Curs de Medicina Interna Bolile Hematologice

Mariana Gurău
CONTABILITATE
FINANCIARĂ
Partea a doua
- suport de curs -
EDITURA UNIVERSITĂŢII „NICOLAE TITULESCU”

BUCUREŞTI
2018
Acest material este destinat uzului studenţilor, forma de învăţământ la distanţă.
Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului/autorilor; designul, machetarea şi

transpunerea în format electronic aparţin Departamentului de Învăţământ la Distanţă al
Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti.
Acest curs este destinat uzului individual. Este interzisă multiplicarea, copierea sau
difuzarea conţinutului sub orice formă.
UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU” DIN BUCUREŞTI
DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL LA DISTANŢĂ
Mariana Gurău
Contabilitate financiară. Partea a doua

Editura Universităţii „Nicolae Titulescu”
Calea Văcăreşti, nr. 185, sector 4, Bucureşti

Tel./fax: 0213309032/0213308606
Email: editura@univnt.ro
ISBN: 978-606-751-559-6
Introducere
Acest modul se adresează studenţilor Facultăţii de Ştiinţe Economice, specializarea „Contabilitate şi
Informatică de Gestiune” forma de învăţământ la distanţă, anul II.
Contabilitatea financiară are un rol tot mai important pentru cunoaşterea şi utilizarea ştiinţifică a conturilor
şi a celorlalte procedee, tehnici şi instrumente specifice folosite de către entităţile economice, în cadrul unui
management corespunzător la nivelul unităţilor economice şi al relaţiilor cu diverşi parteneri economici,
financiari, bancari şi de asigurări.
Lucrarea relevă modul în care contabilitatea financiară trebuie să exprime relaţiile proprii unei activităţi
economice în cadrul entităţilor, folosirea informaţiilor pentru urmărirea evoluţiei poziţiei financiare, precum şi
pentru calcularea performanţei privind derularea unei activităţi, respectiv a rezultatelor ce se obţin la încheierea
exerciţiului financiar.
Obiectivele cursului (modulului)

Cursul are ca obiectiv cunoaşterea şi înţelegerea fundamentelor teoretice, a principiilor şi
structurilor din domeniul contabilităţii pentru identificarea şi înregistrarea operaţiunilor
economice ale unei entităţi şi asimilarea aspectelor principale privind raportarea financiară şi
instrumentarea contabilă a tranzacţiilor potrivit reglementărilor contabile privind situaţiile
financiare anuale individuale aplicabile de către entităţile economice ale căror valori
mobiliare nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (denumite pe parcursul
materialului entităţi).
Competenţe conferite
Prin parcurgerea conţinutului modulului, studenţii vor fi capabili:
- Să identifice şi să înregistreze operaţiunile economice în contabilitatea entităţii
- Să defininească conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea
entității, precum şi factorii economici, sociali şi legislativi care influenţează
operaţiunile economico-financiare
- Sa explice conceptele, procedeeloe şi metodele folosite în contabilitatea entității
- Să aplice conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea
entității pentru înregistrarea operaţiunilor economice.
- Să evalueze procedeele și tehnicile aplicabile înregistrării operațiunilor economice în
contabilitate
- Să elaboreze proceduri de analiză, evaluare şi înregistrare a operațiunilor economice
în contabilitate.
De asemenea, studenţii vor fi pregătiţi pentru:

- Prelucrarea informaţiilor în vederea întocmirii de rapoarte financiar- contabile şi/sau
fiscale
- Definirea conceptelor, teoriilor şi metodelor de bază pentru pregătirea informaţiilor
necesare întocmirii de rapoarte financiar- contabile
- Explicarea conceptelor, teoriilor şi metodelor de bază pentru pregătirea informaţiilor
necesare întocmirii de rapoarte financiar- contabile
- Aplicarea conceptelor, teoriilor, principiilor şi metodelor de bază pentru pregătirea
informaţiilor necesare întocmirii de rapoarte financiar- contabile
- Evaluarea procedeelor si instrumentelor de prelucrare a informaţiilor necesare
întocmirii de rapoarte financiar-contabile
- Întocmirea şi prezentarea de rapoarte financiar-contabile
Resurse şi mijloace de lucru
Pe lângă materialul ce urmează, recomandăm: OMFP 1802 / 2014 Reglementări

contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare
consolidate (numai partea care se referă la situaţiile financiare individuale), Ordinul
2861 / 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
5
Structura cursului
Modulul este structurat în 9 unităţi de învăţare. Deoarece această a doua parte a materialului
de studiu a contabilităţii financiare are, cu preponderenţă, aplicabilitate practică, primele 7
unităţi de învăţare pot fi studiate în orice ordine, cu condiţia ca unităţile 8 şi 9 să fie ultimele
studiate. Cu toate acestea, recomandăm a fi parcurse în ordinea în care sunt numerotate.
Unitatea de învăţare 1. Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie
Unitatea de învăţare 2. Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie – partea a
doua: materii prime şi materiale, producţia în curs de execuţie, produse
Unitatea de învăţare 3. Contabilitatea operaţiilor privind mărfurile
Unitatea de învăţare 4. Contabilitatea relaţiilor cu terţii
Unitatea de învăţare 5. Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind personalul, asigurările şi
protecţia socială, bugetul statului
Unitatea de învăţare 6. Contabilitatea altor operaţii privind terţii
Unitatea de învăţare 7. Contabilitatea trezoreriei
Unitatea de învăţare 8. Contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor
Unitatea de învăţare 9. Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar. Întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare
Temele de control se află la sfârşitul unităţilor de învăţare: 8 şi 9 şi: prima temă de

control se referă la “Elaborarea unei monografii contabile (inclusiv balanţa de verificare)”
utilizând cunoştinţele acumulate din studiul disciplinei „Contabilitate financiară”, iar a doua
temă solicită „Elaborarea de rapoarte financiare (situaţii financiare) ale unei entităţi” pe baza
informaţiilor deţinute ca urmare a efectuării primei teme de verificare.
Temele se vor transmite pe platforma e-lis astfel: prima temă până la data de 01 mai, a doua
temă până la data de 10 mai. Temele transmise după termenele stabilitate nu vor fi evaluate.
Cerinţe preliminare
Pentru înţelegerea modulului este necesară parcurgerea în prealabil a cursurilor de „Bazele

contabilităţii” şi “Contabilitate financiară 1”.
Discipline deservite
Conoştinţele dobândite ca urmare a parcurgerii cursului de „Contabilitate financiară” sunt
necesare ca bază teoretică şi aplictivă în parcurgerea disciplinelor: Contabilitate şi gestiune
fiscală, Politiic contabile şi fiscal, Contabilitatea instituţiilor publice, Contabilitatea
instituţiilor de credit, Contabilitate aprofundată.
Durata medie de studiu individual
Pentru studiul individual al fiecăreia dintre cele 9 UI se estimează ca necesar un minim de

două până la trei ore.
Evaluarea
Pentru Învăţământul la Distanţă de la Facultatea de Ştiinţe Economice – Universitatea Nicolae
Titulescu din Bucureşti, evaluarea studenţilor la cursurile de Contabilitate financiara se
realizează prin lucrări de control programate în cursul semestrului, realizarea unor proiecte şi
evaluarea prin examen scris la sfârşitul semestrului. Notarea se face de la 10 la 1. În evaluarea
finală examenul scris va avea o pondere de 70%, iar 30% reprezintă activitatea din timpul
semestrului (notări, lucrări de control, referate). Examenul scris conţine atât subiecte
teoretice, dar şi lucrări aplicative.
Pentru a fi luat în considerare punctajul obţinut la tema de control, trebuie să se obţină cel
puțin 50% din punctaj la examen (minim nota 5 la examen).
6
CUPRINS:
Unitatea de învăţare 1. Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie .............. 11
Introducere ........................................................................................................................... 11
Obiectivele unităţii de învăţare ............................................................................................ 11
1.1. Delimitări privind stocurile ....................................................................................... 12
1.2. Organizarea evidenţei operative şi documentele justificative privind stocurile ....... 13
1.3. Evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie ............................................ 14
1.3.1. Evaluarea la intrarea în entitate: ........................................................................ 14
1.3.2. Evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ ...................................................... 16
1.3.3. Evaluarea la ieşire din entitate ........................................................................... 17
1.4. Metode de înregistrare contabilă şi evidenţă analitică a stocurilor ........................... 21
Rezumat ............................................................................................................................... 22
Test de evaluare a cunoştinţelor........................................................................................... 23
Bibliografie. ......................................................................................................................... 24
doua: materii prime şi materiale, producţia în curs de execuţie, produse ................................ 25
Introducere ........................................................................................................................... 25
2.1. Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor şi producţiei în curs de execuţie ..... 26
2.2. Contabilitatea stocurilor de materii prime şi materiale consumabile ........................ 26
2.3. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie ............................................................ 34
2.4. Contabilitatea produselor .......................................................................................... 35
2.4.1. Contabilitatea operaţiilor economice cu semifabricate ...................................... 36
2.4.2. Contabilitatea operaţiilor economice cu produse finite ..................................... 37
Rezumat ............................................................................................................................... 41
Bibliografie. ......................................................................................................................... 45
Unitatea de învăţare 3. Contabilitatea operaţiilor privind mărfurile ....................................... 46
Introducere ........................................................................................................................... 46
3.1. Contabilitatea mărfurilor............................................................................................... 47
3.2. Contabilitatea deprecierii stocurilor .............................................................................. 58
Rezumat ............................................................................................................................... 60
Bibliografie. ......................................................................................................................... 66
Unitatea de învăţare 4. Contabilitatea relaţiilor cu terţii ......................................................... 67
Introducere ........................................................................................................................... 67
7
4.1. Delimitări şi structuri privind relaţiile cu terţii ......................................................... 67
4.2. Contabilitatea creanţelor întreprinderii ..................................................................... 69
4.2.1. Sistemul conturilor de creanţe ........................................................................... 69
4.2.2. Contabilitatea creanţelor din vânzări la export .................................................. 72
4.3. Contabilitatea obligaţiilor.......................................................................................... 74
Rezumat ............................................................................................................................... 81
Bibliografie. ......................................................................................................................... 82
protecţia socială, bugetul statului ............................................................................................. 83
Introducere ........................................................................................................................... 83
5.1. Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind salariile.............................................. 83
5.2. Contabilitatea contribuţiilor la asigurările şi protecţia socială .................................. 89
5.3. Contabilitatea obligaţiilor faţă de bugetul de stat...................................................... 93
5.3.1. Contabilitatea impozitului pe profit ....................................................................... 93
5.3.2. Contabilitatea impozitelor colectate de la terţi şi decontate bugetului statului ..... 95
5.3.3. Contabilitatea altor impozite, taxe şi vărsăminte ............................................. 103
Rezumat ............................................................................................................................. 105
Test de evaluare a cunoştinţelor......................................................................................... 105
Bibliografie. ....................................................................................................................... 107
Unitatea de învăţare 6. Contabilitatea altor operaţii privind terţii ........................................ 108
Introducere ......................................................................................................................... 108
Obiectivele unităţii de învăţare: ......................................................................................... 108
6.1. Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu asociaţii sau acţionarii ................ 108
6.2. Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu debitorii şi creditorii diverşi ....... 110
6.3. Contabilitatea operaţiilor privind decontările între exerciţiile financiare ............... 112
6.4. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii ............................................................ 114
6.5. Contabilitatea operaţiilor privind ajustările pentru deprecierea creanţelor ............. 117
Rezumat ............................................................................................................................. 117
Bibliografie. ....................................................................................................................... 120
Unitatea de învăţare 7. Contabilitatea trezoreriei ................................................................. 121
Introducere ......................................................................................................................... 121
Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................................................... 121
7.1. Delimitări şi structuri contabile privind trezoreria...................................................... 122
8
7.2. Recunoaştere şi evaluare ............................................................................................. 123
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate în numerar............................. 125
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate prin conturi la bănci .............. 128
7.4. Contabilitatea titlurilor de plasament ...................................................................... 138
Rezumat ............................................................................................................................. 142
Bibliografie. ....................................................................................................................... 144
Unitatea de învăţare 8. Contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor ......................................... 145
Introducere ......................................................................................................................... 145
8.1. Delimitări şi structuri privind cheltuielile şi veniturile ............................................... 146
8.2. Evaluarea veniturilor şi a cheltuielilor ........................................................................ 148
8.3. Contabilitatea cheltuielilor .......................................................................................... 148
8.4. Contabilitatea veniturilor ............................................................................................ 150
8.5. Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile de exploatare ................................... 153
8.5.1. Cheltuieli privind consumurile materiale stocate şi nestocate ......................... 153
8.5.2. Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi ....................................... 156
8.5.3. Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi ..................................................... 157
8.5.4. Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate ............................... 158
8.5.5. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul ........................................................ 158
8.5.6. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare .................................................... 159
8.6. Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile financiare ........................................ 160
8.6.1. Contabilitatea pierderilor din creanţe legate de participaţii ............................. 160
8.6.2. Contabilitatea cheltuielilor din diferenţe de curs valutar ................................. 161
8.6.3. Contabilitatea cheltuielilor privind dobânzile.................................................. 162
8.7. Cheltuielile cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru deprecierea sau
pierderea de valoare şi impozitul pe profit ........................................................................ 162
8.8. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile din exploatare .................................... 163
8.9. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile financiare ........................................... 165
8.10. Contabilitatea veniturilor din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere
de valoare ........................................................................................................................... 167
Rezumat ............................................................................................................................. 167
Teme de control ................................................................................................................. 170
Bibliografie. ....................................................................................................................... 171
prezentarea situaţiilor financiare ............................................................................................ 172
Introducere ......................................................................................................................... 172
9
9.1. Delimitări privind lucrările de închidere a exerciţiului financiar ............................ 173
9.2. Conţinutul şi structura bilanţului ............................................................................. 174
9.3. Contul de profit şi pierdere...................................................................................... 175
9.4. Note explicative la situaţiile financiare anuale ....................................................... 177
9.5. Întocmirea situaţiilor financiare .............................................................................. 181
9.5.1. Principii de întocmire....................................................................................... 181
9.5.2. Lucrări de închidere a exerciţiului ................................................................... 181
9.2. Întocmirea propriu-zisă a situaţiilor financiare ........................................................... 189
Rezumat ............................................................................................................................. 189
Teme de control: ................................................................................................................ 190
Bibliografie: ....................................................................................................................... 190
10
Unitatea de învăţare 1. Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie
Cuprins
Introducere ........................................................................................................................... 11
1.1. Delimitări privind stocurile ....................................................................................... 12
1.2. Organizarea evidenţei operative şi documentele justificative privind stocurile ....... 13
1.3. Evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie ............................................ 14
1.3.1. Evaluarea la intrarea în entitate: ........................................................................ 14
1.3.2. Evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ ...................................................... 16
1.3.3. Evaluarea la ieşire din entitate ........................................................................... 17
1.4. Metode de înregistrare contabilă şi evidenţă analitică a stocurilor ........................... 21
Rezumat ............................................................................................................................... 22
Bibliografie. ......................................................................................................................... 24
Introducere
Unitate de învăţare nr 1. cuprinde reguli privind recunoaşterea şi
evaluarea stocurilor, precum şi aplicaţii practice privind înregistrarea în
contabilitate operaţiilor financiar – contabile referitoare la stocuri.
Aşadar, după parcurgerea acestei unităţi veţi cunoaşte criteriile de
recunoaştere a stocurilor, tratamentele privind evaluarea stocurilor şi a
producţiei în curs, metodele de înregistrare contabilă şi analitica a stocurilor,
precum şi organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor şi producţiei în curs
de execuţie.
Obiectivele unităţii de învăţare

Studiind unitatea studenţii vor fi capabili:
- Să defininească conceptele, procedeele şi metodele folosite în
contabilitatea entității pentru recunoaşterea şi evaluarea stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie,
- Sa explice conceptele, procedeele şi metodele folosite în
contabilitatea stocurilor,
- Să evalueze procedeele și tehnicile aplicabile înregistrării operațiunilor
11
economice în contabilitatea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie
- Să elaboreze proceduri de analiză, evaluare şi înregistrare a
operațiunilor economice cu stocuri şi producţie în curs de execuţie, în
contabilitate.
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.
1.1.Delimitări privind stocurile
Stocurile fac parte din grupa activelor circulante.

0:00
Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau
consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
b) este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror
utilizare nu este restricţionată.
Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.
Stocurile sunt active:

- sub formă de materii prime, materiale etc. ce urmează a fi folosite
în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii;
- deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a
activităţii;
- în curs de producţie în vederea vânzării.
Reglementările contabile precizează criteriile de recunoaştere a

stocurilor ca active: posibilitatea ca ele să aducă întreprinderii beneficii
economice viitoare şi costul lor să poată fi evaluat în mod credibil.
Categoriile de stocuri delimitate de reglementările contabile sunt

următoarele:
Materii prime participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în
produsul finit, fie în starea lor iniţială, fie transformată.
Materiale consumabile participă sau ajută la procesul de exploatare,
fără a se regăsi în produsul finit. Includ materiale auxiliare, combustibili,
materiale de ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat etc.
Mărfurile sunt bunuri cumpărate în vederea revânzării.
Ambalajele cuprind ambalaje refolosibile achiziţionate sau
confecţionate pentru a fi utilizate la desfacerea produselor sau mărfurilor;
ambalaje produse de unitate pentru a fi vândute; ambalaje de natura obiectelor
de inventar; ambalaje de natura imobilizărilor corporale (lăzi, containere)
12
contabilizate în categoria imobilizărilor corporale.
Produsele sunt reprezentate de produse finite, semifabricate şi produse
reziduale. Produsele finite reprezintă bunurile care au parcurs toate fazele de
fabricaţie prevăzute de procesul tehnologic, fiind depozitate în vederea livrării
către cumpărători. Semifabricatele sunt bunuri care au parcurs unele faze ale
procesului tehnologic urmând a fi prelucrate în continuare în cadrul unităţii,
sau în alte unităţi după livrarea lor. Produsele reziduale sunt bunuri obţinute
din procesul de producţie, fiind necorespunzătoare calitativ, urmând să
primească altă întrebuinţare: rebuturi, deşeuri, materiale recuperabile.
Materiale de natura obiectelor de inventar sunt bunuri care nu
îndeplinesc cumulativ cele două condiţii pentru a fi considerate active
imobilizate: au o valoare mai mică decât limita legală, indiferent de durata lor
de funcţionare, sau o durată de funcţionare mai mică de un an, indiferent de
valoarea lor. În structura lor se cuprind: scule, dispozitive, verificatoare,
echipamentul de protecţie şi de lucru, cazarmament etc.
După locul în care se află la un moment dat, stocurile pot fi:

- stocuri aflate în depozitele întreprinderii,
- stocuri în curs de aprovizionare,
- stocuri aflate la terţi pentru prelucrare sau păstrare.
Stocurile din depozitele întreprinderii pot fi grupate după apartenenţă

în stocuri proprii:
- fie cumpărate
- fie fabricate în procesul intern de producţie,
şi stocuri ale altor întreprinderi primite spre prelucrare, reparare sau păstrare.
1.2.Organizarea evidenţei operative şi documentele justificative privind

stocurile
0:25 Informaţia contabilă privind stocurile şi producţia în curs de execuţie

este rezultatul prelucrării datelor din documente, în evidenţa operativă de la
gestiuni şi desăvârşirea lor în conturi.
Documentele întocmite pentru operaţiile de intrare sunt următoarele:

„factura” primită de la furnizor, „nota de recepţie şi constatare de diferenţe”
întocmită cu ocazia recepţiei stocurilor cumpărate, „registrul de evidenţă
operativă” pentru consemnarea fiecărei recepţii; „bon de predare-transfer-
restituire” pentru stocurile obţinute din producţie proprie, pentru intrările de la
subunităţi sau de la gestiunea centrală la sectoarele unităţii.
Documentele întocmite pentru operaţiile de ieşire sau diminuare a

stocurilor din depozitele întreprinderii sunt următoarele:bon de consum şi
“fişa limită de consum cu ocazia dării în consum a stocurilor la secţiile
principale şi auxiliare; „bon de materiale” (individual sau colectiv) pentru
eliberări de materiale cu caracter întâmplător; „aviz de însoţire”, „dispoziţie
de livrare” şi „factura” pentru vânzări de stocuri.
Evidenţa operativă foloseşte fişe, situaţii, registre întocmite la nivelul
13
subunităţilor,
locurilor de gestiune, periodic, în care se prelucrează datele din
documentele primare şi în care se determină o serie de indicatori specifici,
necesari conducerii operative a subunităţilor respective. Ex. :registrul
stocurilor, „fişa de magazie”, „fişa de evidenţă a obiectelor de inventar în
folosinţă”, „listele de inventariere”.
1.3.Evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie
0:30 Un aspect important în contabilizarea stocurilor îl constituie valoarea

costului ce urmează să fie recunoscut drept activ şi reportat până când
veniturile aferente sunt recunoscute.
Stocurile reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al
unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii
economice viitoare, având următoarele caracteristici:
 se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut pentru vânzare sau consum, pe
durata normală a ciclului de exploatare;
 este deţinut în principal în scopul comercializării şi se aşteptă să fie
realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Reglementările contabile furnizează indicaţii practice referitoare la

determinarea costului stocurilor şi la recunoaşterea ulterioară a acestor costuri.
1.3.1. Evaluarea la intrarea în entitate:
Ca regulă generală, la evaluarea elementelor proprii poziţiei financiare

şi performanţei, trebuie să se respecte principiile contabilităţii.
Conform principiului evaluării la cost de achiziţie sau cost
deproducţie, stocurile se evaluează la cost.
Prin urmare, la intrarea în entitate stocurile sunt evaluate la cost,

identificat diferenţiat după calea de intrare a stocurilor.
- Pentru stocurile cumpărate (aprovizionate) se foloseşte costul de
achiziţie.
Cost de achiziţie înseamnă preţul de achiziţie la care se adaugă taxele

nerecuperabile şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale
costului de achiziţie.
Exemple de taxe nerecuperabile: taxele vamale şi alte taxe recuperabile

aferente bunurilor achiziţionate;
Exemple de cheltuieli conexe achiziţiei de stocuri: costuri antrenate de
achiziţia stocurilor: comisioane, cheltuieli de tranzit, asigurare, costuri
de transport, manipulare şi alte costuri ce pot fi atribuite direct
achiziţiei de stocuri.
Reducerile comerciale acordate de furnizor reduc costul de achiziţie al

bunurilor.
14
Dacă stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare nu mai
sunt în gestiune, acestea se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609
"Reduceri comerciale primite"), pe seama conturilor de terţi.
La furnizor, atunci când vânzarea de produse şi acordarea reducerii

comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale acordate ulterior
facturării ajustează veniturile din vânzare. Reducerile comerciale acordate
ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază
distinct în contabilitate (contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe
seama conturilor de terţi.
În spiritul principiului contabilităţii de angajamente, dacă reducerile

comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului care conduc la
ajustarea situaţiilor financiare anuale, acestea se înregistrează la data
bilanţului în contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", respectiv contul 418
"Clienţi - facturi de întocmit", şi se reflectă în situaţiile financiare ale
exerciţiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor justificative.
Reducerile care urmează a fi primite, înregistrate la data bilanţului în contul
408 "Furnizori - facturi nesosite", corectează costul stocurilor la care se referă,
dacă acestea mai sunt în gestiune.
0:45 Reducerile financiare, sub formă de sconturi de decontare pentru

achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate, primite de la
furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se
referă (contul 767 "Venituri din sconturi obţinute"). La furnizor, aceste
reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la
care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate").
Reducerile comerciale pot fi:
a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra

preţului de vânzare;
b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului
convenit sau dacă cumpărătorul are un statut preferenţial; şi
c) risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului
tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ, în decursul unei perioade
determinate.
- Pentru stocurile obţinute din producţie proprie se foloseşte costul de

prelucrare (producţie), format din:
• preţul de achiziţie al materialelor consumate (cheltuieli directe);
• cheltuieli cu manopera directă;
• alocarea sistematică a regiei de producţie fixă şi variabilă,
generată de transformarea materialelor în produse finite.
Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie

care rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt:
amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, costurile cu conducerea şi
15
administrarea secţiilor.
Regia variabilă de producţie constă în acele costuri indirecte de
producţie care variază direct proporţional sau aproape direct proporţional cu
volumul producţiei, cum sunt costurile indirecte cu materiile şi materialele şi
cu forţa de muncă.
Nu se includ în costul stocurilor, fiind recunoscute drept cheltuieli ale
perioadei în care au survenit, următoarele:
 Pierderi de materiale, manoperă sau alte costuri înregistrate peste
limitele normal admise;
 Cheltuieli de depozitare, cu excepţia costurilor necesare
procesului de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de
fabricaţie;
 Regii generale de administraţie care nu participă la aducerea
stocurilor în forma şi la locul în care se găsesc;
 Costuri de desfacere.
Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricaţie sunt

incluse (capitalizate) în costurile de producţie ale acestora, în măsura în care
sunt legate de perioada de producţie, iar capitalizarea va înceta când se
realizează cea mai mare parte a activităţilor necesare pentru pregătirea
activului, în vederea utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia.
- Pentru stocurile aduse ca aport la capital sau obţinute cu titlu gratuit se

foloseşte valoarea de aport, respectiv valoarea justă.
1.3.2. Evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ
Stocurile se evaluează la inventar la valoarea realizabilă netă. Vor fi

1:00 reflectate în bilanţ la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă
netă.
Valoarea realizabilă netă (VRN) este definită ca preţul de vânzare
estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii,
mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare
vânzării. Costurile cedării includ toate costurile care pot fi atribuite în mod
direct elementului de stoc în cauza. Acesta poate include, de exemplu,
costurile de transport, ambalare şi costurile generate de comisioanele agenţilor
de vânzări.
Evaluarea la cea mai mică valoare dintre cost şi VRN
Situaţii în care ar fi necesară o ajustare semnificativă a valorii prin

reducerea costului la VRN se înregistrează atunci când:
a. stocul a fost avariat;
b. stocul s-a uzat moral, total sau parţial;
c. a fost scăzut preţul de vânzare. În acest ultim caz, estimările
valorii realizabile nete nu trebuie sa fie bazate pe fluctuaţii
temporare - scăderea preţului de vânzare trebuie considerată ca
fiind permanentă, deşi acest raţionament se poate dovedi a fi
greşit.
16
Minimul dintre cost si VRN trebuie calculat element cu element, cu
excepţia situaţiilor in care evaluarea individuala a elementelor nu poate fi
făcută în practică iar elementele stocului sunt similare sau înrudite.
Elementele se considera a fi similare sau înrudite daca ele provin din aceeaşi
linie de producţie, au scop sau destinaţii finale similare şi sunt produse şi
comercializate în aceeaşi arie geografică.
Dacă valoarea realizabilă netă este mai mică decât valoarea contabilă, se vor
constitui ajustări pentru depreciere pe seama cheltuielilor.
Exemplu:
Preţul de vânzare al elementelor de stoc 200.000 lei;
Costurile aferente evaluării bunului 2.000 lei;
Costurile cu sortarea şi pregătirea vânzării 1.800 lei;
Comisionul agentului de vânzări 900 lei.
VRN = a – (b + c + d) = 200.000 – (2.000 + 1.800 + 900) = 195.300

mii lei
Stocul trebuie recunoscut în bilanţ la valoarea de 195.300 lei. Se
constituie ajustări pentru deprecierea de 4.700 lei.
Determinarea valorii realizabile nete se efectuează separat pentru

fiecare element de stocuri. Modul de determinare a valorii realizabile nete este
reprezentat de estimarea în funcţie de o serie de factori: constatare; probe;
destinaţia stocurilor (stocuri destinate vânzării pe bază de contracte ferme la
1:15 care există preţuri contractate; stocuri excedentare pentru care se iau în
considerare preţurile de vânzare practicate pe piaţă); deprecierea stocurilor cu
efect de determinare a costului acestora; fluctuaţii de preţ determinate de
evenimente estimate a se produce după încheierea exerciţiului financiar.
1.3.3. Evaluarea la ieşire din entitate
Foloseşte una din metodele: metoda identificării specifice; metoda

costului mediu ponderat CMP; metoda primei intrări - primei ieşiri FIFO;
metoda ultimului intrat - primul ieşit LIFO; metoda costului standard.
Metoda identificării specifice este utilizată la unităţile care
gestionează bunuri cu preţuri foarte mari, diferenţiate net între ele sau
lucrează pe bază de comenzi.
Metoda costului mediu ponderat CMP calculează după fiecare
intrare sau lunar, raportul între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea
intrării şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantitatea intrată, după
următoarea formulă:
n
∑q p
i =1 i i
CMP = n
∑q
i =1 i
în care: qi = cantitatea aferentă stocului „i”;

pi = preţul unitar aferent stocului „i”.
17
Metoda primei intrări - primei ieşiri FIFO constă în următoarele:
bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie, respectiv costul
de producţie al primei intrări, sau a primului lot obţinut. Pe măsura epuizării
lotului, bunurile ieşite se evaluează la costul de achiziţie/producţie al lotului
următor, până la epuizare.
Metoda ultimei intrări - primei ieşiri LIFO constă în următoarele:

bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie/producţie al
ultimei intrări sau lot. Pe măsura epuizării lotului bunurile ieşite din gestiune
se evaluează la costul de achiziţie sau producţie al lotului anterior, până la
epuizare.
Metoda preţului prestabilit, antecalculat pe baza preţurilor medii ale

stocurilor din exerciţiile precedente, corectate cu indicele de variaţie a
preţurilor, constă în evaluarea şi înregistrarea stocurilor la preţuri fixe,
stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale stocurilor din perioada
precedentă, cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ faţă de
costul de achiziţie/producţie.
Exemplu:
O entitate economică are în stoc mălai, cu următoarea evoluţie în luna
iunie:
-1 iunie: stoc iniţial 2000 kg. la cost de achiziţie de 9 lei/kg.
- 4 iunie: intrare 4000 kg. la cost de achiziţie de 9,5 lei/kg.
- 6 iunie: vânzare 5000 kg.
- 17 iunie: intrare 7000 kg. la cost de achiziţie de 10 lei/kg.
- 18 iunie: vânzare 6.500 kg.
- 30 iunie: stoc final 1 .500 kg.
METODA CMP
Intrări Ieşiri Stoc
Data Operaţia
q p v q p v q p v
1-6 Sold iniţial 2000 9 18 000
4-6 Intrar 4000 9,5 38 000 6000 9,33 56 000
6-6 Ieşire 5000 9,33 46 667 1000 9,33 9 333
17-6 Intrare 7000 10 70 000 8000 9,917 79 333
18-6 Ieşire 6500 9,917 64 460 1500 9,917 14 873
30-6 Sold Final — 1500 9,917 14 873
18.000 + 38.000 56.000

CMP/ 4.VI = = = 9,333 lei/kg
2.000 + 4.000 6.000
9.333 + 70.000 79.333

CMP/ 17.VI = = = 9,917 lei/kg
1.000 + 7.000 8.000
În exemplificarea de mai sus s-a calculat costul mediu ponderat după

fiecare intrare.
În varianta calculului lunar al costului mediu ponderat, se raportează
suma soldului iniţial cu intrările din tot cursul lunii la suma stocului iniţial cu
18
stocurile intrate în cursul lunii.
FIFO
Data Operaţii C ntitate Preţ unitar Valoare
1-VI Stoc iniţial 2.000 9,0 18.000
4-VI Intrare 4.000 9,5 38.000
2.000 9,0 18.000
6-VI Ieşire
3.000 9,5 28.500
17-VI Intrare 7.000 10,0 7 .000
1.000 9,5 9.500
18-VI Ieşire
5.500 10,0 55.000
30-VI Sold Final 1.500 10,0 15. 00
LIFO
Data Operaţii Cantitate Preţ unitar Valoare
1-VI Stoc iniţial 2.000 9.0 18.000
4-VI Intrare 4.000 9,5 38.000
4.000 9,5 38.000
6-VI Ieşire
1.000 9,0 9.000
1 -VI Intrare 7.000 10,0 70.000
18-VI Ieşire 6.500 10,0 65.000
1.000 9,0
30-VI Sold Final 14.000
500 10,0
Se observă că utilizarea diferitelor metode de evaluare a ieşirii

stocurilor din gestiune conduce la rezultate diferite, atât în ceea ce priveşte
nivelul costului de producţie cât şi valoarea stocurilor finale.
1:30 În alegerea metodei de evaluare a ieşirilor de stocuri se are în vedere
că supraevaluarea ieşirilor determină subevaluarea rezultatelor. Metodele
CMP şi FIFO se recomandă dacă preţurile sunt relativ stabile.
În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi

folosite, de asemenea:
- metoda costului standard, în activitatea de producţie sau
- metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
1. Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale

consumurilor de materiale şi consumabile, manoperei, eficienţei şi capacităţii
de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este
necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.
Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie

evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra

stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:
19
Diferente de pret aferente intrarilor in cursul
Soldul initial al
+ perioadei, cumulat de la inceputul exercitiului
diferentelor de pret
Coeficient de financiar pana la finele p rioadei de referinta
= x 100
repartizare2 Soldul initial al Valoarea intrarilor in cursul perioadei la pret de
stocurilor la pret de + inregistrare, cumulat de la inceputul exercitiului
inregistrare financiar pana la finele perioadei de referinta
___________
2
La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul initial al contului
de marfuri si valoarea intrarilor de marfuri nu vor include TVA neexigibila.
Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune

la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile
corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite.
La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu

soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste
conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie sau costul de
producţie, după caz.
Diferenţele de preţ se repartizează proporţional atât asupra valorii

bunurilor ieşite, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.
2. Metoda preţului cu amănuntul poate fi utilizată în comerţul cu

amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu
mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se
folosească altă metodă.
În această situaţie, costul bunurilor vândute se calculează prin

deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice
modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
Pentru respectarea principiului permanenţei metodelor, metoda aleasă

trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor
şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii
excepţionale, administratorii decid să modifice metoda pentru un anumit
element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se
prezinte următoarele informaţii:
- motivul modificării metodei, şi

- efectele sale asupra rezultatului.
Care sunt momentele evaluarii? ........................................................................

