CAPITOLUL 1

CONCEPTE DE BAZĂ ALE ŞTIINŢEI MEDIULUI

1.1 ŞTIINŢA MEDIULUI – DOMENIU INTERDISCIPLINAR

Ştiinţa mediului se ocupă de caracteristicile mediului şi de studiul interacţiunii între om şi mediu, ceea
ce necesită un spectru larg de ştiinţe ale naturii şi exacte ca: biologia, chimia, fizica, etc., înţelegerea
proceselor biologice, chimice şi fizice ale mediului.Deasemeni, deciziile politice sunt de mare importanţă în
managementul ecologic. Prin ştiinţa mediului se urmăreşte să se interconecteze cunoştinţele din diferite
ramuri ale ştiinţelor naturale şi exacte, pentru a rezolva problemele de mediu, pentru a înţelege cum omul
influenţează viaţa pe Pamânt.
Ştiinţa mediului nu este o acumulare de cunoştinţe disparate, ea devine o ştiinţă care se bazează pe
cuceririle altor ştiinţe, pe care le uneşte într-un instrument pentru a rezolva anumite probleme de mediu. În
problemele tratate nu se va considera şi influenţa ştiinţelor socio-economice asupra ştiinţei mediului,
deoarece în etapa actuală ar necesita prea multe calcule.
Deşi, ştiinţa mediului are un caracter pluridisciplinar, ea nu studiază cazurile izolate, ea se
concentrează asupra principiilor folosite în rezolvarea problemelor de mediu în cadrul creat de ştiinţele
naturale. Studiul separat al unor cazuri izolate, ar duce la o perimare rapidă a cunoştinţelor acumulate şi
deci numai cunoasterea principiilor comune, care pot fi particularizate şi care guvernează diferite
evenimente, permite soluţionarea diferitelor probleme de mediu. Scopul acestui curs este de a descrie
metodele şi principile care sunt folosite în înţelegerea proceselor de mediu şi de a arăta cum sunt acestea
folosite pentru rezolvarea unor probleme noi ale mediului, care devin tot mai complexe odată cu extinderea
şi diversificarea tehnologiilor industriale.

1.1.1. Relaţia între ştiinţa mediului şi tehnologie, management, ecologie şi modelare

Relaţia între ştiinţa mediului şi ecologie este prezentată în fig.1
Management de mediu / Modele ecologice
Tehnologia fabricării

OMUL Ştiinţa mediului Ecosisteme (mediu )

Impactul naturii asupra omului

Fig.1.1
S-a arătat că ştiinţa mediului este un domeniu multidisciplinar care se ocupă cu studiul influenţei
activităţilor umane asupra proceselor de mediu.
Influenţa omului asupra mediului se numeşte poluare.
Ecologia este definită ca studiul corelaţiilor între organismele vii şi mediu, sau în sens mai general cu
studiul structurilor şi funcţiilor naturii, cunoscând că omul este o parte a naturii.
Modelele ecologice sau sistemele ecologice oferă posibilitatea de a alege metodelele cele mai bune
pentru controlul poluării şi reprezintă circuitul de reacţie din fig.1.1.
Ecosistemele sunt de mare complexitate şi nu pot fi luate toate problemele în stadiul de management,
însă pentru o problemă dată este posibil să se facă un model simplificat al ecosistemului şi ale proceselor
sale. Aceste modele au la bază principiile conservării masei şi conservării energiei şi reprezintă ecuaţii
diferenţiale.
Un ecosistem se poate adapta la activităţile distructive ale omului, însă numai într-o anumită măsură.
Deci, este necesar să se înţeleagă natura ecosistemului pentru a putea prevedea consecinţele impactului
activităţilor umane asupra mediului, pentru a menţine o anumită calitate a civilizaţiei umane. Pentru a putea
diminua efectul activităţii umane asupra mediului este necesar să se studieze relaţia între activitate şi efecte

1
prin intermediul ştiinţei mediului şi de a limita impactul omului asupra ecosistemului. Dezvoltarea
tehnologiilor de fabricaţie a mărit impactul omului asupra ecosistemelor , dar noile tehnologii care rezolvă
problemele poluării pot fi aplicate simultan şi pot reduce aceste efecte. De exemplu au fost dezvoltate noi
tehnologii de purificare şi recirculare a poluanţilor şi sunt încercări chiar de a schimba tehnologiile de
fabricaţie pentru a reduce poluarea.
Managementul de mediu ( ambiental ) este scump, dar în multe cazuri poate deveni economic prin
recuperarea unor materii prime, rezultă că pentru fiecare tehnologie trebuie aleasă o soluţie ecologică.

1.1.2. Nivele de organizare

Ecologia este considerată ca fiind o disciplină sau o parte a biologiei. Nivelele de organizare
biologică sunt prezentate în fig.1.2, unde se arată că un biosistem este format din două componente: biotic
şi abiotic. Componentele biotice sunt organizate în aranjamente ierarhice de la nivel subcelular (gene) la
comunităţi care interacţionează cu mediul fizic (componentele abiotice) formând un sistem, un întreg
unificat. În biologie termenul de populaţie înseamnă un grup de indivizi de orice fel de organism, iar
comunitate în ecologie înseamnă toate populaţiile care ocupă o arie.
O comunitate şi mediul formeazaă un ecosistem.
Componente Gene Celule Organe Organisme Populatii Comunitati
biotice biologice


Componente
abiotice Materie şi energie

Sisteme genetice celulare de organe de organisme de populatii Ecosisteme

Fig.3
Ştiinţa mediului studiază toate formele de viaţă în toate straturile: mediul gazos (atmosfera), mediul
lichid (hidrosfera) şi mediul solid (litosfera) şi probleme ale Pamântului (biosfera). Ecosfera este biosfera şi
mediul viu (atmosfera + hidrosfera + litosfera).

1.1.3. Criza ambientală

În prezent are loc o creştere a populaţiei, a industrializării şi urbanizării. În fig.1.3 se prezintă
creşterea populaţiei în timp, de unde rezultă că scade intervalul de timp în care aceasta se dublează, adică
are loc o creştere exponenţială.

Populaţie*109

6
5 Fig.1.3.
4
3
2
Am
De exemplu, se observă o crestere 1exponenţială deoarece trecerea de la 2 la 4 s-a facut în 45 de ani
pe când creşterea de la 1 la 2 s-a făcut în 100 de ani.
Creşterea populaţiei zilnică este definită1830
prin rata de natalitate
1900 1950 zilnică2000
şi rata morţii zilnice, adică:
Creşterea pop/zi = nr. naşteri/zi - nr.morţi/zi = 350.000 - 135.000 = 215.000oameni/zi
Rezultă o creştere a populaţiei globului de aprox. 80 mil. oameni pe ani. Dar orice individ necesită energie
şi resurse materiale.

