Dermatologie

Sabezan Moldovan Aurora

Anul II - B

Boli infecto bacteriene

(piodermitele)

Piodermitele sunt inflamatii ale pielii datorate piococilor, adica stafilococului si

streptococului, germenii obisnuiti ai supuratiei. Atat stafilococul cat si streptococul
saprofileaza pielea in mod constant, numarul lo fiind in legatura directa cu starea de
curatenie si igiena a pielii. Stafilococul este de 10 ori mai frecvent decat streptococul si se
localizeaza in special in orificiile pilo-sebacee.
Infectiile cu stafilococ se intalnesc mai des la adulti, in timp ce infectiile cu
streptococ se intalnesc mai des la copii. In anumite regiuni ale corpului, ca plicile, partile
acoperite de par, germenii piogeni saprofiti sunt mult mai frecventi, datorita conditiilor de
caldura, umiditate, pH si iritatie mecanica, care favorizeaza inmultirea si dezvoltarea
microorganismelor.
Piococii pot trai indefinit pe pielea normala, in stare saprofila, producand
modificari patogenice numai atunci cand printr-un microorganism a fost indepartata
bariera epidermica si a devenit posibila inocularea straturilor mai profunde. Mai rar
piococii dintr-o leziune cutanata sau mucoasa sunt vehiculati pe cale hematologica si dau
leziuni cutanate de origine endogena.
Extinderea leziunilor este determinata de doi factori: virulenta germenului si
susceptibilitatea organismului la infectie, care este conditionata de varsta, oboseala, boli
intercurente(diabet, icter, nefrite, etc.)
Foliculitele

Foliculitele acute superficiale(impetigo) apar, mai ales in jurul diverselor plagi,

arsurilor, al unor dermatoze microbiene, sau in urma pansamentelor umede prelungite.
Conditiile de caldura si umiditate, maceratia plicilor prin transpiratie sau prin secretii
patogene, precum si lipsa igienei locale, favorizeaza aparitia leziunilor de foliculite. In
cadrul foliculitelor superficiale acute citam: foliculita dupa barbierit, foliculele
consecutive aplicarii pomezilor cu gudron, mercur sau foliculite profesionale (la
contactul cu uleiuri minerale, hipoclorit, ciment, etc).
Leziunea elementara este o pustula superficiala cu diametrul de 5-6 mm care
incepe prin roseata, urmata apoi de o pustula cenusie-galbuie de marimea unei gamalii de
ac. Dupa o evolutie de cateva zile, pustula se usuca si se transforma intr-o crusta cenusiu-
galbuie care se detaseaza fara sa lase cicatrice.

Furunculul

Furunculul reprezinta o infectie de natura stafilococica a foliculului pilo-sebaceu