…………………………………………………………………………………
Stocurile achizitionate se evalueaza, la intrare, la ……….. ……………….
Care este alcatuit din
……………………..………………………………………………
…………………………………………………………………………………
20
1.4.Metode de înregistrare contabilă şi evidenţă analitică a stocurilor
Practica contabilă foloseşte două metode de organizare a contabilităţii

1:45
generale a stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie:
- metoda inventarului permanent şi
- metoda inventarului intermitent.
Metoda inventarului permanent utilizată în întreprinderile mari, constă

în următoarele:
- stocul final la sfârşitul exerciţiului precedent devine stoc iniţial la
începutul exerciţiului curent;
- în timpul exerciţiului curent, conturile de stocuri se debitează cu
toate intrările de stocuri, evaluate la costuri de achiziţie, cost de producţie sau
valoarea actuală, după caz şi se creditează cu ieşirile din gestiune, evaluate la
una din metodele prezentate, în corespondenţă cu conturile de cheltuieli
pentru stocurile consumate sau conturile de creanţe sau de trezorerie;
- stocurile finale, stabilite după punerea de acord a datelor contabile
cu cele constatate la inventariere se preiau ca stocuri iniţiale în exerciţiul
următor.
Avantajul metodei inventarului permanent constă în cunoaşterea

mărimii stocurilor în orice moment, datorită înregistrării directe în conturile
de stocuri a operaţiilor de intrări şi ieşiri, pe măsura derulării lor.
Contabilitatea analitică a stocurilor se organizează în cadrul metodei

inventarului permanent, după una din următoarele metode, în funcţie de
specificul activităţii şi necesităţile proprii de informaţii ale unităţii:
Metoda operativ-contabilă (pe solduri) constă în ţinerea la gestiuni

numai a unei evidenţe cantitative pe „fişe de magazie” iar la contabilitate a
unei evidenţe valorice pe „fişe de cont pentru operaţii diverse”. Lunar se
verifică exactitatea şi concordanţa evidenţei cantitative pe gestiuni cu evidenţa
valorică, întocmindu-se „registrul stocurilor” în care se evaluează stocurile
existente în fişele de magazie, pe feluri, totalizate pe grupe şi pe gestiuni.
Folosirea acestei metode implică o verificare la compartimentul
contabilitate, a exactităţii înregistrărilor în fişele de magazie prin confruntarea
cu documentele justificative de intrări şi ieşiri.
Metoda cantitativ-valorică constă în ţinerea la gestiuni a unei evidenţe

cantitative pe feluri de stocuri cu ajutorul fişelor de magazie şi la contabilitate
a unei evidenţe cantitativ-valorică pe feluri de stocuri, folosind fişele analitice.
Lunar se realizează controlul concordanţei înregistrărilor din cele două
evidenţe prin balanţele analitice, precum şi punctajul dintre cantităţile
înregistrate în fişele de magazie şi fişele de cont analitic.
Metoda global-valorică constă în ţinerea evidenţei global-valorică pe

fişe de cont pentru operaţiuni diverse atât Ia gestiuni cât şi la contabilitate.
21
Este aplicată pentru evidenţa mărfurilor în unităţile de desfacere cu
amănuntul.
Metoda inventarului intermitent utilizată la întreprinderile mici şi

mijlocii, se caracterizează prin următoarele:
- stocul la începutul exerciţiului curent este stocul stabilit prin
inventariere, la sfârşitul exerciţiului precedent;
- intrările de stocuri (cumpărări) se înregistrează în cursul anului
direct în debitul conturilor de cheltuieli din grupa 60 „Cheltuieli cu materiile
prime, materiale şi mărfuri” în corespondenţă cu conturile de terţi sau de
trezorerie, după caz;
- ieşirile de stocuri nu se înregistrează în cursul anului;
- la sfârşitul anului se face inventarierea stocurilor pe feluri şi grupe
de materii prime, materiale, mărfuri, semifabricate, produse finite etc.
Stocurile stabilite prin inventariere se evaluează şi se înregistrează în

debitul conturilor de stocuri corespunzător naturii acestora, în corespondenţă
cu conturile din grupa 60 „Cheltuieli cu materiile prime, materiale şi mărfuri”
pentru stocurile cumpărate şi în corespondenţă cu contul 711 „Venituri
aferente costurilor stocurilor de produse ” pentru stocurile obţinute din
producţie proprie.
Dezavantajele metodei inventarului intermitent:

- imposibilitatea efectuării unui control asupra gestiunii stocurilor
prin intermediul contabilităţii;
- eventualele erori sau omisiuni de înregistrare la efectuarea
2:00 inventarului fizic denaturează informaţiile preluate în documentele
contabile de sinteză.
Rezumat
La intrarea în entitate stocurile sunt evaluate la cost, identificat
diferenţiat după calea de intrare a stocurilor.
- Pentru stocurile cumpărate (aprovizionate) se foloseşte costul de achiziţie.
Cost de achiziţie înseamnă preţul de achiziţie la care se adaugă taxele
nerecuperabile şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale
costului de achiziţie.
- Pentru stocurile obţinute din producţie proprie se foloseşte costul de
prelucrare (producţie), format din:
• preţul de achiziţie al materialelor consumate (cheltuieli directe);
• cheltuieli cu manopera directă;
• alocarea sistematică a regiei de producţie fixă şi variabilă,
generată de transformarea materialelor în produse finite.
22
- Pentru stocurile aduse ca aport la capital sau obţinute cu titlu gratuit se
foloseşte valoarea de aport, respectiv valoarea justă.
Stocurile se evaluează la inventar la valoarea realizabilă netă. Vor fi

reflectate în bilanţ la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă
netă.
Valoarea realizabilă netă (VRN) este definită ca preţul de vânzare
estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii,
mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare
vânzării.
Evaluarea la ieşire foloseşte una din metodele: metoda identificării
specifice; metoda costului mediu ponderat CMP; metoda primei intrări -
primei ieşiri FIFO; metoda ultimului intrat - primul ieşit LIFO; metoda
preţului standard.
În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi
folosite: mtoda costului standard sau metoda preţului de vânzare cu
amănuntul.
Practica contabilă foloseşte două metode de organizare a contabilităţii
generale a stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie:
- metoda inventarului permanent şi
- metoda inventarului intermitent.
Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Care sunt criteriile de recunoaştere a stocurilor?
2. Care sunt categoriile de stocuri?
3. Cum se evaluează stocurile la intrarea în entitate?
4. Cum se recunosc reducerile comerciale? Dar cele financiare?
5. Cum se evaluează stocurile la inventar şi care este valoarea la care
acestea se reflectă în bilanţ?
6. Care sunt metodele de evaluare a stocurilor la ieşirea din entitate sau
la darea în consum?
7. Care sunt metodele de organizare a contabilităţii şi ce presupun
acestea?
23
8. Care sunt documentele justificative cu ajutorul cărora se evidenţiază
operaţiile economice cu stocuri?
Bibliografie.
Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea financiară - Editura
Intelcredo, Deva, 2014,
OMFP 1802 / 2014 Reglementări contabile privind situaţiile anale individuale şi
situaţiile anuale consolidate
24
Unitatea de învăţare 2. Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie –
partea a doua: materii prime şi materiale, producţia în curs de execuţie, produse
Cuprins
doua: materii prime şi materiale, producţia în curs de execuţie, produse ................................ 25
Introducere ........................................................................................................................... 25
2.1. Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor şi producţiei în curs de execuţie ..... 26
2.2. Contabilitatea stocurilor de materii prime şi materiale consumabile ........................ 26
2.3. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie ............................................................ 34
2.4. Contabilitatea produselor .......................................................................................... 35
2.4.1. Contabilitatea operaţiilor economice cu semifabricate ...................................... 36
2.4.2. Contabilitatea operaţiilor economice cu produse finite ..................................... 37
Rezumat ............................................................................................................................... 41
Bibliografie. ......................................................................................................................... 45
Introducere
Unitate de învăţare nr 2. cuprinde aplicaţii practice privind înregistrarea
în contabilitate a operaţiilor economic - financiare referitoare la stocurile de
materii prime şi materiale, producţia în curs de execuţie şi produse.
Aşadar, după parcurgerea acestei unităţi veţi cunoaşte tratamentele
contabile privind operaţiile cu stocuri şi producţie în curs de execuţie,
metodele de înregistrare contabilă a acestora.

 Sa explice conceptele, procedeele şi metodele folosite în
contabilitatea stocurilor,
 Să aplice conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea
entității pentru înregistrarea operaţiunilor economice cu stocuri şi
produse în curs de execuţie.
 Să evalueze procedeele și tehnicile aplicabile înregistrării
operațiunilor economice în contabilitatea stocurilor şi producţiei în
25
curs de execuţie
 Să elaboreze proceduri de analiză, evaluare şi înregistrare a
operațiunilor economice cu stocuri şi producţie în curs de execuţie, în
contabilitate.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2,5 ore.
2.1.Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor şi producţiei în curs

de execuţie
Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie foloseşte

sistemul de conturi din clasa 3, respectiv grupele de conturi: 30 “Stocuri de
materii prime şi materiale”, 32 „Stocuri în curs de aprovizionare”, 33
„Producţia în curs de execuţie”, 34 “Produse”, 35 “Stocuri aflate la terţi”, 36
„Active biologice de natura stocurilor” 37 “Mărfuri”, 38 “Ambalaje”, 39
„Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie”.
În afară de conturile din grupa 39, aceste conturi au funcţie contabilă
de activ. Se debitează cu valoarea stocurilor intrate în entitate, prin
achiziţionarea de la furnizori, aportate de către asociaţi, obţinute din
producţie proprie. Se creditează cu valoarea stocurilor ieşite din gestiune prin
consum, vânzare şi alte destinaţii. Soldul debitor reprezintă valoarea
bunurilor în stoc/sold, la sfârşitul exerciţiului.
Metodele de evidenţă folosite pentru mişcarea stocurilor diferenţiază
funcţia contabilă a conturilor de stocuri şi producţie în curs de execuţie.
Funcţia prezentată mai sus corespunde metodei inventarului permanent. În
cazul folosirii metodei inventarului intermitent, aceste conturi înregistrează
numai stocurile de valori materiale la începutul şi sfârşitul perioadei. Rulajele
intrărilor şi ieşirilor se înregistrează direct prin debitul, respectiv creditul
conturilor de cheltuieli în cazul materialelor şi mărfurilor sau al conturilor de
venituri, în cazul produselor, lucrărilor şi serviciilor.
În ipoteza folosirii costului standard (prestabilit) pentru evaluarea şi
înregistrarea stocurilor, se asociază conturilor de gestiune a stocurilor, conturi
rectificative, care evidenţiază diferenţele dintre costul standard şi costul de
achiziţie sau de producţie.
În clasa 3 de conturi este inclusă şi grupa 39 „Ajustări pentru
deprecierea stocurilor şi producţie în curs de execuţie”, cu funcţie contabilă
de pasiv: se creditează cu ajustările constituite prin includerea în cheltuieli; se
debitează în exerciţiile următoare, cu diminuarea ajustărilor prin reluarea lor
la venituri.
2.2.Contabilitatea stocurilor de materii prime şi materiale consumabile

Pentru evidenţa operaţiilor cu stocuri de materii prime şi materiale
consumabile se poate folosi metoda inventarului permanent sau metoda
inventarului intermitent.
26
Exemplu:
Metoda inventarului permanent
1 . O entitate economică are un stoc de materii prime la începutul

anului de 2.000 lei. În cursul anului achiziţionează materii prime în valoare
de 3.500 lei, conform facturii furnizorului şi piese de schimb în valoare de
1.000 lei, conform facturii. Cheltuielile de transport înscrise în factură sunt
de 200 lei, din care pentru piese de schimb - 150 lei, TVA 24%.
a. Intrarea stocurilor achiziţionate:

% = 401 5.580 lei
301 „Materii prime” „Furnizori” 3.500 lei
3024 „Piese de schimb” 1.000 lei
4426 „TVA deductibilă” 1.080 lei
b. Înregistrarea cheltuielilor de transport:

% = 401 248 lei
301 „Materii prime” „Furnizori” 50 lei
3024 „Piese de schimb” 150 lei
4426 „TVA deductibilă” 48 lei
Costul de achiziţie al materiilor prime:

3.500 +50 = 3.550 lei.
Costul de achiziţie al pieselor de schimb:

1.000 + 150 = 1.150 lei.
Documentul justificativ pentru înregistrările de mai sus este factura.

Pentru cazul stocurilor ce fac parte din gestiuni distincte, la care se constată
diferenţe la recepţie, se întocmeşte nota de recepţie şi constatare de
diferenţe.
2. Se eliberează materii prime pentru consum în secţiile de bază în

valoare de 4.000 lei cost de achiziţie:
601 = 301 4.000lei
„Cheltuieli cu materiile prime” „Materii prime”
Consumul de materii prime şi materiale se înregistrează pe baza

bonurilor de consum sau a fişei limită de consum.
Soldul debitor al contului 301 „Materii prime” este de 1.550 lei,

reprezentând stocul rămas în gestiune la cost de achiziţie, iar al contului
3024 „Piese de schimb” este de 1.150 lei.
Metoda inventarului intermitent
27
Pentru operaţiile din exemplul anterior, înregistrările sunt
următoarele:
a. Intrarea (cumpărarea) stocurilor la cost de achiziţie, care include

şi cheltuielile de transport:
% = 401 5.828 lei
601 „Cheltuieli cu materiile prime” „Furnizori” 3.550 lei
6024 „Cheltuieli privind piesele de 1.150 lei
schimb” 1.128 lei
4426 „TVA deductibilă”
b. La începutul exerciţiului curent, costul de achiziţie aferent

materiilor prime aflate în stoc şi care au fost înscrise la inventarul efectuat la
finele exerciţiului anterior este de 2.000 lei:
601 „Cheltuieli cu materiile 301 „Ma erii 2.000
=
prime” prime” lei
c. La sfârşitul exerciţiului curent, în urma inventarierii stocurilor de

materiale neconsumate s-au constatat materii prime în valoare de 1.550 lei şi
piese de schimb în valoare de 1.150 lei, înregistrate în contabilitate astfel:
3 1 „Materii prime” = 601 „Cheltuieli cu materiile prime” 1.550lei
3024 = 6024 1.150 lei

„Piese de schimb” „Cheltuieli privind piesele de schimb”
În baza înregistrărilor efectuate în conturile de stocuri se pot calcula

valorile ieşirilor:
E=Si+I - Sf;
E = ieşire;
Si = stoc iniţial;
I = intrări;
Sf= stoc final
E301 = (2.000 +3.550 - 1.550) = 4.000 lei

E3024 = ( 0 + 1.150 - 1.150)= 0
Aceste valori apar ca solduri debitoare în conturile de cheltuieli 601

„Cheltuieli cu materiile prime” şi 6024 „Cheltuieli privind piesele de
schimb”, urmând a fi virate în D contului 121 „Profit şi pierdere”.
A. Cazuri particulare privind intrări de stocuri prin aprovizionare:
1. Bunuri sosite fără factură, pe baza avizului de expediţie:
28
Exemplu:
Se primesc şi recepţionează materii prime la valoarea de 500 lei, pe
baza avizului de expediţie:
% = 408 620 lei

301 „Furnizori facturi nesosite” 500 lei
„Materii prime”
4428 „TVA neexigibilă” 120 lei
La sosirea facturii, valoarea materiilor prime este de 550 lei, TVA 24%.
Pentru înregistrarea în contabilitate pot fi folosite 2 variante:
a) Stornarea în negru a primei înregistrări şi înregistrarea intrării

materiilor prime conform facturii:
408 = % 620 lei

„Furnizori - facturi nesosite” 301 „Materii prime” 500 lei
4428 „TVA neexigibilă” 120 lei
% = 401 „Furnizori” 682 lei

301 „Materii prime” 550 lei
SAU stornarea în roşu, urmată de înregistrarea facturii:

% = 408 682
301 „Furnizori facturi nesosite”
550
„Materii prime”
4428 „TVA neexigibilă” 132
b.La primirea facturii se înregistrează numai diferenţa dintre valoarea

înregistrată la primirea materialelor şi valoarea din factură, menţinându-se
prima înregistrare, după cum urmează:

408„Furnizori - facturi nesosite” 500 lei
301 „Materii prime” 50 lei
În cazul constatării lipsurilor de materii prime pe timpul

transportului din vina cărăuşului sau a delegatului societăţii, pentru
exemplificare, preţul materiilor prime facturate de furnizor = 2.000 lei,
valoarea stocului recepţionat la primirea materiilor prime = 1.900 lei, TVA -
24%, se înregistrează astfel:
% = 401 „Furnizori” 2.480 lei

301 „Materii prime” 1.900 lei
658 „Alte cheltuieli de exploatare” 100 lei
29
Imputarea lipsurilor către persoanele vinovate:
461 „Debitori diverşi” = % 124lei
758 „Alte venituri din exploatare” 100 lei
4427 „TVA colectată”
24 lei
NOTĂ: dacă lipsurile nu sunt imputabile, TVA se suportă de către agentul

economic, fiind înregistrat pe cheltuieli:
635 = 4427
„Cheltuieli cu alte impozite, „TVA colectată”
taxe şi vărsăminte asimilate”
2. Bunurile materiale cumpărate de la furnizorii externi:
Exemplu:
Preţ în devize (valoarea în vamă) a materiilor prime
2. 00 $ 3 lei/$ = 6.000 lei
Taxe vamale + comision vamal 150 lei
TVA în vama 1.476 lei
Cheltuieli transport intern 100 + 24% TVA 100 + 24lei
Plata facturii furnizorului extern (2.000 $ x 3,3lei/$) 6.600 lei
a) Primirea materiilor prime din import, conform declaraţiei vamale de

import şi facturii (invoice):
301 = % 6.150 lei

„Materii prime” 401 „Furnizori” 6.000 lei
446 „Alte impozite, taxe şi 150 lei
vărsăminte asimilate”
b) Se achită taxele vamale, comisionul vamal şi TVA, cu ordin de plată:
% = 5121 1.626
446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte „Conturi la bănci lei
asimilate” în lei” 150 lei
4426 „TVA deductibilă” 1.476
lei
a) Se înregistrează cheltuielile de transport intern pentru materiile

prime importate conform facturii primită de la organizaţia de
transport:
% = 401„Furnizori” 124
301„Materii prime” 100
4426„TVA deductibilă” 24
30
b) Se înregistrează plata facturii furnizorului extern conform extrasului
de cont (2000 $ x 3,3 lei/$ cursul zilei); se observă că datorită
creşterii cursului, apare o diferenţă nefavorabilă de 600 lei, care se
include în cheltuieli:
% = 5124 „Conturi la bănci în 6.600

401 „Furnizori” devize” 6.000
665 „Cheltuieli din diferenţe de
curs valutar” 600
3. Intrarea de materii şi materiale prin donaţii sau cu titlu gratuit:

Exemplu:
Se primeşte o donaţie de materii prime în valoare de 800 lei.
301 = 7582 „Venituri din donaţii 800

„Materii prime” primite”
4. Recuperarea de piese de schimb:
Exemplu:
Din dezmembrarea unui utilaj se recuperează piese de schimb în valoare de
1.300 lei.
3024 = 758 1.300

„Piese de schimb” „Alte venituri din exploatare”
5. Plusuri constatate le inventariere:

Exemplu:
Cu ocazia inventarierii, se constată plusuri de materiale consumabile
în valoare de 900 lei.
302 = 602 „Cheltuieli cu materiale 900 lei

„Materiale consumabile” consumabile”
În scopul evitării denaturării rulajelor celor două conturi

corespondente, plusul se poate înregistra şi astfel:
602 „Cheltuieli cu materiale = 302 900 lei

consumabile” „Ma eriale consumabile”
6. Pentru materialele primite după ce au suferit prelucrări la unităţi terţe

specializate, se înregistrează intrarea lor la valoarea care include
preţul de înregistrare a materialelor date spre prelucrare, la care se
adaugă contravaloarea lucrării de prelucrare executate de terţi şi
facturate.
31
Exemplu:
Se dau spre prelucrare la terţi materii prime în valoare de 1.300 lei
preţ de înregistrare. La reîntoarcerea materiilor prime prelucrate se
primeşte factura furnizorului pentru lucrarea executată în valoare de 450 lei,
TVA 24%.
 trimiterea materiilor prime spre prelucrare a terţi:
351 = 301 1.300 lei

„Materii şi materiale aflate la terţi” „Materii prime”
 primirea materialelor de la prelucrare, la preţ de înregistrare:
301 = 351 1.300 lei

„Materii prime” „Materii şi materiale aflate la terţi”
 înregistrarea facturii pentru lucrarea executată:

301 „Materii prime„ 450 lei
B. Cazuri particulare privind ieşiri de materii prime şi materiale
Principala destinaţie a materiilor prime şi materialelor este consumul

lor în procesul de producţie.
Alte căi de ieşire care pot apărea sunt următoarele:
1. vânzarea unor materii prime şi materiale auxiliare fără a fi prelucrate. În

acest caz se efectuează transferul gestionar al materialelor la mărfuri,
pentru care se înregistrează vânzarea.
Exemplu:
O entitate economică vinde materii prime din stoc la valoare de
înregistrare de 950 lei; preţul de vânzare înscris în factură este de 1.400 lei,
TVA 24%.
Înregistrările contabile sunt următoarele:
a) transferul gestionar al materiilor prime la mărfuri:
371 „Mărfuri” = 301 „Materii prime” 950 lei
b) Vânzarea, conform facturii:
32
411 = % 1.736 lei
„Clienţi” 707 „Mărfuri” 1.400 lei
4427 „TVA colectată” 336 lei
c) Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute:
607 371
= 950 lei
„Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”
2. Lipsurile constatate la inventariere pot fi încadrate în două categorii:

- lipsuri care se încadrează în limitele normale, sau depreciate din cauze
obiective, care se înregistrează în debitul conturilor de cheltuieli
corespunzătoare naturii stocurilor;
- lipsuri din vina unor angajaţi sau a unor terţi, care se impută.
Exemplu:
Cu ocazia efectuării inventarului s-a constatat o lipsă de 180 lei la materii
prime, care se încadrează în limitele legale şi o lipsă de 310 lei la piese
de schimb, imputabilă gestionarului la valoarea de 350 lei + TVA 24%.
601 301
= 180 lei
„Cheltuie i cu materiile prime” „Materii prime”
6024 3024
= 310 lei
„Cheltuieli privind piese de schimb” „Piese de schimb”
4282 „Alte creanţe = % 434 lei

în legătură cu 758 „Alte venituri din 350 lei
personalul” exploatare”
În cazul stabilirii vinovăţiei în sarcina unui terţ, altul decât un

salariat propriu, creanţa se înregistrează în debitul contului 461 „Debitori
diverşi”.
3. Pierderile de materii şi materiale datorate unor calamităţi naturale se

înregistrează în debitul contului 6587 „Cheltuieli privind calamităţile şi
alte evenimente similare” în corespondenţă cu creditul conturilor de
stocuri respective.
Care este formula contabila pentru urmatoarele operatii:

1. Se achizitioneaza materiale consumabile in valoare de 2000 lei, TVA
24%.
2. Se dau in consum jumatate din materialele consumabile
3. Se constata lipsa la inventar materii prime in valoare de 500 lei, din
33
vina gestionarului
2.3.Contabilitatea producţiei în curs de execuţie
Producţia în curs de execuţie prezintă următoarele caracteristici:

- se găseşte în faze intermediare de prelucrare, sau sub formă de produse
nesupuse probelor şi recepţiei tehnice;
- se determină la finele perioadei de gestiune (lună, trimestru, an) la nivelul
costului efectiv;
- costul efectiv se stabileşte numai după încheierea perioadei de gestiune,
prin două metode:
• prin inventarierea faptică, aplicând metode tehnice de constatare la
faţa locului a stadiului de prelucrare;
• prin metoda contabilă, conform căreia valoarea producţiei în curs de
execuţie este egală cu diferenţa între totalul cheltuielilor de producţie
şi preţul de înregistrare a producţiei obţinute.
În funcţie de natura producţiei în curs de execuţie se folosesc

conturile:
331 „Produse în curs de execuţie” şi 332 „Lucrări şi servicii în curs de
execuţie”. Aceste conturi funcţionează în ultima zi a perioadei de gestiune
când se debitează, soldul lor fiind înscris în bilanţ, şi se creditează în prima zi
a lunii următoare. Au conţinut economic - active circulante materiale, funcţie
contabilă de activ. Se debitează cu costul efectiv al producţiei în curs de
execuţie, stabilită prin inventariere; se creditează pentru scăderea din
gestiune a producţiei neterminate, la reluarea procesului de producţie. Soldul
debitor reflectă stocul producţiei în curs de execuţie la sfârşitul perioadei. În
contrapartidă se foşoseşte contul 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor
de produse”.
Aceste conturi fumizează informaţia necesară pentru delimitarea
corectă a cheltuielilor şi veniturilor pe perioade de gestiune.
Exemplu:
O entitate economică a stabilit pe baza inventarierii la 31 decembrie
N producţie neterminată de 1.700 lei. În cursul lunii ianuarie N+1 se obţin
produse finite la cost de producţie de 2.600 lei. Producţia neterminată
stabilită la 31 ianuarie N+1 este de 1.000 lei, conform inventarului.

a) Înregistrarea producţiei neterminate la 3l decembrie „N”:
331 „Produse în curs 711 „Venituri aferente costurilor

= 1.700
de execuţie” stocurilor de produse”
b) Reluarea la 1 ianuarie „N+1” a producţiei neterminate:
711 „Venituri aferente costurilor 331 „Produse în curs

= 1.700
stocurilor de produse” de execuţie
34
c) Obţinerea de produse finite în cursul lunii ianuarie „N+1”:
345 „Produ e 711 „Venituri aferente costurilor

= 2.600
finite” stocurilor de produse ”
d) Înregistrarea producţiei neterminate conform inventarului de la 31

ianuarie „N+1”:
331 „Produse în curs 711 „Venituri aferente costurilor

= 1.000
de execuţie” stocurilor de produse
2.4.Contabilitatea produselor
Rezultatul procesului de producţie se prezintă sub forma de produse

finite, semifabricate şi produse reziduale.
Conturile folosite pentru evidenţa existenţei şi mişcării lor sunt: 345
„Produse finite”, 341 „Semifabricate” şi 346 „Produse reziduale”. Sunt
conturi de bilanţ. Au conţinut economic active circulante materiale, funcţie
contabilă de activ. Se debitează cu preţul de înregistrare al produselor intrate
în gestiune. Se creditează cu preţul de înregistrare al produselor ieşite din
gestiune. Soldul debitor reflectă stocul de produse la preţ de înregistrare.
Preţul de înregistrare folosit poate fi costul de producţie efectiv sau
costul standard (prestabilit).
Utilizarea costului standard ca preţ de înregistrare al produselor
implică stabilirea diferenţelor dintre acest preţ şi costul efectiv de producţie
stabilit la sfârşitul lunii, diferenţe de preţ evidenţiate de contul rectificativ
348 „Diferenţe de preţ la produse”. Acest cont cu funcţie economică de
rectificare, este bifuncţional.
Se debitează cu diferenţele în plus nefavorabile (costul efectiv de
producţie mai mare decât costul standard, de înregistrare) aferente produselor
obţinute din procesul de fabricaţie.
Se creditează cu diferenţele în minus, favorabile (costul efectiv de
producţie mai mic decât costul standard, de înregistrare) aferent produselor
obţinute din procesul de fabricaţie. Repartizarea cotei de diferenţe aferente
produselor ieşite din gestiune se înregistrează în creditul contului, dacă
diferenţele sunt nefavorabile, sau în debitul contului, dacă sunt favorabile.
Soldul contului reflectă diferenţele de preţ aferente produselor în stoc; poate
fi sold debitor în cazul diferenţelor nefavorabile sau sold creditor, în cazul
diferenţelor favorabile.
Calculul de repartizare a diferenţelor de preţ aferente produselor ieşite
din gestiune se efectuează în două etape:
- determinarea coeficientului în repartizare, folosind formula:
Si 348 + Rulaj 348

k 348 =
Si 345,341 + RD 345,341
- determinare cotei de diferenţe (în sumă absolută) aferentă produselor
35
ieşite din gestiune:
K348 = k348 x RC 345, 341
2.4.1. Contabilitatea operaţiilor economice cu semifabricate
1. În cursul lunii s-au obţinut din producţie proprie, conform bonurilor de

predare-transfer-restituire, semifabricate în valoare de 10.000 lei cost
standard (prestabilit); la sfârşitul lunii se stabileşte costul efectiv de
producţie al semifabricatelor obţinute de 8.500 lei. Se determină
diferenţe favorabile de 1.500 lei (costul efectiv de producţie este mai mic
decât costul standard).
Obţinerea semifabricatelor la cost standard:
341 = 711 „Venituri aferente 10.000

„Semifabricate” costurilor stocurilor de
produse ”
2. Înregistrarea costului efectiv de producţie al semifabricatelor determinat

la sfârşitul luniil:
711 348
„Venituri aferente costurilor stocurilor = „Diferenţe de preţ la 1.500
de produse” produse”
NOTĂ: În acest caz diferenţele favorabile s-au înregistrat în creditul

contului rectificativ 348 „Diferenţe de preţ la produse”; în cazul înregistrării
de diferenţe de preţ nefavorabile, contul rectificativ 348 se debitează.
3. În baza fişei limită de consum se înregistrează consumul propriu

al întregului stoc de semifabricate:
% = 341 10.000
711 „Venituri aferente costurilor „Semifabricate” 8.500
stocurilor de produse ”
348 „Diferenţe de preţ la produse” 1.500
4. Se primesc semifabricate în valoare de 800 lei din donaţii, sau cu titlu

gratuit:
341 7582
= 800
„Semifabricate” „Venituri din donaţii primite”
5. Se primesc de la terţi semifabricate cu valoarea de înregistrare de 500

lei pentru a căror prelucrare s-au facturat servicii de către furnizorul
operaţiei de prelucrare, în valoare de 370 lei, TVA 24%.
a)
36
341 354
= 500
„Semifabricate” „Produse aflate la terţi”
b)
% = 401 558,8
341„Semifabricate” „Furnizori” 470
4426 „TVA deductibilă” 88,8
6. În cazul intrării semifabricatelor prin aport în natură de către un

acţionar, în valoare de 1.3000 lei, se înregistrează:
341 = 456 1.300 lei

„Semifabricate” „Decontări cu acţionarii privind capitalul”
7. Vânzarea semifabricatelor conform facturilor şi a jurnalului de vânzări

la preţul de vânzare de 3.000 lei, preţ de înregistrare = cost efectiv de
producţie de 2.400 lei:
a) Facturarea:
411 = % 3.720 lei
„Clienţi” 702 3.000 lei
„Venituri din vânzarea semifabricatelor”
b) Descărcarea gestiunii de semifabricate:

711
341
„Venituri aferente costurilor stocurilor de 2.400
„Semifabricate”
produse ”
NOTĂ: În cazul folosirii costului standard ca preţ de înregistrare a

semifabricatelor, descărcarea gestiunii include şi înregistrarea repartizării
diferenţelor de preţ aferente semifabricatelor vândute:
711
348
„Venituri afer nte - diferenţe
= „Diferenţe de preţ
costurilor stocurilor de nefavorabile
la produse”
produse ”
348 711
- diferenţe
„Diferenţe de preţ la = „Venituri aferente costurilor
favorabile
produse” stocurilor de produse ”
2.4.2. Contabilitatea operaţiilor economice cu produse finite
A. Intrarea produselor finite în gestiune se produce prin următoarele căi:

- obţinerea din producţie proprie,
37
- aport în natură pentru creşterea capitalului social,
- donaţii,
- plusuri constatate la inventariere,
- primirea de la terţi unde s-au aflat în custodie.
Exemple:
1. În cursul lunii se obţin din secţiile de fabricaţie produse finite la costul

standard de 3.000 lei , în baza bonurilor de predare - transfer -
restituire:
345 „Produse 711 „Venituri aferente costurilor

= 3.000
finite” stocurilor de produse”
2. La sfârşitul lunii se stabilesc diferenţele dintre costul standard şi costul

efectiv de producţie calculat de:
a) 3.200 lei;
b) 2.600 lei.
Înregistrările sunt următoarele:

a)
348 711
“Diferenţe de preţ la = “Venituri aferente costurilor 200
produse” stocurilor de produse ”
b)
711 348
„Venituri aferente costurilor = „Diferenţe de preţ la 400
stocurilor de produse ” produse”
3. Se realizează majorarea capitalului social prin aportul în natură de către

un asociat a unui stoc de produse finite în valoare de 500 lei:
345 456 „Decontări cu asociaţii

= 500
“Produse finite” privind capitalul”
4. Se primeşte o donaţie în valoare de 2.000 lei sub forma unui stoc de

produse finite:
345 7582 „Venituri din donaţii

= 2.000
“Produse finite” primite”
5. Cu ocazia inventarierii se constată un plus de produse finite în valoare de

220 lei, înregistrat pe baza procesului verbal de inventariere:
345 711
= 220
“Produse „Venituri aferente costurilor
38
finite” stocurilor de produse ”
B. Ieşirea produselor finite din gestiune se produce prin următoarele

căi:
- vânzare către client, conform contractelor,
- vânzarea în magazinele proprii de prezentare şi desfacere,
- lipsuri constatate la inventariere,
- pierderi din calamităţi,
- acordarea către salariaţii proprii a produselor finite la preţ de
înregistrare,
- utilizarea produselor finite pentru protocol, donaţii.
Exemple:
1. Livrarea de produse finite la preţ de vânzare de 4.000 lei, preţ de

înregistrare 3.100 lei, diferenţe favorabile 100 lei, conform facturilor emise
şi a jurnalului de vânzări:
a. Livrarea:
411 = % 4.960
“Clienţi” 701 4.000
“Venituri din vânzarea produselor finite”
4427 “TVA colectată” 960
b. Descărcarea gestiunii produselor finite:

711 345
„Venituri aferente costurilor stocurilor de = “Produse 3.100
pro use ” finite”
348 711
„Diferenţe de preţ la „Venituri aferente costurilor stocurilor 100
produse” de produse ”
2. Se vând produse finite la export, clauza ,,franco frontiera română”;la

preţul de vânzare de 10.000 $, cursul de schimb la data declaraţiei vamale
de export: 3 lei/$; scadenţa - 60 zile; cursul de schimb la data încasării: 3,3
lei/$. Nu se percepe TVA.
a. Înregistrarea exportului conform facturii emise:
411 = 701 30.000

„Clienţi” „Venituri din vânzarea produselor fin te”
NOTĂ: Concomitent cu livrarea se înregistrează descărcarea gestiunii de

produse finite la preţ de înregistrare.
b. Încasarea facturii la scadenţă, conform extrasului de cont:
39
5124 = % 33.000
„Conturi la bănci în devize” 411 „Clienţi” 30.000
765 „Venituri din diferenţe 3.000
de curs valutar”
3. Se donează un stoc de produse finite, la preţ de înregistrare de 4.500 lei,

diferenţe favorabile de 500 lei.
a. Donaţia:
% = 45 “Produse finite” 4.500

6582 „Donaţii acordate” 4.000
348 „Diferenţe de preţ la produse” 500
b. TVA aferentă stocului donat, la preţ de înregistrare, se suportă de unitatea

economică:
635 “Cheltuieli cu alte impozite, = 4427 1.080

taxe şi vărsămi te asimilate” “TVA colectată”
4. Se folosesc pentru protocol, produse finite la preţ de înregistrare de 500

lei, diferenţe de preţ nefavorabile de 60 lei.
623 = % 560
“Cheltuieli de protocol, 345 “Produse finite” 500
reclamă şi publicitate” 348 “Diferenţe de preţ la produse”
60
5. Conform listelor de inventariere şi a procesului verbal de inventariere se

înregistrează lipsuri de produse finite neinputabile în valoare de 100 lei preţ
de înregistrare, diferenţe de preţ nefavorabile de 10 lei şi lipsuri imputabile
în valoare de 150 lei preţ de înregistrare, 15 lei diferenţe de preţ
nefavorabile, preţ de imputare = l72 lei.
a. Înregistrarea minusului de produse finite neinputabile:
711 = % 110
,,Venituri aferente costurilor 345 ,,Produse finite” 100
stocurilor de produ e ” 348,,Diferenţe de preţ la 10
produse”
b. Înregistrarea minusului de produse finite imputabil

