de raspuns la tratament variaza de la un bolnav la altul. Cercetatorii studieaza momentan ce influente pot avea anumite gene in evolutia
ulterioara a bolii.
Stilul de viata al bolnavului cu artrita reumatoida
Acestor bolnavi li se recomanda schimbari ale stilului de viata. Se permit acitivitati fizice in masura posibilitatilor si se indica administrarea medicatiei care ajuta la usurarea simptomatologiei si la prevenirea evolutiei
nefavorabile a bolii.
Este de asteptat ca pacientul sa aiba dureri, stare de oboseala si redoare a articulatiilor. Unele activitati fizice pot duce la agravarea simptomelor, iar altele le pot ameliora pe acestea. In ziua de azi exista strategii de
management al bolii de care beneficieaza suferinzii de artrita reumatoida. Aceste strategii includ informarea pacientului asupra bolii, asupra exercitiilor fizice permise, a schimbarilor in dieta alimentara si a altor
elemente ce ajuta bolnavul in a ramane pe cat de activ posibil si sa duca o viata cat mai aproape de normal.
Perioadele de odihna
Boala in sine creaza senzatia de oboseala, iar durerile zilnice si limitarea activitatilor fizice pot accentua aceasta simptomatologie. Timpul necesar perioadelor de odihna va fi stabilit individual la fiecare bolnav in
parte:
- cei cu simptome mai grave necesita perioade mai lungi de odihna; se recomanda odihnirea articulatiilor prin efectuarea unor pauze de 15 minute de mai multe ori pe zi si abordarea pozitiei de decubit dorsal (intins
pe spate); pacientul va fi invitat sa experimenteze pana cand gaseste timpul necesar perioadelor de odihna in functie de tipul de activitate pe care il presteaza
- ziua se va planifica riguros, iar activitatea va fi dozata pe masura posibilitatilor
- pacientul va fi sfatuit sa nu se simta vinovat daca se va afla in imposibilitatea de a duce anumite sarcini pana la capat
- nu se recomanda odihna excesiva deoarece aceasta va provoca anchiloza articulatiilor, ceea ce va duce, mai departe, la oboseala si slabiciune si scaderea fortei musculare; miscarea cu blandete a articulatiilor, in
functie de tolerabilitate va preveni instalarea redorii.
Protectia articulatiilor
Se va recomanda renuntarea la anumite activitati care au drept efect suprasolicitarea articulatiilor. Pacientul va trebui sa gaseasca metode practice de inlaturare a durerii.
Durerile articulare si anchiloza pot fi ameliorate prin terapia prin caldura:
- efectuarea de dusuri si bai fierbinti dupa perioade mai indelungate de inactivitate (ex: dupa trezirea din somn)
- impachetarea incheieturilor mainii in ceara calduta
- utilizarea in timpul somnului a paturilor electrice (dau mai multa caldura).
Se recomanda, de asemenea, folosirea atelelor pentru a preveni si reduce deformarile articulare.
Se va indica folosirea carjelor, bastoanelor sau a cadrelor ajutatoare pentru mers pentru a se reduce intensitatea durerii si a imbunatatii capacitatea de miscare.
Exercitiile fizice
Pacientul va fi sfatuit sa efectueze miscare pentru a-si pastra tonusul muscular, flexibilitatea si, mai ales, starea de sanatate.
Medicii mai pot recomanda si fizioterapia.
Exercitiile fizice au efect de inbunatatire a functionalitatii articulare la pacientii cu artita reumatoida. Exista trei forme de miscari ce sunt recomandate: intinderile, intarirea si "calirea" articulatiilor. S-a remarcat ca
ridicarea greutatilor imbunatateste si mentine calitatea vietii pacientilor cu artrita reumatoida. In functie de care articulatie este afectata se recomanda un anumit tip de activitate. De exemplu:
- inotul este sportul indicat la cei cu articulatiile membrelor inferioare afectate (genunchi, glezne sau picioare)
- ciclismul si mersul pe jos este recomandat celor ce au membrele inferioare neafectate
Dieta alimentara
Datorita faptului ca unii bolnavi, datorita efectelor bolii asupra capacitatii lor de mobilizare, nu pot face cumparaturi si nu pot gati, acestia nu vor avea o dieta sanatoasa si echilibrata.
Cea mai potrivita dieta pentru pacientii cu artrita reumatoida este cea bazata pe cantitati mici de grasimi saturate, colesterol si sare si cantitati mari de fibre si carbohidrati (cereale integrale, fasole, fructe, legume).
In ciuda multitudinii de studii ce au evaluat diferite diete, nu s-a determinat exact daca utilizarea unor anumite alimente poate fi utila. Exceptie la aceasta observatie este consumul de peste, deoarece acesta contine
acizi omega-3 care au un anumit efect in reducerea proceselor inflamatorii din organism. Cu toate ca la aceasta observatie asupra efectelor benefice ale pestelui a contribuit mult faptul ca studiul s-a efectuat utilizand
cantitati mult mai mari de acizi omega-3 decat poate obtine un individ prin consumul normal de peste, nu se pot contesta efectele benefice ale acestora.
Pacientul va fi instruit sa aiba un aport normal de calciu si vitamina D, pentru a fi, astfel, protejat impotriva osteoporozei.
Se va recomanda scaderea in greutate la pacientii ce sufera de obezitate.
Optiuni de medicamente
De obicei toti pacientii cu artrita reumatoida necesita si un tratament medicamentos, acest lucru fiind stabilit in functie de severitatea bolii, viteza acesteia de evolutie si modul in care simptomatologia ii afecteaza stilul
de viata.
Scopurile utilizarii de medicamente sunt:
- reducerea durerilor
- inbunatatirea functionalitatii articulare
- reducerea inflamatiei (a gradului de umflare, sensibilitate si a limitarii ariei de miscare)
- prevenirea sau intarzierea distrugerii si deformarii articulare
- prevenirea instalarii handicapului permanent
- inbunatatirea calitatii vietii.
In ceea ce priveste tratamentul cu DMARDs, toti pacientii sunt considerati candidati pentru acest tip de terapie inca din etapele precoce ale bolii, deoarece ele au un efect de incetinire si prevenire a distrugerii
articulare. Aceste medicamente, care mai poarta numele de "medicamente antireumatice cu actiune lenta" (SAARDs), s-au dovedit utile si la utilizarea pe termen lung pentru pastrarea efectelor de prevenire a evolutiei
bolii.
DMARDs se pot separa in doua categorii in functie de modul in care actioneaza. DMARDs-urile sintetice, ce se administreaza oral, interfera cu producerea celulelor imunitare implicate in inflamatia articulara (artrita).
DMARDs-urile de natura biologica ce se administreaza sub forma injectabila neutralizeaza proteinele (precum factorul de necroza tumorala) produse de celulele imunitare implicate in inflamatie. Un grup nou de