2
 Resursele pot fi regenerabile (cereale, animale, aer, apă, padure,etc.) şi ele nu pot fi folosite mai
intens decât dacă se regenerează. Resurse neregenerabile, cum sunt combustibilii şi mineralele care se
regenerează în milioane de ani, iar scala de timp a interesului uman este de numai sute de ani.
În prezent în lume se observă o creştere a poluării . De exemplu, multe lacuri de agrement suferă de
eutroficare, adică au concentraţii mari de nitrogen şi fosfaţi.. Cauzele sunt cresterea populatiei, rata mare
de consum şi reziduuri. Impactul uman asupra naturii se poate exprima prin relaţia:
I = nr. persoane * (consum/persoane) * (impact/consum)
Acest indicator diferă la ţările dezvoltate tehnologic şi ţările în curs de dezvoltare de circa 56 de ani.
Indicatorul se poate referi şi la creşteri:
I = (nr.pers.) *  ( C/pers.) *  ( I/ C)

1.1.4. Principiile stiintei mediului

Viaţa pe Pamânt este dependenţa de prezenţa unui număr de elemente într-o anumită formă şi
concentraţie şi de mersul proceselor de creare a vieţii. Dacă aceste condiţii nu se îndeplinesc atunci viaţa
ori este imposibilă ori este deteriorată. Principiile de bază ale conservării masei şi energiei reflectă echilibrul
care trebuie să existe în orice activitate umană.. De exemplu, orice organism viu necesită anumite condiţii
de mediu, şi e dependent de rata de înmulţire şi de temperatura ambientală ce reflectă anumite condiţii
optime ale vieţii, fig.1.4.. Rezultă că un ecosistem reacţionează la variaţiile condiţiilor de mediu.
Indice Performanţă Fig.1.4.

Emisia de mase şi energie

în mediu Temperatura C

25 30

Procese în mediu

1.1.5. Principiile tehnologiilor de mediu ( ambientale )

Ştiinţa mediului stă la baza tehnologiilor de mediu deorece alegerea unei tehnologii necesită
Extindere
cunoaşterea profundă a multor probleme.
Soluţiile oferite de tehnologiile de mediu trebuie să fie:
 eficiente, funcţionale şi de capacitate dorită;
Concentraţii de
 să nu perturbe procesul; componente
 să aibe o arie clară de utilizare;
 influenţa asupra mediului să nu creeze alte probleme.
Se disting trei grupe de probleme pentru tehnologiile de mediu: Impact
Alte transformări prin
 poluare ape; procesare asupra
 poluare aer;
 poluare reziduuri solide. omului
Pentru aceste domenii, pentru cazuri concrete, în prezentul manual, se vor prezenta tehnologii de
Impactul asupra
mediu. ecosistemului
1.1.6. Rezolvarea problemelor de mediu
Diagrama care ilustrează procedura care poate fi utilizată pentru a găsi o soluţie la emisia de mase şi
energie care influenţează mediul este prezentata in fig 1.5.
Ingineria ecologică se referă la soluţii care se intreprind în ecosistem.
Tehnologiile de mediu (ambientale) reduc sau dilează emanaţiile în mediu, adică previn poluarea
Soluţii prin inginerie Soluţii pentru tehnologii de
ecologică mediu

3
Fig.1.5
 1.2. Legea conservării masei în ecologie
1.2.1. Legea conservării masei.
Conform legii de conservare a masei, masa nu poate fi creată şi nici distrusă, doar transformată dintr-
o formă în alta. Efectele poluării nu pot fi excluse, iar ideea folosiri de produse nepoluante este o
absurditate ştiinţifică. Prin legea conservării masei se consideră că masa se transformă în energie, conform
relaţiei Einstein:

E  mc 2 , unde c  3  10 8 m / sec
Dacă avem un sistem cu schimb de masă cu mediul, atunci:
dme
 INTRARE - IEŞIRE
dt
unde me este masa unui element. Pentru o reacţie chimică într-un reactor, ecuaţia conservării masei are
forma:
dme
 INTRARE - IEŞIRE  REZULTATE REACŢIE
dt
În natură are importanţă locul si forma poluării. De exemplu, concentraţia de cupru în apa de râu
este 10 g/l, iar în sol este de 20 mg/kg, în timp ce pentru şobolani concentraţia mortală ( lethal ) este de
300 mg/kg corp, iar pentru vegetaţie la o concentraţie de 63-218 mg/kg se observă o scădere a imunităţii..
Deci este necesară urmărirea concentraţiei de ioni de cupru din sol, apa si aer, astfel încât aceasta să nu

4
depăşească nivelul de toxicitate. Însă eliminarea unei surse de toxicitate poate determina o alta. De
exemplu, prin arderea unui poluant, se poate polua aerul, prin eliminarea lui in râuri, se va polua apa.
Deci problema este de a controla toxicitatea, nu de a o elimina, însă depoluarea costă. Ca exemplu,
în figura 1.6. se dă relaţia între gradul de purificare în % şi costul pe kg.BOD 5 ( biological oxigen
demand ). Creşterea eficienţei purificării duce la o creştere exponenţială a costului.
Cu cât creşte cantitatea de reziduri pe o arie, care trebuie tratată, cu atât se cere o eficienţă mai mare
si deci costul pe kg de reziduri este mai mare, pentru a menţine un nivel acceptabil al calităţii mediului.

USD/
KgBOD

Fig.1.6.
150

.
1.2.2. Nivele de prag100
Un poluant este orice material sau mulţime de condiţii ce crează stres sau alternanţe nefavorabile
asupra organismelor individuale, asupra unor populaţii, comunităţi sau ecosisteme, în raport cu condiţiile
normale de mediu. 50
reducere %
Domeniul de toleranţă la stres variază puternic cu tipurile de organisme şi BOD
cu tipul de poluanţi şi în
general este greu de determinat şi este subiectiv. În tabel se dă o listă de poluanţi şi indicele de stres din
prezent şi viitor. 50 100