- imputarea produselor finite lipsă din vina gestionarului:
4282 = % 213,28
,,Alte creanţe în 758 „Alte venituri 172
legătură cu personalul” din exploatare”
4427,,TVA colectată” 41,28
- descărcarea gestiunii de produse finite cu minusul constatat:
40
711 = % 165
,,Venituri aferente costurilor 345 150
stocurilor de produse ” ,,Produse finite”
348,,Diferenţe de preţ la 15
produse”
6. Se înregistrează distrugerea unui stoc de produse finite de un incendiu,

conform procesului verbal; valoarea stocului la cost standard = 700 lei,
diferenţe de preţ nefavorabile = 85 lei:
6587,,Cheltuieli privind = % 785

calamităţile şi 345,,Produse finite” 700
alte evenimente similare” 348,,Diferenţe de preţ la 85
produse”
7. În cazul vânzării produselor finite în magazine proprii de prezentare şi

desfacere, se înregistrează transferul de produse finite la mărfuri.
Presupunem trecerea unui stoc de produse finite în valoare de 800 lei cost
standard, diferenţe nefavorabile de 70 lei în magazinele proprii.
371 = % 870
„Mărfuri” 345 “Produse finite” 800
348 “Diferenţe de preţ la produse” 70

1. Înregistrarea producţiei neterminate la 3l decembrie „N”:
2. Obţinerea de produse finite
3. consumul propriu de semifabricate
4. Înregistrarea minusului de produse finite neinputabile
Rezumat
Această unitate de învăţare prezintă modul de înregistrare în
contabilitate a operaţiilor cu stocuri de produse folosind metoda costului
standard. Sunt prezentate operaţii de intrare (obţinere) în entitate a acestui tip
de stocuri precum şi de ieşire din entitatea economică pe diferite căi.
Sunt prezentate, de asemenea, metoda inventarului permanent şi
metoda inventarului intermitent.
Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie foloseşte
sistemul de conturi din clasa 3, respectiv grupele de conturi: 30 “Stocuri de
materii prime şi materiale”, 32 „Stocuri în curs de aprovizionare”, 33
„Producţia în curs de execuţie”, 34 “Produse”, 35 “Stocuri aflate la terţi”, 36
„Active biologice de natura stocurilor” 37 “Mărfuri”, 38 “Ambalaje”, 39
„Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie”.
41
1. Conform facturii nr.1722, o entitate economică primeste materii
prime la preţul de cumparare 1.600 lei si cheltuieli de transport
incluse in factura 400 lei, TVA 24%. Se dau in consum 25% din
materiile prime.
2. O entitate economică prezinta urmatoarele informatii cu privire la
stocul de materii prime aferente exeritiului financiar N:
• stoc initial 560 lei;
• cumparaturi in costuri de achizitie 2.800 lei, TVA
24%;
• stoc final, constatat la inventarul de la finele
exercitiului 1.050 lei.
Să se efectueze contabilizarea materiilor prime dupa metoda inventarului
intermitent.
3. O entitate economică are in stoc materii prime la inceputul anului de
1.000 lei. In cursul anului se achizitioneaza materii prime la preţul de
achiziţie de 2.800 lei, cheltuielile de transport in suma de 200 lei,
TVA 24%. Se dau in consum materii prime la costul de achizitie de
3.500 lei.
Stocul faptic la sfarsitul anului este de 400 lei, fata de 500 lei, stoc
scriptic, deci cu 100 lei mai putin. Se inregistreaza diferenta in minus
constatat.
Sa se efectueze inregistrarile necesare in cazul:
a) A – inventarului permanent;
b) B – inventarului intermitent (periodic).
4. O entitate economică prezinta urmatoarele informatii contabile cu

privire la stocul de materii prime:
a) stoc initial de materii prime 250 lei
b) cumparari de materii prime 1.400 lei
c) consum de materii prime 1.270 lei
d) stoc de materii prime la sfarsitul exercitiului 390 lei
Sa se efectueze inregistrarile dupa metoda inventarului permanent si dupa
metoda inventarului intermitent.
5. “MOBILA” SA are in depozitul de materii prime, la 1 octombrie,

1200 m.c. lemn de brad de un anumit sortiment, la pretul de
cumparare de 75 lei/m.c.
Aprovizionarile in cursul lunii au fost:
- la 5 octombrie, 800 m.c. la costul de achizitie de 80 lei/m.c.;
- la 11 octombrie, 1000 m.c. la costul de achizitie de 82 lei/m.c.;
- la 20 octombrie, 900 m.c. la costul de achizitie de 82 lei m.c.
Consumurile lunii octombrie au fost:
- la 8 octombrie, 1100 m.c.
- la 18 octombrie, 1500 m.c.
Contabilizarea intrarilor si iesirilor de materii prime se va face
dupa:
A – metoda primei intrari – primei iesiri (FIFO);
B – metoda costului mediu ponderat (CMP).
42
6. La o entitate economică se receptioneza materii prime sosite fara
factura, in valoare de 1.000 lei, TVA 24%.
La sosirea facturii se constata ca valoarea facturata este de 1.200
lei, TVA 24%.
Inregistrari in contabilitate dupa doua variante:
A – varianta cu stornarea;
B – varianta cu inregistrarea diferentelor.
7. La o entitate economică se receptioneza materii prime sosite fara

factura, in valoare de 1.000 lei, TVA 24%.
La sosirea facturii se constata ca valoarea facturata este de 1.200
lei, TVA 24%.
Inregistrari in contabilitate dupa doua variante:
A – varianta cu stornarea în roşu;
B – varianta cu stornarea în negru.
8. O entitate economică achizitioneaza piese deschimb, conform facturii

nr. 2350, care cuprinde valoarea pieselor de schimb de 4.000 lei si
TVA 24%. Se achita factura nr.2350 prin virament bancar. Costul
transportului efectuat cu mijloace proprii este estimate la 300 lei.
Piesele de schimb primite se elibereaza in consum, la sectiile de
productie ale societatii.
9. Se constata la inventariere un plus de materii prime in valoare de 50

lei si un plus de materiale consumabile de 30 lei.
10. Se achiziţionează primeste materii prime, preţul de achizitie 600 lei,

TVA24%. Materiile primite se trimit spre prelucrare la terti,
manopera 200 lei, TVA24%, care se achita. Se primesc materiile de la
prelucrare si se elibereaza in consum.
11. Se importă 5.000 m stofa de import a 1 USD/ml, curs valutar 3,4

lei/USD taxe vamale 10%, accize 20%, TVA 24%, care se elibereaza
in consum. Se achită datoriile, curs de schimb 3,5 lei/USD.
12. O entitate economică achizitioneaza piese de schimb in valoare de

150 lei, TVA 24%, cheltuieli incluse in factura 50 lei.
Din piesele de schimb se vand unui beneficiar jumatate, la pretul negociat
de 300 lei, TVA 24%, de la care se incaseaza suma. Se descarca
gestiunea pentru piesele de schimb vandute si se inchid conturile de
venituri si cheltuieli.
13. La o entitate economică se constata cu ocazia inventarierii:

- plus de materii prime 500 lei;
- plus de obiecte de inventar 300 lei;
- lipsuri de materiale auxiliare neimputabile 200 lei;
- lipsuri de piese de schimb 80 lei, care se imputa gestionarilor la 100
lei, TVA 24%.
43
14. Sa se inregistreze in contabilitate un import de materii prime pentru
care se cunosc urmatoarele elemente:
- Valoarea materiilor prime de 20.000 um;
- Cheltuielile de transport – aprovizionare 2.000 um;
- Taxe vamale 15%;
- TVA in vama 24%;
In ziua intocmirii declaratiei vamale de import se practica un curs
valutar de 3,96 lei/um, iar la finele anului 3,97 lei/um.
15. Se obtine din productie proprie o cantitate de 400 surubelnite la costul

de producţie de 5 lei bucata. Se vand surubelnitele unui beneficiar, de
la care se incaseaza pretul de livrare de 3.000 lei, TVA 24% si se
descarca gestiunea.
16. Se obtin produse finite la costul standard de 2.000 lei. La sfarsitul

exercitiului, costul efectiv al produselor finite obtinute este de 2.200
lei.
Se livreaza 1/2 din cantitatea de produse finite obtinute, la pretul negociat
de 1.500 lei, TVA 24%, care se incaseaza de la beneficiar.
Se descarca gestiunea pentru produsele finite vandute si se inregistreaza
diferentele de pret aferente produselor finite vandute, dupa metoda
inventarului permanent.
17. Sa se inregistreze in contabilitate urmatoarele operatii:

- Obtinerea a 1.000 bucati din produsul A, care se urmaresc la costul
standard de 25 lei/bucata;
- Diferenta de pret aferenta productiei inregistrata anterior este
favorabila in suma de 5 lei/bucata;
- Vanzarea a 50% din bunurile obtinute la un pret inregistrat care este
cu 20% mai mare decat costul efectiv de productie aferent;
- Scaderea din evidenta a productiei vandute.
18. Sa se inregistreze in contabilitate urmatoarele operatii:

- Obtinerea a 1.000 bucati din produsul A, la costul de productie unitar
de 50 lei;
- Livrarea integrala, fara facturare a productiei obtinute la un pret de
vanzare de 57,50 lei/bucata, TVA de 24%;
- Intocmirea facturii catre beneficiarul produselor finite;
- Scaderea din evidenta a produselor vandute.
19. Entitatea X obtine din productie semifabricate in valoare de 600 lei,

din care vinde entităţii Y semifabricate de 300 lei, trimite spre
prelucrare la terţi semifabricate de 200 lei, iar diferenta de
semifabricate ramasa o foloseste in procesul de productie ca materie
prima.
44
Bibliografie.
45
Unitatea de învăţare 3. Contabilitatea operaţiilor privind mărfurile
Cuprins
Unitatea de învăţare 3. Contabilitatea operaţiilor privind mărfurile ....................................... 46
Introducere ........................................................................................................................... 46
3.1. Contabilitatea mărfurilor............................................................................................... 47
3.2. Contabilitatea deprecierii stocurilor .............................................................................. 58
Rezumat ............................................................................................................................... 60
Bibliografie. ......................................................................................................................... 66
Introducere
Unitate de învăţare nr 3. cuprinde aplicaţii practice privind înregistrarea
în contabilitate a operaţiilor economic - financiare referitoare la stocurile de
mărfuri .
După parcurgerea acestei unităţi veţi cunoaşte tratamentele contabile
privind operaţiile cu stocuri de mărfuri, metodele de înregistrare contabilă a
acestora.

 Sa explice conceptele, procedeele şi metodele folosite în
contabilitatea mărfurilor,
 Să aplice conceptele, procedeele şi metodele folosite în contabilitatea
entității pentru înregistrarea operaţiunilor economice cu mărfuri.
 Să evalueze procedeele și tehnicile aplicabile înregistrării
operațiunilor economice în contabilitatea la preţ de înregistrare şi la
preţ de vânzare cu amănuntul privind mărfurile
 Să elaboreze proceduri de analiză, evaluare şi înregistrare în
contabilitate a operațiunilor economice cu mărfuri.
46
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.
3.1. Contabilitatea mărfurilor
Stocurile de mărfuri sunt reprezentate de bunurile cumpărate cu

scopul revânzării lor în aceeaşi stare precum şi stocurile de materiale,
materiale de natura obiectelor de inventar etc., disponibile şi vândute terţilor
în starea în care au fost cumpărate, şi stocurile de produse finite transferate de
unitatea producătoare magazinelor proprii de vânzare cu amănuntul.
Unităţile comerciale prin care se realizează circuitul mărfurilor de la
unităţile producătoare la consumator pot fi de trei feluri:
- unităţi comerciale cu ridicata (en-gros),
- unităţi comerciale cu amănuntul (en-detail) şi
- unităţi mixte.
Categoria unităţii comerciale şi preţul de înregistrare a mărfurilor

influenţează organizarea contabilităţii mărfurilor.
Preţurile folosite pentru evaluarea şi înregistrarea mărfurilor pot fi:
- costul de achiziţie şi
- preţul de vânzare - cu amănuntul sau en-gros.
Costul de achiziţie este utilizat ca preţ de înregistrare a mărfurilor în

unităţile care folosesc un număr redus de sortimente în cantităţi mari. Contul
de gestiune 371 „Mărfuri” înregistrează toate cheltuielile de aprovizionare.
Evidenţa distinctă a cheltuielilor de transport aprovizionare se poate realiza
prin desfăşurarea contului sintetic 371 „Mărfuri pe două analitice”: 1 pentru
reflectarea preţului de cumpărare înscris în factura furnizorului şi 8 pentru
cheltuielile de transport – aprovizionare.
Preţul de vânzare - cu amănuntul este utilizat de unităţile comerciale
cu un sortiment foarte larg de mărfuri, care au o frecvenţă de mişcare mare.
Preţul de vânzare este stabilit de unitatea comercială prin aprecierea unui
adaos comercial realizabil, care se poate modifica pe parcursul activităţii în
sensul majorării sau diminuării, antrenând modificarea preţului de vânzare.
Conturile utilizate pentru evidenţa mărfurilor sunt: 371 „Mărfuri” şi
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”.
Contul 371 „Mărfuri” este cont de gestiune a stocurilor, cu funcţie
contabilă de activ. Se debitează cu mărfurile intrate la preţ de înregistrare, în
corespondenţă cu creditul conturilor care arată modalitatea de intrare în
entitate. Se creditează cu mărfurile ieşite din gestiune, în corespondenţă cu
debitul conturilor care indică modalitatea de ieşire din entitate. Soldul debitor
reprezintă stocul de mărfuri existent în entitate, la preţ de înregistrare.
Contul 378 "Diferenţe de preţ la mărfuri" este un cont rectificativ al
valorii de înregistrare a mărfurilor.
În creditul contului 378 "Diferenţe de preţ la mărfuri" se înregistrează:
- valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune (371).
În debitul contului 378 "Diferenţe de preţ la mărfuri" se înregistrează:
- valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieşite din gestiune (371).
47
Soldul contului reprezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor
existente în stoc la sfârşitul perioadei.
Deoarece, de obicei, o entitate nu foloseşte acelaşi procent de adaos
comercial pentru toate categoriile de mărfuri, pentru determinarea adaosului
comercial aferent mărfurilor ieşite se calculează procentul mediu de adaos
comercial folosind următoarele relaţii de calcul:
a) determinarea procentului mediu de adaos comercial:
k378 = Sold 378 la începutul anului + Rulaj creditor 378 cumulat de la

începutul anului până la finele lunii de referinţă raportat la
Sold 371 la începutul anului, (exclusiv TVA neexigibilă)+Rulaj
debitor 371 cumulat de la începutul anului până la finele lunii
de referinţă (exclusiv TVA neexigibilă)
b) determinarea adaosului comercial (sumă absolută), aferent

mărfurilor vândute de la începutul exerciţiuli financiar (ACan):
ACan = k378 x Venituri din vânzarea mărfurilor
c) determinarea adaosului comercial (sumă absolută), aferent

mărfurilor ieşite în luna curentă (ACluna):
ACluna = ACan - RD 378
Cheltuielile de transport – aprovizionare sunt evidenţiate într-un

analitic distinct al contului de mărfuri 371.8 „Cheltuieli de transport –
aprovizionare”, stocul fiind evidenţiat în analiticul 371.1. Cota de repartizare
a cheltuielilor de transport – aprovizionare aferentă mărfurilor ieşite se
determină în baza următoarelor relaţii de calcul:
a) determinarea coeficientului de repartizare k371.8
k371.8 = Sold 371.8 la începutul anului + Rulaj debitor 371.8 cumulat

de la începutul anului, raportat la Sold 371.1 la începutul
anului+Rulaj debitor 371.1 cumulat de la începutul anului
b) determinarea cotei K’371.8 aferente stocului de mărfuri la sfârşitul

lunii de referinţă:
K’371.8 = k371.8 x Valoarea stocului de mărfuri la sfârşitul lunii de

referinţă (exclusiv TVA neexigibilă)
c) determinarea cotei repartizate aferente mărfurilor ieşite în luna de

referinţă:
K”371.8 = SD 371.1 înainte de repartizarea cheltuielilor pe luna de

referinţă – Cheltuielile de transport-aprovizionare aferente
stocului de mărfuri la sfârşitul lunii de referinţă.
Se exemplifică operaţiile cu mărfuri în varianta inventarului
48
permanent, pentru diferite preţuri de înregistrare:
I. Preţul de înregistrare a mărfurilor = costul de achiziţie.
Exemplu:
I.1. Unitatea comercială se aprovizionează cu mărfuri conform
notelor de recepţie şi constatare de diferenţe, conform datelor:
- preţul din facturile furnizorilor - 10.700 lei;
- cheltuieli cu transportul şi aprovizionarea mărfurilor conform
facturilor emise de unităţi specializate 800 lei;
- comision de intermediere achitat cu numerar 100 lei;
- TVA=24%.
Se presupune că unitatea foloseşte analitice distincte ale contului 371
Mărfuri pentru preţul de facturare (1) şi pentru cheltuieli de transport-
aprovizionare (8).
I.1.1. Recepţia şi depozitarea mărfurilor conform facturilor primite:
% = 401 13.268 lei

371,1„Mărfuri” „Furnizori” 10.700 lei
I.1.2. Cheltuieli de transport aprovizionare facturate:
% = 401 992 lei

371,8 “Furnizori” 800 lei
„Mărfuri”
Plata comisionului de intermediere ai aprovizionării mărfurilor:
% = 5311 124 lei

371,8 „Mărfuri” „Casa în lei” 100 lei
4426 “TVA deductibilă” 24 lei
Dacă mărfurile se importă, contul 31 „Mărfuri” înregistrează în debit

costul de achiziţie = preţ de achiziţie + cheltuielile de transport pe parcurs
extern transformat în lei la cursul zilei + taxe vamale, accize şi alte taxe
legale.
I.2. Vânzările de mărfuri conform facturilor emise au valoarea de

8.000 lei preţ vânzare, TVA 24%, adaos comercial inclus 25%:
411 = % 9.920 lei

„Clienţi” 707 8.000 lei
„Venituri din vânzarea mărfurilor”
4427 „TVA colectată” 1.920 lei
49
I.3. Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute, conform
jurnalului de vânzări (adaos comercial = 25 x 8000 / 125= 1.600;
costul mărfurilor vândute = 8.000 – 1.600 = 6.400):
607 = 371.1 6.400 lei

I.4. Repartizarea la sfârşitul lunii a cotei de cheltuieli de transport -

aprovizionare pentru mărfurile vândute:
800 + 100
k= × 100 = 8,4%
10.700
K = 6.400 x 8,4% = 537,60 lei

k = coeficient repartizare a cheltuielilor de transport;
K = cota cheltuielilor de transport aferente mărfurilor vândute.
607 = 371.8 537,60 lei

II. Preţul de înregistrare a mărfurilor — preţul de vânzare cu

amănuntul
Entităţile economice care efectueaza atat activitati de vanzare cu amanuntul

cat si cu ridicata vor organiza respectivele activitati in spatii comerciale
separate, cu gestiuni distincte pentru fiecare activitate, iar in contabilitate
operatiunile vor fi reflectate separat.
Particularitatile comertului cu amanuntul :
• stocurile de marfa sunt inregistrate in contabilitate la pretul de

vanzare cu amanuntul.
• incasarile au loc de regula in numerar, in momentul achizitiei.
Exemplu:
1. Unitatea comercială (magazinul) se aprovizionează cu mărfuri la

preţ de achiţie (PA) de 2.000 lei înscris în factură, adaosul comercial (AC)
25%.
Metoda de înregistrare a mărfurilor în contabilitatea magazinului =
preţ vânzare cu amănuntul (PVA). Cota de TVA= 24%.
PVA = PA + AC + TVAneex.
AC = PA x % AC
TVAneex = (PA + AC) x 24%..
50
Calcul preţ intrare pe baza NIR
- preţ cumpărare 2.000 lei
- adaos comercial 25% 500 lei
2.500 lei
- TVA 24% x 2.500 600 lei
- preţ vânzare cu amănuntul 3.100 lei
a. Intrarea mărfurilor prin aprovizionare şi încărcarea gestiunii se

înregistrează astfel:
371 = % 3.100 lei

„Mărfuri” 401 2.000 lei
„Furnizori”
378 500 lei
„Diferenţe de preţ la mărfuri”
4428 600 lei
„TVA neexigibilă”
b. Înregistrarea TVA din factura furnizorului:
4426 „TVA deductibilă” = 401 „Furnizori” 480 lei
2. Magazinul vinde cu numerar mărfurile din stoc la preţ de vânzare

cu amănuntul (cu TVA inclus):
531 = % 3.100 lei

„Casa” 707 2.500 lei
„Venituri din vânzarea
mărfurilor” 600 lei
4427
„TVA colectată”
3. Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute:
% = 371 3.100 lei

607 „Mărfuri” 2.000 lei
„Cheltuieli privind mărfurile”
378 500 lei
4428 600 lei
Remarcă: în contabilitatea entităţilor economice cu amănuntul

descărcarea gestiunii se face numai la sfârşit de lună, după calculul prealabil
al coeficientului de repartizare a adaosului comercial, prin raportarea
(soldului iniţial + rulajul creditor cumulat) al contului 378 „Diferenţe de
preţ la mărfuri” la (soldul iniţial + rulajului debitor cumulat) al contului 371
„Mărfuri” diminuat cu TVA neexigibilă.
51
Exemplul 2:
O entitate economică desfăşoară activitatea prin intermediul magazinelor de

desfacere. Achizitioneaza marfuri in luna august anul N la un pret de 100.000
lei, TVA. La recepţie se calculează un adaos comercial de 30%. Pentru
evidentinerea marfurilor se utilizeaza pretul de vanzare cu amanuntul.
Ulterior, se vand marfuri in valoare de 75.000 lei, suma care include si TVA.
a) Achiziţie mărfuri :
% = 401 Furnizori 124.000
371 Marfuri 100.000
4426 TVA deductibila 24.000
b) Înregistrarea adaosului comercial
Adaosul comercial = 30% x pretul de achizitie = 30% x 100.000 lei = 30.000

lei
TVA neexigibila = ( cost de achizitie + adaos comercial) x 24 % = (100.000

lei +30.000 lei) x 24 % = 31.200 lei
Pentru a se obtine pretul de vanzare cu amanuntul (PVA) se utilizeaza

urmatoarea formula:
TVA –ul se reflecta in pretul de vanzare cu amanuntul insa devine exigibil

numai cand se realizeaza vanzarea marfurilor.
PVA = 100.000 lei + 30.000 lei + 31.200 lei = 161.200 lei
371 Marfuri = % 61.200
378 Diferente de pret la marfuri 30.000
4428 Tva neexigibila 31.200
52
c) Vanzarea marfurilor
Aici este important sa mentionam obligativitatea de a avea casa de marcat

pentru operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul,
precum si prestari de servicii direct catre populatie.
Vanzarile se inregistreaza in contabilitate pe baza raportului “Z” al casei de

marcat, care se obtine la sfarsitul zilei.
Raportul Z este raportul fiscal de inchidere zilnica si reprezinta documentul

care contine aceleasi elemente de identificare ca si bonul fiscal, plus numarul
bonurilor emise in ziua respectiva: valoarea totala a operatiunilor efectuate
si totalul taxei pe valoarea adaugata, cu precizarea nivelului cotei, valoarea
totala a operatiunilor scutite de taxa pe valoarea adaugata, precum si
valoarea taxelor care nu se cuprind in baza de impozitare a taxei pe valoarea
adaugata.
In cazul vanzarilor cu amanuntul efectuate prin magazine catre agenti

economici ori catre alte categorii de cumparatori decat populatia, utilizatorii
sunt obligati sa emita bon fiscal si, la cerere, factura fiscala.
Notele contabile sunt :
a) in cazul platii în numerar in magazin:
5311 Casa in lei

= % 75.000
707 Venituri din vanzarea

marfurilor 60.484
4427 TVA
colectata 14.516
TVA = 24 x pret de vanzare / 124 = 75.000 lei x 24 / 124 = 14.516
b) in cazul platii cu cardul la POS-ul instalat in magazin:
5125 Sume in curs de

decontare = % 75.000
707 Venituri din vanzarea marfurilor 60.484
4427 TVA colectata 14.516
5121 Conturi la banci in lei = 5125 Sume in curs de
53
decontare 75.000
Se utilizeaza contul intermediar 5125 datorita existentei unui decalaj de timp

intre momentul incasarii la POS si momentul in care sumele apar pe extrasul
de banca.
c) in cazul in care clientul plateste cu tichete de masa:
5328 Alte
valori = % 75.000
427 TVA colectata 14.516
In continuarea tranzactiei de la pct. c) urmeaza pasii urmatori:
• expedierea tichetelor catre unitatea emitenta in vederea incasarii:
461 Debitori diversi = 5328 Alte valori 75.000
• incasarea tichetelor de masa:
5121 Conturi la banci in lei = 461 Debitori

diversi 75.000
d) Descărcarea din evidenţa contabilă a marfurilor vandute:
Exista in acest caz doua posibilitati de a determina iesirea din gestiune :
a) in situatia in care entitatea practica aceeasi cota de adaos

comercial -30% la toate produsele – descarcarea gestiunii ( pentru contul
378) se poate face prin calcul invers, asa cum reiese din exemplul de mai
jos:
% = 371 Marfuri 75.000
607 Cheltuieli privind

marfurile 46.526
378 Diferente de pret la

marfuri 13.958
4428 TVA neexigibila 14.516
Pentru a determina suma care trebuie scoasa din gestiune pornim invers
calculul:
• Pretul de vanzare cu TVA = 75.000 lei

• Pretul de vanzare fara TVA = 75.000 – 75.000 x 24 / 124 lei = 60.484
54
lei
• Adaosul comercial = Pretul de vanzare fara TVA x 30 / 130 lei =
13.958 lei
• Costul de achizitie = pretul de vanzare fara TVA – adaos comercial =
60.484 lei - 13.958 lei = 46.526 lei
b) in situatia mult mai probabila cand se practica cote diferite de

adaos comercial: se utilizeaza coeficientul K pentru a se descarca adaosul
comercial al marfurilor vandute, calculat dupa formula:
k = (sold initial C 378 + rulaj creditor 378) / (sold initial D 371 + rulaj debitor
371) mai puţin TVA neexigibil.
Adaosul comercial = k x preţul de vânzare fără TVA (venituri din vânzări

mf).
Pentru exemplul nostru, la care presupunem solduri initiale 0 atat pentru 371
cat si 378 :
• Pretul de vanzare cu TVA = 75.000 lei

• Pretul de vanzare fara TVA = 75.000 lei – 75.000 x 24 / 124 lei =
60.484 lei
• K= 30.000 / (100.000 + 61.200 – 31.200) = 0,2308
• Adaosul comercial = 0,2308 x 60.484 lei = 13.958 lei
Notele contabile sunt aceleasi ca si mai sus.
Observatii :
• Orice modificare a pretului de vanzare presupune recalcularea

marjei; documentul pe baza caruia se fac schimbarile este procesul
verbal de schimbare de pret.
Monografia contabila aferenta este :
55
371 Marfuri = %
378 Dif de pret la mf cu diferenta de pret fara

TVA
4428 TVA neexigibila cu diferenta
de TVA
• O societate poate avea magazine diferite, evidentiate in

contabilitate ca analitice diferite. Transferul de la un magazin la
altul se face cu notele contabile :
-iesirea din magazinul X:
% = 371 Marfuri/analitic X
378 Diferente de pret la marfuri /analitic X
4428 TVA neexigibila /analitic X
– intrarea in magazinul Y:
371 Marfuri/analytic Y = %
378 Diferente de pret la marfuri/analitic Y
4428 TVA neexigibila/analitic Y
Cazuri particulare de operaţii cu mărfuri:
1. Importul de mărfuri pe cont propriu:

- preţ în devize (valoare în vamă)
50.000$ x 3,3 lei/$ 165.000 lei
- taxa vamală 10% din valoarea în vamă 16.500 lei
- comision vamal 1% din valoarea în vamă 1.650 lei
- cost de achiziţie în vamă 183.150 lei
- TVA deductibilă 43.956 lei
a) Intrarea mărfurilor prin achiziţie la import:
371 = % 183.150 lei

„Mărfuri” 401 165.000 lei
„Furnizori”
446 16.500 lei
„Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”
447 1.650 lei
„Fonduri speciale, taxe şi vărsăminte
asimilate”
b) Plata în vamă a taxelor vamale, comisionului şi TVA:
56
% = 512 62.106 lei
446 „Alte impozite, „Conturi curente la bănci” 16.500 lei
447 „Fonduri speciale, 1.650 lei
2. Intrarea mărfurilor prin aport în natură la capitalul social,

înregistrată în contabilitate la valoarea de utilitate, astfel:
456
371
= „Decontări cu asociaţii privind
„Mărfuri”
capitalul”
3. Intrarea mărfurilor cu titlu gratuit prin donaţii se înregistrează

astfel:
371 = 7582 - valoare justă

„Mărfuri” „Venituri din donaţii
primite”
4. Ieşirea mărfurilor cu titlu gratuit, prin donaţii, exemplu la preţ de

vânzare cu amănuntul de 1.488 lei, TVA inclus 288 lei, adaos comercial
(20%) 200 lei, cost de achiziţie 1.000 lei, se înregistrează astfel:
% = 371 1.488 lei

6582 „Donaţii acordate” Mărfuri 1.000 lei
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” 200 lei
4428 „TVA neexigibilă 288 lei
şi concomitent:
635 = 4427 288 lei
„Cheltuieli cu alte impozite „TVA
taxe şi vărsăminte asimilate” colectată”
5. Plusurile constatate la inventariere se înregistrează ca intrări în

gestiune, prin diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor la nivelul costului
de achiziţie.
Exemplu: la inventarierea anuală s-a constatat un plus de mărfuri, cu

următoarele date valorice:
- cost de achiziţie 900 lei;
- adaos comercial 30% 270 lei;
- TVA 24% 280,80 lei;
- preţ cu amănuntul cu TVA inclusă 1.450,80 lei.
Înregistrarea plusului de mărfuri este următoarea:
57
371 = % 1.450,80 lei
„Mărfuri” 607 900 lei
378 270 lei
4428 280,80 lei
„TVA neexigibil”
6. Lipsurile constatate la inventariere, se înregistrează ca ieşiri din

gestiune, prin încărcarea corespunzătoare a cheltuielilor:
Exemplu: la inventarierea anuală s-au constatat lipsuri de mărfuri,

neimputabile, conform următoarelor date:
- cost achiziţie 400 lei;
- adaos comercial 20% 80 lei;
- TVA 24% 115,20 lei;
- preţ cu amănuntul inclusiv TVA 595,20 lei.
% = 371 595,20 lei

607 „Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri” 400 lei
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” 80 lei
4428 „TVA neexigibilă” 115,20 lei
7. Lipsurile imputabile se înregistrează pentru scăderea din gestiune

ca la ex. 6, şi concomitent se înregistrează imputarea pentru recuperarea
prejudiciului de la persoana vinovată:
4282 = % preţ de
„Alte creanţe 758 „Alte imputare
în legătură cu venituri din
personalul” exploatare”
4427 „TVA
colectată”
8. Lipsurile datorate pierderilor din calamităţi naturale se

înregistrează ca ieşire de mărfuri prin creditul contului 371 „Mărfuri” la
preţ de înregistrare şi debitul contului 6587 „Cheltuieli privind calamităţile
şi alte evenimente similare”. Dacă preţul de înregistrare folosit este preţul cu
amănuntul cu TVA inclus, se debitează şi conturile 378 „Diferenţe de preţ la
mărfuri” pentru adaosul comercial corespunzător şi 4428 „TVA
neexigibilă”.
3.2. Contabilitatea deprecierii stocurilor
Deprecierea stocurilor rezultă în situaţia în care valoarea realizabilă

netă este mai mică decât valoarea lor contabilă.
Relaţia la baza înregistrării deprecierii stocurilor este:
Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea activelor circulante =
Ajustari pentru deprecierea activelor circulante
58
În ipoteza creşterii valorii realizabile nete în exerciţiul următor, se
înregistrează:
Ajustari pentru deprecierea = Venituri din ajustari pentru deprecierea
activelor circulante
Metoda evidenţei deprecierii prin conturile de ajustări:
Constituirea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor se face pe calea

autofinanţării, adică prin includerea unor cote-părţi în cheltuielile de
exploatare.
Pentru reflectarea contabilă a ajustărilor pentru deprecierea stocurilor,
în Planul de conturi general a fost constituită grupa de conturi 39 „Ajustări
pentru deprecierea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie”, care
cuprinde un subsistem de conturi sintetice de gradul I, create pe structura
grupelor de stocuri, astfel: 391 „Ajustări pentru deprecierea materiilor prime”,
392 „Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile”, 393 „Ajustări
pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie”, 394 „Ajustări pentru
deprecierea produselor”, 395 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la
terţi”, 396 „Ajustări pentru deprecierea animalelor”, 397 „Ajustări pentru
deprecierea mărfurilor”, 398 „Ajustări pentru deprecierea ambalajelor”.
Ajustările constituite fiind surse de acoperire a pierderilor, toate
conturile de ajustări au funcţie contabilă de pasiv. Se creditează la
constituirea ajustărilor prin includerea în cheltuielile de exploatare. Se
debitează la utilizarea ajustărilor (diminuarea sau anularea), prin includerea
lor în venituri din exploatare. Prezintă solduri creditoare care reflectă
ajustările existente.
În corespondenţă cu conturile de ajustări funcţionează următoarele
perechi de conturi:
6814 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea
activelor circulante”, cu 7814 „Venituri din ajustări pentru deprecierea
activelor circulante”.
Exemplu
Situaţia ajustărilor aferente stocurilor la entitatea economică X se prezintă

astfel:
Specificare Ajustări Ajustări Variaţia ajustărilor

existente necesare Suplimentare Reducere
Materii prime 300 180 120
Materiale 150 200 5
consumabile
Materiale de natura 80 80
obiectelor de inventar
Producţie în curs de 100 140 40
execuţie
Produse finite 250 200 50
Animale
Mărfuri
59
Ambalaje 60 60
TOTAL 1.880 780 150 250
Înregistrări:
1. Suplimentarea ajustărilor existente la stocurile de materiale consumabile
şi produse în curs de execuţie şi constituirea unei ajustări la ambalaje:
6814 “Cheltuieli de = % 150

exploatare 391 “Ajustări pentru deprecierea 50
privind ajustările pentru materialelor consumabile”
deprecierea activelor 393 „Ajustări pentru deprecierea 40
circulante” producţiei în curs de execuţie
398 “Ajustări pentru 60
deprecierea ambalajelor”
2. Reducerea ajustărilor pentru stocurile de “Materii prime” şi