DMARDs-uri de natura biologica, numite inhibitori ale factorului de necroza tumorala (TNF inhibitors) este, mai nou, utilizat in tratamentul artritei reumatoide. Aceste medicamente reduc efectele factorului de necroza
tumorala care are rol in producerea inflamatiei. Inhibitorii de TNF pot fi utilizati singuri sau in asociere cu alte DMARDs-uri pentru a incetini evolutia bolii.
Se mai foloseste si terapia combinata, in care se utilizeaza mai multe feluri de medicamente, de obicei doua sau trei DMARDs-uri deodata. In acest fel se pot utiliza doze mai mici din fiecare medicament, ceea ce
poate duce la scaderea frecventei aparitiei factorilor de risc ce apar la doze mai mari. Studiile au demonstrat ca utilizarea terapiei combinate poate imbunatati simptomatologia bolii, controla evolutia si preveni
inrautatirea acesteia.
Unele medicamente utilizate in tratamentul artritei reumatoide pot determina aparitia unor defecte congenitale, de aceea la femeile gravide sau la cele care incearca sa ramana insarcinate li se recomanda un consult
de specialitate care sa ajusteze medicatia situatiei respective.
Medicatie utila la incetinirea evolutiei bolii : de obicei, de la aproximativ 3 luni de la stabilirea diagnosticului se va incepe administrarea DMARDs-urilor pentru a incetini evolutia bolii si a se preveni deformarea si
distructia articulara. De obicei se administraza concomitent mai multe DMARDs-uri sau unul sau mai multe DMARDs-uri cu alte tipuri de medicamente, precum corticosteroizi si antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
DMARDS-uri sintetice uzuale:
- medicatia antimalarica, precum hidroxiclorochine (Plaquenil) sau oroquine (Aralen)
- metotrexat
- sulfasalazina (Azulfidina)
- leflunomida (Arava)
DMARDs-uri sintetice mai putin uzuale:
- azatioprina (Imuran)
- penicilamina (Cuprimina sau Depen)
- saruri de aur (Ridaura sau Aurolat)
- minociclina (Dynacin sau Minocin)
- ciclosporina (Neoral sau Sandimmune)
- ciclofosfamida (Cytoxan sau Neosar)
DMARDs-urile de natura biologica:
- etanercept (Enbrel)
- infliximab (Remicade)
- anakinra (Kineret)
- adalimumab (Humira).
Medicatia utila la atenuarea simptomatologiei, precum durerea, redoarea si inflamarea articulatiei poate fi, de asemenea, utila. Din aceasta categorie citam:
- antiinflamatoarele nesteriodiene (AINS), precum Aspirina, Ibuprofenul si Naproxenul; acestea sunt utile in managementul durerii si la reducerea inflamatiei, dar nu au efect in controlul evolutiei bolii; acestea pot fi
administrate in combinatie cu DMARDs-uri
- corticosteroizii, precum Prednisonul sau Medrolul sunt utili la reducerea inflamatiei si activitatii bolii; cu toate acestea, acest tip de medicatie nu este indicat pe o perioada indelungata de timp si este, de obicei, indicata
in controlul perioadelor de acutizare ale artritei reumatoide, iar momentul ei de maxima eficienta este situat la aproximativ 6 luni de la debutul terapiei.
Analgezicele (antialgicele) nu reduc gradul de inflamare articulara, dar pot ajuta in controlul simptomatologiei dureroase. Analgezicele cel mai frecvent utilizate sunt:
- paracetamolul ce contine si codeina (Tylonol-ul)
- paracetamolul cu hidrocodona (precum Vicodin-ul)
- tramadolul
- propoxifenul (Darvon)
Bolnavii cu artrita reumatoida prezinta un risc crescut in a dezvolta osteoporoza datorita actiunii bolii, efectelor secundare ale medicatie utilizate si a scaderii activitatii fizice zilnice. La acestia se recomanda
administrarea zilnica a 1-1,5 g calciu si a 800 UI de vitamina D, fie sub forma de suplimente, fie prin adaptarea dietei. Suplimentele se indica mai ales la cei care nu au o dieta suficient de bogata in lapte si produse
lactate. Multi medici specialisti recomanda pacientilor cu artrita reumatoida sa-si administreze bifosfonati, precum Alendronatul (Fosamax) sau Risedronatul (Actonel), ceea ce stimuleaza mineralizarea osoasa.
Este normal ca boala sa aiba perioade de remisiune si de recadere, iar un tratament bun este cel care ia in considerare stilul de viata al pacientului, istoricul medical al acestuia (ce alte afectiuni a mai avut) si care se
adapteaza in permanenta in functie de gradul de activitate al bolii si de simptomatologia bolnavului.
De retinut!
Pentru unele DMARDs-uri este nevoie de aproximativ 6 luni sa-si faca efectul iar altele nu vor functiona de loc. Sa nu se astepte o ameliorare rapida a bolii, iar cel mai bun management al medicatiei va fi realizat de
un medic specialist in boli inflamatorii articulare (reumatolog).
Multe DMARDs-uri au efecte secundare grave si de aceea se recomanda efectuarea regulata a analizelor de sange si a urinii pentru a se monitoriza actiunea medicatiei asupra producerii celulelor sanguine (efectele
asupra maduvei osoase, locul unde sunt produce mare parte a acestor elemente din sange), asupra functiei renale si hepatice.
Medicatia aflata inca in stadiu de studiu este reprezentata de:
- rituximab, care ataca o molecula anume (CD20) cu rol important in tulburarile sistemului imun
- tacrolimus (Prograf), un inhibitor al unei proteine, numite calcineurin; un studiu efectuat timp de 6 luni pe pacientii neresponsivi la tratamentul cu DMARDs-uri a evidentiat ameliorarea bolii la aceasta categorie de
bolnavi
- CTLA4Ig, ce apartine de o noua categorie de medicamente, blocanti ale costimularii; intr-un studiu de 6 luni la pacientii ce luau acest medicament in coroborare cu metotrexat s-a remarcat o evolutie mai buna.
Tratament chirurgical
Aceasta forma de tratament este utilizata in artrita reumatoida cu scopul de a usura suferinta si pentru a imbunatati functionalitatea articulatiilor sever afectate de deformare, care nu raspunde la medicatie si
fizioterapie.
Artroplastia (protezarea articulara) poate fi realizata pentru mai multe articulatii din organsim, iar succesul procedurii depinde de tipul articulatiei care este inlocuita.
Optiuni chirurgicale
Pentru pacientii sever afectati exista urmatoarele optiuni:
- chirurgia mainii si a incheieturii mainii, pentru corectarea defectelor la acest nivel
- atroscopia ce va indeparta tesuturile inflamate si necrozate (moarte) din interiorul articulatiei, doar prin efectuarea unei mici incizii
- sinovectomia este, de asemenea, utila pentru indepartarea tesutului inflamat
- artroplastia (protezarea) se foloseste la nivelul genunchiului si soldului
- fuziunea vertebrelor cervicale (se induce "sudarea" vertebrelor de la nivelul gatului) este utilizata pentru managementul durerilor severe la nivelul gatului si a tulburarilor de natura neurologica
- rezectia capetelor metatarsiene (la picior) pentru a indeparta osul deformat.
De retinut!