Acum Anul 2000 – 2030

Metale grele 90 130
Reziduri radioactive 35 120
Bioxid de carbon 75 75
Reziduri solide 35 120
Bioxid de sulf si sulfuri 20 70
Pesticide 30 130
Fertilizatori 30
Efect nefavorabil 50
Indicele de stres al mediului se obţine din multiplicarea unor factori de ponderare:
- persistenta (1->5);
- domeniul geografic (1->5);
- complexitatea interacţiunilor
5 si efecte (1->9). Fig.1.7.
Unu înseamnă interes local şi cinci înseamnă 2 că poluantul este o problemă globală, deci indicele
4
maxim posibil este 225 = ( 5*5*9 ) 2
Poluanţii pot fi clasificaţi în două
3 grupe, fig.1.7.
- agenţi graduali sau fără prag,2 care au o acţiune, un potenţial de vătămare în orice dozare în mediu;
- agenţi cu prag, care au o acţiune nefavorabilă numai peste1 sau sub un anumit nivel de concentraţie;
1
Dozare

1 2 3 4 5

5
 3

În prima categorie intră: radiaţii, produse chimice organice, metale grele ca mercurul, plumbul. În
categoria cu prag intră nitraţi, fosfaţi, silicaţi, nitrogen, minerale ( calciu, fier, zinc ), care pot afecta balanţa
ecologică în anumite dozări. Ca exemple, se pot da eutroficarea lacurilor, râurilor şi estuarelor de la
fertilizatori sau ape reziduale de la oraşe. Nivelurile de prag diferă mult în raport cu tipul de poluant şi de
organisme sub stres. Există poluanţi care devin periculoşi la 1 ppm ( 1 part. per million ) sau la 1 ppb ( 1
part. per billion ). Nivelele de prag sunt dependente de concentraţia găsită în natură în condiţii normale de
mediu. Iar pentru indivizi, aceste nivele de prag depind de vârstă ( mai rezistenţi în tinereţe ).
Poluanţii sunt caracterizaţi prin longevitate în organisme şi ecosisteme, fiind degradabili sau
nedegradabili. Astfel, poluanţii nedegradabili în timp îşi păstrează efectul nociv şi concentraţia. Ca exemple,
se dă tabelul de reţinere în ani pentru unele componente ale apei de mare,

Elementul mg/ l Prezent în apa de mare Timp reţinere ( ani )

C 28 HCO3, H2CO3, CO32-
N 0,5 NO3, NO2, NH2-, N2
Na 10,5 Na+ 2,6*108
Si 3 Si(OH)4, Si(OH)3O- 8,0*103
P 0,07 HPO42-, H2PO4, HPO43-, H3PO4
S 885 SO4

Deci ( asistenţa ) supravegherea impactului asupra mediului necesită şi cunoaşterea proceselor în care intră
poluanţii.

1.2.3. Conceptele bilanţului de masă.

Ecosistemele nu sunt siteme izolate, ele având schimburi de energie şi de masă cu mediu. În general,
poluanţii se transformă în alte componente sau se degradează în timp.
dC
Procesul de degradare se poate descrie prin ecuaţia:  K  C , unde
dt
C este concentraţia componentului si K este viteza de reacţie (constantă).
Timpul de înjumătăţire, notat t 1/2 este timpul necesar pentru a reduce concentraţia la jumătate din
valoarea iniţială, adică atunci când:

C0
2
c(t )

Valoarea t1/2 depinde de condiţiile de reacţie (de pH, de temperatură, de umiditate, etc.). Ca exemplu se
dau valorile t1/2 pentru unele pesticide

t1/2 Condiţii
Azinfosmetil 486 zile Sol uscat, steril 279  K
Azinfosmetil 36 zile Sol umed, steril 313  K
DDT 8 luni Sol subtropical, aplicat 5kg/ha
DDT 14 zile În sol irigat, culturi

6
Comportarea mai multor poluanţi în ecosisteme se poate aproxima printr-un proces care are loc în
reactoare de amestec în flux continuu. Considerând că nu are loc o reacţie chimică, atunci conform
principiului conservării masei rezultă:.

dC
V  QC0  QC
dt

unde: V – volumul; C – concentraţia la ieşire şi din reactor.

Dacă în reactor are loc o reacţie chimică, ecuaţia devine:
dC
V  QC0  QC  VKC
dt
In regim staţionar:
C0 V
QC 0  QC  VKC împărţind cu QC rezultă  1  K , notând prin t r – timpul de reţinere rezultă
C Q
C0 C 1
 1  tr  K  o 
C C 1  tr  K

În cazul reactoarelor cu amestec în linie, compoziţia variază de-a lungul axei fluxului şi ecuaţia de
bilanţ trebuie scrisă pentru un element diferenţial de volum, adică în funcţie de direcţia x a fluxului. Pentru
fig. 1.8..
X
Debit Debit
Vx intrare ieşire Fig.1.8.

Difuzie
Difuzie

Generare reacţie
se obtine ecuaţia cu derivate parţiale:
C C  2C
 Vx   D  2  KC ,unde:
t x x

Vx - debitul de volum;
D - coeficientul de dispersie egal cu ( D m+De ), unde Dm este coeficient de difuzie moleculară şi D e este
coeficient de dispersie turbionară.
Din această ecuaţie cu derivate parţiale se poate găsi o soluţie C(x,t) sau simplu C după parcurgerea
lungimii L a reactorului de amestec în linie, când se ajunge la un echilibru, fără reacţii în timp.
În general, pentru o reacţie chimică de tipul: aA + bB = cC + dD la echilibru este valabilă ecuaţia
 C  c  D d K
 A a  B  b
Unde  , reprezintă concentraţia în moli pe litru.
În tabelul de mai jos se dau exemple de procese fizico-chimice din mediu care pot fi descrise matematic în
acest mod:

PROCES EXEMPLU
Evaporarea de chimicale organice din sol şi Evaporarea de pesticide
de pe suprafaţa apei.
Sedimentarea de metale grele si chimicale Unele metale grele se precipită şi se

7
 organice în ecosistem acvatic
Hidraliza chimicalelor organice
Depunerea uscată din atmosferă
Procese fotochimice
depun în apa mării.
Degradare hidralitica a pesticidelor în
Acvasisteme
Depunerea metalelor grele pe pamânt
Unele pesticide se degradează fotochimic.