“Produse finite” şi anularea ajustării existente la “Materiale de
natura obiectelor de inventar”.
% = 7814 250
391 „Ajustări pentru „Venituri din 120
deprecierea materiilor prime” ajustări pentru
394 „Ajustări pentru deprecierea 50
deprecierea produselor” activelor”
392 „Ajustări pentru 80
deprecierea
obiectelor de inventar”
Rezumat
Unitatea de învăţare 3 prezintă contabilitatea operaţiilor cu mărfuri
precum şi pe acelea referitoare la deprecierea stocurilor. Operaţiileprivind
mărfurile includ şi metoda preţului de vânzare cu amănuntul.
Contabilitatea operaţiilor cu mărfuri este structurată în două părţi:
operaţii d eintrare, pe diferite căi, a mărfirulor şi ieşirea, consumul acestora.
Constituirea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor se face pe calea
autofinanţării, adică prin includerea unor cote-părţi în cheltuielile de
exploatare.
1. O societate comercială achiziţionează mărfuri pe baza facturii: preţ de

cumpărare 12.000 lei, TVA 24 %; rabat 2%, remiză 3%, scont de
decontare 1%. Care este formula contabilă a aprovizionării, în
condiţiile în care scontul se contabilizează la primirea facturii?
60
a)
% = 401 14.144,93 lei
371 11.407,20 lei
4426 2.737,73 lei
401 = 767 114,07 lei
b)
% = 401 14.003,52 lei
371 11.293,13 lei
4426 2.710,39 lei
371 = 767 114,07 lei
c)
% = 401 13.607,20 lei
371 11.407,20 lei
4426 2.300 lei
401 = 767 114,07 lei
d)
371 = % 13.552,89 lei
401 13.438,82 lei
767 114,07 lei
2. O societate comercială se aprovizionează cu materii prime pe baza

facturii: preţ de cumpărare 100.000 lei, reducere comercială 7%, scont
de decontare 3%, TVA 24%. Care este formula contabilă privind
achiziţia în condiţiile utilizării metodei inventarului intermitent.
a)
% = 401 113.100,4 lei
601 91.210 lei
4426 21.890,4 lei
b)
% = 401 121.890, 4 lei
601 100.000lei
4426 21.890,4 lei
c)
% = 401 115.320 lei
301 93.000 lei
4426 22.320 lei
d)
% = 401 115.320 lei
601 93.000 lei
61
4427 22.320 lei
3. O societate comercială efectuează operaţiuni privind stocul de materii

prime în exerciţiul N: stoc iniţial 20.000 lei, aprovizionări 50.000 lei
preţ de cumpărare, cheltuieli de transport 5.000 lei. TVA 24%;
consum în cursul exerciţiului N 62.000 lei. La inventarierea efectuată
la sfârşitul exerciţiului N stocul faptic este de 14.500 lei. Ce
înregistrare contabilă este la sfârşitul exerciţiului N în condiţiile
utilizării metodei inventarului permanent?
a)
301 = 7814 15.000 lei
b)
301 = 601 13.000 lei
c)
301 = 601 1.500 lei
d)
6814 = 291 1.500 lei
4. O societate deţine în stoc la 31 decembrie N 1.000 bucăţi produse

finite al căror cost de producţie efectiv este de 3.000 lei/buc. Preţul de
piaţă al produselor al sfârşitul exerciţiului N este de 3.200 lei/buc.
Cheltuielile necesare pentru realizarea vânzării reprezintă 150 lei/buc.
Care este valoarea produselor finite în bilanţul de la 31 XII N?
a) 3.000.000 lei.
b) 3.200.000 lei.
c) 2.850.000 lei.
d) 3.050.000 lei.
e) 3.150.000 lei.
5. O societate comercială ţine evidenţa mărfurilor la preţ de vânzare cu

amănuntul inclusiv TVA, adaosul comercial fiind de 30%. Se
aprovizionează cu mărfuri pe baza facturii: preţ de cumpărare 80.000
lei, reducere comercială 5%, scont de decontare 2%, TVA 24%. Care
este formula de înregistrare a achiziţiei, ştiind că scontul se
contabilizează la primirea facturii?
a)
122.512 lei % = % 122.512 lei
98.800 lei 371 401 99.7120 lei
23.712 lei 4426
378 22.800 lei
62
371 = 4428 23.712 lei
b)
143.904,48 lei % = % 143.904,48 lei
116.052 lei 371 401 88.631,20 lei
27.852,48 lei 4426 378 22.800 lei
4428 32.473,28 lei
c)
112.951,2 lei % = % 112.951,2 lei
98.800 lei 371 401 88.631,2 lei
14.151,2 lei 4426 767 1.520 lei
378 22.800 lei
d)
130.201,2 lei % = % 130.201,2 lei
116.050 lei 371 401 88.631,2 lei
14.151,2 lei 4426 378 22.800 lei
4428 18.770 lei
6. O societate deţine un stoc iniţial de 1.000 bucăţi produse finite la cost

de producţie efectiv de 5 lei/buc. În cursul lunii au loc următoarele
operaţiuni: obţinere de 2.000 buc. şi vânzare de 2.400 buc. la preţ de
vânzare de 6 lei/buc., TVA 24%. Care sunt înregistrările operaţiunilor
cu produse finite în metoda inventarului permanent?
a)
345 = 711 10.000 lei
411 = % 17.856 lei

701 14.400 lei
4427 3.456 lei
711 = 345 12.000 lei

b)
345 = 711 10.000 lei
411 = % 17.856 lei

701 14.400 lei
4428 3.456 lei
c)
345 = 711 10.000 lei
% = 701 17.856 lei
63
411 14.400 lei
4426 3.456 lei
d)
345 = 711 10.000 lei
% = 701 17.856 lei

5121 14.400 lei
4428 3.456 lei
7. O entitate economică are ca activitate de desfacere cu amanuntul si

dispune la inceputul lunii martie de marfuri in valoare de 12.400 lei la
pret cu amanuntul inclusiv TVA de 2.400 lei, cu un adaos comercial
de 2.000 lei.
Din “Jurnalul cumparaturilor” si “Jurnalul de vanzare” rezulta ca in cursul
lunii martie au avut loc urmatoarele operatii:
Se achizitioneaza si se receptioneaza marfuri stind ca: pretul de
cumparare de 14.000 lei, adaos commercial 25%, TVA 24%
S-au vandut marfuri, in numerar, in valoare de 14.000 lei, din care
TVA 2.235 lei
Se descarca gestiunea pentru marfurile vandute.
Sa se efectueze inregistrarile necesare dupa metoda inventarului
permanent.
8. O entitate economică prezinta la 01.05.N urmatoarea situatie:

stoc initial de marfuri 2.500 lei
cumparari de marfuri 400 lei TVA 24%
vanzari de marfuri 1.500 lei TVA 24%
stoc final de marfuri 1.400 lei
Inregistrari in contabilitate dupa:
A – metoda inventarului intermitent;
B – metoda inventarului permanent.
9. O entitate economică se aprovizioneaza cu marfuri la costul de

achizitie de 2.000 lei, TVA 24% pe care le vinde la pretul negociat de
2.500 lei. Se incaseaza contravaloarea marfurilor vandute, se incheie
conturile de venituri si cheltuieli si se stabileste rezultatul final.
10. O entitate economică cumpara marfuri in valoare de 2.000 lei, adaos

20%, TVA 24%, pe care le vinde in numerar populatiei, la pretul cu
amanuntul, calculate astfel:
pret de cumparare 2.000 lei
TVA/d 24% 480 lei
adaos comercial 20% 400 lei
Pret de vanzare cu amanuntul 2.400 lei fara TVA
TVA 24% 576 lei
Pret de vanzare cu amanuntul cu TVA 2.976 lei
11. O entitate economică care practica comertul en-gross, achizitioneaza

marfa la cost de achizitie de 20.000 lei, TVA 24%.
64
Marfurile se vand cu un adaos de 7%.
12. Situatia in conturi la o entitate economică la inceputul lunii mai este :

371 Sd 1.000 lei, 378 Sc 200 lei
Conform facturii nr.1200 se primesc marfuri, astfel:
pretul producatorului 4.000 lei
TVA 24% 960 lei
Total de plata 4.960 lei
Adaos comercial 30% 1.200 lei
Pretul comerciantului 5.960 lei
Se vand marfuri in valoare de 5.000 lei, TVA 24% . Se incaseaza
pretul de vanzare si se descarca gestiunea pentru marfurile vandute.
13. O entitate economică de comert cu ridicata, cumpara conform facturii

nr.1300, marfuri in valoare de 10.000 lei, TVA 24%, adaos comercial
10%, pe care le vinde, conform facturii nr.1620 SC CRISUL SA,
unitate cu amanuntul, care vinde marfurile in numerar populatiei, cu
un adaos comercial de 20 %. Inregistrari in contabilitatea ambelor
societati.
14. O entitate economică societate de comert en-detail, are la inceputul

lunii iunie, urmatoarea situatie in conturi:
371 Sd 14.640 lei
378 Sc 2.000 lei
4428 Sc 2.640 lei
In cursul lunii iunie s-au primit marfuri la costul de achizitie de
70.000 lei si au fost vandute marfuri la pretul complet cu amanuntul
de 117.800 lei.
Adaosul practicat este de 20%, iar TVA 19%.
15. O entitate economică receptioneaza marfurile sosite cu factura

nr.1020, de la SC MEDA SA cu urmatoarele elemente:
marfa: 10.000 buc x 2 lei/buc 20.000 lei
TVA 24% 4.800 lei
Total factura 24.800 lei
Nota de intrare receptie (NIR) intocmita pe baza receptiei
consemneaza:
cantitatea primita 9.990 bucati;
minus 10 bucati din vina furnizorului;
valoarea minus: 10 bucati x 2 lei = 20 lei.
Inregistrari la SC CRISUL SA si la SC MEDA SA.
16. O entitate economică receptioneaza marfurile sosite cu factura nr.

1500 cu urmatoarele elemente:
marfa: 1.000 buc x 2 lei/buc 2.000 lei
TVA 24% 480 lei
Total factura 2.480 lei
La receptie se constata lipsa a 100 bucati, pentru care este vinovat
carausul si caruia i se imputa suma de 200 lei (100 buc x 2 lei/buc). Se
primeste factura nr. 1100 de la caraus pentru transportul efectuat de
65
500 lei, care se achita, mai putin debitul avut.
Bibliografie.
66
Unitatea de învăţare 4. Contabilitatea relaţiilor cu terţii
Cuprins
Unitatea de învăţare 4. Contabilitatea relaţiilor cu terţii ......................................................... 67
Introducere ........................................................................................................................... 67
Obiectivele unităţii de învăţare ................................................................................................ 67
4.1. Delimitări şi structuri privind relaţiile cu terţii ......................................................... 67
4.2. Contabilitatea creanţelor întreprinderii ..................................................................... 69
4.2.1. Sistemul conturilor de creanţe ........................................................................... 69
4.2.2. Contabilitatea creanţelor din vânzări la export .................................................. 72
4.3. Contabilitatea obligaţiilor.......................................................................................... 74
Test de evaluare a cunoştinţelor............................................................................................... 82
Bibliografie. ............................................................................................................................. 82
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu structura şi cu noţiunile
de bază ale contabilităţii relatiilor cu tertii, cu sistemul conturilor de datorii si
de creante, cu caracteristicile si funcţiile contabilităţii privind relatiile cu tertii.

Studiind unitatea veţi fi capabili:
 să delimitati structurile privind relatiile cu tertii;
 să identificati si sa folositi sistemul conturilor de creante şi datorii;
 să identificati si sa folositi sistemul conturilor de datorii si creante
privind personalul;
4.1.Delimitări şi structuri privind relaţiile cu terţii
În contabilitatea creanţelor şi datoriilor se reflectă operaţiile economico

- financiare referitoare la livrările de bunuri între clienţi şi furnizori, a
lucrărilor executate şi serviciilor prestate, precum şi a altor operaţiuni efectuate
în baza contractelor încheiate, sau ca efect al legilor.
Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor entităţii
în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale,
bugetul statului, entităţile afiliate, entităţile asociate şi entităţile controlate în
comun, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi.
Datoriile pe termen scurt reprezintă fondurile furnizate de terţi -
67
denumiţi, generic creditori - pentru care unitatea trebuie să acorde un
echivalent valoric sau o contraprestaţie. Asemenea datorii funcţionează din
momentul angajării până în momentul plăţii lor.
Creanţele pe termen scurt reprezintă valori economice avansate
temporar terţilor - persoane fizice sau juridice numite generic debitori – pentru
care urmează să primească un echivalent valoric.
Pentru recunoaşterea elementelor de creanţe şi datorii în situaţiile
financiare se va ţine seama de două criterii care trebuie îndeplinite cumulativ:
- probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor (pentru active)
respectiv a unei ieşiri de resurse purtătoare de beneficii economice (pentru
datorii);
- evaluarea să se poată realiza în mod credibil.
Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale entităţii ce decurg din
evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de
resurse care încorporează beneficii economice.
Trebuie făcută distincţia între o obligaţie actuală şi un angajament

viitor. Decizia conducerii de a achiziţiona active în viitor nu reprezintă prin ea
însăşi o obligaţie prezentă. În mod normal obligaţia apare numai în momentul
livrării activului sau în momentul în care există un acord irevocabil de
cumpărare a activului.
Stingerea unei obligaţii prezente implică de obicei renunţarea de către
entitate la anumite resurse care încorporează beneficii economice, în scopul
satisfacerii cererilor celeilalte părţi. Stingerea unei obligaţii prezente se poate
face în mai multe moduri, de exemplu prin:
a) plata în numerar;
b) transferul altor active;
c) prestarea de servicii;
d) înlocuirea respectivei obligaţii cu o altă obligaţie; sau
e) transformarea obligaţiei în capital propriu.
O datorie este clasificată ca fiind pe termen scut, denumită şi curentă

atunci când:
 se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare;
sau
 este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Evaluare:
Evaluarea creanţelor şi datoriilor se face în momentul intrării lor în

entitate, adică în momentul apariţiei lor din punct de vedere juridic, a livrării
bunurilor, lucrărilor şi serviciilor, a acordării / primirii unor sume către / de la
terţi, care se face la valoarea nominală înscrisă în documente
Evaluarea creanţelor şi datoriilor exprimate în valută se face în lei, la
cursul de schimb la data efectuării operaţiilor, iar diferenţele de curs valutar
apărute între data înregistrării creanţei / datoriei exprimate în valută şi data
încasării, se înregistrează pe seama cheltuielilor, respectiv veniturilor din
diferenţe de curs valutar.
Diferenţele de curs valutar apărute între data înregistrării creanţei /
68
datoriei cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute şi data încasării, se
înregistrează pe seama altor cheltuieli, respectiv venituri financiare.
Pentru evaluarea creanţelor şi datoriilor curente care vor fi recunoscute

în situaţiile financiare se vor respecta la evaluare următoarele reguli:
Creanţele şi datoriile se evaluează la inventar, în vederea reflectării în

bilanţ la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată.
Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă a
creanţelor, se înregistrează ajustări pentru deprecierea creanţelor.
Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de
valoare.
Datorii: diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi
valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor
corespunzătoare de datorii.
Creanţele şi datoriile exprimate în valută şi cele cu decontare în lei
în funcţie de cursul unei valute se vor evalua la cursul de schimb valutar
comunicat de BNR, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul
prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu
ajustările pentru pierdere de valoare.
4.2.Contabilitatea creanţelor întreprinderii
4.2.1. Sistemul conturilor de creanţe
Pentru reflectarea în contabilitate a creanţelor se utilizează un sistem de

conturi, care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I: 4111
“Clienţi”, 413 “Efecte de primit”, 4118 “Clienţi incerţi sau în litigiu”, 418
“Clienţi - facturi de întocmit”, 409-„Furnizori - debitori”, 461 “Debitori
diverşi” şi altele.
Toate aceste conturi au funcţie contabilă de activ. Debitul acestor
conturi reflectă drepturi ale întreprinderii, provenind din contravaloarea
bunurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, precum şi taxa pe
valoarea adăugată eferentă, avansuri acordate furnizorilor, contravaloarea
pagubelor aduse entităţii, precum şi diferenţele nefavorabile de curs valutar la
operaţiile în devize la sfârşitul exerciţiului financiar. Creditul acestor conturi
reflectă drepturile încasate de la terţe persoane. Prezintă solduri debitoare care
reflectă drepturi cuvenite.
Contul 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul” are funcţie
contabilă de activ – datorii. Acest cont reflectă atât creanţele din acţiunile
subscrise de asociaţi şi nevărsate, cât şi cotele părţi din capitalul social de
rambursat către asociaţi.
Creanţe din vânzări de bunuri şi servicii pe credit comercial clienţilor

interni se înregistrează în debitul contului sintetic 4111 “Clienţi”, respectiv
conturile analitice corespunzătoare, la preţul negociat al bunurilor şi serviciilor
plus alte cheltuieli facturate acestora - cheltuieli de transport prin unităţi
specializate, cu mijloace proprii de transport, ambalajele consignate, taxa pe
valoarea adăugată colectată.
69
4111 = %
„Clienţi” 70x „Cifra de afaceri netă”
4427 “TVA colectată”
a) În cazul acceptării la plată a unor efecte comerciale de încasat, se

înregistrează:
413 = 4111
„Efecte de primit” „Clienţi”
Remiterea efectelor comerciale către bancă spre încasare se

înregistrează:
5113 = 413
„Efecte de încasat” „Efecte de primit”
Încasarea prin bancă a efectelor comerciale remise:

% = 5113 valoarea efectului
5121 „Efecte de încasat” valoarea netă încasată
“Conturi la bănci în lei„
627 comisionul datorat băncii
“Cheltuieli cu serviciile
bancare asimilate”
b) Primirea unor avansuri de la clienţi se înregistrează:
4111 = %
“Clienţi” 419 “Clienţi-creditori”
Încasare avans:
5121 = 4111
“Conturi la bănci în lei” “Clienţi”
Factura finală:
4111 „Clienţi” = %
7xx „Venituri...”
Stornarea facturii de avans
% = 4111 „Clienţi”
419 “Clienţi – creditori”
4427 “TVA colectată”
70
c) Înregistrarea clienţilor incerţi sau în litigiu:
4118 = 4111
„Clienţi incerţi sau în litigiu” „Clienţi”
Constituire ajustări pentru deprecierea creanţelor:
6814 = 491
„Cheltuieli de exploatare privind ajustarile „Ajustări pentru
pentru deprecierea activelor circulante” deprecierea creanţelor”
Scoaterea din evidenţă a clienţilor incerţi:
654 = 4118
„Pierderi din creanţe” „Clienţi incerţi sau în litigiu”
Reactivarea clienţilor scoşi din evidenţă:
4111 „Clienţi” = 754 „Venituri din creanţe reactivate şi

debitori diverşi”
Refuzurile de plată ale clienţilor din diverse cauze (calitatea

necorespunzătoare a bunurilor primite, livrarea de bunuri neincluse în contract
sau necomandate etc.) în acelaşi exerciţiu financiar în care a avut loc
operaţiunea de vânzare, se corectează prin înregistrarea în conturile 411
"Clienţi", 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor", 607 "Cheltuieli privind
mărfurile" şi 371 "Mărfuri".
În cazul în care mărfurile returnate se referă la o vânzare efectuată în
exerciţiul financiar precedent, corecţia se înregistrează la data bilanţului în
contul 418 "Clienţi - facturi de întocmit", respectiv contul 408 "Furnizori -
facturi nesosite" şi se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care
se face raportarea dacă sumele respective se cunosc la data bilanţului.
Exemplu:
- pentru mărfurile livrate clienţilor fără a fi întocmite facturi până la
sfârşitul exerciţiului, în valoare de 2.000 lei preţ vânzare, TVA 24%, se
efectuează următoarea înregistrare la închiderea exerciţiului “N”:
418 = % 2.480
“Clienţi - facturi de întocmit” 707 “Venituri din 2.000
vânzarea mărfurilor”
4428 “TVA – neexigibilă” 480
În exerciţiul „N+1” se întocmeşte factura, preţul de vânzare = 2.100

lei, TVA 24%:
411 = % 2.604
71
“Clienţi” 707 „Venituri din 2.100
4427 “TVA colectată” 504
Se stornează înregistrarea din exerciţiul N:

418 = % 2.480
“Clienţi - facturi de întocmit” 707 “Venituri din 2.000
Sau:
% = 418 2.480
707 “Venituri din “Clienţi - fact ri 2.000
vânzarea mărfurilor” de întocmit”
Diferenţa în plus de facturat se înregistrează:
4111 = %
„Clienţi” 70 Diferenţa în plus la preţul de vânzare
„Cifra de afaceri netă”
4427 TVA aferentă diferenţei
„TVA colectată”
4.2.2. Contabilitatea creanţelor din vânzări la export
Exemplu:
Se exportă mărfuri pe cont propriu, condiţie de livrare CIF (cost

asigurare şi navlu):
VALOARE EXTERNĂ FOB 1800 USD x 3,10 lei/USD = 5.580 lei

+ transport extern 200 USD x 3,10 lei/USD = 620 lei
= valoare externă CIF 2000 USD x 3,10 lei/USD = 6.200 lei
- asigurare 100 US x 3,10 lei/USD = 310 lei
Livrarea mărfurilor la extern:
4111 = % 6.200 lei

„Clienţi” 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 5.580 lei
708 „Venituri din activităţi diverse” 620 lei
Plata cheltuielilor de asigurare:
72
613 = 401 310 lei
„Cheltuieli cu primele de „Furnizori”
asig rare”
401 = 512 310 lei

„Furnizori” „Conturi curente la bănci”
Încasarea de la extern a mărfurilor, la curs de 3,3 lei-USD:
- valoare de încasare 2000 USD x 3,30 lei/USD = 6.600 lei

- valoare în lei la livrare 2000 USD x 3, 0 = 6.200 lei
lei/USD
Diferenţă de curs valutar(+) 400 lei
5124 = % 6.600 lei

„Conturi la bănci în valută” 4111 „Clienţi” 6.200 lei
765 „Venituri din 400 lei
diferenţe de curs valutar”
Înregistrarea facturii de cheltuieli transport extern:
- valoarea la cursul din factură 200 USD x 3,00 lei/USD = 600 lei
624 = 401 „Furnizori” 600 lei

„Cheltuieli cu transportul
de bunuri şi persoane”
Plata cheltuielilor de transport, cursul zilei – 3,30 lei/USD
- valoarea în lei/ziua plăţii =

660 l
ei
- valoarea în lei/ziua facturării = 600 lei
Diferenţă de curs valutar(-) 60 lei
% = 5124 660 lei

401 „Furnizori” „Conturi la bănci în valută” 600 lei
665 „Cheltuieli din 60 lei
diferenţe de curs valutar”
Ce sunt creantele?
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………
Sa se inregistreze urmatoarele operatii economice:
Se acceptă la plată un efecte comercial de încasat de la clienti
……………………………………………………………………………………………………..……
Înregistrarea clienţilor incerţi sau în litigiu ……………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
73
4.3.Contabilitatea obligaţiilor
Obligaţiile sau datoriile unităţii economice faţă de alte persoane

juridice sau fizice se grupează astfel:
- obligaţii faţă de furnizorii de bunuri, lucrări şi servicii;
- obligaţii faţă de personalul angajat privind drepturile cuvenite acestora
pentru munca prestată;
- obligaţii privind contribuţiile pentru asigurările şi protecţia socială;
- obligaţii faţă de stat privind plata impozitelor, taxelor şi vărsămintelor;
- obligaţii faţă de alte persoane juridice şi fizice.
Evaluarea datoriilor se face în mod curent în momentul creării
obligaţiilor faţă de terţi, la valoarea nominală de rambursare (plată)
consemnată în documente, şi evaluarea la întocmirea bilanţului, când se face
comparaţia între valoarea curentă şi cea actuală şi se pot constata creşteri sau
micşorări de valoare.
Creşterea de valoare a unui element de datorie, considerată definitivă,
şi care trebuie considerată ca atare, deci ca o creştere a datoriei, suportată de
întreprindere ca o cheltuială, sau o datorie considerată nedefinitivă
(reversibilă), şi se evidenţiază ca un provizion. Micşorarea valorii unui element
de datorie, considerată definitivă se evidenţiază ca o reducere de datorie,
respectiv ca un venit, sau este considerată nedefinitivă şi atunci nu se
înregistrează, menţinându-se în contabilitate la valoarea de înregistrare.
Obligaţiile faţă de furnizori privind bunurile, lucrările şi serviciile

cumpărate de la aceştia pe credit comercial sunt reflectate prin următoarele
conturi sintetice de gradul I: 401 “Furnizori”, 403 “Efecte de plată”, 404
“Furnizori de imobilizări”, 405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”, 408
“Furnizori - facturi nesosite”, 419 “Clienţi creditori”.
Toate aceste conturi sunt conturi de obligaţii, cu funcţie contabilă de
pasiv.
Contul 401 „Furnizori” reflectă în credit valoarea bunurilor intrate în
entitate la preţul de achiziţie, diferenţele nefavorabile de curs valutar la
închiderea exerciţiului financiar, valoarea materialelor nestocabile incluse
direct pe cheltuieli, valoarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate de terţi,
valoarea facturilor primite, înregistrate anterior ca facturi de întocmit; taxa pe
valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor. Pe debitul acestui cont se
reflectă: plăţile efectuate către furnizori; reluarea diferenţelor. nefavorabile de
curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului anterior; valoarea efectelor
comerciale acceptate de furnizori; diferenţele favorabile de curs valutar
aferente datoriilor în devize către furnizorii externi; valoarea avansurilor
regularizate cu furnizorii; valoarea sconturilor obţinute de la furnizori. Soldul
este creditor şi reflectă sumele datorate furnizorilor.
Contul 403 „Efecte de plată” este utilizat pentru evidenţierea
obligaţiilor de plată faţă de furnizori, stabilite pe bază de efecte comerciale.
Creditul acestui cont reflectă: valoarea acceptată a cambiilor sau biletelor la
ordin subscrise: diferenţele nefavorabile de curs valutar la închiderea
exerciţiului, în devize, ce urmează a se deconta în exerciţiul următor prin efecte
comerciale. Debitul acestui cont reflectă plăţile efectuate la scadenţă pe bază
de efecte; diferenţele favorabile de curs valutar constatate la închiderea
74
exerciţiului; reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la
închiderea exerciţiului, aferente datoriilor ce se decontează prin efecte. Soldul
este creditor şi reflectă obligaţii de plată prin efecte.
Contul 404 „Furnizori de imobilizări” funcţionează asemănător
contului 401 „Furnizori”, cu deosebirea de conţinut, că se utilizează cu ocazia
achiziţionării de imobilizări şi nu pentru active circulante.
Contul 408 “Furnizori - facturi nesosite” se creditează cu valoarea
facturilor nesosite pentru furnizările de bunuri, lucrări şi servicii (inclusiv taxa
pe valoarea adăugată), a căror valoare este suficient de bine cunoscută şi care
se referă la cheltuieli ce trebuie incluse în exerciţiul la care acestea se referă.
Se debitează cu valoarea facturilor sosite; cu reluarea diferenţelor nefavorabile
de curs valutar, înregistrate la închiderea exerciţiului anterior; cu diferenţele
favorabile de curs valutar constatate la închiderea exerciţiului de faţă. Soldul
debitor reflectă valoarea facturilor nesosite.
Contul 419 „Clienţi creditori” este utilizat pentru evidenţierea
avansurilor şi aconturilor încasate de la clienţi în contul bunurilor ce urmează a
fi livrate. Creditul acestui cont reflectă sumele încasate de la clienţi în conturile
de disponibilităţi băneşti, reprezentând avansuri sau aconturi pentru livrările de
bunuri, lucrări şi servicii viitoare; diferenţele nefavorabile de curs valutar
înregistrate la închiderea exerciţiului, aferente datoriilor în devize către clienţi.
Debitul acestui cont reflectă: valoarea avansurilor şi aconturilor încasate de la
clienţi decontate cu aceştia pentru bunurile livrate, lucrările sau serviciile
prestate; diferenţele favorabile de curs valutar constatate la închiderea
exerciţiului; reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la
închiderea exerciţiului anterior, aferente datoriilor în devize faţă de clienţi.
Soldul este creditor şi reflectă sumele datorate clienţilor.
Datoriile faţă de cumpărări de stocuri de la furnizorii interni, în cazul
evidenţei stocurilor prin metoda inventarului permanent se înregistrează în
creditul contului 401 “Furnizori” desfăşurat pe analitice deschise pe fiecare
furnizor, în corespondenţă cu debitul contului de stocuri respectiv şi a contului
4426 “TVA deductibilă”.
Exemple:
1. Se cumpără materii prime la preţ negociat de 2.000 lei, înscris în
factura furnizorului, TVA 24%:
% = 401 2.480
301 “Materii prime” „Furnizori 2.000
4426 “TVA ” 480
deductibilă”
2. a. Se recepţionează lucrări de reparaţii executate de terţi la preţul

negociat prin contract de 1.000 lei pentru care nu s-a primit factura:
% = 408 1.240
611 “Cheltuieli de “Furnizori-facturi 1.000
întreţinere şi reparaţii” nesosite”
4428 “TVA neexigibilă” 240
75
b. La primirea facturii furnizorului, în care este inclus preţul de
1.200 lei, se efectuează următoarele înregistrări:
408 = % 1.240
„Furnizori - facturi 611 “Cheltuieli de 1.000
nesosite” întreţinere şi reparaţii”
4428 „TVA neexigibilă” 240
% = 401 1.448
611 „Cheltuieli de “Furnizori 1.200
întreţinere şi reparaţii” ”
4426 “TVA 288
deductibilă”
3. Se emite un efect de comerţ (bilet la ordin) pentru factura

înregistrată la ex. 1:
401 403 “Efecte de

= 2.480
“Furnizori” plătit”
La primirea extrasului de cont care dovedeşte achitarea contravalorii

biletului la ordin:
403 “Efecte de 5121 „Conturi la

= 2.480
plătit” bănci în lei”
Datoriile din achiziţii de stocuri de la furnizorii externi sunt reflectate

similar în creditul contului 401 “Furnizori”, pe baza facturilor care includ
preţul în devize, transformat în lei la cursul zilei pentru înregistrarea în
contabilitate, iar plata datoriilor la scadenţă se înregistrează echivalentul în lei
al preţului în devize, la cursul zilei plăţii.
La sfârşitul lunii, datoriile în valută neachitate sunt evaluate la cursul
valutar al ultimei zile bancarew a lunii, iar din compararea acestor valori cu
valorile contabile ale datoriilor (evaluate la cursul valutar la data înregistrării)
apar diferenţe de curs valutar.
Exemplu:
1 .Se cumpără mărfuri de la un furnizor extern, în valoare de 2.000
USD, cursul zilei 3,00 lei/ USD. Înregistrarea aprovizionării cu mărfuri este
următoarea:
371 401
= 6.000 lei
„Mărfuri “Furnizori”
2. Se achită factura furnizorului extern, cursul valutar al zilei 3,20

lei/USD:
% = 5124 6.400 lei

401 “Furnizori” “Conturi la bănci în 6.000 lei
76
665 “Cheltuieli din devize” 400 lei
diferenţe de curs
valutar”
În ipoteza scăderii cursului valutar, diferenţa favorabilă de curs

reprezintă un venit înregistrat în creditul contului 765 „Venituri din diferenţe
de curs valutar”.
În cazul cumpărării de imobilizări pe credit comercial, contul de datorii
utilizat este contul 404 “Furnizori de imobilizări”.
În economia concurenţială se operează cu reduceri de preţ, motivate de
fidelitatea clientului, atragerea clientului spre cumpărare, achitarea înainte de
termen a unei datorii etc.
Creanţe şi datorii comerciale cu reduceri comerciale şi financiare
În literatura de specialitate sunt recunoscute două categorii de reduceri de

preţ:
- reduceri comerciale, care influenţează direct mărimea netă a unei
facturi;
- reduceri financiare, numite şi sconturi, sconturi de decontare sau
sconturi de casă.
Reducerile comerciale sunt:
Rabatul, reprezintă reducerea practicată asupra preţului de vânzare
convenit anterior, motivată de unele defecte de calitate a bunurilor
comercializate, de nerespectarea unor clauze contractuale privind
caracteristicile obiectului vânzării.
Remiza este reducerea asupra preţului curent de vânzare, în funcţie de
volumul vânzărilor sau de importanţa clientului în relaţiile comerciale ale
unităţii. Remiza se aplică în cotă procentuală la preţul brut.
Risturnul este reducerea calculată asupra ansamblului operaţiilor
efectuate cu acelaşi cumpărător pe o perioadă determinată.
Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual
asupra unei creanţe decontate înainte de scadenţa normată. Pentru furnizor
scontul reprezintă o cheltuială financiară iar pentru client reprezintă un venit
financiar.
Menţionăm următoarele reguli privind metodologia de calcul şi
contabilizare a reducerilor:
- toate reducerile de preţ sunt înscrise în factură;
- reducerile comerciale premerg reducerile financiare;
- reducerile se determină în cascadă, respectiv fiecare categorie de
reducere se aplică asupra “netului anterior;
- ordinea calculării reducerilor comerciale este următoarea: rabat,
remiză, risturn;
- scontul de decontare se aplică după ultima reducere comercială,
adică la netul comercial;
- taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul “net stabilit;
- reducerile comerciale acordate iniţial, înscrise în factura întocmită în
momentul vânzării, reduc costul de achiziţie;
- reducerile comerciale ulterioare: la cumpărător reduc costul de
77
achiziţie. În cazul în care stocurile pentru care s-a acordat reducerea
nu se mai află în entitate (au fost consumate), acestea se vor
înregistra în creditul contului 609 „Reduceri comerciale primite”, pe
seama conturilor de terţi.
- la furnizor: reducerile comerciale acordate ulterior facturării,
indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în
contabilitate (contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama
conturilor de terţi.
- reducerile financiare - scontul de decontare - se contabilizează ca o
cheltuială financiară în contabilitatea Furnizorului şi ca un venit
financiar în contabilitatea clientului.
Exemplu:
Presupunem o factură pentru vânzări de mărfuri care conţine
următoarele date: valoarea brută totală a mărfurilor vândute 3.000 lei; rabat -
5%; remiza pentru importanţa clientului 10%; scontul de decontare pentru
plata înainte de scadenţă 2%; TVA 24%.
FACTURA
Valoarea brută a mărfurilor vândute 3.000 lei
(-) Rabat 5% x 3.000 lei 150 lei
2.850 lei
(-) Remiza 10% x 2.850ei 285 lei
NET COMERCIAL 2.565 lei
(-) Scont de decontare 2% x 2.565 lei 51,30 lei
NET FINANCIAR 2.513,70 lei
(+)TVA: 24% x 2.513,70 lei 603,30 lei
NET DE PLATĂ (TOTAL FACTURĂ) 3.117 lei
Contabilizarea stocurilor cu reduceri consemnate în factura iniţială:
Detaliu de factură:
Mărfuri 3.000 lei
Rabat 5% 150 lei
2.850 lei
Remiza 10% 285 lei
NET COMERCIAL 2.565 lei
Scont de decontare (2% x 2.565) 51,30 lei
NET FINANCIAR 2.513,70 lei
TVA 24% x 2.513,70 603,30 lei
NET DE PLATĂ (TOTAL FACTURĂ) 3.117 lei
Înregistrarea facturii cu reducerile comerciale:
% = 401 3.180.60
371 „Mărfuri” “Furnizori 2.565
4426 „TVA ” 615,60
deuctibilă”
78
Înregistrarea scontului:
%
63,6
401 767 “Venituri din sconturi
= 51,30
„Furnizori” obţinute”
12,3
Decontarea facturii:
401 512 „Conturi curente la

3.117 lei
„Furnizori” bănci”
În cazul în care reducerea comercială (remiza) în valoatre de 285 lei se

primeşte ulterior, iar mărfurile au fost vândute la data primirii, aceasta se
înregistrează:
401 „Furnizori” = % 253,4

609”Reduceri 285,0
comerciale primite” 68,4
4426 „TVA
deductibil”
Exemplul 2.
Se vând mărfuri cu preţul de vânzare de 1.100 lei, reducere înscrisă în factura

100 lei. TVA 24%.
La furnizor:
4111 Clienti = % 1.240

707 Venituri din vanzarea marfurilor (100) discount
4427 TVA colectata 240
La cumparator:
% = 401 Furnizori 1240

371 marfuri 1000
4426 TVA deductibila 240
2. Discounturi acordate ulterior facturarii
In cazul in care reducerile comerciale reprezinta evenimente ulterioare datei

bilantului, acestea se inregistreaza la data bilantului in contul 408 “Furnizori
– facturi nesosite”, respectiv contul 418 “Clienti – facturi de intocmit” si se
reflecta in situatiile financiare ale exercitiului pentru care se face raportarea
dacă sumele respective se cunosc la data bilantului.
In cazul exemplului de mai sus, reducerea de 100 lei se acordă ulterior. La
client, mărfurile nu mai sunt în unitate:
79
La furnizor:
4111 Clienti = % 1364
707 Venituri din vanzarea marfurilor 1100
Acordarea discountului pe o factura ulterioara:
% = 4111 Clienti 124

709 Reduceri comerciale acordate 100
La cumparator:

371 Marfuri 1100
Primirea discountului pe o factura ulterioara:

401 Furnizori = % 124
609 Reduceri comerciale primite 100
4426 TVA deductibile 24
3. Discounturi sub forma de produse cu pret 0

Considerăm că produsele acordate cu pret 0 reprezinta reduceri comerciale si
nu sunt livrari de bunuri cu titlu gratuit. In consecinta, se fac urmatoarele
inregistrări contabile:
Bunurile acordate gratuit au valoarea de 100 lei.
La furnizor:
4111 Clienti = % 1240
707 Venituri din vanzarea marfurilor 1100
707 Venituri din vanzarea marfurilor (100) cu valoarea
bunului acordat cu titlu de discount
607 Cheltuieli privind marfurile = 371 Marfuri cu valoarea la cost a

marfurilor vandute
607 Cheltuieli privind marfurile = 371 Marfuri cu valoarea la cost a bunurilor

acordate ca discount
La client:
In cazul in care bunul primit cu titlu de discount este de aceeasi natura ca cele
achizitionate, valoarea platita se va imparti la cantitatea de bunuri primita si
va rezulta astfel un cost de achizitie unitar mai mic. Inregistrarile contabile
sunt cele de mai sus
In cazul in care bunul primit cu titlu gratuit este diferit de cele achizitionate,
consideram ca acesta se inregistreaza in felul urmator:
80
371 Marfuri 1000
303-pt bunurile primite cu titlu de discount 100
603- pt bunurile primite cu titlu de discount = 303 Obiecte de inventar 100

603 Cheltuieli cu obiectele de inventar = 401 Furnizori (100)
si
401 Furnizori = 4426 TVA deductibila 24
Reducerile comerciale sunt:

...................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................
În ipoteza scăderii cursului valutar, diferenţa favorabilă de curs reprezintă ...........................................
...................................................................................................................................................................
Ce reprezinta formula contabila:
401 „Furnizori” = % X+Y lei
512 „Conturi curente la bănci” X lei
767 “Venituri din sconturi obţinute” Y lei
Rezumat
Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor entităţii
în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale,
bugetul statului, entităţile afiliate, entităţile asociate şi entităţile controlate în
comun, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi.
Pentru recunoaşterea elementelor de creanţe şi datorii în situaţiile
financiare se va ţine seama de două criterii care trebuie îndeplinite cumulativ:
- probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor (pentru active)
respectiv a unei ieşiri de resurse purtătoare de beneficii economice (pentru
datorii);
- evaluarea să se poată realiza în mod credibil.
Evaluarea creanţelor şi datoriilor se face în momentul intrării lor în
entitate, adică în momentul apariţiei lor din punct de vedere juridic, a livrării
bunurilor, lucrărilor şi serviciilor, a acordării / primirii unor sume către / de la
terţi, care se face la valoarea nominală înscrisă în documente
Evaluarea creanţelor şi datoriilor exprimate în valută se face în lei, la
cursul de schimb la data efectuării operaţiilor, iar diferenţele de curs valutar
apărute între data înregistrării creanţei / datoriei exprimate în valută şi data
încasării, se înregistrează pe seama cheltuielilor, respectiv veniturilor din
diferenţe de curs valutar.
Diferenţele de curs valutar apărute între data înregistrării creanţei /
datoriei cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute şi data încasării, se
înregistrează pe seama altor cheltuieli, respectiv venituri financiare.
Pentru evaluarea creanţelor şi datoriilor curente care vor fi recunoscute

în situaţiile financiare se vor respecta la evaluare următoarele reguli:
Creanţele şi datoriile se evaluează la inventar, în vederea reflectării în

bilanţ la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată.
81
Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă a
creanţelor, se înregistrează ajustări pentru deprecierea creanţelor.
Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de
valoare.
Datorii: diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi
valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor
corespunzătoare de datorii.
Creanţele şi datoriile exprimate în valută şi cele cu decontare în lei
în funcţie de cursul unei valute se vor evalua la cursul de schimb valutar
comunicat de BNR, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul
prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu
ajustările pentru pierdere de valoare.