Chirurgia articulara reuseste, de multe ori, revenirea aproape la normal a functionalitatii articulatiei la un bolnav ce sufera de osteoartrita la una sau doua articulatii. Cu toate acestea, aceasta nu este eficienta la cei ce
sufera de artrita reumatoida.
Artrita reumatoida afecteaza frecvent mai multe articulatii, mai ales articulatiile mici ale corpului, precum degetele, ceea ce afecteaza activitatea zilnica a individului. Chirurgia nu poate fi o solutie pentru toate
articulatiile afectate.
Chirurgia articulara si protezarea pot reface mobilitatea la nivelul articulatiilor distruse, suficient pentru a permite o activitate zilnica normala, dar rar acest efect ajunge la un nivel al normalitatii, ca intr-o articulatie
sanatoasa.
Cele mai eficiente proceduri sunt cele de eliberare a tunelului carpian (chirurgie la nivelul incheieturii mainii), de rezectia a capetelor metatarsului (la nivelul piciorului) si de protezare totala a soldului si a genunchiului.
Inainte de luarea unei decizii, pacientul este indrumat spre un consult la un ortoped cu experienta in tratarea chirurgicala a articulatiilor afectate de artrita reumatoida.
Alte forme de tratament
Alte forme de tratament ce pot fi utile in control simptomatologiei in artrita reumatoida sunt reprezentate de:
- fizioterapie pentru imbunatatirea functionalitatii articulare; aceasta include efecturea de exercitii fizice, terapie prin caldura si frig, masaje etc; durerile pot si ameliorate pentru o scurta perioada de timp prin terapie
prin sauna si impachetari in ceara calduta
- ergoterapia ii invata pe pacienti cum sa isi mentina o mobilitate articulara buna in timpul efectuarii activitatilor zilnice; se pot invata tehnici de evitare a eforturilor excesive, atat la nivelul articulatiilor de sustinere, cat si
a celorlalte; un studiu efectuat in 2003 sustine utilitatea acestor manevre de instruire a pacientului
- produse menite a reduce stresul asupra articulatiilor si a imbunatatii efectuarea activitatilor zilnica; se foloseste o gama larga de produse, precum cele ce se gasesc in gospodarie (utilizarea uneltelor din bucatarie pe
post de atele), suportilor pentru picioare si ajutatoarelor pentru mers (bastoane si carje)
- modificari de natura comportamentala ce reduc durerile si stresul
- consilierea pacientilor pentru a ajuta in managementul durerii si handicapului pe termen lung
Metode alternative si complementare de tratament
Exista metode complementare de tratament, care nu au inca sustinere stiintifica si care ajuta la imbunatatirea stilului de viata si la ameliorarea simptomatologiei. Aceste sunt urmatoarele:
- acupunctura care ajuta la usurarea durerii si a anumitor afectiuni medicale (se realizeaza prin introducerea unor ace foarte subtiri in piele, in anumite regiuni)
- masajul poate ajuta la ameliorarea durerii si stresului, dar nu se recomanda masarea articulatiilor umflate si dureroase
- stimularea nervoasa electrica transcutanata este o forma de terapie ce utilizeaza curenti electrici aplicati pe piele prin intermediul unor electrozi si au efect de usurare a durerii; stimularea electrica a nervilor poate
determina organismul sa produca antialgice naturale (endorfine) care pot, astfel, bloca perceptia durerii; cu toate ca are acest efect antialgic pentru o parte din pacienti, metoda nu influenteaza boala in sine si nu este
considerata utila ca o solutie pe termen lung in managementul durerii
Suplimente alimentare si vegetale care se recomanda a fi administrate numai dupa efectuarea unui consult medical care sa nu contraindice utilizarea acestora.
- pentru unii bolnavi plante, precum ghimbirul sau acizii grasi esentiali (uleiurile de peste) pot imbunatati simptomatologia datorata artritei reumatoide
- glucozamina, un supliment alimentar, poate ajuta la usurarea durerilor articulare la unii din cei suferinzi de osteoartrita; cu toate acestea, eficacitatea in tratamentul artritei reumatoide nu a fost evaluata.
Dispozitive utilizate in tratamentul artritei reumatoide severe
Un tratament ce a primit recent aprobarea Administratie pentru Alimente si Medicamente (Food and Drug Administration - FDA) in scopul tratarii formelor severe de artrita reumatoida neresponsive la celalalte forme
de terapie utilizeaza un dispozitiv numit "Prosoba column" (coloana Prosoba - este un tub cilindric, din material plastic cu propietati speciale de filtrare) . Acesta filtreaza sangele pentru a elimina proteinele ce au rol in
afectarea articulara. Acest tratament se face o data pe saptamana, timp de 12 saptamani. Sunt necesare mai multe studii pentru a se intelege care sunt exact efectele acestei metode pe termen lung si care sunt
efectele secundare ale acesteia.