1.2.4. Condiţiile de viaţa în prezenţa substanţelor netoxice.

Procesele care determina viaţa necesită prezenţa unor elemente caracteristice biosferei. Fiecare
organism are o compoziţie caracteristică şi pentru supravieţuire necesită o anumită dietă. Biochimia arată
că organismele vii conţin 20 – 25 elemente, în timp ce celelalte 65 – 70 elemente sunt mai mult sau mai
puţin toxice. Unele elemente necesare pentru o specie pot fi toxice pentru alte specii in orice concentraţie.
De exemplu, algele pot avea în medie 1gr de fosfor la 100 gr materie uscată. Animalele folosesc oxigenul
pentru respiraţie si de exemplu există o corelaţie între concentraţia de oxigen din apă şi viteza de creştee la
peşti, influenţată şi de temperatură. Ca exemplu, fig. 1.9.., se dă creşterea procentuală în greutate pe zi în
funcţie de concentraţia de oxigen pentru o specie de peşte oceanic.
Pentru culturile de cereale s-a dovedit o dependenţă pentru concentraţii mici, producţia este direct
proporţională cu concentraţia de fosfor. În fig. 1.10. , această dependenţă este dată pentru trei valori ale
concentraţiei de potasiu ( A, B, C ). Pentru un sol în climat arid, producţia anuală este dependentă de
cantitatea de precipitaţii, fig. 1.11. Însă această dependenţă este limitată de mulţi factori ca diverse
substanţe nutritive, de temperatură etc. Producţie
%
G/zi
C
K
B

mg O2/l

2 10 20 40 Concentraţie P

Fig.1.10
Fig.1.9

Producţie
anuală: tone/ ha

Fig.1.11
3

1.2.5. Ciclurile elementelor globale.

Schimbările globale de1 concentraţii sunt foarte importante în natură deoarece ele pot cauza schimbări
în condiţiile de viaţă pe pamânt.În fig.1.12. se prezintă ciclul carbonului.
Precipitaţii mm

100 8 300
200
 Carbonul este folosit în fotosinteză în formă de bioxid de carbon şi hidrogen carbonat şi convertit în
masă organică:
6CO2 + 6H2O -> C6H1206 + 6O2 .
Prin fotosinteză se produce materie organică, care ânsă cu timpul se va descompune şi va cauza un
deficit de oxigen. Acesta este un proces cu mare consum de energie, energie furnizată de soare. Plantele
furnizează energie la animale ierbivore, care sunt hrană pentru animalele carnivore. Fiecare pas în acest lanţ
alimentar produce reziduri, care sunt hrană pentru organisme care participă la descompunere. Prin
descompunere, componentele organice trec în materie anorganică, care este preluată de plante.

Descompunere,
Materie anorganică

( fotosinteză )

Materie organică, plante

Materie
organică
Materie organică. ierbivore Materie ( participant
organică descompuner
moartă e)

Materie organică, carnivore

Respiraţieş
i reziduri

Materie organică, topcarnivore

Fig.1.12
Acest ciclu este perturbat de om, deoarece materia organică este lent transformată în combustibil
fosil pe care omul îl foloseşte prin arderi. Prin folosirea combustibililor fosili prin ardere, omul transferă
carbonul din litosferă în atmosferă.

 y
C X H 2Y   x  O 2  xCO 2  yH 2 O
 2

În fig.1.13. se prezintă concentraţia de CO2 în atmosferă cu timpul. Însă CO2 este solubil în apele
oceanelor, ceea ce depinde de pH – ul apei.

CO 2  OH   HCO3

% CO2 în atm.

0,02 2

1
0,01

1900 2000 Ani

Fig.1,13
 Curba 1 este luată având în vedere influenţa oceanului, iar curba 2 fără a se lua în considerare
aceasta influenţă. În mod identic se poate analiza ciclul sulfurilor şi al azotului în natură, care sunt
puternic perturbate de către om. Prin producţia de fertilizatori cu azotaţi, omul ia azotul din aer şi–l
converteşte în nitraţi şi amoniac, care apoi sunt depozitaţi în litosferă, de unde în mare parte este spălat în
hidrosferă, unde poate provoca eutroficarea pe scară locală.

1.2.6. Balanţe de oxigen în râuri.

Menţinerea unei concentraţii mari de oxigen în ecosistemele acvatice este esenţială pentru
supravieţuirea formelor înalte de viaţa. Cel putin 5mg/l este necesar pentru majoritatea speciilor.
Concentraţia de oxigen este influenţată de următorii factori:
 Descompunerea materiei organice, este descrisă de ecuaţia cinetică:

dL
 K1 L
dt

Unde L este concentraţia de materie organică la momentul de timp t. Concentraţia de materie organică
poate fi exprimată prin metoda consumului de oxigen în procesul de descompunere. Aceasta este exprimată
prin BOD5, adică prin consumul de oxigen în 5 zile, când se termină procesul de descompunere. Ca
exemplu, pentru apa reziduală din oraşe BOD5 = 80, 250 mg O2/l, iar pentru apa tratată biologic şi mecanic
BOD5 = 10, 20 mgO2/l.

 Nitrificarea amoniacului, conform procesului:

NH4++2O2 -> NO3 + H2O + 2H+

Proteinele şi alte substanţe azotoase sunt descompuse în module organice mai simple cum sunt aminoacizii,
care la rândul lor sunt descompuse în amoniu. Rezidurile de la animale, urea şi acidul uric sunt
transformate în amoniu. Prin oxidarea amoniului, rezultă sursa de energie a microorganismelor. Acest lanţ
de descompunere este dat în fig. 1.14, unde se observă că nivelul de energie scade:

Proteine

Amino - acizi

Uree, acid uric

Nivel
de Amoniu
energie
Fig.1.14

Nitriţi

Nitraţi

10
 Procesul de nitrificare este descris de ecuaţia cinetică

dN
 K N t, N  N 0 e KNt
dt

Unde N0 – concentraţia de amoniu la t= 0; N – concentraţia de amoniu la t; K N – coeficient de viteză la

nitrificare. Însă K1 şi KN sunt dependente de temperatură, prin relaţia :

K N  K N , 20  K T T  20 

Unde KT este o constantă

 Procesul de diluare. Un curent de apă ( s – stream ), cu apa reziduală ( w – water ) dă un amestec

( M – mixture ) conform bilanţului de masă
C S FS  CW FW  C M FM

Unde C – concentraţia şi F – debitul

 Procesul de sedimentare a particulelor solide, în timp ce particulele coloridale pot sta în suspensie
mult timp.
 Resuspensia solidelor datorită curenţiilor de apă, care le duce
 Fotosinteza produce oxigen în masa organică:
6CO 2  6 H 2 O  C 6 H 12 O6  6O 2

 Folosirea oxigenului Acesta este folosit pentru respiraţia plantelor şi animalelor