1. Ce operaţii se includ în categoria decontărilor cu terţii?
2. Ce reprezintă datoriile pe termen scurt?
3. Ce reprezintă creanţele?
4. Ce reprezintă creanţele comerciale?
5. Ce sunt efectele comerciale?
6. În luna august furnizorul X livrează clientului Y produse finite fără
factură, preţ de vânzare 30.000 lei, TVA 24%. În luna septembrie
clientul Y primeşte factura emisă de furnizor pentru preţul de 27.000
lei, TVA 24%. Cum se înregistrează factura emisă în contabilitatea
furnizorului?
7. O societate comercială livrează unui client mărfuri în următoarele
condiţii:
a. Marfa A: valoare brută 100.000 lei, rabat 3%, TVA 24%;
b. Marfa B: valoare brută 60.000 lei, remiză 3%, TVA 24%.
Transportul mărfurilor este asigurat de furnizor şi facturat
clientului, pentru cheltuieli totale de 3.000 lei, TVA 24%.
Se cere înregistrarea facturării mărfurilor şi a cheltuielilor de
transport.
Bibliografie.
Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea financiară - Editura Intelcredo,
Deva, 2014,
82
Unitatea de învăţare 5. Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind personalul,
asigurările şi protecţia socială, bugetul statului
Cuprins
protecţia socială, bugetul statului ............................................................................................. 83
Introducere ........................................................................................................................... 83
5.1. Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind salariile.............................................. 83
5.2. Contabilitatea contribuţiilor la asigurările şi protecţia socială .................................. 89
5.3. Contabilitatea obligaţiilor faţă de bugetul de stat...................................................... 93
5.3.1. Contabilitatea impozitului pe profit ....................................................................... 93
5.3.2. Contabilitatea impozitelor colectate de la terţi şi decontate bugetului statului ..... 95
5.3.3. Contabilitatea altor impozite, taxe şi vărsăminte ............................................. 103
Rezumat ............................................................................................................................. 105
Bibliografie. ....................................................................................................................... 107
Introducere
Scurtă descriere a conţinutului unităţii de învăţare

Definirea competenţelor specifice unităţii de învăţare curente,
utilizând verbe cuantificabile similare cu cele aplicate pentru descrierea
competenţelor generale ale cursului
5.1.Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind

salariile
Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza

contractului individual de muncă 1. Pentru munca prestată în baza
contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu
1
Codul muncii
83
exprimat în bani.
Fiecare entitate economică îşi stabileşte un sistem propriu de
salarizare format din următoarele elemente structurale: sistemul tarifar,
sistemul de sporuri, formele de salarizare, formele de premiere şi alte
elemente. Ţinând seama de aceste elemente la negocierea cu angajaţii se
întocmeşte contractul individual de muncă în care se stabileşte salariul
individual.
Salariul individual se stabileşte pornind de la salariul minim pe ţară
pentru un timp de lucru de 170 ore în medie pe lună şi a unui tarif orar
minim pe ţară, astfel:
S = Nr. ore x tarif/oră
Sistemul tarifar va cuprinde deci, tarife de plată orare, zilnice şi

lunare, cărora le vor corespunde salarii orare, zilnice şi lunare.
Salariile lunare individuale stabilite prin contractele individuale de
muncă trebuie să fie mai mari sau egale cu salariul minim pe ţară.
Entităţile economice care utilizează personal angajat pot folosi
următoarele forme de salarizare: salarizarea în acord; salarizarea pe bază
de cote procentuale din veniturile realizate sau din producţia obţinută;
salarizarea în regie sau după regimul lucrat.
Salarizarea în acord ţine seama de volumul lucrărilor executate sau
produselor obţinute şi se poate determina individual, sau colectiv dacă la
realizarea unei lucrări sau cantităţi de produs participă o echipă de
specialişti. de diverse calificări.
Salarizarea în regie se aplică în special la personalul din birouri, unde
într-un anumit număr de ore trebuie efectuat volumul de lucrări prevăzut în
normele de muncă şi normativele de personal.
Salarizarea sub forma cotelor procentuale din producţia obţinută
se poate aplica în întreprinderi care produc produse de strictă necesitate, în
special în unităţi de producţie agricolă.
Sistemul de sporuri cuprinde o serie de sporuri la salariul de bază,
cum sunt: sporuri pentru vechimea în muncă; sporuri pentru condiţii
deosebite, cum sunt: mediu toxic, periculoase, grele etc.; sporuri pentru
orele lucrate suplimentar peste programul de lucru, duminica, sau în zilele
de sărbători legale; spor pentru lucru de noapte; spor de şantier, pentru
condiţii de izolare; sporuri pentru exercitarea unor funcţii suplimentare; spor
pentru folosirea unor limbi străine; precum şi spor de fidelitate faţă de
întreprindere.
Sistemul de premiere cuprinde premii acordate în scopul stimulării
salariaţilor, astfel: premii acordate din fondul de salarii, şi, premii acordate
din fondul de participare la profit. Criteriile pe baza cărora se realizează
premierea, obiectul premierii, modalităţile de constituire a surselor de
premiere şi alte elemente legate de ele se stabilesc tot prin contractele
colective de muncă.
La baza determinării şi înregistrării drepturilor de salarii şi a altor
drepturi cuvenite angajaţilor se utilizează un sistem de documente, care
cuprinde: Lista de avans chenzinal, Stat de salarii, Lista de indemnizaţii
pentru concediul de odihnă, Ordin de deplasare, Decont de cheltuieli.
Pentru cunoaşterea salariilor şi a celorlalte drepturi de salarii
84
cuvenite şi plătite la nivelul locurilor de activitate şi la nivelul
compartimentelor funcţionale: salarii, financiar-contabilitate se întocmesc
documente cu caracter tehnic-operativ cum sunt: Fişa de evidenţă a salariilor
(pe fiecare angajat), Desfăşurătorul indemnizaţiilor plătite în contul
asigurărilor sociale de stat; Drepturi băneşti - chenzina I (extras), Drepturi
băneşti - chenzina II (extras).
Conturile privind salariile datorate
Salariul, în funcţie de componentele sale este de două feluri: brut şi

net.
Salariul brut este format din salariul de bază pentru timpul efectiv
lucrat la care se adaugă alte drepturi de personal, cum sunt: indemnizaţiile
pentru concediile de odihnă, premiile şi orice alte stimulente, indemnizaţiile
pentru asigurările sociale, precum şi compensările şi indexările primite
potrivit legii.
Salariul brut impozabil este diminuat cu o serie de reţineri, cum
sunt: impozitul pe salarii, contribuţiile salariaţilor la asigurările sociale, la
asigurările sociale de sănătate şi la fondul de ajutor de şomaj, reţinerile în
favoarea terţilor de chirii, rate, popriri, reţinerea avansurilor acordate şi a
altor reţineri, formează salariul net.
Toate aceste elemente se determină în statul de salarii, întocmit la
sfârşitul fiecărei luni.
Elementele de calcul şi decontare a venitului brut, conform statului
de salarii, se prezintă astfel:
 Salariul brut de bază
+ sporuri şi adaosuri
+ indemnizaţii de conducere şi alte sporuri pentru conducere
+ indexări de salarii şi compensarea creşterii preţurilor
+ salariul în natură
+ alte drepturi de personal
= TOTAL VENITURI BRUTE
Pentru entitatea economică salariul brut impozabil reprezintă o
cheltuială de exploatare şi în acelaşi timp o obligaţie de plată faţă de
angajaţi.
Pentru reflectarea contabilă a salariilor se utilizează un sistem care
cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I: 421 „Personal - salarii
datorate”, 426 „Drepturi de personal neridicate”, 641 „Cheltuieli cu salariile
personalului”, 425 „Avansuri acordate personalului”, 428 „Alte datorii şi
creanţe în legătură cu personalul” şi alte conturi de obligaţii şi de
disponibilităţi băneşti.
Contul 421 „Personal - salarii datorate” este cont de obligaţii, cu
funcţie contabilă de pasiv. Creditul acestui cont reflectă obligaţiile de plată
faţă de salariaţi la nivelul salariilor brute cuvenite acestora, în corespondenţă
cu contul 641 „Cheltuieli cu salariile personalului”. Debitul acestui cont
reflectă reţinerile din salariile brute, sumele neridicate de personal în termen,
precum şi restul de plată achitat personalului la chenzina a II-a. Soldul este
creditor şi reflectă obligaţii de plată faţă de angajaţi.
85
Contul 426 „Drepturi de personal neridicate” (P) se creditează cu
sumele neridicate de personal în termen în corespondenţă cu contul 421
„Personal - salarii datorate” şi se debitează la achitarea drepturilor cuvenite
angajaţilor. Prezintă sold creditor care reflectă obligaţii faţă de personal
neplătite în termen. Se dezvoltă analitice pentru fiecare persoană.
Exemple:
Conform centralizatorului listelor de avans chenzinal pe luna iunie

a.c. se înregistrează acordarea avansurilor cuvenite angajaţilor în sumă de
1.250 lei.
425 „Avansuri acordate perso alului” = 5311 „Casa în lei” 1.250
La sfârşitul lunii iunie a.c. se înregistrează operaţiile privind

salariile brute şi reţinerile din salarii conform statului de salarii Nr.6/3 1
iunie a.c.
1 .Înregistrarea salariilor brute:
641 = 421 20.000

„Cheltuieli cu salariile „Personal – salarii
personalului” datorate”
2. Înregistrarea reţinerilor din salarii:
421 =% 7.460
„Personal 444 „Impozitul pe salarii” 2.700
- sa arii 4312 „Contribuţia personalului la 2.100
datorate” asigurările sociale”
4314 „Contribuţia angajaţilor pentru 1.100
asigurările sociale de sănătate”
4372 „Contribuţia personalului la fondul 100
de şomaj”
461 „Debitori diverşi” 50
427 „Reţineri din remuneraţii datorate 160
terţilor” 1.250
425 „Avansuri acordate personalului”
3. Plata salariilor: 20.000 lei – 7.460 lei = 12.540 lei.

Un salariat nu şi-a ridicat drepturile în valoare de 2.540 lei.
421 = 5311 10.000

„Personal – salarii datorate „Casa în lei”
421 = 426.1 2.540

„Personal – salarii datorate „Drepturi de personal neridicate X”
86
Un caz particular este acordarea către salariaţi a unor cantităţi de
produse obţinute din producţie proprie. Valoarea produselor se consideră
venituri asimilate salariilor şi se tratează ca atare.
Impozitul pe venituri din salarii şi alte drepturi asimilate este calculat
pe fiecare lună fiind decontat la bugetul de stat în ziua în care se eliberează
drepturile salariale ale lunii precedente.
Relaţia de calcul a venitului lunar impozabil se prezintă astfel:
▪ Venit brut total
− Contribuţia personalului la asigurări sociale
− Contribuţia personalului la fondul de şomaj
− Contribuţia personalului la asigurările sociale de sănătate
− Cheltuieli profesionale
− Deducerea personală de bază şi suplimentară
Exemplu:
O entitate economică acorda unui salariat bunuri din productie proprie cu

titlu gratuit, respectiv nu factureaza produsul catre acesta. In fapt, este
vorba de o donatie catre un salariat al societatii, dar care din punct de
vedere fiscal este considerata „avantaj in natura” si care va fi impozitata ca
atare.
Valoarea care va fi considerata avantaj in natura pentru salariat va fi costul

de productie al bunului: 80,65 lei.
• In baza bonului de consum sau a procesului verbal de predare-

primire, dupa caz, se va descarca gestiune bunul acordat
salariatului:
711 = 345 80,65 lei

“Variaţia stocurilor” “ Produse finite “
• In acelasi timp se va colecta T.V.A. pentru costul de productie al

bunului:
635 = 4427 19,35 lei

„Cheltuieli cu impozitele TVA colectata
si taxele”
• Evidentierea si impozitarea avantajului in natura, in statul de salarii
Consideram urmatoarele date privind veniturile salariale ale salariatului

pentru luna decembrie a anului N:
1 Venit brut realizat 3.500 lei

2 Venituri in natura (80,65 lei + 19,35 lei) 100 lei
87
3 Total venituri realizate(1+2) 3.600 lei
4 Contributia la fondul de somaj 0,5% 18 lei
5 Contributia individuala de asigurari sociale 10,5% 378 lei
6 Contributia angajatului la asig. sociale de sanatate 5,5% 198 lei
7 Venit net (3-4-5-6) 3.006 lei
8 Deducere personala 0 lei
9 Venit impozabil (7-8) 3.006 lei
10 Impozit pe salarii 481 lei
11 Reducere venituri in natura 100 lei
12 Salariu net (7-10-11) 2.425 lei
Calculul contributiilor datorate de angajator:
•Contributia la asigurari sociale datorata de societate (15,8%) este de 569

lei, determinata astfel: 3.600 x 15,8% = 569
•Contributia la asigurari sociale de sanatate datorata de societate (5,2%)

este de 187 lei, determinata astfel: 3.600 x 5,2% = 187
•Contributia societatii la fondul de somaj (0,5%) este de 18 lei, determinata

astfel: 3.600 x 0,5% = 18
•Contributia la fondul de garantare al salariilor (0,25%) este de 9 lei,

determinata astfel: 3.600 x 0,25% = 9
•Contributia la concedii si indemnizatii (0,85%) este de 31 lei, determinata

astfel: 3.600 x 0,85% = 31
•Contributia la fondul de accidente (0.5% – 4%) este de 33 lei, determinata

astfel: 3.600 x 0,5% = 18
• Inregistrarea statului de plata
a) Inregistrarea salariului realizat:
641 = 421 3.500
,,Cheltuieli cu salariile personalului” „Personal-salarii datorate”
Venitul in natura nu va fi inregistrat pe cheltuieli cu salariile, el fiind

inclus in stat numai in vederea impozitarii.
b) Inregistrarea retinerilor aferente salariului :
421 = % . 1.075 lei

„Personal-salarii 4372 18 lei
datorate” „Contrib. personalului la fondul de somaj”
4312 378 lei
„Contrib. personalului la asigurarile sociale”
4314 198 lei
88
„Contrib. angajatilor la asig. soc. de sanatate”
444 481
lei „Impozit pe venituri de natura salariilor”
c) Inregistrarea contributiei de asigurari sociale datorate de angajator:
6451 = 4311 569 lei

,,Contributia unitatii ,,Contributia unitatii
la asigurarile sociale” la asigurarile sociale”
d) Inregistrarea contributiei la asigurarile sociale de sanatate datorate de

angajator:
6453 = 4311 187 lei

,,Contributia angajatorului ,,Contributia angajatorului
pentru asigurarile sociale pentru asigurarile sociale
sanatate” de sanatate”
e) Inregistrarea contributiei la fondul de somaj datorate de angajator:
6452 = 4371 18 lei

,,Contributia unitatii pentru ''Contributia unitatii
ajutorul de somaj” la fondul de somaj''
f) Inregistrarea contributiei pentru concedii si indemnizatii:
645/analitic = 4371/analitic 31 lei

,,Contributia pentru concedii ,,Contributia pentru
medicale si indemnizatii” concedii medicale si indemnizatii”
g) Inregistrarea fondului de garantare pentru plata creantelor salariale:
645/analitic = 437/analitic 9 lei

,,Contributia la fondul de ,,Contributia la fondul de
garantare pentru plata garantare pentru plata
creantelor salariale” creantelor salariale”
h) Inregistrarea contributiei de asigurari pentru accidente de munca si boli

profesionale:
6451 = 4311/analitic 18 lei

,,Contributia unitatii la ,,Contributia pt. accidente
asigurarile sociale” de munca si boli profesionale”
5.2.Contabilitatea contribuţiilor la asigurările şi

protecţia socială
89
În vederea constituirii fondurilor necesare pentru plata pensiilor, în
caz de bătrâneţe, sau pentru protecţia socială de sănătate sau a şomerilor,
contribuie, atât întreprinderile ca persoane juridice, cât şi fiecare angajat în
parte. Mărimea contribuţiilor este reglementată de legislaţia în vigoare.
Contribuţia întreprinderii la asigurările şi protecţia socială cuprinde:
contribuţia unităţii la asigurările sociale,contribuţia unităţii la fondul de
sănătate, contribuţia unităţii la constituirea fondului pentru ajutorul de
şomaj, fondului de garantare a creanţelor salariale, fondului de accidente şi
boli profesionale, precum şi a fondului pentru concedii şi indemnizaţii.
Contribuţia salariaţilor cuprinde trei elemente: contribuţia salariaţilor
la asigurările sociale, contribuţia salariaţilor la asigurările sociale de
sănătate şi contribuţia salariaţilor la constituirea fondului pentru ajutorul de
şomaj.
Contribuţia unităţii la formarea fondurilor de asigurări sociale
se calculează prin aplicarea unei cote procentuale de 15,80 % şi se
evidenţiază în contul 4311 “Contribuţia unităţii la asigurări sociale”.
Contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate se
evidenţiază în contul 4313 “Contribuţia angajatorului pentru asigurările
sociale de sănătate” şi este calculată în cotă procentuală de 5,2% aplicată la
suma salariilor brute.
Contribuţia salariaţilor la asigurările sociale se determină în
baza procentului legal de 10,5% asupra salariilor brute cuvenite şi este
destinată constituirii fondurilor de asigurări sociale. Aceasta se calculează
şi se reţine de la angajaţi pe toată perioada care constituie vechime în
muncă, inclusiv perioada în care angajaţii se află în incapacitate
temporară de muncă şi sunt plătiţi din fondul asigurărilor sociale de stat.
Se evidenţiază în contul sintetic de gradul II 4312 “Contribuţia
personalului la asigurările sociale”.
Contribuţia salariaţilor la asigurările sociale de sănătate,
calculată în cotă de 5,5% aplicată la salariile brute, se evidenţiază în
contul 4314 „Contribuţia personalului la asigurările sociale de sănătate”.
Contribuţiile astfel calculate se reţin din drepturile cuvenite
angajaţilor şi se virează la bugetul asigurărilor sociale, ca şi contribuţiile
unităţii.
Pentru reflectarea contabilă a operaţiilor privind calculul, reţinerea şi
vărsarea contribuţiilor se utilizează contul sintetic de gradul I 431 şi
conturile sintetice de gradul II: 4311 „Contribuţia unităţii la asigurările
sociale” şi 4312 „Contribuţia personalului la asigurarile sociale. Are funcţie
contabilă de pasiv. În credit reflectă sumele datorate bugetului asigurărilor
sociale. În debit reflectă sumele virate bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prezintă sold creditor care reflectă sume datorate asigurărilor sociale.
Contribuţia unităţii la asigurările sociale constituie pentru
întreprindere o cheltuială care se va înregistra în debitul contului 6451
„Cheltuieli privind contribuţia unităţii la asigurările sociale” iar contribuţia
salariaţilor la pensia suplimentară care se suportă de către fiecare salariat se
va înregistra în debitul contului 421 „Personal - salarii datorate”.
Contribuţia unităţii la constituirea fondului pentru ajutorul de

şomaj se realizează prin aplicarea unei cote de 0,5% asupra fondului de
90
salarii brut realizat, cu respectarea prevederilor Codului fiscal.
Contribuţia salariaţilor pentru constituirea fondului pentru
ajutorul de şomaj constă dintr-o cotă de 0.5 % aplicată asupra salariului
lunar brut realizat.
Contribuţia întreprinderii la constituirea fondului pentru ajutorul de
şomaj constituie o cheltuială de exploatare a acesteia, iar contribuţia
angajaţilor se suportă de către aceştia, deci se reţine din drepturile cuvenite
angajaţilor.
Pentru reflectarea contabilă a constituirii şi utilizării fondului pentru
ajutorul de şomaj se utilizează contul sintetic de gradul I 437 „Ajutor de
şomaj”, desfăşurat pe două conturi sintetice de gradul II: 4371 „Contribuţia
unităţii la fondul de şomaj”; 4372 „Contribuţia personalului la fondul de
ajutor de şomaj”. Este cont cu funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu
contribuţia unităţii la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj, în
corespondenţă cu contul 6452 „Contributia unitatii pentru ajutorul de somaj”
şi cu contribuţia salariaţilor, în corespondenţă cu contul 421 „Personal -
salarii datorate”. Se debitează cu ocazia virării sumelor către Ministerul
Muncii şi Protecţiei Sociale. Soldul creditor reflectă sume nevirate încă.
Înregistrări:
1. Contribuţia salariaţilor la asigurări sociale, asigurări sociale de
sănătate şi fondul de şomaj:
421 = %
„Personal salarii 4312
datorate” „Contribuţia personalului la asig sociale”
4314
„Contribuţia personalului la asig soc de
sănătate”
4372
„Contribuţia personalului la fondul de
şomaj”
2. Contribuţia unităţii la asigurările sociale:
6451 = 4311
„Cheltuieli privind „Contribuţia unităţii la asigurările
contribuţia sociale”
unităţii la asigurările
sociale”
3.Contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate:
6453 = 4313
„Cheltuieli privind contribuţia „Contribuţia angajatorului la
angajatorului pentru asigurările asigurările sociale de
sociale de sănătate” sănătate”
4.Contribuţia unităţii la asigurările fondul de şomaj:
91
6452 = 4371
„Cheltuieli privind contribuţia unităţii „Contribuţia unităţii
pentru ajutorul de şomaj” lafondul de şomaj”
5.Contribuţia unităţii pentru concedii şi indemnizaţii:
645/analitic = 4371/analitic
„Cheltuieli privind contribuţia „Contribuţia pentru concedii
pentru concedii medicale şi medicale şi indemnizaţii”
indemnizaţii”
6.Contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale:
645/analitic = 4371/analitic
„Cheltuieli privind contribuţia la fd „Contribuţia pentru fd de
de garantare” garantare”
7.Contribuţia la sigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale:
6451 = 4311/analitic
„Cheltuieli privind contribuţia „Contribuţia pentru accidente de
unităţii la asigurări sociale” muncă şi boli profesionale”
8.Plata contribuţiilor obligatorii la salarii:
% = 5121
4311 „Disponibil la
„Contribuţia unităţii la bănci în lei”
asigurările sociale”
4312
„Contribuţia personalului la
asigurările sociale”
4313
„Contribuţia angajatorului la asigurările
sociale de sănătate”
4314
„Contribuţia personalului la asig soc de
sănătate”
4372
„Contribuţia personalului la fondul
de şomaj”
4371
„Contribuţia unităţii la fondul de
şomaj”
4371/analitic
„Contribuţia pentru concedii medicale şi
indemnizaţii”
4371/analitic
92
„Contribuţia pentru fd de garantare”
4311/analitic
„Contribuţia pentru accidente de
muncă şi boli profesionale”

Înregistrarea salariilor brute:
Înregistrarea reţinerilor din salarii (CAS, CASS, Fd somaj, imp venit).
Contribuţia unităţii la asigurările sociale
Contribuţia unităţii la constituirea fondului special de sănătate.
Plata obligaţiilor faţă de BS si BASS.
5.3.Contabilitatea obligaţiilor faţă de bugetul de stat
Obligaţiile fiscale, obligaţii faţă de bugetul de stat, pot fi grupate

astfel:
- Obligaţii fiscale suportate în funcţie de natura rezultatului fiscal -
impozitul pe profit, care poate fi privit atât ca o cheltuială fiscală
suportată la nivelul întregii activităţi, cât şi ca o distribuire de profit în
favoarea statului;
- Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate suportate de întreprindere,
indiferent de natura rezultatului fiscal (profit sau pierdere): acestea sunt
considerate fie cheltuieli de exploatare, fie se includ în costul de achiziţie
sau de producţie al bunurilor, atunci când valoarea lor poate fi asociată
cu achiziţia sau producţia bunurilor. În această categorie se include:
impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri ocupate cu construcţii ce
aparţin persoanelor juridice, taxa asupra mijloacelor de transport deţinute
de persoanele juridice, taxele vamale etc,;
- Impozite şi taxe colectate de întreprindere de la terţi în contul
bugetului statului. În această categorie se include: impozitul pe salarii
suportat de salariaţi, impozitul pe dividende suportat de
acţionari/asociaţi, taxa pe valoarea adăugată suportată de consumatorul
final.
5.3.1. Contabilitatea impozitului pe profit
Impozitul pe profit se percepe asupra profitului impozabil determinat

ca diferenţă între veniturile realizate într-un an fiscal şi cheltuielile efectuate
pentru realizarea acestora, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care
se adaugă cheltuielile nedeductibile.
În contabilitatea românească anul fiscal este anul calendaristic,
respectiv exerciţiul financiar la finele căruia se întocmesc situaţiile
financiare.
Determinarea rezultatului impozabil (fiscal) se realizează în
următoarele etape:
- a) Stabilirea rezultatului brut al exerciţiului (înainte de impozitare):
93
Rezultat brut = Veniturile exerciţiului - Cheltuielile exerciţiului
- b) Stabilirea rezultatului fiscal (profit impozabil) sau pierdere fiscală:
Rezultat = Rezultat brut - Deduceri + Cheltuieli nedeductibile fiscal
Veniturile neimpozabile, precum şi cheltuielile nedeductibile sunt

cele prevăzute de Codul fiscal, iar modul de calcul al impozitul pe profit este
prezentat de acesta (codul fiscal)
Calculul impozitului pe profit se face prin aplicarea cotei procentuale

legale asupra profitului impozabil.
Prin deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut al exerciţiului
se obţine rezultatul net al exerciţiului - soldul final creditor al contului 121
„Profit sau pierdere”, înscris în capitalul propriu din bilanţul contabil dar şi
în Documentul contabil de sinteza, parte a situaţiilor financiare „Contul de
profit şi pierdere”.
Contul care reflectă relaţia de decontare a impozitului pe profit cu
bugetul statului este 441 “Impozitul pe profit”, cont bifuncţional. Se
creditează cu sumele datorate de unitate reprezentând impozitul pe profit; se
debitează cu sumele virate bugetului de stat reprezentând impozitul pe
profit. Soldul creditor reflectă obligaţii de plată; soldul debitor reflectă
sumele virate în plus faţă de cele datorate efectiv, urmând a fi recuperate.
Exemplu:
La 31 decembrie “N”, o entitate economică prezintă pe baza declaraţiei
pentru impozitul pe profit, următoarea situaţie:
- impozit pe profit datorat 3.400 lei

- impozit pe profit anual curent, plătit
cumulat de la începutul anului fiscal 2.100 lei
- impozit pe profit de plată (3.400 - 2.100) 1.301 lei
Înregistrarea datoriei către buget:
691 = 4411 1.301

“Cheltuieli cu impozitul pe profit” “Impozitul pe profit”
În acest caz contul 441 “Impozit pe profit” prezintă un sold creditor

ce reflectă datoria întreprinderii faţă de buget, funcţionând ca un cont de
pasiv.
Înregistrarea plăţii impozitului, conform extrasului de cont:
4411 = 5121 1.301

“Impozit pe profit” “Conturi la bănci în lei”
În situaţia în care impozitul plătit cumulat de la începutul anului

fiscal este mai mare decât datoria stabilită la 31 decembrie, diferenţa
94
reprezintă. impozit vărsat în plus, creanţă faţă de buget, contul 441
“Impozit pe profit” prezentând sold debitor, şi, deci, funcţionând ca un cont
de activ.
4411 = 691 Cu
“Impozitul pe “Cheltuieli cu impozitul pe diferenţa
profit” profit”
5.3.2. Contabilitatea impozitelor colectate de la terţi şi decontate

bugetului statului
Impozitul pe salarii 2
Acest impozit se suportă de orice persoană fizică care realizează
venituri sub formă de salarii şi alte drepturi salariale; este plătit prin metoda
stopajului la sursă, fiind calculat, reţinut şi virat la buget de plătitorii de
salarii.
Impozitul pe salarii se calculează lunar, prin aplicarea unei cote
unice la salariul brut impozabil. Salariul brut impozabil cuprinde salariul
brut de bază plus sporurile, indemnizaţiile şi alte adaosuri de acest fel,
compensările şi indexările 3 primite ca urmare a creşterii preţurilor şi
tarifelor, salariul în natură (avantajele în natură), diminuat cu contribuţia
personalului pentru asigurările sociale şi la fondul de şomaj, la asigurările
sociale de sănătate, deducerile personale şi suplimentare.
Legislaţia prevede deduceri din venitul impozabil cum sunt:
deducere personală de bază, deducere personală pentru persoane din familie
aflate în întreţinerea salariatului etc.
Pentru reflectarea contabilă a operaţiilor privind impozitul pe salarii
se utilizează contul 444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor”, conţinut
economic – datorii fiscale; funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu
impozitul datorat bugetului de stat. Se debitează cu virarea impozitului la
buget. Soldul creditor reflectă impozitul datorat şi nevirat la buget.
Exemplu:
Se reţine pe statul de plată al salariilor impozitul pe salarii aferent
lunii curente de 3.000 lei şi se virează la bugetul statului. Înregistrările sunt
următoarele:
421 = 444 “Impozitul pe venituri 3.000

“Personal – salarii datorate” de natura salariilor”
2
Modul de calcul al impozitului pe salarii este prevăzut de Codul fiscal şi reprezintă o problemă fiscală
3
Indexarea reprezintă suma rezultată prin aplicarea unui procent la salariul de bază.
Compensarea reprezintă o sumă fixă ce se acordă indifferent de mărimea salariului.
95
444 = 5121 3.000
“Impo itul pe venituri de natura “Conturi la bănci în
salariilor” lei”
Impozitul pe dividende
Dividendul reprezintă 4 orice distribuire în bani sau în natură, în

favoarea acţionarilor sau asociaţilor, din profitul stabilit pe baza bilanţului
contabil anual şi a contului de profit şi pierdere, proporţional cu cota de
participare la capitalul social.
Dividendele se impozitează, prin reţinere la sursă, cu o cotă de 16%
din suma brută.
Pentru dividendele acordate în natură, evaluarea bunurilor acordate
ca dividende se face la preţul de vânzare practicat de unitate pentru
produsele din producţie proprie sau la preţul de achiziţie pentru cele
cumpărate de unitate.
Impozitul pe dividende se reflectă într-un analitic distinct al contului
sintetic 446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”. Înregistrările
contabile sunt următoarele:
Exemplu:
1. Se calculează şi înregistrează impozitul pe dividendele aferente
exerciţiului financiar încheiat, în sumă de 60.000 lei, conform hotărârii
Adunării Generale a Acţionarilor.
Impozit pe dividende = 16% x 60.000 lei = 9.600 lei
457 = 446 9.600

“Dividende de “Alte impozite, taxe şi
plată” vărsăminte asimilate”
- analitic:impozit pe dividende
2. Se virează impozitul la buget:

446 = 5121 9.600
“Alte impozite, taxe şi vărsăminte “Conturi la bănci în
asimilate” lei”
-analitic:impozit pe dividende
Taxa pe valoarea adăugată
Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) este un impozit indirect