Profilaxie
Sus

Nu se cunoaste nici un mod eficace de prevenire a bolii, deoarece nu este cunoscuta cauza exacta a artritei reumatoide.
Este important de stiut ca nu exista medicamente eficiente sau schimbari ale stilului de viata care sa previna declansarea bolii. Singurele masuri pe care pacientul le poate lua sunt cele de dupa stabilirea
diagnosticului prin care se controleaza oarecum evolutia ulterioara a bolii. Deoarece nu se poate dovedi ca in declansarea bolii sunt implicate anumite bacterii sau virusuri, se poate spune ca intrarea in contact cu
indivizi afectati de artrita reumatoida nu va creste riscul dezvoltarii bolii.
Cercetatorii continua sa caute cauzele ce declanseaza boala, iar in momentul in care se va dezvalui modul in care sistemul imun devine activ se va putea tenta realizarea unei profilaxii eficace.

Artrita reactiva
Generalitati
Sus

Vezi galerie foto


Artrita reactiva se defineste ca fiind artrita care apare la 1-4 saptamani dupa o
infectie enterala sau urogenitala, mai ales la persoanele cu HLA B27.

Artrita reactiva are 2 aspecte particulare:


- se deosebeste de artritele infectioase deoarece in cazul artritei reactive nu s-a
obtinut cultura de bacterii viabile din articulatie
- exista si artrite reactive care nu pot fi clasificate ca spondiloartropatie
seronegativa pentru ca au alta poarta de intrare si nu sunt asociate cu HLA B27: artrita din reumatismul
articular acut (artrita reactiva infectiei cu streptococ).

In prezent sunt considerate artrite reactive doar artritele care pot fi clasificate ca spondiloartropatii seronegative.
Debutul acestei afectiuni este in jurul varstei de 20-40 de ani cu o incidenta de aproximativ 30-40/100000, fara
particularitati legate de rasa si sex.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Investigatii
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Evolutie
8. Articole similare
Cauze
Sus

In aparitia artritei reactive sunt implicati 2 factori: genetic si infectios.


Factorul genetic este reprezentat de HLA B27. O alta gena care este implicata in aparitia artritei reactive este
TAP (transportatorul peptidului antigenic). Factorul infectios consta in germenii care au aceleasi caracteristici: au
capacitatea de a sintetiza lipopolizaharidul, adera usor la membrana celulara si invadeaza celulele mucoasei
intestinale sau urogenitale persistand la nivel intracelular.
Dintre bacteriile enterale amintim: Shigella flexuri, Salmonella, Campylobacter, Yersinia.
Bacteriile urogenitale implicate in aparitia artritei reactive sunt: Chlamydia Trachomatis, Ureaplasma urealyticum.
Simptome
Sus

Factorul care declanseaza artrita reactiva este infectia enterala exprimata prin diaree sau infectia urogenitala
cum ar fi, uretrita, prostatita, epididimita, vaginita, cervicita si care sunt exprimate prin scurgere
mucopurulenta, disurie.
Dupa aproximativ 1-4 saptamani de la debut pot aparea manifestari sistemice, articulare si extraarticulare.
Manifestarile sistemice constau in stare generala alterata, fatigabilitate, scadere in greutate, anorexie, febra pana
la 39 de grade.
Manifestarile articulare sunt:
- artrita periferica, aceasta putand fi monoarticulara sau oligoarticulara asimetrica si afecteaza articulatiile mari
ale membrelor inferioare (genunchi, glezna) are caracter acut, migrator fiind insotita de semnele de inflamatie.
Artrita periferica poate avea si caracter cronic, insa mult mai rar si afecteaza articulatiile mici sau cele de la
nivelul membrelor superioare
- artrita axiala: sacroileita (exprimata prin durere la nivelul feselor) insotita de spondilita(dorsalgie cu caracter
inflamator)
- entezita: talalgie (tendinita ahiliana) durere toracica (inflamatia insertiei muschilor intercostali pe coaste), durere la
nivelul crestelor iliace
- dactilita: tumefierea unui deget (sinovita, periostita)
- hipertrofia musculara la cvadriceps si apare rapid in artrita genunchiului.
Manifestarile extraarticulare pot fi cutaneomucoase (keratoderma blenorrhagicum – manifestata prin vezicule
clare pe fond eritematos cu localizare la nivelul palmelor si plantelor). O alta manifestare este balanita circinata
(ulceratie superficiala, margine neregulata, nedureroasa cu localizare pe gland sau canalul balanopreputial). De
asemenea pot aparea ulceratii nedureroase la nivelul tractului digestiv (cavitatea bucala). In artrita reactiva poate
fi prezenta uretrita sterila, prin mecanism imun.
In artritele determinate de Yersinia poate aparea eritemul nodos.
Alte modificari extraarticulare sunt cele unghiale (modificari de culoare, hiperkeratoza, onicoliza asemanatoare cu
cele din psoriazis), oculare (conjunctivita si uveita anterioara). Conjunctivita poate preceda afectarea articulara,
intalnindu-se in doua treimi din cazuri, este precoce, bilaterala, recurenta. Uveita anterioara, spre deosebire
de conjunctivita este frecvent unilaterala, avand un risc crescut de cronicizare.
Manifestarile cardiace apar la mai putin de 10% fiind conseciinta inflamatiei radacinii aortei
determinand insuficienta aortica, tulburari de conducere atrioventriculare.
De asemenea pot fi intalnite si manifestari renale ca de exemplu glomerulonefrita mezangiala cu depozite Ig
A, amiloidoza.
Manifestarile neurologice asociate artritei reactive pot fi neuropatie periferica, mielita transversa, encefalita.
Investigatii
Sus