 Oxidarea materiilor organice în sedimente, care consumă oxigen şi eliberează amoniu, conform
ecuaţiei.
 Procesul de reaerare. Aceasta determină un echilibru între oxigenul din aer şi apă. Prin aceasta apa
Materie organica  O 2  CO2  H 2 O  NH 4
absoarbe oxigen din aer. Deci ecuaţia globală care defineşte concentraţia de oxigen este :

dC oxigen produs  oxigen consumat  oxigen consumat   oxigen prin 

    
dt  prin foto sin teza   prin respiratie   prin diluare  resuspensi e, se dim entare 
oxigen consumat  oxigen consumat 
  
 prin raerare   prin se dim entare 
Concentraţia oxigenului în apa de râu poate fi determinată prin modele mai complexe, care iau în
considerare fitoplanetanul, zooplanetanul, consumul de oxigen la sedimentare, prezenţa unor materii toxice
care afectează propietatea de masă biodegradabilă. În funcţie de aceasta, în literatura americană apele sunt
clasificate: curate, slab poluate, poluate şi foarte poluate. În funcţie de felul apei, există organisme pentru
ape curate, pentru ape poluate şi indicatori de poluare.
Ca exemplu, in fig.1.15. se dă curba de variaţie a concentraşiei de oxigen ( 1 ), de BOD 5 ( 2 ), de
nutrienţi ( 3 ), materii suspendate
1 ( 4 ), pe lungimea unui râu. O2

2
BOD5
3
Nutrienţi
4 Suspensii
m

11

Fig.1.15.
 Profilul oxigenului în râu, respectiv scăderea concentraţiei de oxigen sunt datorită degradării
materilor organice. Ca indicatori de poluare, se pot folosi conform tabelului, bacterii, alge, peşti, insecte şi
plante :

Bacterii gr/ml Alge Plante Insecte Peşti

Ape curate < 100 Cladoforă - - -
Tropicală
Slab poluate < 100.000 Spirogyra Elodea Turbofen
Poluate > 100.000 Verde Potamogeton Sialis Sticleback
crispus
Foarte poluate >1.000.000 Alb verde - Psycoda

1.2.7. Problema eutroficării

Cuvântul eutrofic înseamnă bogat în nutrienţi. În prezent eutroficarea lacurilor este accentuată
datorită urbanizării rapide şi deversării crescânde de nutrienţi pe cap de locuitor. Eutroficarea reflectă
creşterea artificială de nutrienţi în ape, în special de azot şi fosfor. Eutroficarea se consideră în general de
nedorit deoarece culoarea verde a lacurilor face înotul si navigatia nesigure, datorită turbidităţii. Dar rau
este că plantele fac ca la suprafaţă să fie oxigen mult şi la adâncime mult mai puţin datorită descompunerii,
fenomen ce depinde de anotimp, fig 1.16
De obicei concentraţia de clorofilă din apă nu depăşeşte 100mg/m3. Practic, fig. 1,17. s-a
dovedit că la creşterea concentraţiei de fosfor în apă creşte concentraţia de clorofilă, masurată în Kg/l.

O2 g/l

iarna

10
vara

g/l
clorofilă
Adîncime medie
0 10 100
Fig.1.16
Fig.1.17

Sinteza materiei organice este definită de fotosinteza, adică de ecuaţia:

12
 lumina + 6CO2 + 6H2O -> C6H12O6+6O2
care depinde de soare, temperatură şi concentraţie nutritivă.
Fiecare element are un ciclu în natura, ca de exemplu pentru CO2 ciclul este dat în fig.1.18.,
unde s-a notat:
1. fotosinteză
2. reziduri
3. moarte
4 - 5. descompunere
6. respiraţie
7. depuneri
8. mineralizare sedimente
9. sedimentare CO2 cu atmosfera

Fig.1.18.

Tipurile menţionate de ape au diferite rapoarte ale concentraţiilor N/P. În ape curate N:P = 10, adică
fosforul este mai puţin abundent faţa de necesarul fitoplanetanului pentru azot. Cu deversarea de reziduri
în lac raportul N:P scade pentru oraşe la 3:1, adică va fi o abundenţă mai mică de azot, apele reziduale din
oraşe au de regulă 30mg/l de azot şi 10mg/l de fosfor. Deci este necesară înlaturarea excesului de fosfor
prin depoluare, deoarece este mai uşor.
În funcţie de tipul de lacuri, d.p.d.v. a poluării acestea sunt
1. oligotrofice
2. mesotropice
3. introfice.
Pentru aceste tipuri de lacuri, fig.1.19. se dă productivitatea de fitoplanetan pe volum în raport
cu adâncimea.
Producţie [ mgC/m3 

300 3
Fig.1.19.
200 2

100
Adîncime [ m 
1

13
 Este important de remarcat transparenţa apei într-un lac (lumina care pătrunde / lumina incidentă
notată cu v) în raport cu productivitatea de fitoplanetan mg/24h, indicator numit maximum G 24, adică
cantitatea maximă în 24 ore, fig.1.20.

v (103)

1.2.8.Conservarea
3 masei în lanţul alimentar
Fig.1.20
Se defineşte producţia netă ca fiind creşterea şi reproducţia. Aceasta rezultă din bilanţul de masă.
Producţia
2 netă = hrană-respiraţie-dejecţii-reziduri alimentare.
Se defineşte eficienţa netă prin raportul dintre producţia netă şi hrana consumată. De regulă
eficienţa este de 10%. Dar unele substanţe toxice nu sunt eliminate prin respiraţie şi dejecţii, ele
acumulându-se 1 ţi atunci rezultă că acestea au o eficienţă netă mai ridicată decât componentele uzuale din
lanţul alimentar. De exemplu, creşterea în reziduri pesticide la peşti,max în G
funcţie de greutatea peştelui este
24
liniar dependentă, fig.1.21., deoarece acestea se elimină mai greu şi sunt solubile în straturile de grăsime,
fiind reţinute astfel pe termen lung, adică sunt acumulate .
102 103 104
Pesticide ppb din
greutate

60 total Fig.1.21.
reziduri

30 1,0
0,5

DDT
10
Kg

Greutate
peşte
1.2.9 Conservarea masei în societate

În prezent, foarte multe substanţe toxice sunt larg dispersate şi concentraţia globală de metale
grele şi pesticide este în creştere. De exemplu, fig.1.22., acumularea de Pb. în gheaţa din Groelanda de la
anul 800 î.e. si până astăzi are o creştere exponenţială
g Pb/ t*gheaţă în timp.