întemeiat pe criteriul deductibilităţii, calculat de către persoanele juridice şi
fizice care adaugă valoare nouă bunurilor, lucrărilor şi serviciilor. Totodată,
este o taxă generală de consum care cuprinde toate fazele circuitului
economic: aprovizionare, producţie, desfacere. Deşi, este o taxă unică, ea se
aplică fracţionat, corespunzător valorii adăugate la fiecare stadiu al
circuitului economic.
4
Definiţie conform Ordonanţei Guvernului nr.26/18 august 1995 privind impozitul pe dividende, cu completările ulterioare.
96
Taxa pe valoarea adăugată se aplică începând cu data de 1 iulie 1993.
Plătitorii de T.V.A. sunt persoanele juridice şi fizice înregistrate ca
agenţi economici, sau autorizate să desfăşoare activităţi economice
independente, şi care au o cifră de afaceri mai mare decât cea stabilită prin
reglementările legale. Obiectul impozitării îl constituie operaţiunile ca plăţi,
precum şi cele asimilate acestora, efectuate independent de către persoanele
juridice şi fizice referitoare la: livrări de bunuri mobile şi prestări de servicii;
transferul proprietăţii bunurilor imobiliare între agenţii economici, precum şi
între aceştia şi instituţiile publice şi persoane fizice; importul de bunuri şi
servicii.
Exigibilitatea T.V.A. reprezintă momentul în care ia naştere, pe de o
parte obligaţia agentului economic de a plăti T.V.A., iar pe de altă parte
dreptul organului fiscal de a pretinde la o anumită dată, plata acesteia către
bugetul de stat. T.V.A. se datorează din momentul livrării şi nu din acela al
încasării efective a contravalorii bunurilor.
Deductibilitatea T.V.A. reprezintă dreptul plătitorilor de T.V.A. de a
compensa taxa aferentă cumpărărilor cu taxa aferentă vânzărilor efectuate în
aceeaşi lună şi regularizarea diferenţei rezultate cu bugetul statului.
Pentru a facilita calculul T.V.A. cota de T.V.A. se aplică la preţul de
vânzare al bunurilor sau serviciilor vândute altor unităţi sau persoane ce fac
parte dintr-un lanţ al unei filiere de producţie sau comercial, până la
obţinerea produsului finit. În acest mod fiecare dintre ei este cumpărător şi
vânzător de bunuri. Fiecare dintre ei cumpără produsele finite din unitatea ce
constituie veriga anterioară, le prelucrează şi le adaugă valoarea nouă, după
care le vinde altei unităţi ce constituie veriga ulterioară din lanţ până la
cumpărătorul final. Fiecare unitate sau persoană fizică - verigă într-un lanţ
de producţie sau comercial - este cumpărător şi apoi vânzător, fiecare dintre
ei calculează taxa pe valoarea adăugată, atât la cumpărare, cât şi la vânzare.
Taxa pe valoarea adăugată calculată la facturile de vânzare către
clienţi se adaugă la valoarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor facturate şi se
încasează de la aceştia odată cu contravaloarea facturii, fapt pentru care se
numeşte T.V.A. - colectată.
Taxa pe valoarea adăugată calculată la facturile de cumpărare primite
de la furnizori, se adaugă la valoarea facturii şi se plăteşte acestora odată cu
contravaloarea facturii, urmând a fi recuperată de unitatea plătitoare, deci
trebuie scăzută din T.V.A. colectată, fapt pentru care se numeşte T.V.A. -
deductibilă.
Diferenţa dintre T.V.A. colectată (cuvenită statului) şi T.V.A.
deductibilă (recuperată de întreprindere) se cuvine statului, fapt pentru care
se numeşte T.V.A. - de plată. Dacă T.V.A. - colectată de la clienţi este mai
mică decât T.V.A. - deductibilă, înseamnă că unitatea nu-şi poate deduce
T.V.A. plătită furnizorilor de bunuri. Normal, diferenţa dintre T.V.A. -
deductibilă mai mare şi T.V.A. - colectată trebuie recuperată de la stat, fapt
pentru care se numeşte T.V.A. - de recuperat.
Informaţia finală privind mărimea reală a taxei pe valoarea adăugată
este rezultatul prelucrării succesive a datelor parcurgând cele trei
subsisteme: subsistemul de documente primare; subsistemul evidenţei
tehnic-operative; subsistemul conturilor sintetice şi analitice.
a. Subsistemul de documente primare cuprinde următoarele
documente: Factura fiscală, Declaraţia vamală de import, Bonul fiscal.
97
Toate aceste documente se întocmesc la locul şi în momentul în care
au loc operaţiile economice respective, fiind documentele ce atestă
efectuarea operaţiilor, constituind baza prelucrării în continuare a datelor
privind taxa pe valoarea adăugată.
b. Subsistemul evidenţei tehnic-operative cuprinde o serie de

documente: situaţii registre, deconturi, ce se întocmesc periodic prin
prelucrarea datelor din documentele primare. În acest sens metodologia în
vigoare prevede: Jurnalul de cumpărări-pentru TVA deductibilă, Jurnalul de
vânzări-pentru TVA colectat, Decontul lunar de T.V.A.
Jurnalul pentru cumpărări serveşte ca registru jurnal auxiliar pentru
înregistrarea cumpărărilor şi ca document de calcul a TVA – deductibilă
lunară.
Jurnalul pentru vânzări serveşte ca registru jurnal auxiliar pentru
înregistrarea vânzărilor şi ca document de calcul a TVA – colectată lunară.
c. Subsistemul de conturi privind T.V.A. cuprinde conturile sintetice

de gradul I: 442 “Taxa pe valoarea adăugată”, conturile de clienţi şi furnizori
precum şi conturile de disponibilităţi băneşti.
Contul sintetic de gradul I 442 “Taxa pe valoarea adăugată” se
desfăşoară pe conturi sintetice de gradul II astfel:
- 4423 “T.V.A. – de plată,

- 4424 “T.V.A. – de recuperat,
- 4426 “T.V.A. – deductibilă”,
- 4427 “T.V.A. – colectată” şi
- 4428 “T.V.A. - neexigibilă”.
Contul 4423 “T.V.A. – de plată” este utilizat pentru evidenţierea

obligaţiilor de plată faţă de stat privind taxa pe valoarea adăugată. Are
funcţie contabilă de pasiv. Creditul acestui cont reflectă diferenţele rezultate
la sfârşitul lunii între T.V.A. colectată mai mare şi T.V.A. deductibilă.
Debitul reflectă plăţile efectuate către bugetul de stat privind taxa pe
valoarea adăugată. Prezintă sold creditor care reflectă T.V.A. exigibilă la
plată.
Contul 4424 “T.V.A. – de recuperat” are funcţie contabilă de activ.
Debitul acestui cont reflectă diferenţele rezultate la sfârşitul perioadei între
T.V.A. – colectată mai mică şi T.V.A. – deductibilă mai mare (în cazul
efectuării de exporturi sau alte cazuri). Creditul acestui cont reflectă taxa pe
valoarea adăugată încasată de la bugetul statului pe baza cererii de
rambursare sau taxa pe valoarea adăugată de recuperat, compensată în
perioadele următoare cu T.V.A. de plată. Prezintă sold debitor care reflectă
T.V.A. de recuperat de la bugetul statului.
Contul 4426 “T.V.A. – deductibilă” este utilizat pentru evidenţierea
taxei pe valoarea adăugată înscrisă în facturile fiscale emise de furnizori
pentru bunurile, serviciile şi lucrările achiziţionate de întreprindere, plătită
acestora şi deductibilă din punct de vedere fiscal. Are funcţie contabilă de
activ.
Debitul acestui cont reflectă sumele reprezentând T.V.A. deductibilă.
98
Creditul acestui cont reflectă sumele deduse din T.V.A. – colectată şi sumele
reprezentând T.V.A. – deductibilă ce depăşeşte T.V.A. – colectată, ce
urmează a se recupera de la bugetul statului. Nu prezintă sold la sfârşitul
lunii.
Contul 4427 “T.V.A. – colectată” este utilizat pentru evidenţierea
sumelor datorate de entitatea economică bugetului de stat reprezentând taxa
pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor de bunuri, prestărilor de servicii şi
executărilor de lucrări. Are funcţie contabilă de pasiv. Creditul acestui cont
reflectă taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile fiscale emise către
clienţi, precum şi taxa pe valoarea adăugată neexigibilă devenită exigibilă în
timpul lunii. Debitul acestui cont reflectă sumele reprezentând T.V.A.
deductibilă şi T.V.A. de plată. Nu prezintă sold la sfârşitul lunii.
Contul 4428 “T.V.A. – neexigibilă” este utilizat pentru evidenţierea

taxei pe valoarea adăugată neexigibilă, rezultată din vânzările şi cumpărările
de bunuri, lucrări şi servicii efectuate cu plata în rate, precum şi cea aferentă
facturilor nesosite sau pentru livrările pentru care nu s-au întocmit facturi.
Este un cont bifuncţional. Creditul acestui cont reflectă T.V.A. aferentă
livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii şi executărilor de lucrări cu plata
în rate; T.V.A. aferentă facturilor de întocmit; T.V.A. aferentă cumpărărilor
cu plata în rate devenită deductibilă şi T.V.A. deductibilă aferentă facturilor
sosite de la furnizori, evidenţiate anterior ca facturi nesosite. Debitul acestui
cont reflectă T.V.A. aferentă cumpărăturilor efectuate cu plata în rate;
T.V.A. deductibilă aferentă facturilor nesosite de la furnizori; T.V.A.
colectată aferentă facturilor întocmite şi evidenţiate anterior ca facturi de
întocmit; T.V.A. aferentă livrărilor de bunuri cu plata în rate ce urmează a se
evidenţia ca T.V.A. – colectată. Soldul acestui cont reflectă T.V.A. –
neexigibilă la plată.
TVA deductibilă se calculează şi înregistrează ca o creanţă asupra

bugetului statului, generată de următoarele operaţii de intrări:
- intrări de stocuri şi servicii, conform facturii furnizorilor pentru
activitatea de exploatare:
% = 401
3XX Conturi de stocuri “Furnizori”
6XX Conturi de cheltuieli
4426 “TVA – deductibilă”
- intrări de imobilizări:
% = 404
2XX Conturi de imobilizări “Furnizori de imobilizări”
4426 “TVA – deductibilă”
TVA colectată se calculează şi înregistrează ca o datorie faţă de

bugetul statului în cazul operaţiilor privind ieşirile:
- vânzări de bunuri, prestări de servicii şi executări de lucrări,
conform facturilor emise către clienţi:
41X Clienţi şi conturi asimilate = %
99
Sau 7XX Conturi de venituri
461 „Debitori diverşi” 4427 „TVA colectată”
Sau
51X, 53X Conturi de trezorerie
- lipsuri imputabile:
461 „Debitori diverşi” = %
Sau 758 „Alte venituri din
4282 Alte creanţe în legătură cu exploatare”
personalul 4427 „TVA colectată”
- TVA neexigibilă devenită exigibilă:
4428 „TVA neexigibilă” = 4427 „TVA colectată”
TVA neexigibilă se înregistrează la operaţiile de vânzare-cumpărare

pentru care nu sunt întocmite facturi până la închiderea exerciţiului, pentru
vânzări cu plata în rate, pentru operaţii cu mărfuri la unităţile comerciale
care folosesc ca preţ de înregistrare preţul de vânzare cu amănuntul inclusiv
TVA.
Regularizarea TVA se efectuează lunar sau trimestrial pe baza
decontului privind operaţiile realizate, prin compensarea soldurilor
conturilor 4426 „TVA deductibilă” şi 4427 „TVA colectată”. În acest scop
se calculează TVA de dedus pe baza relaţiei:
TVA de dedus = TVA deductibilă (sold debitor 4426) x PRORATA

TVA
Prorata TVA = (Veniturile din operaţiile supuse TVA / Total

venituri) x100
Prorata se calculează în situaţia în care entitatea desfăşoară şi
activităţi scutite fără drept de deducere a TVA.
Calculul se efectuează pe baza realizărilor din anul precedent
(aferente lunii de referinţă) sau din bugetul de venituri şi cheltuieli.
Dacă TVA de dedus este mai mică decât TVA deductibilă, diferenţa
se înregistrează astfel:
=
635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi 4426 “TVA
vărsăminte asimilate” deductibilă”
Compensarea TVA de dedus cu TVA colectată la nivelul soldului cel

mai mic se înregistrează:
4427 „TVA colectată” = 4426 „TVA deductibilă”
După compensare pot interveni următoarele situaţii:

a) 4427 TVA colectată prezintă sold creditor, se virează la 4423
100
TVA de plată:
4427 „TVA colectată” = 4423 „TVA de plată”
b) 4426 TVA deductibilă prezintă sold debitor, reprezentând

creanţă înregistrată astfel:
4424 „TVA de recuperat” = 4426 „TVA deductibilă”
Creanţa se compensează în luna următoare cu obligaţia de plată.
Obligaţia înscrisă în 4423 TVA de plată se decontează astfel:
4423 „TVA de = %
plată” 4424 „TVA de recuperat” (din luna
precedentă)
512 „Conturi curente la bănci”
Exemple:
1. Se înregistrează factura furnizorului privind aprovizionarea cu materii

prime în valoare de 3.000 lei. T.V.A. de 24%.
% = 401 3.720
301 „Materii prime” “Furnizori” 3.000
4426 „TVA deductibilă” 720
2. Se înregistrează cheltuielile cu transportul materiilor prime în sumă de

250 lei. Transportul a fost efectuat de către o întreprindere de transport.
T.V.A. = 24%.
% = 401 310
301 „Materii prime” “Furnizori” 250
4426 ”TVA – deductibilă” 60
47.500 lei
3. Se vând produse finite în valoarea de 4.800 lei. T.V.A. = 24%.
41l = % 5952
“Clienţi” 701 “Venituri din vânzarea 4.800
produselor finite”
4427 „TVA colectată” 1152
Situaţia în conturile de T.V.A. la sfârşitul lunii se prezintă astfel:
101
D 4426 “TVA deductibilă” C D 4427 “TVA colectată” C
(1) 720 780 (a) 780 1152 (3)
(2) 60 372
780
5121 (b)
D “Conturi la bănci în lei” C D 4423 “TVA de plată” C
Disponibil 372 (c) 372 372
Regularizarea TVA la sfârşitul lunii:
a. Se închide contul 4426 “T.V.A. — deductibilă:
4427 “TVA – colectată” = 4426 “TVA – deductibilă” 780
b. Se închide contul 4427 “T.V.A. colectată”:
4427 “TVA – colectată” = 4423 “TVA - de plată” 372
c. Se plăteşte T.V.A. către bugetul de stat:
4423 “TVA - de plată” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 372
În condiţiile în care se menţin operaţiile 1 şi 2, iar operaţia 3

vânzarea ar fi numai de 800 lei la intern şi 400 lei la export, T.V.A.
colectată ar fi de numai 192 lei (800 x 24%).
Situaţia în conturi s-ar prezenta astfel:
D 4426 “TVA deductibilă” C D 4427 “TVA colectată” C

(1) 720 192 (a) 192 192 (3)
(2) 60 588
780
(b) 5121
D 4424 “TVA de recuperat” C D “Conturi la bănci în lei” C
588 588 (c) 588
Regularizare T.V.A. la sfârşitul lunii:
a. Se închide contul 4427 “T.V.A. - colectată”
4427 “TVA – colectată” = 4426 “TVA – deductibilă” 192
b. Închiderea contului 4426 “TVA – deductibilă”
4424 “TVA - de recuperat” = 4426 “TVA - deductibilă” 588
102
c. Se încasează suma de 588 lei de la buget:
5121 “Conturi la bănci în lei” = 4424 “TVA - de recuperat” 588
5.3.3. Contabilitatea altor impozite, taxe şi vărsăminte
Această categorie de datorii fiscale include: impozitul pe clădiri de la

persoanele juridice, impozitul pe terenuri ocupate de clădiri şi alte
construcţii aparţinând persoanelor juridice, accize, taxe vamale, taxe de
timbru etc.
Aceste datorii fiscale sunt reflectate de contul 446 “Alte impozite,
taxe şi vărsăminte asimilate”, cont cu funcţie de pasiv, se creditează cu
angajarea datoriilor fiscale; se debitează cu plăţile efectuate în contul acestor
datorii. Soldul creditor reprezintă sumele datorate către bugetul statului şi
alte organisme publice. Acest cont sintetic de gradul I se desfăşoară pe
subconturi pentru fiecare fel de datorie fiscală.
Taxele vamale şi accizele intră în structura costului de achiziţie al
bunurilor aferente, prin debitarea conturilor de imobilizări şi a conturilor de
stocuri respective.
Impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de
agenţii economici, taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi
reclamă, taxele de timbru, se înregistrează ca o cheltuială în debitul contului
635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte”.
Amenzile şi penalităţile suportate de întreprindere pentru întârzierea
plăţii datoriilor fiscale sunt asimilate acestor obligaţii fiscale în creditul
contului 4481 “Alte datorii faţă de bugetul statului”, înregistrându-se în
corespondenţă cu debitul contului 6581 “Despăgubiri, amenzi şi penalităţi”.
În afara impozitelor şi taxelor, agenţii economici sunt obligaţi la
plata unor contribuţii pentru constituirea unor fonduri cu destinaţie specială
cum ar fi: fondul special pentru cercetare-dezvoltare, fondul de risc şi
accident, fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea drumurilor şi
alte fonduri determinate prin bugetului de stat anual în funcţie de necesităţile
perioadei.
Caracteristica acestor fonduri estre aceea că se constituie prin
autofinanţare, respectiv prin includerea unor cote-părţi în cheltuieli. Sumele
incluse în cheltuieli sunt virate ministerelor în cadrul cărora se constituie
fondurile respective. Utilizarea fondurilor respective se face pentru acţiuni
de cercetare-dezvoltare pentru acţiuni de protecţie socială, precum şi pentru
acoperirea altor nevoi social culturale.
Pentru reflectarea contabilă a fondurilor speciale se utilizează contul
sintetic de gradul I 447 Fonduri speciale — taxe şi vărsăminte asimilate,
cont cu funcţie contabilă de pasiv. Creditul acestui cont reflectă datoriile şi
vărsămintele de efectuat către alte organisme publice, respectiv, contribuţia
unităţii la constituirea fondurilor menţionate. Debitul reflectă plăţile
efectuate către instituţiile publice respective privind contribuţia la fonduri.
Prezintă sold creditor care reflectă sume de virat către diverse instituţii
103
publice.
Pentru urmărirea distinctă a obligaţiilor şi a plăţilor faţă de diverse instituţii
publice, contul sintetic 447 “Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate”
se desfăşoară pe conturi analitice.
La constituirea fondurilor se face înregistrarea:
635 = 447
“Cheltuieli cu alte “Fonduri speciale — taxe şi vărsăminte
impozite, asimilate”, analitice
taxe şi vărsăminte
asimilate”
La virarea sumelor către instituţiile publice menţionate se face

următoarea înregistrare:
447 “Fonduri speciale – taxe = 5121

şi vărsăminte asimilate” “Disponibil la bancă în lei” analitice:
Accizele reprezintă taxe speciale de consumaţie datorate bugetului de

stat pentru anumite produse din ţară sau din import.
În funcţie de felul produselor 5 – obiect al impunerii se utilizează
procedee de calcul specifice.
Înregistrarea în contabilitate a accizelor datorate (pentru mărfuri):
= 446 „Alte impozite,
371 „Mărfuri” taxe şi vărsăminte
asimilate”
Plata accizelor:
446 „Alte impozite, = 5121 „Conturi la
taxe şi vărsăminte bănci în lei”
asimilate”
Exemplu:
Entitatea X a achiziţionat din Rusia vodka in valoare de 50.000 lei,
taxele vamale fiind de 5.000 lei, iar accizele de 10.000 lei.
Inregistrarile contabile efectuate de entitatea X sunt:
· achizitia marfurilor de la furnizorul din Rusia:
371 = 401 50.000

Marfuri Furnizori
· inregistrarea taxei vamale si a accizelor:
371 = % 15.000
Marfuri 446.Taxa vamală 5.000
„Alte impozite, taxe
5
Se aplică regulile prevăzute de Codul fiscal
104
şi vărsăminte
asimilate” 10.000
446.Accize
şi vărsăminte
asimilate”
· plata taxelor prin banca:
% = 5121 15.000
446.Taxa vamală „Conturi la bănci în 5.000
„Alte impozite, taxe lei”
şi vărsăminte
asimilate”
446.Accize 10.000
şi vărsăminte
asimilate”
Rezumat
Unitatea de învăţare 5 prezintă exemple practice privind contabilitatea
operaţiilor referitoare la datorii şi creanţe în legătură cu personalul,
asigurările şi protecţia socială şi datorii şi creanţe în legătură cu bugetul
statului.

1. Se acorda salariatilor un avans de 500 lei. La sfarsitul lunii se
inregistreaza salariile datorate personalului in suma de 1400 lei. Se
efectueaza retineri din salarii, astfel: CAS, CASS, CFS, impozit pe
salarii 185 lei, imputatii 40 lei. Se inregistreaza contributia unitatii la
asigurarile sociale (CAS) 15,8% si la fondul de somaj 0,5%,
contributia unitatii la asigurarile sociale de sanatate 5.2%. Se achita
chenzina a doua in suma de 200 lei si se inregistreaza salarii
neridicate in termen de 3 zile de 57 lei. Se varsa pe destinatii legale
sumele datorate.
2. Se inregistreaza avansurile acordate salariatilor, in cursul lunii, 1000
lei. Salariile datorate personalului, la sfarsitul lunii, sunt de 10000
lei. Se fac urmatoarele retineri:
avansuri acordate 1000 lei
C.A.S.10,5%
fond de somaj 0.5%
CASS 5,5%
impozit pe salarii 1000 lei
Se achita salariile, la sfarsitul lunii, 100 lei reprezentand salarii
105
neridicate in termen. Se vireaza sumele datorate bugetului asigurarilor
sociale.
3. Cu fila CEC nr. 10.400, din carnetul de CEC in numerar, a S.C.
“IFOR” S.A. ridica suma de 600 lei, pentru plata avansului
chenzinal.
Salariile brute, la sfarsitul lunii ianuarie, sunt in suma de 2000 lei, CAS
15,8%, CASS 5.2%, 0,5% fond de somaj si 2% fond de risc si accidente.
Retinerile din salarii sunt:
CAS, CASS, CFS, 250 lei impozit; 600 lei avans acordat.
Se varsa pe destinatii sumele retinute din salarii. Cu CEC nr. 10.500, se
ridica de la banca suma de 810 lei pentru plata salariilor, din care 110 lei
reprezinta salarii neridicate in termen, care se depun la banca.
4. Se acorda salariatilor 500 bucati produse finite la un pret de vanzare de 3
lei/bucata. Salariile cuvenite personalului pe luna curenta sunt de 4500
lei. Costul de inregistrare a produselor finite este de 2,55 lei/buc, iar
costul efectiv este de 2,50lei/buc.
5. Se acorda actionarilor dividend de 1500 lei in bani. Calculul
dividendului net. Impozit pe dividend ?
6. Impozitul pe salarii datorat bugetului de stat, pe luna ianuarie, la S.C.
“OLIMP” S.A. este de 1350 lei. Se varsa impozitul la bugetul de stat.
Pentru neplata impozitului la timp, se plateste penalizare pentru fiecare
zi intarziere, adica 15 lei, care se achita.
7. O entitate economicăprezinta urmatoarea situatie privind impozitul pe
profit:
impozit datorat 125 lei
impozit varsat 110 lei
Impozit nevarsat 15 lei
Se varsa impozitul la bugetul de stat.

8. Se inregistreaza accize de 5000 lei care intra in costul de achizitie al
materiilor prime importate si impozitul pe cladiri in suma de 2000
lei, care se achita prin virament.
9. O entitate economică, unitate de comert en-gross, contabilizeaza
accizele la importul a 500 cartuse tigari KENT a 12$ cartusul.
Cheltuieli:
- transport pe parcurs extern 200 $;
- asigurare pe parcurs extern 150 $;
- taxa vamala 60%;
- comision vamal 0,5%;
- taxa de magazinaj intern 2 lei.
Cursul valutar este de 3,3 lei/$.
x)Valoarea marfii in vama, in valuta: (500 cartuse x 12$) + 200$ + 150$ =

6350$
y)Valoarea in lei: 6350$ x 3,3 lei = 20955 lei
z)Taxa vamala: 20955 x 60% = 12573 lei
aa)Comision vamal: 20955 x 0,5% = 104,77 lei
bb)Baza de calcul accize: 20955 + 12573 + 104,77 + 2 = 33634,77 lei
cc)Accize: 33634,77 x 30% = 10090,43 lei
10. Se contabilizeaza datoriile fiscal pe luna curenta astfel:
106
- impozit pe cladiri 400 lei
- impozit pe dividend 300 lei
- impozit pentru folosirea terenului proprietate de stat200 lei
- taxa asupra mijloacelor de transport 600 lei
11. Se inregistreaza majorarile si penalizarile datorate bugetului pentru
neplata in termen a veniturilor bugetului in suma de 75 lei. Se achita sumele
cuvenite bugetului de stat.
12. Se inregistreaza datoria bugetului de stat fata de SC “APRO” SA pentru
sumele varsate in plus la buget, in valoare de 420 lei, care se incaseaza de la
buget in luna curenta.
Bibliografie.
107
Unitatea de învăţare 6. Contabilitatea altor operaţii privind terţii
Cuprins:
Unitatea de învăţare 6. Contabilitatea altor operaţii privind terţii ........................................ 108
Introducere ......................................................................................................................... 108
Obiectivele unităţii de învăţare: ......................................................................................... 108
6.1. Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu asociaţii sau acţionarii ................ 108
6.2. Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu debitorii şi creditorii diverşi ....... 110
6.3. Contabilitatea operaţiilor privind decontările între exerciţiile financiare ............... 112
6.4. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii ............................................................ 114
6.5. Contabilitatea operaţiilor privind ajustările pentru deprecierea creanţelor ............. 117
Rezumat ............................................................................................................................. 117
Bibliografie. ....................................................................................................................... 120
Introducere
În această unitate se va studia contabilitatea operaţiilor decontările cu
debitorii şi creditorii diverşi, operaţiile privind veniturile şi cheltuielile
înregistrate în avans, subvenţiile pentru investiţii
Obiectivele unităţii de învăţare:

Unitatea de învăţare 6 are ca obiectiv asimilarea aspectelor principale
privind aplicarea conceptelor, procedeelor şi metodelor folosite în
contabilitatea entității, precum şi identificarea şi înregistrarea operaţiunilor
economice referitoare la debitori şi creditori diverşi, la veniturile şi
cheltuielile înregistrate în avans şi la subvenţiile pentru investiţii.
6.1.Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu asociaţii sau

acţionarii
În relaţia dintre entitatea economică şi asociaţi sau acţionari pot

interveni o serie de operaţii precum: împrumuturi acordate de către asociaţi
108
sau acţionari entităţii, dividend datorate acestora, decontări privind capitalul
social.
Se folosesc conturile:
455. Sume datorate acţionarilor/asociaţilor (P),
456. Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul (A/P),
457. Dividende de plată (P)
Cu ajutorul contului 455. „Sume datorate acţionarilor/asociaţilor”,

se ține evidența sumelor lăsate temporar la dispoziția entității de către
acționari/asociați. Este un cont de pasiv.
În creditul contului 455 „Sume datorate acționarilor/ asociaților” se
înregistrează sumele lăsate temporar la dispoziția entității de către
acționari/asociați ţi dobânzile aferente acestor sume.
În debitul contului 455 „Sume datorate acționarilor/ asociaților” se
înregistrează sumele restituite acționarilor/asociaților.
Soldul contului reprezintă sumele datorate de entitate acționarilor /
asociaților.
Exemplu:
O entitate economică primeşte un împrumut de 820 lei de la unul dintre
asociaţii săi pentru o perioadă de 30 zile:
5311 = 455 820

“Casa în lei” “Sume datorate acţionarilor / asociaţilor”
Peste 30 zile se restituie împrumutul:
455 = 5311 820

“Sume datorate acţionarilor / asociaţilor” “Casa în lei”
Contul 456. Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul (A/P)

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu
acționarii/asociații privind capitalul. Este un cont bifuncțional.
În debitul contului 456 „Decontări cu acționarii/asociații privind
capitalul” se înregistrează capitalul subscris de acționari/asociați, în natură
și/sau numerar, capitalul social majorat prin subscrierea sau emisiunea de noi
acțiuni/părți sociale, valoarea primelor stabilite cu ocazia emisiunii de
acţiuni noi, sumele achitate acționarilor/asociaților cu ocazia reducerii
capitalului
În creditul contului 456 „Decontări cu acționarii/asociații privind
capitalul” se înregistrează aportul în natură al acționarilor/asociaților la
capitalul entității, sumele depuse ca aport în numerar, capitalul social retras
de acționari/asociați, precum și capitalul social lichidat.
109
Soldul debitor al contului reprezintă aportul la capital subscris și nevărsat,
iar cel creditor, datoriile entității față de acționari/asociați. 6
Contul 457 „Dividende de plată”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența dividendelor datorate
acționarilor/asociaților corespunzător aportului la capitalul social. Este un
cont de pasiv.
În creditul contului 457 „Dividende de plată” se înregistrează dividendele
datorate acționarilor/asociaților din profitul realizat în exercițiile
precedente.
În debitul contului 457 „Dividende de plată” se înregistrează sumele
achitate acționarilor/asociaților, reprezentând dividende datorate
acestora, impozitul pe dividende, sumele lăsate temporar la dispoziția
entității, reprezentând dividende.
Soldul contului reprezintă dividendele datorate acționarilor/asociaților.
Exemplu:
AGA decide repartizarea rezultatului reportat în sumă de 9.800 lei ca
dividend cuvenite acţionarilor:
457 = 117 9.800

“Dividende de plată” “Rezlutatul reportat”
Se reţine impozitul pe dividende: 9.800 lei x 16% = 1.560 lei
446 = 457 1.560

“ Alte impozite, taxe şi vărsăminte “ Dividende de
asimilate” plată”
Din dividendele rămase după impozitare (9.800 lei – 1.560 lei = 8.240 lei)
5.000 lei vor rămâne la dispoziţia unităţii, iar restul se achită acţionarilor:
% = 457 8.240
455 “Sume datorate acţionarilor / “ Dividende de 5.000
asociaţilor” plată”
5121 „Conturi la bănci în lei” 3.240
6.2.Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu debitorii şi creditorii

diverşi
6
Vezi exemplele de la unitatea „Contabilitatea capitalului social”
110
Structurile de activ privind debitorii diverşi (Contul 461 „Debitori
diverşi”) delimitează creanţele curente din pagube materiale, amenzi şi
penalităţi pretinse şi alte creanţe care prin natura lor nu sunt delimitate prin
conturi de creanţe comerciale, salariale, sociale sau fiscale.
Contul 461 „Debitori diverși” este un cont de activ.