Analizele de laborator pot arata sindrom inflamator: VSH mai mare de 60mm/h, proteina C reactiva pozitiva,
leucocitoza (10000-15000/mmm3), anemie datorita inflamatiei cronice, trombocitoza.
Analiza lichidului sinovial poate evidentia exudat cu leucocite 5000-50000/mm3 cu predominanta
polimorfonuclearelor, glucoza este redusa, complement crescut si culturile sunt negative.
Imunologia evidentiaza factor reumatoid negativ, anticorpi antinucleari negativi si HLA B27pozitiv la 60-80% din
cazuri.
Examenul radiologic al articulatiiei implicate in faza acuta evidentiaza modificari nespecifice, osteoporoza
juxtaarticulara, tumefierea partilor moi. In faza cronica la examinarea radiologica se constata periostita, eroziuni
marginale, anchiloza, entezita, sacroileita unilaterala.
Diagnostic
Sus
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe examinarea clinica, anamneza care are un rol foarte important precum si pe
analizele de laborator – prezenta sindromului inflamator si a serologiei pozitive.
Diagnosticul diferential trebuie facut cu artrite infectioase, in special cea gonococica (frecvent intalnita la femei)
fara asociere cu HLA B27 care este poliarticulara, fara entezita precum si cu alte spondiloartropatii
seronegative: artrita psoriazica (teren genetic variat, evolutie cronica, modificari radiologice caracteristice.
Tratament
Sus

In cazul artritei reactive tratamentul recomandat este cel cu antiinflamatoare nesteroidiene. Antinflamatoarele
nesteroidiene in doze mari (indometacin 150 mg/zi, diuclofenac 150mg/zi) se recomanda in 2-3 prize pana la
remiterea artritei. In cazul intolerantei la antiinflamatoare se recomanda Coxibii (celecoxib).
Corticoterapia se realizeaza intrarticular (dupa eliminarea lichidului sinovial se introduce corticosteroid depozit),
perilezional (in entezita)sau in pulsterapie cu metilprednisolon in pusee acute sau atunci cand se asociaza si alte
manifestari extraarticulare.
Administrarea tratamentului cu corticosteroid pe cale orala are eficienta redusa sau este ineficienta.
In cazul artritei reactive cronice tratamentul consta in antiinflamatoare nesteroidiene si terapie remisiva –
Sulfasalazina 2-3 g/zi sau Methotrexat 7,5-20 de mg/zi sau Azatioprina 1-2 mg/zi.
Antibioterapia este utilizata in cazul prezentei infectiei.
Infectiile enterale se rezolva spontan cu exceptia infectiei cu Shigella. Se recomanda fluorochinolone
(ciprofloxacina 500mg de 2 ori pe zi timp de 7-10 zile).
Infectiile urogenitale se trateaza cu tetraciclina (doxicilina 100 mg de 2 ori /zi timp de 7 zile) cu tratarea
concomitenta si a partenerilor sexuali.
Manifestarile tegumentare pot fi tratate cu keratinolitice, corticoizi topici sau cu methotrexat.
In cazul conjunctivitei terapia recomandata este cea cu corticoizi locali iar uveita anterioara necesita si
midriatice.
Daca sunt prezente afectiuni cardiace se instituie pulsterapie cu metilprednisolon iar in cazul cronicizarii se
impune implantarea unui stimulator cardiac permanent sau proteza valvulara aortica.
Evolutie
Sus

Artrita reactiva este cel mai frecvent acuta fie ca puseu autolimitat – pacientul prezinta doar un episod in evolutie
sau pusee de boala intermitente cu restituitrrea ad integrum intre puseele de boala.
Rareori apar forme cronice cu evolutie ondulanta fara perioade de normalitate intre atacuri.
Formele severe, distructive apar foarte rar cu spondilita secundara.
Scorul prognostic ne arata daca evolutia artritei este severa. Scor peste 7 puncte evidentiaza artrita reactiva
severa:
- prezenta coxitei – 4 puncte
- VSH mai mare de 30mmm/h – 3 puncte
- limitarea mobilitatii coloanei vertebrale lombare – 3 puncte
- raspuns slab la AINS – 3 puncte.
- dactilita – 2 puncte
- oligoartrita cu debut la varsta sub 16 ani – 1 punct.

Osteoartrita
Generalitati
Sus

Vezi galerie foto


Osteoartrita este o afectiune in care cartilajul care protejeaza si inveleste suprafetele
articulare se deterioreaza o data cu trecerea timpului. In cele din urma, oasele, nemaifiind
separate de cartilaj, se freaca unele de altele, ducand la lezarea tesutului si a osului
subiacent si determinand aparitia simptomelor articulare dureroase ale osteoartritei.

Osteoartrita, denumita cateodata boala articulara degenerativa sau osteoartroza,


reprezinta cea mai frecventa forma de artrita si este cauza principala a durerii si invaliditatii
in randul adultilor in varsta.
Boala afecteaza adesea articulatiile coloanei vertebrale, degetelor de la mana, degetului
mare de la mana, soldului, genunchilor sau degetelor de la picioare. Osteoartrita de la
nivelul genunchiului se soldeaza cu invaliditate in 10% din cazurile (1 din 10 persoane)
aparute la varsta de peste 55 de ani si 25% dintre acestea (1 din 4 persoane) au invaliditate severa.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze">Cauze
3. Simptome
4. Mecanism fiziopatogenic
5. Factori de risc
6. Consult de specialitate
7. Expectativa vigilenta">Expectativa vigilenta
8. Medici specialisti recomandati
9. Investigatii
10. Tratament">Tratament
11. Profilaxie
12. Articole similare
Cauze
Sus

Osteoartrita este rezultatul unor modificari chimice de la nivelul cartilajului care fac ca el sa se distruga intr-un
ritm mai rapid decat este produs. In majoritatea cazurilor, specialistii nu cunosc cauza distrugerii cartilajului.
In unele cazuri, poate aparea ca rezultat al unei alte afectiuni (osteoartrita secundara).