200
Fig.1.22

100

14

800 î.c. 1750 d.c. 1800 2000

 ani

Dar problema poluării are aspecte mai grave la nivel regional. De exemplu concentraţia unor
metale grele în râul Rhine, comparativ cu Marea Nordului, este exemplficată în tabelul următor:

Rhine (t/an) Concentratia în Rhine / Concentratia în Marea Nordului

Cr 1000 20
Ni 2000 10
Zn 20000 40
Cu 200 40
Hg 100 20
Pb 2000 700

Din acest tabel rezultă că la nivel regional este imperios necesar să se oprească sursele de
poluare şi să se ia măsuri de rezolvare, ca de exemplu:
1. se scrie ecuaţia de bilanţ material pentru toate componentele şi se observă unde sunt pierderile
de componente.
2. se analizează gradul de dispersare ale componentelor care provoacă poluarea şi se cercetează
cauzele.
a. gradul de poluare în atmosferă, funcţie de dimensiunea şi greutatea particulelor, cum se
stabilesc acestea.
b. procesele chimice în hidrosferă, constanta lor de viteză
c. procesele chimice din sol şi ape din sol şi din plante
3. impactul general asupra omului, datorită contaminării atmosferei, hidrosferei şi litosferei şi se
studiează ce efect au acestea.

Ca exemplu se dau cifre privind deversarea Pb. în mediu:

Sursa tone Pb. / an

Baterii uzate 600
Vopsele şi pigmenţi 600
Combustibili fosili 100
nat 600

În afară de aceste deversări în mediu au loc pierderi în producţie la folosirea aliajelor de Pb., a Pb.
direct, la producţia de baterii, de vopsele şi pigmenţi, de amestecuri organice cu Pb. şi la folosirea
combustibililor fosili.
Ca exemplu se dau concentraţiile de Pb în mg/Kg prospectate pentru două ţări:

Produsul Anglia Danemarca

Lapte 0.03 0.005
Brânza 0.1 0.05
Carne 0.05 0.1
Peste 0.27 0.1
Ouă 0.11 0.06

15
 1.2.10 Ciclul hidrologic

Apa este compusul cel mai raspândit pe pamânt şi are importanţă vitală pentru viaţa pe pamânt,
deoarece este mediul de transport al substanţelor nutritive în organisme vii şi pentru că este folosită la
transportul energiei termice. Ghiaţa este mai uşoară ca apa şi organismele vii ramân iarna în viaţă. Ciclul
apei este dictat de energia solară şi ecuaţia bilanţului apei pe ecosistemul terestru este :

{Precipitaţii} + {Apa din sol} + {Apa din ocean} = {Evaporare} + {Apa către ocean} +
{Scurgeri în sol} + {Apa reţinută de sol}

Ciclul apei în natură este definit de timpul în care apa este înlocuită, ca de exemplu tabelul:

Apa în Timpul de înlocuire

Om 2 luni
Aer 12 zile
Copaci 1 saptamâna
Râuri 5 zile
Lacuri 0,1 - 100 ani
Ocean 3000 ani
Gheaţă polară 15000 ani

Ciclul apei poate fi rezumat în diagramă,fig.1.23., unde este exprimată în w => 103 Km3 si timp
de retinere:

Fig.1.23

1.2.11. Dispersia poluanţiilot în atmosferă

Dispersia poluanţilor se realizează folosind turnuri înalte. Determinarea concentraţiei atmosferice a

poluanţiilor emişi de o sursă punctiformă, fig. 1.24. este un exemplu de aplicare a principiului conservării
masei. În fig.1.25. se dă distribuţia concentraţiei : 3
1. Instantaneu
2
2. După 10 minute
3. După 2 ore 1
z

H
x turn
Concentraţie

16
Fig.1.24 Fig.1.25
y
 Dacă notăm prin Z – înălţimea; x – direcţia vântului; y – direcţia pe orizotala, atunci pe direcţia y
concentraţia are o distribuţie gaussiană, fig 1.25.
2
1 y 
  
2  y 
c  A* e
Unde A este o constantă iar y – deviaţia standard. Funcţia gaussiană în trei dimensiuni va fi:
2
  1  z  H  
2 2
1 y  1 zH 
Q   
   

C  x, y , z   e 2  y 
 e 2  z   e 2  z  
2 y  z U  
 
Unde C – concentraşia ( g/m3 )
Q – puterea sursei poluante ( g/sec )
U – viteza medie a vântului ( m/sec )
H – înălţimea sursei poluante ( m )

Coeficienţii x, z sunt coeficienţi de difuzie şi depind de condiţiile atmosferice, de viteza de vântului în
Km/h ( de la 0 la 100 ) care defineşte distanţa la care ajunge o substanţă ( în km ).
Acest model de distribuţie a concentraţiei unui poluant are dezavantajul că se calculează cu
aproximaţie coeficienţii de difuzie, că se neglijează absorbţia şi depunerea poluanţilor, că reacţiile chimice
pe calea dispersiei sunt neglijate, că modificările direcţiei vântului nu se iau în considerare şi că se modifică
efectul de frecare a curenţilor de aer odată cu înălţimea, datorită densităţii aerului. Modelul prezentat este
o primă aproximare a unui fenomen complicat de dispersie în atmosferă a poluanţilor.

1.2.12. Efectul poluării aerului

Efectul poluării aerului este studiat în raport cu concentraţia şi timpul de expunere. Standardele de
poluare a aerului reflectă corelaţia între concentraţie şi timpul de expunere. De exemplu, pentru sulfuri,
SO2, în fig.1.26. se prezintă graficul privind efectul acesteia asupra sănătăţii omului, cauzând moarte
sigură, cauze ale morţii, efecte suspecte şi fără consecinţe.

Timp

5a

Moarte sigură
1a
1l

1s

1z
Efecte
1h mortale
Fără Efecte
consecinţe suspecte
1min

PpmSO2
0.01 0.1 1.0 10

17
Fig.1.26.
 Pe ordonată timpul s-a notat prin:

Timp Minute Ore Zile Săptămâni Luni Ani

min

Nivelul de COHb din sânge şi concentraţia de CO, fig.1.27., au efecte negative asupra sănătăţii
omului, dar aceasta influenţă depinde de activitatea fizică a omului şi de timpul de expunere în ore ( t ),
conform graficului din fig.1.27. S-au considerat două situaţii pentru dimensionarea abscisei: la odihnă şi la
muncă grea. 3000ppm
Moarte
60

50
700ppm
40 Pierderi de
cunoştinţă
30
100ppm
20
Efecte
observabile
10

5 10 15 20
La odihnă
TIMP

La muncă
Fig.2.22 1 2 3 4 5 grea

Fig.1.27.