În debitul contului 461 „Debitori diverși” se înregistrează: sumele de bani
de încasat de la debitori diverşi.
În creditul contului 461 „Debitori diverși” se înregistrează valoarea
debitelor încasate.
Soldul contului reprezintă sumele de încasat de la debitori diverşi.
Exemple de înregistrări:
- titluri de plasament şi instrumente de trezorerie cedate:
461 = 50X
“Debitori diverşi” “Investiţii financiare pe termen scurt”
- imobilizări cedate:
461 = 7XX
„Debitori diverşi” Conturi de venituri
- creanţe din concesiuni, chirii, locaţii de gestiune:

461 = 706
„Debitori „Venituri din redevenţe, locaţii de
diverşi” gestiune şi chirii”
- debitori prescrişi şi debitori insolvabili scoşi din evidenţă:

654 = 461
„Pierderi din creanţe şi debitori diverşi” „Debitori diverşi”
- diferenţe de curs valutar aferente debitelor în devize la lichidarea

debitorilor:
• diferenţe favorabile:
461 = 765
„Debitori diverşi” „Venituri din diferenţe de curs valutar”
• diferenţe nefavorabile:
665 = 461
„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” „Debitori diverşi”
111
Structura creditorilor diverşi (contul 462 „Creditori diverşi”)include
datoriile faţă de terţi pe bază de titluri executorii, cele privind redevenţele,
chiriile, locaţiile de gestiune, cele privind achiziţionarea titlurilor de
plasament apelate, diferenţele de curs valutar stabilite cu ocazia lichidării
creditorilor.
Contul 462 „Creditori diverși” este un cont de pasiv.
În creditul contului 462 „Creditori diverși” se înregistrează sumele de
încasat de la debitori diverşi.
În debitul contului 462 „Creditori diverși” se înregistrează sume achitate
creditorilor.
Soldul contului reprezintă sumele datorate creditorilor diverși.
- achiziţionarea de titluri de plasament apelate:

50X = 462
“Investiţii financiare pe termen scurt” “Creditori diverşi”
- datorii pe bază de titluri executorii:

2, 3, 4, 5, 6 = 462
Conturi de active şi cheltuieli “Creditori diverşi”
- decontarea datoriilor faţă de creditori:

462 = 512
“Creditori diverşi” “Conturi curente la bănci”
6.3.Contabilitatea operaţiilor privind decontările între exerciţiile

financiare
Decontările între exerciţii financiare au ca obiect structuri de activ sau

pasiv create prin „activarea” cheltuielilor sau „pasivizarea” veniturilor:
cheltuielile şi veniturile constatate în avans în cursul exerciţiului financiar,
urmând a fi raportate la rezultatul exerciţiului financiar următor; cheltuielile
efectuate în cadrul exerciţiului financiar, urmând a fi repartizate sistematic pe
mai multe exerciţii ulterioare; primele de rambursare a obligaţiunilor.
- cheltuieli privind reparaţiile neprevizibile, de repartizat pe mai

multe exerciţii:
112
% = 401
611 “Furnizori”
“Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii”
(cota de cheltuieli exerciţiul în curs)
471
„Cheltuieli înregistrate în avans”
(cota de cheltuieli de repartizat asupra
exerciţiilor următoare)
4426
”TVA – deductibilă”
- cota scadentă de cheltuieli cuvenită exerciţiului curent:

6XX = 471
Conturi de cheltuieli „Cheltuieli înregistrate în avans”
- venituri înregistrate în avans în cursul exerciţiului direct în contul

de regularizări:
4111 = 472
“Clienţi” “Venituri înregistrate în avans”
- cota scadentă de venituri transferată asupra exerciţiului curent:

472 = 70, 76
„Venituri înregistrate în avans” Conturi de venituri
Exemple:
1. În luna decembrie anul N,o entitate economică plăteşte

contravaloarea unei chirii aferente lunii ianuarie, anul N + 1, în
valoare de 4.000 lei.
471 = 5311 4.000

„Cheltuieli înregistrate în avans” „Casa în lei”
În ianuarie se vor înregistra transfera cheltuielile înregistrate în avans la

cheltuieli cu chiriile
612 = 471
„Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de „Cheltuieli înregistrate 4.000
gestiune şi chiriile „ în avans”
2. O entitate economică achita in avans un abonament pentru accesul la

continutul on-line al unui website – pretul este 1.200 lei + TVA. Abonamentul
este valabil pentru un an si se achita in octombrie anul N.
113
La client:
a. Inregistarea facturii:
% = 401 1.488
471 „Furnizori” 1.200
b. Inregistrarea cheltuieliilor lunare incepand cu luna octombrie, anul
N:
628 = 471 100
„Alte cheltuieli cu serviciile la „Cheltuieli inregistrate in
terţi” avans”
Idem se inregistreaza lunar cheltuielile pana in septembrie anul n+1.
La furnizor:
4111 Clienti = % 1.488
472 Venituri inregistrate in avans 1.200
4427 Tva colectata 288
Inregistrarea lunara a veniturilor :
472 = 704 100

„Venituri inregistrate in „Venituri din lucrari executate si
avans” servicii prestate”
6.4.Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii
Subvenţiile pentru investiţii reprezintă surse proprii primite cu titlu

gratuit de la bugetul de stat sau din alte resurse, pentru finanţarea unor
activităţi pe termen lung, achiziţionarea sau producerea imobilizărilor sau a
altor cheltuieli de natura investiţiilor.
Contul 475 „Subvenţii pentru investiţii” reflectă surse proprii, are
funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu subvenţiile primite de la buget
sau din alte surse, pentru finanţarea investiţiilor, cu valoarea activelor
imobilizate primite cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere. Se
debitează cu cota parte din subvenţii înregistrată la venituri pe măsura
amortizării sau vânzării activelor imobilizate care au fost finanţate din
subvenţii.
Soldul creditor reprezintă subvenţii pentru investiţii nevirate la
venituri.
114
Exemple de operaţii privind subvenţiile pentru investiţii:
1. Se primesc şi recepţionează utilaje achiziţionate de la furnizori cu

factura în valoare de 15.000 lei:
2131 = 404 15.000
„Echipamente tehnologice” „Furnizori de imobilizări”
2. Se înregistrează subvenţii pentru investiţii de primit de la bugetul

de stat, reprezentând 1/2 din valoarea utilajului achiziţionat:
445 „Subvenţii” = 475 7.500
„Subvenţii pentru investiţii”
3. În baza extrasului de cont se înregistrează încasarea subvenţiei

aprobate:
5121 = 445 7.500
„Conturi la bănci în lei” „Subvenţii”
4. Utilajul se amortizează în 10 ani, folosind metoda liniară; în

paralel se amortizează şi subvenţia pentru investiţii, în cote eşalonate
uniform în timp de 10 ani.
Amortizarea anuală a utilajului: 15.000 lei: 10 ani = 1.500 lei / an
Amortizarea anuală a subvenţiei: 7.500 lei: 10 ani = 750 lei / an
Înregistrarea amortizării utilajului:

6811 = 2813 1.500
„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea
amortizarea imobilizărilor” echipamentelor
tehnologice”
Înregistrarea amortizării subvenţiei prin virare la venituri:

475 = 7584 750
„Subvenţii pentru „Venituri din subvenţii pentru
investiţii” investiţii”
În cazul vânzării activelor imobilizate care au ca sursă de finanţare

subvenţii, se virează la alte venituri din exploatare întreaga valoare a
subvenţiei existente în soldul contului 475 „Subvenţii pentru investiţii” în
momentul vânzării.
Subvenţiile pot fi:
 pentru achiziţii de active (pentru investiţii) - pentru a se putea
atinge costul achiziţionării unui activ; sau
 pentru venituri (pentru a acoperi o cheltuială sau o pierdere),
Ele trebuie recunoscute în contul de profit şi pierdere pentru a fi
corelate cu costurile aferente şi nu trebuie recunoscută până în momentul în
care nu există certitudinea rezonabilă că:
 vor fi îndeplinite toate condiţiile referitoare la acordarea
respectivei subvenţii;
115
 subvenţia va fi încasată.
Exemplu:
O întreprindere încasează o subvenţie de la guvern pentru
achiziţionarea unui activ. Acesta costă 200.000 lei iar subvenţia va acoperi
în întregime acest cost. Singura condiţie ataşată subvenţiei este aceea că
subvenţia trebuie utilizată pentru achiziţionarea activului specificat, pentru
care subvenţia a fost acordată. Întreprinderea încasează subvenţia şi
utilizează banii pentru achiziţionarea activului. Politica de amortizare
practicată prevede ca activul achiziţionat să fie amortizat liniar pe parcursul
a 5 ani şi, prin urmare se vor efectua următoarele înregistrări contabile
privitoare la subvenţie şi la activul imobilizat:
Contul de profit şi pierdere (mii lei)
An An An An An Total
1 2 3 4 5
Venitul din subvenţii pentru 40 40 40 40 40 200

investiţii (Cont 7584)
Amortizarea imobilizării 40 40 40 40 40 200
Bilanţul (mii lei)
An 1 An 2 An 3 An 4 An 5
Imobilizări (cont 2131) 200 200 200 200 200
Amortizarea imobilizărilor 40 80 120 160 200
Subvenţia încasată (cont 160 120 80 40 -

475)
Se observă corelarea veniturilor din subvenţii cu cheltuielile de

amortizare, astfel în fiecare an, pe măsură ce societatea înregistrează
amortizarea de 40.000 lei, concomitent se recunoaşte şi venitul din subvenţie
cu aceeaşi valoare. Subvenţia este înregistrată în bilanţ, în creditul contului
de venit amânat şi, de aici, este alocată în fiecare an costurilor aferente ale
subvenţiei, cum ar fi cheltuiala cu amortizarea.
Dacă societatea nu a încasat efectiv subvenţia până la sfârşitul

anului, dar există siguranţa îndeplinirii tuturor condiţiilor necesare şi a
încasării subvenţiei, atunci aceasta din urma va fi recunoscută în situaţiile
financiare în anul în care ea apare.
116
6.5.Contabilitatea operaţiilor privind ajustările pentru deprecierea
creanţelor
Contabilizarea deprecierii creanţelor utilizează una din metodele:

a. metoda evidenţei deprecierii prin conturile de ajustări
evidenţiază deprecierea creanţelor în conturile rectificative din grupa 49
„Ajustări pentru deprecierea creanţelor”.
- constituirea ajustărilor:
68X = 49X
Cheltuieli cu amortizările, Ajustări pentru
provizioanele şi ajustările pentru deprecierea
depreciere sau pierdere de valoare creanţelor
- diminuarea şi anularea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor:
49X = 78X
Ajustări pentru Venituri din provizioane şi
deprecierea creanţelor ajustări pentru depreciere sau
pierdere de valoare
Structura conturilor de cheltuieli şi venituri utilizate:

- 6814 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea
activelor circulante” reflectă deprecierea creanţelor comerciale
neîncasate, clienţi dubioşi, rău platnici sau în litigiu şi alte creanţe de
natură economică;
- 6864 „Cheltuieli financiare privind ajustările pentru deprecierea
activelor circulante” reflectă deprecierea creanţelor de natură
financiară, cum sunt cele determinate de decontările în cadrul
grupului şi cu asociaţii, cele aferente creanţelor din titlurile de valoare
cedate şi din cesiuni de imobilizări financiare.
- 7814 „Venituri din ajustările pentru deprecierea activelor circulante”
şi 7864 „Venituri financiare din ajustări pentru deprecierea activelor
circulante”, diferenţiate după criteriul folosit şi la conturile de
cheltuieli de mai sus.
b. metoda ajustării reflectă deprecierea de valoare direct în conturile

respective de creanţe.
Rezumat
Unitatea de învăţare 6 prezintă exemple privind contabilitatea
operaţiilor din grupele. Debitori şi creditori diverşi, venituri şi cheltuieli
înregistrate în avans, subvenţii pentru investiţii.
117
1. Care sunt tipurile de operaţii care se înregistrază în contul de
„Debitori diverşi”?
2. Care sunt tipurile de operaţii care se înregistrază în contul de
„Creditori diverşi”?
3. Se contractează un împrumut abligatar în valoare de 2.700 lei. Să se
înregistreze operaţiile.
4. O entitate economică are un teren a cărui valoare contabilă este de
80.000 lei. Se vinde la preţul de vânzare de 82.000 lei.
5. Se constată lipsă la inventar marfă în valoare de 750 lei. Se impută
unei persoane care nu face parte din personalul salariat.
6. Se încaseazã prin bancã, în decembrie, chiria aferentã lunii ianuarie
a anului urmãtor, în sumã de 100 lei, TVA 24%. În anul urmãtor se
include în rezultat valoarea chiriei. Sã se înregistreze operaţiile în
contabilitatea celor doi parteneri.
7. O entitate economică urmeazã sã primeascã în contul bancar o
subvenţie de 3.000 lei pentru procurarea unui utilaj. Dupã
achiziţionarea utilajului în valoare de 5.000 lei, se achitã factura
prin bancã. Estimãrile legate de amortizarea utilajului sunt: durata
de utilizare de 5 ani, ritmul linear. Sã se înregistreze în contabilitate
aceste operaţii, inclusiv amortizarea utilajului şi trecerea la venituri
a unei pãrţi din subvenţie, la sfârşitul primului an de utilizare.
8. O entitate economică obţine dreptul de a primi o subvenţie pentru
investiţii în valoare de 3.000 lei. Ulterior se primeşte prin virament
bancar subvenţia respectivã. Din aceastã subvenţie se finanţeazã,
parţial, procurarea unui utilaj în valoare de 10.000 lei; durata
normal de funcţionare a utilajului este de 5 ani, amortizabil prin
metoda linearã. Dupã primul an de utilizare, utilajul respectiv este
vândut la preţul de 9.000 lei. În aceste condiţii se restituie prin
bancã subvenţia rãmasã. Plata furnizorului se face prin virament
bancar.
9. La înfiinţarea unei entităţi economice se subscrie aport suma de
10.000 lei. La obţinerea avizului de la Registrul comerţului se
118
realizează aportul în contul de la bancă. Asociaţii au efectuat
cheltuieli pentru înfiinţarea firmei în valoare de 1.100 lei pe care le-
au achitat din banii proprii. Dupa depunerea aportului subscris,
entitatea virează cei 1.100 lei asociatului căruia îi datorau.
10. AGA hotărăşte repartizarea rezultatului reportat în suma de 1.750
lei astfel: 500 lei alte rezerve, iar restul către dividende. Se reţine
impozitul pe dividende, se plătesc dividendele.
11. Dividendele, în sumă de 6.895 lei, pe care o entitate le datora
asociaţilor săi sunt puse la dispoziţia acesteia pentru o perioadă de 6
luni. Se datorează o dobândă de 10%. La expirarea celor 6 luni se
restituie sumele puse la dispoziţia entităţii şi se plăteşte dobânda.
12. La 1 februarie N o entitate economică primeste de la stat o
subventie, in suma de 10.000 lei, pentru finantarea investitiilor
(instalatii de lucru achizitionate de la furnizori in suma de 10.000
lei si mijloace de transport 5.000 lei, TVA 24%). Se inregistreaza
amortizarea anuala liniara a imobilizarii corporale, durata de viata
utila 10 ani, dupa care se trece cota parte din subventie la venituri.
13. O entitate economicăincaseaza in numerar de la asociatul sau unic
suma de 2000 lei, pentru finantari curente. Dobanda cuvenita la
sfarsitul exercitiului financiar este de 200 lei, care se achita in
exercitiul urmator. Asociatul retrage si suma de 1000 lei.
14. O entitate economică are de incasat de la un client contravaloarea
unei facturi de 8000 lei,TVA 24%. Aceasta da faliment. Creanta
devine incerta. In final se decide recuperarea prin includerea in
cheltuieli.
15. O entitate economică deschide o actiune judecatoreasca impotriva
unui client, pentru o creanta asupra acesteia de 1785 lei. In cursul
lunii ianuarie a anului urmator se constata ca creanta asupra
clientului este definitiv nerecuperabila si ca atare se scoate din
activ.
119
Bibliografie.
situaţiile anuale consolidate.
120
Unitatea de învăţare 7. Contabilitatea trezoreriei
Cuprins:
Unitatea de învăţare 7. Contabilitatea trezoreriei ................................................................. 121
Introducere ......................................................................................................................... 121
7.1. Delimitări şi structuri contabile privind trezoreria...................................................... 122
7.2. Recunoaştere şi evaluare ............................................................................................. 123
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate în numerar............................. 125
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate prin conturi la bănci .............. 128
7.4. Contabilitatea titlurilor de plasament ...................................................................... 138
Rezumat ............................................................................................................................. 142
Bibliografie. ....................................................................................................................... 144
Introducere
Unitatea de învăţare 7 prezintă contabilitatea trezoreriei respectiv
recunoaşterea, evaluarea şi contabilitatea operaţiilor care implică elemente de
trezorerie. Cea mai mare parte a unităţii de învăţare cuprinde exemple practice
de înregistrare în contabilitate a operaţiilor de încasări şi plăţi precum şi alte
operaţii proprii trezoreriei unei entităţi economice.

 să delimitati structurile privind trezoreria;

 să identificati si sa folositi sistemul conturilor de trezorerie;
 sa efectuati inregistrarea contabila a operatiilor de incasari si plati
in numerar;
 sa efectuati inregistrarea contabila a operatiilor de incasari si plati
efectuate prin conturi la banci;
121
7.1. Delimitări şi structuri contabile privind trezoreria
Trezoreria reprezintă ansamblul operaţiilor băneşti şi financiare pe care
le efectuează o unitate economică în scopul asigurării mijloacelor băneşti
necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii economice.
În definirea conceptului de trezorerie şi a elementelor incluse în
structura acestui concept există o varietate de accepţii. Specialiştii francezi
explică acest concept, în sens restrâns, ca totalul lichidităţilor, iar într-o
accepţie mai largă, ca numerar în casierie, cecuri de încasat, efecte comerciale
de primit neajunse la scadenţă, titluri de plasament etc.
Lichidităţile sunt fondurile disponibile şi depozitele la vedere.
Echivalentele de lichidităţi sunt plasamente pe termen scurt, convertibile
cu uşurinţă în lichidităţi, a căror deţinere asigură posibilitatea plăţii
angajamentelor pe termen scurt, cu scadenţă, de regulă, sub trei luni.
Investiţiile financiare pe termen scurt sau titlurile de plasament sau
valori mobiliare de plasament sunt titluri de valoare achiziţionate în vederea
realizării unui câştig pe termen scurt sau protejării lichidităţilor. Perioada de
rotaţie a titlurilor de plasament este mai mică de un an, ceea ce le deosebeşte
de imobilizările financiare cu o durată de posesiune mai mare (peste un an).
Titlurile de plasament se identifică cu acţiunile, obligaţiunile, bonurile
de tezaur sau trezorerie, şi alte titluri de valoare, dobândite pe termen scurt, în
scop speculativ. Venitul (câştigul) se realizează ca diferenţă dintre preţul de
vânzare (cesiune) mai mare şi preţul de achiziţie, şi sub forma dobânzilor
încasate.
Titlurile de plasament includ de asemenea şi obligaţiunile emise şi
răscumpărate.
Disponibilităţile în casierie şi în conturi la bănci se delimitează sub
forma numerarului în casierie, valorilor de încasat (cecuri şi efecte de comerţ
depuse la bănci), depozite (în lei şi în valută) păstrate la societăţile bancare în
conturile curente deschise în acest scop, creditele acordate în contul curent de
către bănci, creditele bancare pe termen scurt prin conturi separate de
împrumut, dobânzi aferente disponibilităţilor şi creditelor pe termen scurt, alte
valori de trezorerie: acreditive, avansuri de trezorerie, alte valori.
Disponibilităţile (depozitele) în conturi la bancă funcţionează la vedere
sau la termen. Depozitele la termen reprezintă o formă de imobilizare a
lichidităţilor până la un an, asigurând o dobândă mai mare decât a depozitelor
la vedere.
„Acreditivele” reprezintă mijloace băneşti păstrate într-un cont distinct,
pentru efectuarea de plăţi către un anumit furnizor, pe măsura livrărilor
efectuate de către acesta.
„Avansurile de trezorerie” sunt disponibilităţi băneşti repartizate pentru
a fi girate de către administratori sau alte persoane împuternicite, pentru a
efectua plăţi în numele întreprinderii.
Structura „numerar şi echivalente de numerar” se defineşte astfel:
- numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere;
- echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt
extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de
numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a
valorii. Un plasament este în mod normal, calificat drept echivalent
de numerar doar atunci când are o scadenţă mică (în practică se
122
constată de trei luni sau mai puţin) de la data achiziţiei.
Noţiunea de instrumente financiare se defineşte: un contract ce
generează simultan un activ financiar pentru o întreprindere şi o datorie
financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă întreprindere.
Instrumentele financiare includ:
- numerar;
- un drept contractual de a încasa numerar sau alte active financiare
de la altă întreprindere;
- un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu altă
întreprindere în condiţiile în care sunt potenţial favorabile;
- un instrument de capitaluri proprii al unei alte întreprinderi;
- datorii financiare, ca orice datorie contractuală;
- de a vărsa numerar sau un alt activ financiar unei alte întreprinderi;
- de a schimba instrumentele financiare cu altă întreprindere în
condiţii în care sunt potenţial favorabile.
„Alte valori de trezorerie” este structura trezoreriei reprezentată de
timbre fiscale şi poştale, tichete şi bilete de călătorie, bilete de tratament şi
odihnă şi alte valori.
Împrumuturile pe termen scurt rambursabile la vedere, acordate prin
conturile curente, sunt incluse, în unele ţări, în categoria lichidităţilor şi
echivalentelor de lichidităţi.
De mare importanţă în organizarea contabilităţii trezoreriei este şi
cunoaşterea structurii mijloacelor băneşti, având în vedere locul unde se
găsesc, destinaţia pe care o au, modul de prezentare.
Din punct de vedere al locului unde se află mijloacele băneşti şi alte
valori: în casierie sau în conturi la bănci, din ţară sau din străinătate, este foarte
important pentru organizarea contabilităţii deoarece în funcţie de acest lucru se
deschid conturi distincte.
Din punct de vedere al destinaţiei mijloacelor băneşti şi a altor valori
financiare, la organizarea contabilităţii se are în vedere evidenţierea separată şi
deci deschiderea de conturi distincte pe genuri de activităţi: de exploatare,
investiţii, alte activităţi, activităţi social-culturale, operaţiuni de tranzit, mandat
şi de depozit.
Din punctul de vedere al modului de prezentare, disponibilităţile băneşti
şi alte valori financiare, pot fi: bani propriu-zişi (bani lichizi) şi documente de
valoare (efectele de comerţ, cecurile cu limită de sumă, alte valori etc.). La
rândul lor, atât lichidităţile, cât şi documentele de valoare în funcţie de
apartenenţa la diferite ţări, pot fi: bani naţionali (lei) şi devize (monede ale
altor ţări). La organizarea contabilităţii trezoreriei se ţine seama şi de modul de
prezentare al disponibilităţilor băneşti, deschizându-se conturi pentru
reflectarea separată a disponibilităţilor în lei de cele în devize.
7.2. Recunoaştere şi evaluare
Criteriile de recunoaştere a activelor financiare sunt următoarele:

- este probabil ca orice beneficiu economic viitor să intre în
întreprindere;
- au un cost care poate fi evaluat în mod credibil.
O datorie financiară se recunoaşte atunci când:
123
- este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre în
întreprindere;
- are un cost care poate fi evaluat în mod credibil.
Organizarea contabilităţii trezoreriei cu respectarea principiilor de bază,
cum sunt: principiul prudenţei, principiul permanenţei metodelor se bazează pe
evaluarea elementelor de trezorerie.
Evaluarea valorilor mobiliare pe termen scurt:

La intrarea în entitate, investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul
de achiziţie sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
Costul de achiziţie al valorilor mobiliare pe termen scurt admise la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată, nu include costurile de tranzacţionare
direct atribuibile achiziţiei lor, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de
cheltuieli corespunzătoare.
Costul de achiziţie al valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt
admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, include şi costurile direct
atribuibile achiziţiei lor (de exemplu, costuri legate de onorarii plătite
avocaţilor, evaluatorilor).
Evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ

În situaţiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor
şi capitalurilor proprii se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de
acord cu rezultatele inventarierii.
Titlurile pe termen scurt (acţiuni şi alte investiţii financiare):
- admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la
valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare,
- cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări
pentru pierdere de valoare.
Pentru deprecierea investiţiilor deţinute ca active circulante, la sfârşitul
exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, se recunosc ajustări pentru
pierdere de valoare, înregistrate pe seama cheltuielilor.
La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderile de
valoare înregistrate se suplimentează, se diminuează sau se anulează, după caz.
La ieşirea din entitate a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru
pierdere de valoare se anulează.
Evaluarea la ieşirea din entitate

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează
şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt
înregistrate în contabilitate.
Valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată se evaluează la valoarea justă.
Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data
constatării lipsei acestora. La scoaterea lor din evidenţă se reiau la venituri
ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.
La ieşirea din entitate se aplică regulile de evaluare specifice stocurilor,
respectv una din metodele: FIFO, LIFO, CMP.
Pentru valori de încasat: cecuri primite şi depuse la bancă, efecte

comerciale (cambii, bilete la ordin), evaluarea la intrare se face la valoarea
124
nominală, iar evaluarea la inventar şi la închiderea exerciţiului financiar se face
la valoarea probabilă de recuperat (de încasat).
Disponibilităţile în devize sunt evaluate la intrare prin aplicarea cursului
valutar din momentul intrării, la suma în valută intrată în entitate. Pentru
operaţiile de încasări şi plăţi în devize se stabileşte echivalentul în lei prin
aplicarea cursului valutar din ziua efectuării tranzacţiei. Diferenţele
determinate de schimbarea cursului valutar între momentul intrării şi data
ieşirii reprezintă venituri financiare (pentru diferenţele favorabile) sau
cheltuieli financiare (pentru diferenţele nefavorabile).
Evaluarea disponibilităţilor în devize la sfârşitul fiecărei luni se face
aplicând cursul valutar din ultima zi bancară a lunii la suma în devize existentă,
stabilindu-se fie diferenţe favorabile reprezentând venituri financiare, fie
diferenţe nefavorabile reprezentând cheltuieli financiare.
Ce reprezintă trezoreria?
Care sunt criteriile de recunoaţtere a elementelor de trezorerie?
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate în numerar
Pentru efectuarea operaţiilor curente de încasări şi plăţi în casieria

entităţii economice se reţine o anumită sumă de bani în numerar numită sold de
casă. Acesta poate fi atât în lei cât şi în devize. De asemenea, în casierie se mai
păstrează şi alte valori băneşti.
Principalele operaţii de plăţi cu numerar sunt: salariile, premiile,
ajutoarele din fondul asigurărilor sociale, plata unor lucrări şi servicii,
acordarea de avansuri de trezorerie etc.
Documentele primare utilizate pentru evidenţa existentului şi mişcării
numerarului ca urmare a operaţiilor de încasări şi plăţi sunt următoarele:
Cecul de numerar, Chitanţa, Foaia de vărsământ - chitanţă şi alte documente de
plăţi prin casierie cum sunt: statele de salarii, listele de avans chenzinal, listele
de plată a ajutoarelor din fondul asigurărilor sociale, ordin de deplasare,
dispoziţii de plată către casierie etc.
Cecul de numerar este utilizat pentru ridicarea numerarului din conturi
de la bancă. El se procură sub formă de camete de la bancă pe bază de cerere,
iar banca emite Chitanţa de plată în numerar. Se întocmeşte de către
compartimentul financiar pe baza documentului de plată, separat pentru fiecare
cont deschis la bancă.
Chitanţa este utilizată pentru alte încasări în numerar efectuate prin
casierie.
Foaia de vărsământ - chitanţă este utilizată pentru depunerea de sume
din casierie, în conturi la bănci. Totodată, la baza operaţiilor de plăţi stau şi
documentele menţionate anterior alte documente de plăţi, care sunt întocmite
de către diferitele compartimente ale întreprinderii, vizate de serviciul financiar
şi aprobate de conducerea unităţii.
Sistemul evidenţei operative cuprinde Registrul de casă în care se
evidenţiază existentul şi mişcarea numerarului din casierie. Se întocmeşte de
către casier, zilnic în două exemplare. Exemplarul 1 împreună cu documentele
justificative de încasări şi plăţi se predă compartimentului financiar-contabil. În
125
acest registru se determină totalul încasărilor şi totalul plăţilor, precum şi
soldul de casă.
Dacă întreprinderea efectuează şi operaţii de încasări şi plăţi în devize
va întocmi şi câte un Registru de casă în devize, pentru fiecare fel de monedă
străină în parte, cu duble coloane pentru evidenţierea în devize şi în lei.
De asemenea, dacă există subunităţi cu autogestiune economico-
financiară proprie (filiale, sucursale etc.) se vor întocmi registre de casă de
către fiecare din acestea.
Sistemul conturilor privind numerarul şi alte valori de trezorerie din

casierie cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I: 531 „Casa”, 532
„Alte valori”, precum şi alte conturi.
Contul 531 „Casa” este cont de active circulante băneşti, cu funcţie
contabilă de activ. Debitul acestui cont reflectă ridicările de numerar din
conturi de la bancă, precum şi încasările efectuate direct în numerar de la
diverse persoane fizice sau juridice. Creditul acestui cont reflectă depunerile
în numerar în conturi la bancă, precum şi plăţile efectuate direct în numerar.
Soldul este debitor şi reflectă numerarul existent în casieria întreprinderii în lei
sau în devize.
Contabilizarea distinctă a operaţiilor de încasări şi plăţi în lei şi în
devize, face ca acest cont să nu fie operaţional şi deci, se impune desfăşurarea
lui pe două conturi sintetice de gradul I (subconturi), astfel: 5311 „Casa în lei”
şi 5314 „Casa în devize”.
În ceea ce priveşte operaţiile de încasări şi plăţi în devize, acestea se
evidenţiază atât în devize cât şi în lei, la cursul în vigoare la data intrării.
Soldul existent la sfârşitul fiecărei luni se evaluează la cursul de schimb al
ultimei zile bancare a lunii şi poate fi mai mare sau mai mic decât cel din
momentul intrării. Diferenţa constitue un câştig sau o pierdere care trebuie
evidenţiată ca venituri sau cheltuieli financiare. În acest scop se utilizează
conturile: 665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” şi 765 „Venituri din
diferenţe de curs valutar”.
Contul 532 „Alte valori” este utilizat pentru evidenţierea unor valori
existente în casieria unităţii sub forma: timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de
tratament şi odihnă, biletelor de călătorie, tichetelor de masă etc., şi a mişcării
acestora ca urmare a procurării şi utilizării lor în activitatea întreprinderii. Are
funcţie contabilă de activ. Debitul reflectă valoarea elementelor menţionate,
cumpărate. Creditul reflectă valoarea aceloraşi elemente folosite. Soldul este
debitor şi reflectă existentul de alte valori.
De menţionat că la utilizarea (consumarea) valorilor respective se
utilizează conturile de cheltuieli corespunzătoare elementelor consumate:
626 „Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii”, la utilizarea timbrelor
pentru efectuarea corespondenţei; 628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate
de terţi”, pentru utilizarea biletelor de tratament şi odihnă; 624 „Cheltuieli cu
transportul de bunuri şi călători”, pentru valoarea biletelor de călătorie,
6422. „Cheltuieli cu tichetele acordate salariaţilor” pentru utilizarea tichetelor
de masă.
Exemple:
1. Unitatea efectuează prin casieria unităţii următoarele încasări în
lei: aport în numerar la capitalul social 1.000 lei; lichidarea unor debite 300
126
lei, vânzări de mărfuri prin magazinul propriu 700 lei, TVA aferentă 24%:
5311„Casa în = % 2.168
lei” 456 „Decontări cu asociaţii privind 1.000
capitalul”
461 „Debitori diverşi” 300
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 700
2. Se înregistrează operaţii de plăţi înscrise în registrul de casă şi în

documentele justificative (chitanţe, state de salarii, foi de vărsământ pentru
depuneri de numerar etc.), astfel: depunere de numerar: 3.000 lei; plata unui
furnizor 500 lei; achitarea salariilor nete 2.000 lei; acordarea unui avans spre
decontare 200 lei:
% = 5311 5.700
581 „Viramente interne” „Casa în lei” 3.000
401 „Furnizori” 500
421 „Personal-salarii datorate” 2.000
542 „Avansuri de trezorerie” 200
3. Se înregistrează următoarele plăţi efectuate prin casieria unităţii:

achitarea avansului din salarii 3.000 lei; cumpărări de mărfuri 400 lei; TVA
aferentă 24%; cheltuieli de protocol 300 lei:
% = 5311 3.796
425 „Avansuri acordate personalului” „Casa în 3.000
401 „Furnizori” lei” 496
623 „Cheltuieli de protocol, reclamă şi 300
publicitate”
4. Se achiziţionează tichete de masă în valoare totală de 7.000 lei ,furnizorul

percepe 10% pentru serviciul prestat. Se acordă salariaţilor tichete de masă în
valoare de 850 lei.
a) Se achiziţionează tichetele:
% = 401 7.868
5328 „Alte valori” „Furnizori” 7.000
628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi” 700
b) Se achită cu ordin de plată:
401 „Furnizori” = 5121„Conturi la bănci în lei” 3.796
c) Se dau în consum tichete:
6422. „Cheltuieli cu tichetele acordate = 5328 „Alte 850

salariaţilor” valori”
127
7.3. Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate prin conturi la
bănci
Operaţiile de încasări şi plăţi efectuate de unitate cu persoane juridice,

fizice, autorităţi publice etc., efectuate prin intermediul băncii reprezintă
decontări fără numerar, caracterizate prin următoarele:
- organizatorul relaţiilor de decontare între unităţile economice este banca,
care efectuează decontările fără intervenţia efectivă a banilor;
- plăţile din conturile unităţii economice se efectuează cu consimţământul
acesteia; sunt exceptate plăţile obligaţiilor pe bază de titluri executorii;
- plăţile se efectuează la data exigibilităţii obligaţiilor;
- banca efectuează încasările/plăţile utilizând formele şi instrumentele de
decontare prevăzute în contractele economice ale agenţiilor, având
posibilitatea chiar să înlocuiască aceste instrumente cu altele care să
corespundă mai bine relaţiilor dintre unităţi;
- furnizorii pot cere clienţilor cu întârzieri repetate la plată, să utilizeze
instrumente de plată anticipată;
- plăţile din conturile unităţilor economice se efectuează în limita
disponibilităţilor din aceste conturi şi a creditelor bancare.
Reglementările bancare actuale prevăd următoarele forme de decontare

fără numerar: acceptarea, acreditivul şi scrisoarea de garanţie.
Acceptarea este forma de decontare prin care plăţile dintre unităţile
economice se efectuează pe baza consimţământului plătitorului (debitorului)
dat prin depunerea la bancă a documentelor de decontare emise de acesta.
Instrumentele de decontare folosite în cadrul acceptării sunt
următoarele: ordin de plată, cambia, bilet la ordin, cecuri, forfetare (factoring).
Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de către
emitentul acesteia unei societăţi bancare receptoare de a pune la dispoziţia unui
beneficiar o anumită sumă de bani la o anumită dată. O astfel de dispoziţie de
plată poate fi considerată ordin de plată dacă societatea bancară receptoare
intră în posesia sumei respective fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie
prin încasarea ei de la emitent şi nu prevede că plata trebuie făcută la cererea
beneficiarului.
Cambia este ordinul dat de o anumită persoană în calitate de creditor
unei alte persoane numită debitor de a plăti o anumită sumă la o anumită dată
şi într-un anumit loc. Cambia pune în legătură trei persoane: persoana care
ordonă plata, numită trăgător, persoana care în calitate de debitor va plăti
suma, numită tras şi persoana căreia i se va plăti suma, numită beneficiar.
Cambia conţine următoarele elemente: acceptarea, transmiterea, avalizarea,
scadenţa, plata, scontul şi protestul.
Acceptarea este angajamentul luat de către tras, faţă de orice posesor
legitim de a plăti cambia la scadenţă. Acceptarea poate fi facultativă dacă este
făcută oricând în cadrul termenului de scadenţă, sau obligatorie când
trăgătorul a fixat precis data în cadrul termenului.
Transmiterea cambiei poate fi făcută în două moduri: prin gir sau prin
cesiune de creanţă ordinară.
Girul este actul prin care posesorul cambiei numit girant, transferă
128
altei persoane numită girator toate drepturile izvorând din cambie.
Cesiunea de creanţă este un act prin care creditorul numit cedent
transferă dreptul său de creanţă unei alte persoane numite cesionar.
Avalul este angajamentul necondiţionat prin care un terţ devine garant
pentru obligaţiile unui co-obligat faţă de cambie. Avalul se dă utilizând
expresiile pentru aval sau pentru garanţie, urmate de semnătura avalistului,
acesta fiind obligat să indice persoana pentru care dă avalul.
Scadenţa este termenul în care cambia trebuie plătită, precizat prin ziua
sau termenul maxim în interiorul căruia trebuie efectuată plata.
Scontul este dobânda cuvenită unităţii bancare sub forma taxei
scontului dacă scontarea cambiei s-a efectuat înainte de scadenţă.
În momentul primirii unei cambii de la un debitor pentru achitarea

datoriei faţă de noi, devenim beneficiar al cambiei. Prezentăm cambia trasului
pentru acceptare, după care putem s-o predăm trasului pentru plată, sau putem
s-o girăm în favoarea unui terţ faţă de care avem o obligaţie şi s-o predăm
acestuia. Scontarea la bancă poate fi făcută la termenul înscris pe cambie, sau
înaintea termenului fixat. La scontarea cambiei înainte de scadenţă,
beneficiarul primeşte suma consemnată mai puţin AGIO (scont + comisionul
bancar), iar la scontarea la scadenţă se reţine numai comisionul bancar.
Comisionul cuvenit băncii pentru serviciile prestate este supus T.V.A.
Scontul se determină astfel:
SCONT = (V.N. x N.z. x R.S.)/N.z.a.,

unde:
V.N.= valoarea nominală a efectului comercial (cambiei);
N.z. = numărul de zile între termenul de scadenţă şi data scontării
înainte de scadenţă;
R.S. = rata scontului în procente (%);
N.z.a.= numărul de zile dintr-un an (considerat 360).
Exemple:
Societatea comercială ALFA S.A. acceptă o cambie de la un client,

căruia i-a facturat bunuri în valoare totală de 5.000 lei, cu termen de plată la
30 iunie N.
A. Scontarea cambiei la scadenţă
1. Acceptarea efectului comercial:
413 „Efecte de primit” = 4111 „Clienţi” 5.000
2. Primirea efectului comercial:
5113 „Efecte de încasat” = 413 „Efecte de primit” 5.000
3.Scontarea cambiei la scadenţă (30 iunie N). Banca percepe drept comision
129
pentru efectuarea serviciului suma de 50 lei.
% = 5113 5.050
5121 „Disponibil la bancă în „Efecte de 5.000
lei” încasat” 50
627„Cheltuieli cu serviciile
bancare şi asimilate”
B. Scontarea cambiei înainte de scadenţă:

La data de 20 iunie N posesorul cambiei scontează efectul comercial.
Rata scontului este 12%. Comisionul cuvenit băncii pentru serviciile prestate
este de 50 lei.
SCONT = (5.000.x 10 zile x 12%) / 360 = 16,67 lei

Suma cuvenită = 5.000 – 16,67 = 4.983.33
1. Acceptarea cambiei:
413 „Efecte de primit” = 411 „Clienţi” 5.000
2.Primirea cambiei:
5113 „Efecte de încasat” = 413 „Efecte de primit” 5.000
3.Remiterea efectului spre scontare:
5114 = 5113 5.000

„Efecte remise spre scontare” „Efecte de încasat”
4. Scontarea efectului comercial:
% = 5114 5.050
5121 „Disponibil la bancă „Efecte remise 4.983,33
în lei” spre scontare”
627 „Cheltuieli cu serviciile 50
667 „Cheltuieli privind 16,67
sconturile acordate”
Biletul la ordin este ordinul dat de o persoană fizică sau juridică în

calitate de debitor de a plăti unei alte persoane în calitate de creditor o anumită
sumă de bani, la o anumită dată şi la un anumit loc.
Biletul la ordin este un alt efect comercial ce constituie un titlu de
credit şi în acelaşi timp un instrument de plată.
Crearea biletului la ordin implică două părţi:
- persoana fizică sau juridică în calitate de debitor, care emite biletul la
ordin denumită subscriptor şi;
- persoana care în calitate de creditor, încasează suma înscrisă în biletul
la ordin numită beneficiar.
130
Obligaţiile rezultând dintr-un bilet la ordin se supun aceloraşi reguli
generale ca şi cele rezultând din cambie: plata, scadenţa, girarea, protestul sunt
aplicabile acestuia.
O persoană care primeşte un bilet la ordin în calitate de beneficiar va
avea următoarele posibilităţi:
- dacă scadenţa este la un anumit timp de la vedere trebuie să se
prezinte cu biletul la ordin emitentului pentru avizare, deoarece după avizare
curge termenul la scadenţă. Avizarea se face prin semnătura dată de emitent la
rubrica văzut;
- să-l prezinte trasului la încasare;
- să-l gireze în favoarea unei alte persoane;
- să-l sconteze la o bancă înainte de scadenţă, pentru care va primi
valoarea efectului mai puţin comisionul bancar şi scontul (agio).
Cecul este utilizat în plăţile cu un cuantum mai redus. Reprezintă o

instrucţiune scrisă dată unei bănci de a plăti o anumită sumă. Este un
instrument de plată care pune în legătură trei persoane: trăgătorul, care în baza
unui disponibil constituit într-un depozit bancar dă ordin necondiţionat băncii
respective care se află în poziţia de tras, să plătească unei terţe persoane în
poziţia de beneficiar, o anumită sumă.
Forfetarea sau factoringul sunt instrumente de plată garantate.