Greutatea corporala excesiva tensioneaza suplimentar articulatiile, in special cele care sustin greutatea, cum ar fi
genunchii, soldurile si articulatiile de la nivelul talusului. Specialistii estimeaza ca fiecare libra (aproximativ o
jumatate de kilogram) de greutate corporala tensioneaza cu cel putin 3 libre (aproximativ un kilogram si
jumatate) articulatia genunchiului si chiar cu mai mult articulatia soldului. Studiile arata faptul ca scaderea in
greutate poate diminua simptomele osteoartritei genunchiului sau probabilitatea de a dezvolta aceste simptome.

O singura leziune articulara majora sau mai multe leziuni articulare minore pot duce cu timpul la deteriorari ale
cartilajului. Chiar daca activitatile obisnuite de zi cu zi nu pot produce osteoartrita, anumite tipuri de activitati,
cum ar fi ridicarea de greutati in mod frecvent sau repetitiv, statul pe vine sau activitatile din cadrul unor sporturi
sau slujbe care implica ingenunchierea, tensioneaza in mod repetat articulatia si pot creste riscul dezvoltarii
osteoartritei.
Slabiciunea musculara creste de asemenea probabilitatea dezvoltarii osteoartritei. De exemplu, slabiciunea
musculara la nivelul cvadricepsului de pe fata anterioara a coapsei creste probabilitatea de dezvoltare
a osteoartritei genunchiului.

Activitatile zilnice obisnuite efectuate intr-o articulatie a carei pozitie este deviata de la axa normala sau care
este mai laxa si mai mobila decat in mod normal, pot duce la deteriorarea articulatiei si creste riscul dezvoltarii
osteoartritei.
De asemenea, o infectie articulara in antecedente, poate altera procesele chimice de la nivelul cartilajului si duce
la dezvoltarea osteoartritei.

La un procent mic din populatie pare a exista o legatura intre distrugerea cartilajului si anumiti factori.
Existenta unui istoric familial de osteoartrita (mai multe cazuri de osteoartrita in randul membrilor aceleiasi
familii) poate influenta procesele chimice de la nivelul cartilajului.

Unele afectiuni metabolice sau endocrine mai rar intalnite, cum ar fi existenta unei cantitati in exces de fier in
(hemocromatoza) sau productie in exces de hormoni tiroidieni sau paratiroidieni, pot produce leziuni ale cartilajului
si respectiv osteoartrita.
Deficiente ale cresterii sau dezvoltarii articulatiei pot accelera distrugerea cartilajului si pot duce la dezvoltarea
osteoartritei la o varsta mai tanara. Aceste afectiuni neobisnuite afecteaza de obicei articulatia soldului.
Simptome
Sus

Printre simptomele osteoartritei se numara:


- durerea, in special la nivelul mainilor, soldurilor, genunchilor sau picioarelor si cateodata la nivelul coloanei vertebrale;
durerea este in stransa relatie cu activitatea desfasurata in articulatia respectiva si este mai puternica la sfarsitul zilei sau
dupa perioade de activitate; pe masura ce boala avanseaza, durerea apare chiar si in repaus
- rigiditate (care dureaza mai putin de o ora) dupa perioade de inactivitate, cum ar fi dimineata la trezire sau dupa repaus
prelungit
- limitarea miscarilor in articulatie
- durere la palpare si tumefiere ocazionala
- deformari articulare (in special in stadiile tardive ale osteoartritei)
- cracmente articulare (crepitatii), insotite adesea de durere; aceste cracmente pot aparea de asemenea si intr-o articulatie
normala (nonartritica) si sunt de obicei nedureroase.

Simptomele osteoartritei pot fi de la minore la severe. Simptomele depind de articulatiile afectate. In cazul in care sunt
afectate articulatiile care sustin greutatea (cum ar fi soldurile si genunchii), apar mai multe complicatii decat in cazul
osteoartritei de la nivelul articulatiilor care nu sustin greutatea, cum ar fi cele de la nivelul degetelor.
De obicei, osteoartrita este limitata la un singur set de articulatii, cum ar fi de exemplu ambii genunchi. Cu toate acestea, ea
poate avea mai multe localizari in organism (de exemplu, genunchii si mainile). In mod normal osteoartrita produce
simptome numai la nivelul uneia sau mai multor articulatii; simptomele care afecteaza intregul orgasnism cum ar fi,
scaderea in greutate sau rash-ul nu sunt intalnite in osteoartrita.
Pe masura ce osteoartrita devine din ce in ce mai severa, simptomele pot presupune o pierdere totala a functiei articulatiilor
afectate.
Mecanism fiziopatogenic
Sus

Osteoartrita este o boala lent progresiva. Cartilajul se distruge in mod gradat pana ce suprafetele osoase
articulare, initial separate prin cartilaj, ajung sa se frece unele de altele.
Rata cu care osteoartrita progreseaza variaza in limite largi de la o persoana la alta. Simptomele pot lipsi ani de
zile, pana ce oasele si tesuturile sunt lezate. Evolutia osteoartritei este greu de anticipat, datorita faptului ca
simptomele pot disparea in anumite perioade de timp. Simptomele articulare pot ramane constante sau se pot
inrautati in mod gradat in cativa ani. Simptomele pot sa apara si dupa aceea sa dispara (simptome recurente),
ca si in cazul altor forme de artrita.

Desi procesul fiziopatogenic al osteoartritei afecteaza cartilajul din intregul organism, simptomele apar numai in
una sau doua articulatii sau grup de articulatii. Simptomele sunt localizate adesea la nivelul coloanei vertebrale,
articulatiilor degetelor, soldurilor, genunchilor sau degetelor de la picioare. Initial, durerea apare numai in timpul
perioadelor de activitate. Pe masura ce boala avanseaza, durerea poate aparea si in repaus.

Oasele de la nivelul articulatiilor degetelor pot creste in dimensiuni, dezvoltand niste excrescente numite nodulii
Heberden si Bouchard.
Pozitia genunchilor in genu varum (cu genunchii in exteriorul liniei mediane) sau in genu valgum (cu genunchii la
interior de linia mediana) se intalnesc frecvent in cadrul osteoartritei. Aceste deformari duc la aparitia unor
pierderi inegale de cartilaj si pe masura ce cartilajul se deterioreaza, pozitiile in genu varum sau genu valgum se
agraveaza.