1.2.13. Principiile toxicologiei

Pe lângă cunoaşterea proceselor chimice, biologice şi fizice este necesară studierea efectului
concentraţiei la toate nivelele în ierarhia biologică. La nivel celular trebuie ştiut dacă substanţele toxice pot
cauza formarea unor mutaţii, prin alterarea de gene ( baze ADN )cu schimbări în cromozomi, sau creşterea
concentraţiei de enzime. De exemplu, Pb înlocuieşte calciu (Ca ) în oase, mercurul are legătură cu grupele
SH în proteine. Deci apare efectul la nivel de organe, apoi efectul la nivel de organism, care poate fi
clasificat după efect şi doze:
 Toxicitate acută cauzând moartea LD50 şi LC50 ( lethal doses and lethal concentration, valori
limită )
 Efecte subletale referitoare la fiziologie ( consum de oxigen, tribant toxic şi osmotic, digestie,
asimilare, secreţie, fixare N ) micşorând sau mărind viteza acestora.
 Efecte subletale referitoare la morfolgie ( schimbări histologice în celule şi ţesuturi, tumori,
deformări brutale anatomice )

18
 Efecte subletale de comportament ( sistemul locomotor, învăţatul echilibrului, orientarea,
reproducerea etc. )

La nivel de individ, poluarea poate provoca moarte prematură. La nivel de populaţii şi comunităţi, pot
provoca dispariţia de specii, schimbări de diversitate, comutări de dominare, reducere de biomasă. La nivel
de ecosistem se poate observa prin bugetul energetic de apă şi de nutrienţi. De exemplu, o apă acidă poate
cauza o altă compoziţie de ioni a întregului ecosistem prin eliberarea de legături de ioni în mediu. Deci
trebuie asigurate concentraţii şi doze sub LD50 sau LC50 .
Ca exemplu, se prezintă modelul pentru DDT în fig.1.28.:

Fotosinteză
Intrare dehidroclorinare

DDT DDT în
suspensii fază apă

DDT în
lanţ alimentar

DDT în DDT în peşte

sedimente

dejecţii
degradare

. Fig.1.28
Organizaţiile mondiale consideră că limita admisă a concentraţiei de DDT în corpul uman este 1 – 7
mg/kg greutate a corpului, ceea ce corespunde unei doze de intrare zilnică de 0,005 mg/kg corp. Între
timpul de expunere şi concentraţie, exprimată prin LC50 , fig.1.29. există o dependenţă care arată curba de
toxicitate. Dar pot exista şi interacţiuni între poluanţi, fig.1.30., care implică acţiuni sinergistice,
antagoniste ale unor combinaţii a 2 substanţe, fiecare dintre ele fiind active ( cazul a ), curbele de răspuns
biologic egal, numite isobote, sunt (1) acţiune aditivă, (2) sinergism şi (3) antagonism. Pentru cazul b, când
există o combinaţie de două substanţe, X - activ singur şi Y inactiv singur, dar care influenţează pe X,
curbele isobole sunt (1) Y este inert, (2) efect antagonist prin funcţii fiziologice, (3) efect antagonist prin
efect chimic antagonist, (4) efect antagonist prin procese ireversibile recompetitive, (5) Y are pentru X
efect sinergistic. Timp
( min )
log

105

104

103

102

10
Log LC50
10 100

19
Fig.1.29
 Doze X 3

Doze X
4
2

3
1

1
5
2 Doze Y
Doze Y

Ca exemplu, privind complexitatea dependenţei între doi poluanţi care interacţionează, fig.2.27, se
dau curbele privind mortalitatea în procente a ,…….., pentru diferite combinaţii ale valorilor privind
neliniaritatea ( % ) şi temperatura (C ). Această imagine reflectă condiţiile optime de viaţă: temperatura şi
salinitate pentru o anumită specie. Fig.1.30

C

35

10
30

25 50
70

90
100
15

10 20 30 40 Salinitate

Fig.1.31.

Proprietăţile de bază ale poluanţilor toxici sunt: solubilitate ( în apă, grăsimi ), formele chimice,
greutatea specifică, greutatea moleculară, punctele de fierbere şi de topire. De asemeni trebuie cunoscut în
ce concentraţii sunt prezenţi în mediu abiotic, apă, atmosferă, sol etc. şi dacă se acumulează în sediment
sau dacă creşte concentraţia lor pentru că nu sunt acumulaţi şi se acumulează în organism. De exemplu,
DDT se acumulează în grăsimi, ţesuturi grase, etc.
Studiul poluanţilor trebuie finalizat prin fixarea concentraţiilor letale, a sinergismului şi
antagonismului, a distribuţiei în organism, a sensibilităţii diverselor organe.

20

Doze X Doze X
 1.3. Principiul conservării energiei în probleme de mediu

1.3.1. Concepte fundamentale privind energia

Prima lege a termodinamicii arată că energia poate fi transformată dintr-o formă în alta, dar niciodată
creată sau distrusă. Astfel, când o schimbare de orice fel are loc într-un sistem închis, are loc o creştere sau
o scădere a energiei interne, căldura este emisă sau absorbită şi este efectuat un lucru mecanic. Deci
E  Q  W , unde:
 E - variaţia energiei interne;
 Q - căldura absorbită;
 W - lucrul mecanic efectuat.
În ştiinţa mediului se are în vedere energia incidentă a soarelui pe unitate de arie în ecosistem şi
eficienţa cu care această energie este convertită de către organisme în alte forme. Conform legii enunţate,
transformarea energiei solare în energie chimică de către plante se face după ecuaţia:

Energie solarã Energie chimică a Energia termică a

asimilatã de plante ţesuturilor plantei + respiraţiei

În cazul animalelor ierbivore balanţa de energie este:

Consum de hranã Energie asimilată Energie chimică

convertit în energie = de animale + sau hrană
(Joule) nedigerată
asimilatã de plante
Legea a doua a termodinamicii precizează că procesele care implică transformări de energie nu au loc
fără o degradare a energiei dintr-o formă în alta. Ca exemplu, în fig1.32. se dă creşterea ierburilor perene
absorbind energie solară(J/m2 an).

1.97*107 1.95*107
energie
respiraţie+reflexie
solară
Respiraţie Producţie Producţie netă
iarbă

0.4*107 2.4*107 2.0*107

Fig.1.32.

Legea a doua a termodinamicii explică de ce ecosistemul poate menţine organizare şi ordine.

Sistemul tinde spontan în direcţia creşterii dezordinii (aleatorie). Dacă se consideră sistemul ecologic,
atunci se înţelege că ordinea (entropia negativă) poate fi produsă în ecosistem dacă mai multă dezordine
(entropie) este produsă. În ecosistem, raportul dintre energia totală emisă şi biomasă este o funcţie de
ordin termodinamic pentru sisteme omogene. Fără energie solară, în ecosistem nu ar exista un ciclu al
elementelor. Din punct de vedere fizic criza de mediu este o criză de entropie, deoarece poluarea produce
dezordinea. Entropia creşte prin distribuirea poluanţilor.