(implica, deci si firul de par si glandele sebacee asociate lui). Infectia trece prin toate
fazele specifice unui proces inflamator: creste temperatura locala, zona se inroseste,
devine dureroasa, edematiata. Treptat se formeaza o colectie locala lichidiana ce devine
purulenta in 4-7 zile.
Cele mai frecvente localizari ale furunculelor sunt tegumentele fetei, gatului,
regiunii axilare, umerilor si feselor. Daca se formeaza la nivelul pleoapei, se numeste
orjelet (urcior). In cazul in care furunculele apar in grup, situatia devine mai complicata,
(atat din punct de vedere al diagnosticului cat si al tratamentului) putand fi de fapt vorba
de furunculoza sau carbuncul (furuncul antracoid).
Majoritatea furunculelor sunt datorate infectiei cu stafilococ. Stafilococul este o
bacterie ce se gaseste pe tegumente si care devine patogena in momentul in care intra in
organism prin diverse solutii de continuitate de la nivelul pielii (taieturi, zgarieturi,
intepaturi). Exista insa si o serie de cauze ce favorizeaza aparitia unei astfel de infectii,
cum ar fi igiena defectuoasa, expunerea tegumentului la chimicale dure ce irita profund
zonele de contact, iritatii fizice, mecanice. De asemenea, pacientii cu afectiuni cronice
precum diabetul zaharat, statusul imun compromis (pacientii imunodeprimati),
avitaminoze, malnutritie, alcoolism, sunt mai susceptibili sa dezvolte furuncule.
Evolutia unui furuncul este de obicei de 10-14 zile iar semnele sunt atat locale cat
si generale.
La nivel tegumentar, furuncul debuteaza ca o colectie supradenivelata, dureroasa,
eritematoasa, de consistenta dura, cu dimensiuni reduse (1-2 cm). Zona este foarte
pruriginoasa si precoce apare senzatia de arsura locala. In urmatoarele zile zona tumefiata
isi mareste dimensiunile, devine mai moale si mult mai dureroasa, iar in urmatoarea faza
va aparea o flictena galbuie in varful furunculului (sugerand existenta subiacenta a
puroiului). Pe parcursul urmatoarelor 3-4 zile, furunculul poate fistuliza spontan cu
eliminarea puroiului si a materialului necrotic celular. Fistulizarea este insotita de
intensificarea durerii. In absenta tratamentului chirurgical de specialitate, furunculul se
vindeca, lasand o cicatrice inestetica.
 Semnele regionale si generale sunt reprezentate de: limfangita si limfadenita
(implicarea in procesul infectios a vaselor si ganglionilor limfatici), aparitia febrei (in
general 38-39), chiar a frisonului (insotit de alterarea starii generale) insa nu insotesc
boala de baza decat in situatii grave (iar astfel de situatii sunt rare).
Complicatiile ce apar sunt: suprainfectarea furunculului (cu streptococ, devenind
erizipel), diseminarea infectiei la distanta sau dezvoltarea altor furuncule in jurul celui
initial.
Tratamentul la domiciliu

Specialistii recomanda pacientilor o serie de masuri ce, corect aplicate, pot sa

amelioreze simptomatologia locala si pot favoriza procesul de vindecare:
- Aplicarea locala de comprese calde si introducerea furunculului in apa calda.
Astfel se va diminua durerea si se favorizeaza acumularea puroiului spre suprafata zonei
tumefiate. Dupa ce furunculul dezvolta zona superficiala de puroi, prin contactul repetat
cu apa se grabeste fistulizarea. Aceasta se produce in aproximativ 10 zile de la aparitia
infectiei. Compresele calde se pot realiza prin introducerea unei bucati de material textil
(de preferinta bumbac - datorita proprietatilor absorbante) in apa calda si apoi stoarcerea
excesului de apa. Astfel compresa se aplica local, prin tamponare delicata.
- Folosirea pentru igiena locala a unui sapun antibacterian. Acest sfat este util in
special dupa ce furunculul a fistulizat si puroiul a fost eliminat. De asemenea, se pot
aplica pe zona restanta diverse unguente si creme cu proprietati antibacteriene si apoi un
bandaj steril. Zona infectata trebuie spalata de 2-3 ori/zi, dezinfectata corespunzator si
acoperita cu comprese calde pana se vindeca.
- Nu se recomanda inteparea furunculului cu un ac sau agresarea lui in orice alt
fel. De obicei, astfel de proceduri nu fac decat sa suprainfecteze furunculul, agravand
afectiunea. Tratamentul devine mai complicat, iar procesul de vindecare mai anevoios.

Tratamentul medical

Tratamentul medical de specialitate trebuie instalat ori de cate ori se

suspicioneaza dezvoltarea unei infectii grave. Pentru obiectivarea acestei situatii trebuie
sa se realizeze hemograme si hemoculturi pentru a decela prezenta bacteriei in puroi si in
sange. In situatiile cu adevarat grave medicul poate recurge la antibioterapie.
Antibioticele se administreaza in functie de rezultatele antibiogramei - un test special
realizat folosind lichidul drenat din furuncul (in conditii de asepsie) si care poate stabili
spectrul antibioticelor la care germenele este sensibil. Pe baza acestor date se recurge la
un anumit antibiotic. Totusi, pana la sosirea rezultatelor antibiogramei, tratamentul initial
trebuie sa contina penicilina sau eritromicina.
In cadrul tratamentului general se pot administra, la nevoie, analgetice si
antipiretice de intensitate medie (daca acestea au un efect intens si de lunga durata, pot
masca o eventuala agravare a starii de fond).