Desi nu exista pentru aceasta afectiune, multe persoane fac fata simptomelor osteoartritei cu ajutorul
medicamentelor si prin schimbarea stilului de viata. Intr-un numar mic de cazuri, osteoartrita devine destul de
severa pentru a necesita tratament chirurgical in scopul inlocuirii articulatiei distruse sau pentru alipirea oaselor
articulare, interventie in urma careia miscarile in articulatie vor fi limitate (proces numit artrodeza). Atat tehnicile
chirurgicale cat si componentele articulare artificiale folosite in interventiile chirurgicale sunt in continua
imbunatatire.
Factori de risc
Sus

Se pare ca anumiti factori cresc riscul de dezvoltare a osteoartritei. Printre acestia se numara:
-varsta inaintata, care nu produce practic osteoartrita dar este un factor in dezvoltarea simptomelor (la aproape
toate persoanelecu varstapeste 65 de ani exista semne radiologice de osteoartrita la nivelul mainilor)
-obezitatea, factor care este asociat in mod evident cu osteoartrita de la nivelul genunchiului; obezitatea duce la
cresterea tensiunii de la nivel articular, in special la nivelul articulatiilor care sustin greutatea, cum ar fi soldul,
genunchii si articulatiile de la nivelul talusului; folosireaexcesiva a greutatilor poate de asemenea altera
structurile articulare si favoriza aparitia osteoartritei
-istorie familiala de osteoartrita (mai multe cazuri de osteoartrita in randul membrilor aceleiasi familii)
-traumatisme mici si repetate sau o singura leziune la nivelul unei articulatii, lucru ce poate afecta structura
articulara normala
-activitatile care cresc in mod repetat tensiunea de la nivelul unor articulatii, inclusiv statul pe vine,
ingenunchiatul sau ridicarea masiva de greutati (pe care unele slujbe sau sporturi o presupun)
-densitate osoasa crescuta, fapt ce duce la scaderea capacitatii oaselor de a atenua impacturile si de a proteja
cartilajul; opusul acestei conditii este de asemenea adevarat: femeile cu osteoporoza au un risc scazut de a
dezvolta osteoartrita
-forta musculara scazuta si scaderea sensibilitatii proprioceptive (capacitatea de a aprecia pozitia diferitelor
segmente corporale in raport cu mediul inconjurator); aceasta se intalneste la pacientii care au leziuni nervoase
(neuropatii) si uneori in sau in anemia Biermer (deficit de vitamina B12)
-scaderea cantitatii de estrogen la femeie, in special dupa menopauza
-carenta de vitamina D: vitamina D este necesara pentru mentinerea sanatatii osoase si de asemenea a sanatatii
cartilajului; carenta de vitamina D se asociaza cu progresia mai rapida a osteoartritei.
Consult de specialitate
Sus

Exista multe afectiuni care pot produce simptome similare celor intalnite in osteoartrita.

Personalul medical trebuie contactat in cazul in care apar urmatoarele simptome, in vederea determinarii cauzei
lor:
-tumefiere aparuta brusc, fara o cauza explicabila, cresterea temperaturii locale sau durere in orice articulatie
sau grup de articulatii
-durere articulara asociata cu febra sau rash
-durere atat de severa incat duce la impotenta functionala (imposibilitatea de a efectua miscari in articulatia
respectiva)
-simptome articulare moderate, care persista in ciuda tratamentului la domiciliu efectuat pe o perioada mai lunga
de 6 saptamani.
In urma utilizarii de doze mari de aspirina sau a altor medicamente antialgice folosite in tratamentul osteoartritei
pot aparea efecte secundare. Dozele recomandate nu trebuie depasite fara ca pacientul sa consulte mai intai
medicul.
Expectativa vigilenta
Sus

In cazul durerii articulare moderate si rigiditatii, trebuie incercat initial tratamentul la domiciliu. In cazul in care nu
apare nici o ameliorare in 6 saptamani sau daca simptomele articulare persista, trebuie contactat medicul.
Medici specialisti recomandati
Sus

Urmatorii reprezentanti ai personalului medical sunt in masura sa evalueze si sa trateze simptomele osteoartritei:
- medicul de familie
- medicul internist
- asistentele medicale
- medicul reumatolog.

Pot fi elaborate programe individualizate de tratament, in functie de severitatea simptomelor, nivelul de activitate fizica si
starea generala a sanatatii. In completarea personalului medical specializat, din echipa terapeutica mai pot face parte:
- medicul psihiatru
- medici specializati in tratamentul durerii
- medicul chirurg ortoped
- fizioterapeutul
- specialisti in terapia ocupationala
- dieteticianul
- asistenti sociali.
Investigatii
Sus

Medicii pun de obicei diagnosticul de osteoartrita prin evaluarea simptomelor si efectuarea examenului fizic.
Uneori medicul poate include si alte teste pentru evaluarea pacientului.
Urmatoarele teste pot confirma diagnosticul sau elimina alte afectiuni in care se intalnesc simptome similare:

- examinarea lichidului articular


- radiografia
- artroscopia (se efectueaza rar in scop diagnostic)
- sumarul de urina
- teste sangvine
- hemograma completa
- factorul reumatoid
- anticorpii antinucleari
- viteza de sedimentare a hematiilor
- proteina C reactiva
- spectrofotometrie
- hormonul stimulator al tiroidei (TSH)
- feritina.
In cazul in care exista simptome la nivelul mai multor articulatii, medicul ar trebui sa evalueze individual fiecare
articulatie pentru a nu pierde din vedere orice alta afectiune care ar putea fi cauza simptomelor.
Tratament
Sus

Desi nu exista un tratament curativ pentru osteoartrita, tratamentul poate fi util in ameliorarea simptomelor. Cu
cat pacientul cunoaste mai in detaliu boala si intelege ce trebuie sa faca pentru a-si ameliora durerea si pentru a
ramane activ, cu atat mai mult se vor reduce disconfortul resimtit de pacient si invaliditatea. De asemenea poate
fi prevenita si deteriorarea suplimentara a articulatiei.
Obiectiveletratamentului sunt urmatoarele:
- reducerea simptomelor
- mentinerea functiei articulare
- minimizarea invaliditatii
- limitarea modificarilor structurale.