1.3.2. Folosirea energiei şi resurse de energie

21
 Omenirea are nevoie de 9.000kJ/zi pentru supravieţuire, dar în ţările dezvoltate se consumă
900.000kJ/zi, adică de 1.000 ori mai mult decât în ţările sărace, fig.1.33.

Fig.1.33
.
Prăpastia între ţările dezvoltate şi cele subdezvoltate este evidenţiată în fig. 3.2. unde se prezintă
consumul în tone de cărbune echivalent pe cap de locuitor (surse ONU). Dar sursele de energie sunt încă în
mod ineficient folosite şi creşterea eficienţei este o cale de a recupera energia. În prezent avem o criză
datorită lipsei de energie, care face o criză de alimente (hrană) deoarece 40% din populaţia globului nu are
cantitatea minimă de hrană. Rezultă că perfecţionarea tehnologiilor oferă rezerve de energie. Ca exemplu,
se prezintă eficienţa (%) a unor sisteme de conversie.

Sistemul de conversie Eficienţă(%)

Procesare ind. gaz natural 97
Procesare ind. cărbune 95
Procesare ind. petrol 88
Turbină cu aburi 45
Centrale nucleare 031
Lampă fluorescentă 28
Celule solare 10
Lampă incandescentă 5

1.3.3. Productivitatea

Productivitatea este definită ca fiind raportul cantitate pe ha în agricultură şi diferă în funcţie de

consumul de energie şi fertilizatori. În tabel se dă producţia în kg/ha pentru unele culturi, comparativ cu
alte ţări:

22
 Porumb CartofiSoia
Grâu
4.400 4.300 22.700 2.000
SUA
900 1.000 7.700 640
India
1.300 2.300 12.100 1.200
Media pe glob

Deoarece populaţia creşte mult mai rapid în ţările subdezvoltate, nu este posibil să se menţină
constant un minim de hrană, chiar cel existent astăzi şi care este insuficient, pe cap de locuitor.

1.3.4. Energia în ecosisteme

Modelul fluxului de energie în ecologie este prezentat în fig. 1.34:

Energie neasimilatã

Creştere şi
Intrare energie reproducţie
în sistem

Energie asimilatã Producţia netă Defecte

Respiraţie

Fig. 1.34

Fluxul de energie poate fi reprezentat şi piramidal, ca de exemplu pentru mări şi oceane ca în fig.
1.35.
Peşti mari
Peşti mici
zooplancton
fitoplancton

Fig1.35
Fluxurile de energie în ecologie sunt de mare importanţă, deoarece aprecierea eficienţei unui sistem
se face după criterii energetice.
În practică s-a demonstrat că eficienţa organismelor vii este cu atât mai mare cu cât suprafaţa de
contact cu mediul raportată la greutate este mai mare. Ca exemplu, în fig. 1.36. se dă viteza de eliminare a
cadmiului (Cd) în funcţie de lungimea diferitelor organisme. De asemenea în fig. 1.37. se dă la scară
logaritmică dependenţa timpului de înjumătăţire a concentraţiei de DDT pentru organisme de diferite
greutăţi.

23
 Fig1.37 Fig1.36

Pentru ecosistemul terestru balanţa totală de energie este:

Radiaţia Conducţia în Convecţia în fluide Schimbul latent

= + +
netă solide în mişcare de căldură

Radiaţia netă este definită de radiaţia pe unde scurte şi lungi. Ca exemplu al eficienţei activităţii
umane în agricultură, în fig. 3.6’ se dă o diagramă a consumului de energie în agricultură, cifrele fiind în
kcal/m2zi.

Comb. Pierderi
fosili
3.960
60

Soare Venit
Ecosistem
4.000 100

Fig.1.38.

1.3.5. Consumul de energie şi balanţa globală de energie

Scenariul privind consumul global de energie pentru 2030 arată că acesta va fi de 4.4 ori mai mare
decât în prezent, adică de 35 TW. Rezervele disponibile de energie fosilă sunt date în fig.1.39

24
 Fig.1.39.
Printre alte resurse neconvenţionale sunt incluse gazele din industrie, etc. Folosirea cărbunelui fosil
înseamnă oxidarea cărbunelui sau a hibridelor de carbon, ce produc bioxid de carbon, conform reacţiilor.

C  O2  CO2
y 1
Cx Hx  ( x  ) O2  yH2 O  xCO2
4 2
Dar rezultatul, CO2, influenţează climatul, deoarece este estimat un volum de CO 2 de 52*1015 mol
CO2. Această tendinţă va putea provoca drastice schimbări în climatul regional dacă nu se va schimba
situaţia. Mai mult CO2 înseamnă că va creşte absorbţia radiaţiilor cu lungime de undă lungă, ceea ce va
duce la creşterea temperaturii, adică aşa numitul efect de seră, cu consecinţe extrem de grave.

1.3.6. Bugetul de energie al plantelor şi animalelor

Orice animal este dependent de climă prin fluxul de energie incidentă: animalele cu sânge cald
(homeotermice) necesită o temperatură aproximativ constantă a corpului, în timp ce animalele cu sânge
rece (porikilotermice) pot avea o temperatură a corpului în limite mari. Căldura metabolică este generată
din consumul de hrană şi din energia adiţională de la radiaţii incidente: soare, mediu, etc. Balanţa de
energie pentru un animal este, la suprafaţă:
Căldura Căldura din Căldura Căldura
metabolică + radiaţii = evaporată + corpului

Pentru plante este important de studiat căile pentru ca acestea să primească (în emisfera nordică) mai multă
căldură de la soare. De exemplu, plasând plantele pe pante artificiale, fig.1.39., atunci variaţia temperaturii
pe parcursul unei zile este prezentată în fig.1.40.

25
 Fig.1.39.

Curba 1, fig.1.40., va fi pentru panta cu faţa la sud (către soare), iar curba 2 pentru panta cu faţa la
nord. În acelaşi scop, de a schimba curba de variaţie a temperaturii pe durata a 24h la plante se folosesc şi
alte metode: umbrire pe vreme călduroasă, maşini de vânt, arderea de combustibili fosili, irigaţii, stropire
cu apă rece, cabluri de încălzire a solului, etc.
Concluzia este că omul, prin poluanţii industriali, influenţează negativ curba de temperatură pe
parcursul a 24 de ore şi trebuie găsite metode pentru corecţia acesteia.

Fig.1.40
Concluzia este că omul, prin poluanţii industriali, influenţează negativ curba de temperatură pe
parcursul a 24 de ore şi trebuie găsite metode pentru corecţia acesteia.

26