Tratamentul are la baza:


- severitatea simptomelor (de la moderate la severe)
- gradul in care simptomele afecteaza activitatile obisnuite
- succesul sau esecul tratamentelor anterioare
- gradul de deteriorare a articulatiei.
Tratament initial
In momentul in care medicul pune diagnosticul de osteoartrita, el va recomanda probabil o schema de tratament
care combina medicatia cu educarea pacientului, pentru ca acesta sa-si trateze singur simptomele.
Schema de tratament initial poate include:
- medicamente, cum ar fi acetaminofenul, capsaicina administrate topic sau antiinflamatoare non-steroidiene
- glucozamina
- efectuarea de exercitiu fizic pentru mentinerea mobilitatii articulare
- scaderea in greutate la pacientii obezi
- modificarea activitatilor zilnice in scopul reducerii stresului suplimentar la nivel articular
- terapia la caldura si la rece, cum ar fi comprese calde sau pungi cu gheata aplicate local
- documentarea minutioasa asupra istoriei naturale a osteoartritei.

Tratament de intretinere
Osteoartrita este in mod normal o boala lent progresiva, desi evolutia ei este greu de anticipat. In unele cazuri
boala se stabilizeaza pentru o perioada de cativa ani sau chiar intra in perioade de remisiune.

In cazul osteoartritei moderate sau severe, simptomele pot fi tratate cativa ani cu ajutorul unui program care
include:
- medicamente, cum ar fi acetaminofen sau capsaicina aplicate topic
- exercitiu fizic pentru mentinerea mobilitatii articulare
- pierderea in greutate in cazul pacientilor obezi
- protejarea articulatiilor de leziuni sau traumatisme
- utilizarea dispozitivelor ortopedice, cum ar fi fese elastice protectoare, orteze, atele sau bastoane
- schimbarea activitatilor zilnice pentru a reduce stresul suplimentar la nivel articular
- terapia la caldura si la rece, cum ar fi comprese calde sau aplicarea de pungi cu gheata local
- ceara cu parafina: aceasta este o forma de caldura umeda care se aplica la nivelul mainilor si picioarelor
- fizioterapie sau terapie ocupationala
- documentarea in legatura cu istoria naturala a osteoartritei
- invatarea si adoptarea unei atitudini pentru promovarea sanatatii.

Ate optiuni de medicamente pentru tratamentul osteoartritei sunt suplimentele dietetice: glucozamina si
condroitina. Glucozamina poate ameliora durerea la unele persoane cu simptome moderate sau severe. Nu este
cunoscut daca glucozamina incetineste progresia bolii, desi unele studii arata acest lucru.
Cercetarile au aratat faptul ca, in cazul pacientilor care au si depresie asociata osteoartritei, tratamentul
depresiei poate ameliora durerea cauzata de osteoartrita si imbunatati capacitatea de desfasurare a activitatilor
zilnice.

Tratament in cazul agravarii bolii


In cazul in care durerea si rigiditatea din osteoartrita nu se amelioreaza sau chiar se agraveaza, medicul poate
recomanda instituirea unui tratament, cum ar fi:
- injectii cu corticosteroizi
- injectii cu hialuronan (acid hialuronic)
- opioide
- fizioterapie.

In unele cazuri pot fi necesare inlocuirea sau protezarea articulatiei sau alte tratamente chirurgicale cu scopul de
a mentine functia articulara si de a preveni instalarea invaliditatii progresive:
- artroscopia
- osteotomia (la nivelul soldului sau genunchiului)
- protezarea articulatiei scapulo-humerale
- proteza de sold
- proteza de genunchi
- chirurgia degetelor de la mana sau de la picioare
- artrodeza (interventie chirurgicala in care se practica alipirea suprafetelor articulare).
Profilaxie
Sus

Pentru a preveni aparitia osteoartritei sau progresia acestei afectiuni se pot urma anumiti pasi. Printre acestia se
numara:
- scaderea in greutate: este necesara pentru prevenirea sau diminuarea deteriorarii articulare si pentru scaderea
tensiunii de la nivelul articulatiei osteoartritice
- prevenirea traumatismelor: articulatiile trebuie protejate de traumatisme severe sau traumatisme mici si
repetate cu scopul de a scadea riscul de lezare a cartilajului; printre traumatismele mici si repetate se numara
cele desfasurate la locul de munca, cum ar fi statul pe vine in mod constant, ingenuncheatul sau alte pozitii care
pun in tensiune articulatia genunchiului
- exerciul fizic: exercitiul fizic poate contribui la reducerea durerii si rigiditatii articulare; activitatea fizica de
intensitate, ce variaza de la usoara la moderata, poate preveni declinul si chiar restaura sanatatea si functia
articulara (cu toate acestea, unii pacienti cu osteoartrita pot fi refractari la efectuarea de exercitiu fizic datorita
durerii articulare resimtite dupa terminarea acestei activitati).

Pentru a ameliora durerea se pot urma diferiti pasi, cum ar fi de exemplu terapia la caldura si la rece sau
utilizarea de medicamente antialgice, care pot facilita efectuarea de exercitiu fizic si ajuta pacientul sa ramana
activ. Trebuie alese exercitii care nu pun in tensiune articulatia sau o tensioneaza partial, cum ar fi mersul pe
bicicleta, inotul sau exercitiile in apa.
Cercetarile arata faptul ca pana si pierderile modeste in greutate in combinatie cu exercitiul fizic sunt mai
eficiente in ameliorarea durerii si restaurarea functiei articulare, decat actiunea lor separata.

Adultii tineri care au leziuni semnificative la nivelul articulatiei genunchiului au risc crescut de a dezvolta
osteoartrita. Prevenirea leziunilor articulare in randul tinerilor, este in mare parte de utilizarea echipamentului
sportiv adecvat si de practicarea activitatilor sportive in conditii de siguranta. O persoana tanara care are o
leziune severa la nivelul articulatiei genunchiului poate limita deteriorarea suplimentara a articulatiei, prin
folosirea unei orteze cu rolul de a stabiliza articulatia genunchiului si prin schimbarea modului in care ea practica
activitati sportive cu impact crescut asupra genunchiului.
Un fizioterapeut sau instructor de fitness poate sfatui pacientul in legatura cu reluarea activitatilor sportive dupa un
traumatism.