Forfetarea este un contract prin care un vânzător sau prestator de servicii îşi
vinde creanţele pe care le are faţă de un cumpărător (beneficiar) unei bănci sau
unei instituţii specializate, contra unei taxe de forfetare.
Factoringul = contract între o parte denumită aderent furnizoare de
mărfuri şi o societate bancară/instituţie financiară specializată denumită factor,
prin care factorul asigură finanţarea, urmărirea creanţelor şi protecţia riscurilor
de credit. Aderentul cedează factorului cu titlu de vânzare sau gaj creanţele
născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi.
Acreditivul constituie o altă formă de decontare şi în acelaşi timp, un
mijloc bănesc, ce asigură cu anticipaţie sumele necesare efectuării plăţilor.
Atunci când furnizorii nu au destulă încredere în clienţii lor că vor
putea plăti contravaloarea bunurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor
prestate, în timp util, solicită deschiderea de acreditive, adică cer să se facă
virarea unei sume de bani din contul clientului într-un cont de acreditive pe
numele furnizorului.
Acreditivele se utilizează în mod deosebit în relaţiile internaţionale, dar
şi în relaţiile interne între cumpărători şi vânzători, datorită avantajelor pe care
le prezintă. Astfel, pentru vânzător, siguranţa că va primi sigur şi rapid
contravaloarea bunurilor vândute, iar pentru cumpărător că banca va controla
efectuarea la timp a operaţiilor de vânzare.
Acreditivele se deschid în lei sau în devize, din disponibilităţile băneşti
ale cumpărătorului sau din credite bancare.
Deschiderea acreditivului se face la cererea unităţii plătitoare din
disponibilităţile băneşti aflate la bancă.
În cazul folosirii acestei forme de decontare, furnizorul procedează ca şi
la alte vânzări, cu particularitatea că, pe măsură ce depune documentele de
livrare şi decontare la bancă încasează imediat sumele de la client.
131
Acreditivul se închide la folosirea integrală a sumei, la expirarea
valabilităţii sau la cererea cumpărătorului cu acordul furnizorului.
Scrisoarea de garanţie este forma de decontare prin care banca

plătitorului confirmă, la cererea acestuia ca pentru anumite cazuri bine
precizate, va asigura, pe o anumită perioadă şi în limita unei sume determinate,
efectuarea plăţilor prevăzute în scrisoare, din credite bancare, în cazul în care
la data solicitării plăţii de către furnizor, plătitorul nu va avea alte posibilităţi
de plată.
Conturile de disponibilităţi în conturi Ia bănci sunt următoarele

conturi sintetice de gradul I: 511 „Valori de încasat”, 512 „Conturi curente la
bănci”, 518 „Dobânzi”, 519 „Credite bancare pe termen scurt”.
Contul 511 „Valori de încasat” este utilizat pentru evidenţierea

valorilor de încasat, cum sunt: cecurile şi efectele comerciale (cambii, bilete la
ordin etc.) primite de la clienţi pentru produsele livrate, lucrările executate şi
serviciile prestate de întreprindere şi acceptate a fi plătite prin efecte
comerciale. Este cont cu funcţie contabilă de activ. Debitul acestui cont
reflectă valoarea cecurilor şi efectelor comerciale primite de la clienţi. Creditul
acestui cont reflectă valoarea cecurilor şi efectelor comerciale încasate.
Prezintă sold debitor care reflectă valoarea cecurilor şi efectelor comerciale
aflate în stoc şi neîncasate (neajunse la scadenţă).
Contul 511 „Valori de încasat” este cont neoperaţional. Operaţionale
sunt analiticele sale, astfel, el funcţionează desfăşurat pe următoarele
subconturi: 5112 „Cecuri de încasat”, 5113 „Efecte de încasat”, 5114 „Efecte
remise spre decontare”.
Contul 512 „Conturi curente la bănci” este utilizat pentru

evidenţierea disponibilităţilor în lei şi în devize aflate în conturi la bănci, a
carnetelor de cec cu limită de sumă, precum şi a sumelor în curs de decontare.
Are funcţie contabilă de cont bifuncţional. În debitul acestui cont se reflectă
sumele depuse din casieria întreprinderii şi sumele încasate de la diverse
persoane juridice, prin virament. În creditul acestui cont se reflectă sumele
ridicate în numerar din contul de la bancă, precum şi sumele virate în contul
altor persoane juridice pentru plata diverselor obligaţii. Soldul debitor reflectă
disponibilităţile băneşti existente în conturi la bănci. Soldul creditor reflectă
creditul acordat de bănci, atunci când plăţile au fost mai mari decât
disponibilul existent.
Contul 512 Conturi curente la bănci nu este operaţional direct,

operaţionale sunt analiticele sale. În acest scop contul sintetic de gradul I, 512.
Conturi curente la bănci funcţionează desfăşurat pe următoarele conturi
sintetice de gradul 11: 5121 „Disponibil la bancă în lei”, 5124 „Disponibil la
bancă în devize”, 5125 „Sume în curs de decontare”, 5126 „Carnete de cecuri
cu limită de sumă”.
Contul 5121 „Disponibil la bancă în lei”, deşi cont de disponibil,
funcţionează ca un cont curent. Se debitează cu încasările. Se creditează cu
plăţile efectuate din acest cont. Dacă încasările sunt mai mari decât plăţile,
prezintă sold debitor şi reflectă disponibilul existent în cont, iar dacă plăţile
132
sunt mai mari decât disponibilul existent, prezintă sold creditor, care reflectă
creditul pentru activitatea curentă acordat de bancă în baza contractului de
credit bancar.
Contul 518 „Dobânzi” este utilizat pentru evidenţierea dobânzilor de
plătit, precum şi a dobânzilor de încasat, aferente creditelor primite prin contul
curent, respectiv, pentru disponibilităţile din contul curent. Este cont cu funcţie
contabilă de cont bifuncţional. Debitul acestui cont reflectă dobânzile de primit
aferente disponibilităţilor.din conturile curente şi dobânzile plătite aferente
creditelor primite. Creditul acestui cont reflectă dobânzile de plătit aferente
creditelor acordate de bănci prin contul curent precum şi dobânzile încasare
aferente disponibilităţilor existente. Soldul debitor reflectă dobânzi de primit,
iar soldul creditor, reflectă dobânzi de plătit.
Pentru realizarea funcţiei sale, contul sintetic de gradul I 518 „Dobânzi
se desfăşoară” pe două conturi sintetice de gradul 11: 5186 „Dobânzi de plătit”
şi 5187 „Dobânzi de încasat”.
Exemple:
1. Pentru soldul debitor al contului 5121 „Disponibil la bancă în lei”, în
trimestrul I al anului, s-au calculat dobânzi în sumă de 600 lei:
5187 „Dobânzi de încasat” = 766 „Venituri din dobânzi” 600
2. Se încasează dobânzile cuvenite:
5121 „Disponibil la bancă în lei” = 5187 „Dobânzi de încasat” 600
3. Pentru soldul creditor al contului 5121 „Disponibil la bancă în lei”, în

trimestrul II al anului, s-au calculat dobânzi în sumă de 300 lei.
666 = 5186 300
„Cheltuieli privind dobânzile” „Dobânzi de plătit”
4. Plata dobânzilor.
5186 = 5121 300
„Dobânzi de plătit” „Disponibil la bancă în lei”
Exemple de operaţii de încasări şi plăţi prin contul 5121 „Conturi la

bănci în lei”.
1. Se primeşte extrasul de cont privind încasarea facturii de la un client sumă

de 12.000 lei:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienţi” 12.000
2. Pe baza extrasului de cont se înregistrează următoarele plăţi: impozitul pe

salarii 3.000 lei, contribuţia unităţii la asigurările sociale 1.600 lei,
decontarea scadentă a datoriei faţă de furnizor pe baza unui efect
133
comercial acceptat anterior în valoare de 6.000 lei, impozit pe profit 5.000
lei, rambursarea ratei scadente dintr-un credit bancar pe termen lung -
8.000 lei, TVA datorată bugetului de stat 5.000 lei:
% = 5121 28.600
444 „Impozit pe salarii” „Conturi la bănci în 3.000
4311 „Contribuţia unit lei”
la asig sociale” 1.600
403 „Efecte de plătit”
441 „Impozit pe profit” 6.000
162 „Credite bancare 5.000
pe termen lung”
4423 „TVA de plată” 8.000
5.000
Contul 5124 „Conturi la bănci în devize” este utilizat pentru

evidenţierea operaţiilor bancare de încasări şi plăţi în devize. Se desfăşoară în
conturi analitice pe fiecare bancă în parte, dacă întreprinderea are deschise
conturi la mai multe bănci şi în cadrul acestora pe fiecare fel de monedă străină
(dolar, marcă etc.), în conturi cu duble coloane pentru evidenţierea în lei şi în
moneda străină respectivă. Deoarece, cursul de schimb se modifică continuu, la
sfârşitu1 exerciţiului soldul contului 5124 „Conturi la bănci în devize” se
evaluează la cursul oficial al devizelor la sfârşitul anului de unde rezultă
diferenţe de curs valutar, care se evidenţiază în conturi de cheltuieli şi venituri
financiare.
Exemple:
La data de 20 noiembrie N se fac următoarele operaţiuni prin contul de
disponibil în devize:
- încasarea facturii privind livrarea de bunuri la un client extern în valoare
de 200.000 U.S.D., emisă la data de 10 octombrie N;
- plata unei facturi primită de la un furnizor extern din data de 25
septembrie N, în valoare de 120.000 U.S.D.
- cursul oficial al dolarului a fost de 3,00 lei la 25 septembrie N, 3,10 lei la
10 octombrie N, 3,20 lei la 20 noiembrie N.
Înregistrări:
1. Încasarea creanţei din 10 octombrie N:
200.000 U.S.D. x 3,20 lei/ U.S.D. = 640.000 lei
200.000 U.S.D. x 3,10 lei/ U.S.D. = 620.000 lei
DIFERENŢA = +20.000 lei
5124 = % 640.000 lei

„Conturi la 411 „Clienţi” 620.000 lei
bănci 765 „Venituri din diferenţe de curs 20.000 lei
134
în devize” valutar”
2. Plata obligaţiei din 25 septembrie N:

120.000 U.S.D. x 3,20 lei/ U.S.D. = 384.000 lei
120.000 U.S.D. x 3,00 lei/ U.S.D. = 360.000 lei
DIFERENŢA = –24.000 lei
% = 5124 384.000
401 „Furnizori” „Conturi la 360.000
665 bănci 24.000
„Cheltuieli din diferenţe de curs în devize”
valutar”
Şi de data aceasta diferenţa de curs valutar este mai mare în momentul

plăţii, faţă de momentul evidenţierii obligaţiei de plată, dar fiind vorba de
plăţi, unitatea plăteşte în plus această diferenţă peste valoarea facturii, ceea
ce înseamnă că este o diferenţă nefavorabilă şi a fost inclusă în cheltuieli
financiare.
Contul 5125 „Sume în curs de decontare” are funcţie contabilă de

activ. Debitul său reflectă sumele virate sau depuse la bănci sau primite de la
terţi prin mandat poştal, având documentele prezentate, dar neapărute în
extrasele de cont. Creditul său reflectă sumele apărute în extrasul de cont.
Prezintă sold debitor care reflectă sume în curs de decontare.
Contul 519 „Credite bancare pe termen scurt” este utilizat pentru
evidenţierea creditelor acordate de bănci pe termen de sub un an. Este cont cu
funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu creditele acordate de bănci pentru
nevoi temporare. Se debitează cu creditele pe termen scurt restituite băncilor
finanţatoare. Prezintă sold creditor şi reflectă creditele pe termen scurt
nerambursate.
Contul sintetic de gradul I 519 Credite bancare pe termen scurt
funcţionează desfăşurat pe conturi sintetice de gradul II, astfel: 5191 „Credite
bancare pe termen scurt”, 5192 Credite bancare pe termen scurt nerambursate
la scadenţă, 5193 „Credite externe guvernamentale”, 5194 „Credite externe
garantate de stat”, 5195 „Credite externe garantate de bănci” 5196 „Credite de
la trezoreria statului”, 5198 „Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen
scurt”.
Creditele în valută se înregistrează prin intermediul contului 5124 „Conturi la
bănci în devize”
Exemple:
1. Se primeşte un credit bancar pe termen scurt în sumă totală de 3.000.000
lei :
5121 „Conturi la bănci în = 5191 „Credite bancare 3.000.000
lei” pe termen scurt”
2. Se calculează şi se înregistrează dobânda cuvenită pentru creditul pe

termen scurt primit în baza procentului de 15%:
D = 3.000.000 x 15% = 450.000 lei
135
666 = 5198 „Dobânzi aferente creditelor 450.000
„Cheltuieli bancare pe termen scurt”
privind
dobânzile”
3. La scadenţă se înregistrează rambursarea creditului bancar pe termen

scurt şi plata dobânzii cuvenite:
% = 5121 3.450.000
5191 „Credite bancare „Disponibil la 3.000.000
pe termen scurt” bancă în lei”
5198 „Dobânzi aferente 450.000
creditelor bancare pe
termen scurt”
Contul 541 „Acreditive” este utilizat pentru evidenţierea acreditivelor

în lei şi în devize, deschise la bănci pentru efectuarea de plăţi în favoarea unui
terţ, precum şi a mişcării acestora ca urmare a plăţilor efectuate, sau încetării
valabilităţii acestora. Are funcţie contabilă de activ. Debitul acestui cont
reflectă sumele depuse de bancă la dispoziţia terţilor, precum şi diferenţele
favorabile de curs valutar, aferente existentului din contul de acreditive.
Creditul acestui cont reflectă sumele plătite efectiv terţilor, sau restituite
entităţii economice ca urmare a încetării valabilităţii plăţii (folosirii
acreditivului), precum şi diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente
existentului în conturile de acreditive deschise în devize. Prezintă sold debitor
care reflectă acreditivele deschise la bănci.
Pentru transferul unor sume de bani între conturi de trezoreie (512, 513 şi 514)
se foloseşte contul intermediar 581 „Viramente interne”.
Contul 581 „Viramente interne” este un cont de activ cu ajutorul căruia

se ţine evidenţa viramentelor de disponibilităţi între conturile de trezorerie.
În debitul contului 581 "Viramente interne" se înregistrează sumele virate
dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie.
În creditul contului 581 "Viramente interne" se înregistrează sumele intrate
într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie .
De regulă, contul nu prezintă sold.
Exemple:
1. În vederea aprovizionării cu un anumit material se deschide un

acreditiv pe numele furnizorului, în sumă de 800.000 lei.
581 = 5121 800.000

„Viramente interne” „Disponibil la bancă în
lei”
136
541 = 581 800.000
„Acreditive” „Viramente interne”
2. Se primeşte factura furnizorului în valoare totală de 752.000 lei:

302 = 401 752.000
„Materiale consumabile” „Furnizori” „X”
3. Se plăteşte furnizorul din acreditiv:

401 „Furnizori” „X” = 541 „Acreditive” 752.000
4. Se închide acreditivul pentru suma neutilizată:

581 „Viramente interne” = 541 „Acreditive” 48.000
5121 „Disponibil la = 581 „Viramente interne 48.000

bancă în lei”
Pentru aprovizionarea din alte localităţi decât unde este situat sediul
întreprinderii, cu anumite bunuri de valori relativ mari şi cantităţi mici, care nu
trebuie transportate neapărat cu trenul sau auto, este mai convenabil ca anumite
persoane să se deplaseze personal pentru aducerea acestora. Pentru acoperirea
cheltuielilor de transport, cazare, diurnă, costul materialelor etc., persoanele
desemnate, primesc la plecare o anumită sumă de bani numită avans de
trezorerie, care urmează a fi justificat la înapoiere.
Contul 542 „Avansuri de trezorerie” este utilizat în acest scop. Are
funcţie contabilă de activ. Se debitează cu avansurile de trezorerie acordate. Se
creditează cu ocazia justificării la întoarcere, a sumelor primite. Soldul debitor
reflectă sume avansate şi nejustificate încă.
Exemple:
Pentru aprovizionarea cu material deficitar, un salariat al
întreprinderii este delegat să se deplaseze în alt oraş. La plecare primeşte un
avans în sumă de 5.000 lei. La întoarcerea din delegaţie după 3 zile, justifică
prin decontul de cheltuieli, următoarele:
bilet C.F.R. — dus 135 lei;

bilet C.F.R. — întors 135 lei;
cazare hotel 2 nopţi 240 lei;
diurnă de deplasare 3 zile 300 lei
TOTAL 810 lei
materiale cumpărate 3.950 lei
sume nefolosite 240 lei
TOTAL 5.000 lei
Înregistrări:
1. Acordarea avansului din casierie:
137
542 „Avansuri de trezorerie” = 5311 „Casa în lei” 5.000
2. Justificarea avansului primit:

% = 542 „Avansuri de 5.000
625 „Cheltuieli cu trezorerie” 810
deplasări, detaşări,
transferări”
302 „Materiale 3.950
consumabile”
5311 „Casa în lei” 240
Se primeşte un efect comercial (bilet la ordin) în valoare de 1.700 lei:

…………………………………………………………………………………
…………………..……
Se remite băncii spre încasare efectul comercial
……………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…Se ridică numerar din bancă 1.000 lei
7.4.Contabilitatea titlurilor de plasament
Contabilitatea titlurilor de plasament se realizează prin conturile din

grupa 50 „Investiţii pe termen scurt”. Cu excepţia contului 509 „Vărsăminte de
efectuat pentru investiţii financiare pe termen scurt”, toate celelalte conturi din
această grupă au funcţie contabilă de activ, se debitează cu titlurile de valoare
cumpărate sau răscumpărate, se creditează cu valoarea contabilă a titlurilor
vândute sau anulate. Soldul debitor reflectă titlurile de plasament aflate în
portofoliul unităţii.
Contabilitatea analitică a titlurilor de valoare se organizează pe
categorii de titluri şi gestiuni de portofoliu create.
Valoarea contabilă de înregistrare a investiţiilor pe termen scurt este
costul de achiziţie.
Contul 509 “Vărsăminte de efectuat pentru investiţii financiare pe
termen scurt” ţine evidenţa vărsămintelor de efectuat pentru investiţiile
financiare pe termen scurt dobândite dar neachitate integral; are funcţie
contabilă de pasiv. Se creditează cu valoarea datorată pentru investiţii
financiare pe termen scurt cumpărate; se debitează cu valoarea achitată.
Soldul creditor reflectă datoria de plată pentru investiţii financiare pe
termen scurt cumpărate.
Exemple privind achiziţionarea titlurilor de plasament în scop

speculativ:
1. O societate comercială achiziţionează 1.000 acţiuni emise de altă

societate la preţul unitar de achiziţie de 18 lei, în scop speculativ:
508 = 5121 „Conturi la 18.000
138
„Alte investiţii pe termen scurt şi bănci în lei”
creanţe asimilate”
2. Comisionul de intermediere datorat conform facturii este de 2%:

622 = 401
„Cheltuieli privind comisioanele şi „Furnizori” 360
onorariile”
sau
627
„Cheltuieli cu serviciile bancare şi
asimilate”
3.Se vând la bursă 700 acţiuni la preţul de cesiune de 25 lei/acţiune,

operaţie înregistrată conform extrasului de cont, notei de contabilitate şi
borderoului acţiunilor ( 700 acţ x 25 lei = 17.500; evaluare acţiuni vândute:
700 acţ x 18 lei = 12.600 lei):
5121 = % 17.500
„Conturi la bănci 508 „Alte investiţii pe termen scurt 12.600
în lei” şi creanţe asimilate”
sau 7642 „Câştiguri din investiţii pe termen 4.900
461 „Debitori scurt cedate”
diverşi”
4. Ulterior se vând la bursă celelalte 300 acţiuni la preţul de cesiune

unitar de 16 lei (300 acţ x 16 lei = 4.800 lei; 300 acţ. X 18 lei = 5.400 lei):
% = 508 „Alte investiţii pe 5.400
5311 „Casa în lei” termen scurt şi creanţe 4.800
6642 „Perderi din investiţii asimilate” 600
pe termen scurt cedate”
În cazul existenţei unui împrumut din emisiunea de obligaţiuni,

unitatea le răscumpără la scadenţă sau înaintea scadenţei şi le anulează.
Pentru exemplificare presupunem următoarele operaţii:

Se răscumpără 1.000 obligaţiuni emise de unitate, cu valoarea
nominală de 10 lei/obligaţiune, dobânda anuală de 15%, în vederea anulării.
1. Răscumpărarea obligaţiunilor cu decontare imediată, conform

registrului de casă:
505 = 5311 10.000
„Obligaţiuni emise şi răscumpărate” „Casa în lei”
2. Anularea obligaţiunilor, conform borderoului şi a notei de

contabilitate:
161 = 505 10.000
„Împrumuturi din „Obligaţiuni emise şi
emisiunea de răscumpărate”
139
obligaţiuni”
3. Înregistrarea dobânzii anuale datorate obligatarilor conform notei

de contabilitate:
666 = 1681 1.500
„Cheltuieli „Dobânzi aferente împrumuturilor din
privind emisiunea de obligaţiuni”
dobânzile”
4. Plata dobânzilor datorate conform registrului de casă:

1681 = 5311 1.500
„Dobânzi aferente „Casa în
împrumuturilor din lei”
emisiunea de obligaţiuni”
Societatea comercială poate cumpăra obligaţiuni emise de alte societăţi,

pentru a le specula sau pentru a obţine venituri sub forma de dobândă.
Exemple:
1. Societatea achiziţionează 2000 obligaţiuni la 5 lei / obligaţiune în

scop speculativ:
506 = 5121 10.000
„Obligaţiuni” „Conturi la bănci în lei”
2. Se vând 1.200 obligaţiuni la preţ de cesiune de 7 lei per obligaţiune,

cu decontare prin virament:
5121 = % 8.400
„Conturi la bănci 506 „Obligaţiuni” 6.000
în lei” 7642 2.400
„Câştiguri din investiţii pe termen
scurt cedate”
3. Restul de 800 obligaţiuni se vând cu numerar la preţul de cesiune

unitar de 4,50 lei, inferior costului de achiziţie:
% = 506 4.000
5311 „Casa în lei” „Obligaţiuni” 3.600
6642 „Pierderi din investiţii 400
pe termen scurt cedate”
În cazul constatării unei deprecieri valorice a titlurilor de plasament la

inventarierea anuală, se înregistrează ajustări reflectate în grupa 59 „Ajustări
pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie” cu următoarele conturi:
591 „Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute la entităţi
afiliate”, 595 „Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor emise şi
răscumpărate”, 596 „Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor”
140
conturi cu funcţie de pasiv, care se creditează cu constituirea ajustării pentru
depreciere în corespondenţă cu debitul contului 6864 „Cheltuieli financiare
privind ajustările pentru pierderea de valoare a activelor circulante”, şi se
debitează în exerciţiile financiare viitoare în cazul reducerii deprecierii sau
vânzării titlurilor de plasament, în corespondenţă cu creditul contului 7864
„Venituri din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor circulante”.
Soldul creditor reprezintă ajustări aferente titlurilor de plasament existente în
gestiunea unităţii.
Exemplu:
La inventarierea titlurilor de plasament în valoare de 3.000 lei,

achiziţionate în exerciţiul N, se constată o depreciere de 500 lei. La 31
decembrie „N+1” valoarea de inventar a acestor titluri este de 2.300 lei, iar
la 31 decembrie „N+2” este de 3.200 lei.
Operaţiile reflectate în contabilitate sunt următoarele:
1. Constituirea ajustării pentru deprecierea titlurilor de plasament la

31 decembrie „N”:
6864 = 598 500
„Cheltuieli financiare privind „Ajustări pentru pierderea de
ajustările pentru pierderea de valoare a altor investiţii pe
valoare a activelor circulante” termen scurt şi creanţe
asimilate”
2. Creşterea deprecierii la 31 decembrie „N+1” în valoare de 200 lei

(2.500- 2.300):
864 „Cheltuieli financiare privind = 598 „Ajustări pentru pierderea de
stările pentru pierderea de valoare valoare a altor investiţii pe termen
a activelor circulante” scurt şi creanţe asimilate”
3. Anularea ajustării pentru depreciere rămasă fără obiect la 31

decembrie „N+2” pentru suma de 700 lei:
598 = 7864 7
justări pentru pierderea de valoare „Venituri financiare din ajustări
a altor investiţii pe termen scurt şi pentru pierderea de valoare a
creanţe asimilate” activelor circulante”
Diferenţa favorabilă dintre valoarea de inventar la 31 decembrie

„N+2” şi costul de achiziţie de 3.000 lei nu se înregistrează în contabilitate
conform principiului prudenţei.
141
Rezumat
Trezoreria reprezintă ansamblul operaţiilor băneşti şi financiare pe care
le efectuează o entitate economică în scopul asigurării mijloacelor băneşti
necesar desfăşurării în bune condiţii a activităţii economice.
Lichidităţile sunt fondurile disponibile şi depozitele la vedere.
Echivalentele de lichidităţi sunt plasamente pe termen scurt, convertibile cu
uşurinţă în lichidităţi, a căror deţinere asigură posibilitatea plăţii
angajamentelor pe termen scurt, cu scadenţă, de regulă, sub trei luni.
Investiţiile financiare pe termen scurt sau titlurile de plasament sau
valori mobiliare de plasament sunt titluri de valoare achiziţionate în vederea
realizării unui câştig pe termen scurt sau protejării lichidităţilor.
„Acreditivele” reprezintă mijloace băneşti păstrate într-un cont distinct,
pentru efectuarea de plăţi către un anumit furnizor, pe măsura livrărilor
efectuate de către acesta.
„Avansurile de trezorerie” sunt disponibilităţi băneşti repartizate pentru
a fi girate de către administratori sau alte persoane împuternicite, pentru a
efectua plăţi în numele întreprinderii.
„Alte valori de trezorerie” este structura trezoreriei reprezentată de
timbre fiscale şi poştale, tichete şi bilete de călătorie, bilete de tratament şi
odihnă şi alte valori.
Titlurile care reprezintă capitaluri proprii sunt excluse din echivalentele
de lichidităţi.
Împrumuturile pe termen scurt rambursabile la vedere, acordate prin
conturile curente, sunt incluse, în unele ţări, în categoria lichidităţilor şi
echivalentelor de lichidităţi.
Criteriile de recunoaştere a activelor financiare sunt următoarele:
- este probabil ca orice beneficiu economic viitor să intre în
întreprindere;
- au un cost care poate fi evaluat în mod credibil
O datorie financiară se recunoaşte atunci când:
- este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre în
întreprindere;
- are un cost care poate fi evaluat în mod credibil.
Unitatea de învăţare 7 prezintă exemple practice de operaţii din clasa
conturişlor de trezorerie.

1. Ce operaţii se includ în sfera activităţilor de trezorerie?
2. Ce reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt?
3. Definiţi avansurile de trezorerie.
4. Ce reprezintă acreditivele?
5. Din ce este format costul de achiziţie al investiţiilor financiare pe termen
scurt?
6. Ce reprezintă categoria „alte valori”?
7. Se depune la banca biletul la ordin cu valoarea nominala de 2000$
pentru scontare, la cursul de schimb de 3,1 lei/$, pentru care se acorda
142
un scont de 100$ bancii, iar banca retine comisionul de 10$. Se
incaseaza valoarea nominala a efectului de comert, mai putin
comisionul si dobanda (2000$ - 110$ = 1890 $). Cursul dolarului in
momentul primirii biletului la ordin, pentru serviciile efectuate, a fost
de 3,22lei/$.
8. Se contracteaza un credit pe termen scurt in valoare de 30.000 lei, la
data de 1.07.N, scadent la 31.12.N, cu o dobanda anuala de 20%,
platibila la scadenta. Creditul nu poate fi rambursat decat la
31.01.2006, banca percepand o dobanda penalizatoare de 0,1% pentru
fiecare zi de intarziere.
9. Se achizitioneaza marci postale si timbre fiscale, in valoare de 600
lei, conform Registrului de casa. Se utilizeaza marci postale in
valoare de 80 lei, pentru francarea corespondentei, conform
Borderoului intocmit.
10. Se achizitioneaza bilete de tratament si odihna in valoare de 200
lei, TVA 24%. Se distribuie salariatilor bilete de tratament si odihna,
contravaloarea lor suportandu-se 50% de unitate si 50% de salariati.
Se retin sumele de la salariati, inclusiv TVA.
11. Se achizitioneaza bilete de calatorie de 50 lei si abonamente de
calatorie de 150 lei, TVA 24%, care se distribuie gratuit salariatilor
proprii, potrivit legii.
12. Se primeste conform facturii nr. 1800, 100 tichete de masa a 8
lei tichetul, precum si valoarea imprimatelor de 40 lei. Se impart cele
100 de tichete salariatilor.
13. Se deschide un acreditiv in lei, la dispozitia unui furnizor intern,
pentru suma de 10.000 lei. Se primesc facturi pentru materii prime
aprovizionate in suma de 9.500 lei, care se achita din acreditiv. Se
lichideaza partea neutilizata din acreditiv.
14. Se deschide un acreditiv in devize, la dispozitia unui furnizor
extern, pentru 10.000$, cursul valutar fiind de 3,2 lei/$. Acreditivul
ramane neutilizat pana la finele exercitiului, cand cursul valutar creste
la 3,4lei/$. La acest curs se achita furnizorului extern contravaloarea
unei facturi de 9000$.
15. Se acorda unui salariat, care se deplaseaza la Pitesti, pentru
achizitionarea de piese de schimb, un avans de trezorerie, in numerar
de 600 lei, conform Registrului de casa. Costul de achizitie al pieselor
de schimb este de 410 lei, TVA 24%, iar cheltuielile de deplasare,
conform decontului intocmit, se cifreaza la 18 lei. Se incaseaza suma
necheltuita.
16. Se acorda un avans de trezorerie în suma de 1200 lei, pentru
procurarea de marfuri necesare societatii. Se intocmeste decontul de
cheltuieli astfel: 800 lei cumparat marfuri; 192 lei TVA aferenta; 148
lei cheltuieli de deplasare si hotel; 60 lei se restituie la casierie.
17. Se acorda un avans in devize, pentru deplasare, in valoare de
200$, la cursul de schimb 3,25lei/$. La data justificarii avansului in
devize, care a fost utilizat numai in suma de 160$, pot sa apara trei
cazuri: Cursul dolarului a ramas neschimbat; Cursul dolarului a
crescut 3,28 lei/$; Cursul dolarului a scazut la 3,21 lei/$.
18. Se cumpara 200 actiuni a 5 lei/actiune de la o filiala din cadrul
grupului in data de 1.03.N la sfarsitul anului N, in urma inventarierii
143
se constata ca valoarea actiunilor a scazut la 4,5lei/actiune, fapt
pentru care se inregistreaza o ajustare pentru depreciere. In anul N + 1
actiunile detinute la societatile din cadrul grupului se vand cu
4lei/actiune, incasandu-se prin banca.
19. Se cumpara obligatiuni, de pe piata de capital, in valoare de
12.000 lei, in 1.06.N. La sfarsitul anului se constata ca valoarea
obligatiunilor cumparate de la alte societati a scazut la 10.500 lei, fapt
pentru care se inregistreaza ajustare pentru deprecierea obligatiunilor.
In anul urmator obligatiunile sunt vandute cu 10.000 lei, iar ajustarea
este anulata.
Bibliografie.
Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea financiară - Editura Intelcredo,
Deva, 2014,
144
Unitatea de învăţare 8. Contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor
Cuprins:
Unitatea de învăţare 8. Contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor ......................................... 145
Introducere ......................................................................................................................... 145
8.1. Delimitări şi structuri privind cheltuielile şi veniturile ............................................... 146
8.2. Evaluarea veniturilor şi a cheltuielilor ........................................................................ 148
8.3. Contabilitatea cheltuielilor .......................................................................................... 148
8.4. Contabilitatea veniturilor ............................................................................................ 150
8.5. Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile de exploatare ................................... 153
8.5.1. Cheltuieli privind consumurile materiale stocate şi nestocate ......................... 153
8.5.2. Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi ....................................... 156
8.5.3. Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi ..................................................... 157
8.5.4. Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate ............................... 158
8.5.5. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul ........................................................ 158
8.5.6. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare .................................................... 159
8.6. Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile financiare ........................................ 160
8.6.1. Contabilitatea pierderilor din creanţe legate de participaţii ............................. 160
8.6.2. Contabilitatea cheltuielilor din diferenţe de curs valutar ................................. 161
8.6.3. Contabilitatea cheltuielilor privind dobânzile.................................................. 162
8.7. Cheltuielile cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru deprecierea sau
pierderea de valoare şi impozitul pe profit ........................................................................ 162
8.8. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile din exploatare .................................... 163
8.9. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile financiare ........................................... 165
8.10. Contabilitatea veniturilor din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere
de valoare ........................................................................................................................... 167
Rezumat ............................................................................................................................. 167
Teme de control ................................................................................................................. 170
Bibliografie. ....................................................................................................................... 171
Introducere
Unitatea de învăţare 8 este destinată prezentării conturilor de venituri şi
cheltuieli, operaţiilor economico – financiare referitoare la veniturile şi
cheltuielile unei entităţi economice.
145
În cuprinsul unităţii este descrisă recunoaşterea structurilor de venituri
şi cheltuieli, clasificarea acestora, precum şi contabilitatea operaţiilor cu
fiecare tip de venituri şi cheltuieli.

Unitatea de învăţare 8 are ca obiectiv asimilarea aspectelor principale
privind aplicarea conceptelor, procedeelor şi metodelor folosite în
contabilitatea entității, precum şi identificarea şi înregistrarea operaţiunilor
economice referitoare la venituri şi cheltuieli pe structurile proprii acestora.
8.1. Delimitări şi structuri privind cheltuielile şi veniturile

La baza organizării contabilităţii financiare a cheltuielilor şi
veniturilor, conform concepţiei dualiste, stă evaluarea şi înregistrarea acestora
în funcţie de natura lor (în contabilitatea de gestiune cheltuielile sunt
înregistrate în funcţie de destinaţie).
Potrivit principiului contabilităţii de angajamente (accrual accounting)
pentru cheltuieli se individualizează faza de angajare şi consum, iar pentru
venituri faza obţinerii şi realizării.
Pentru cheltuieli se consideră faza de consum momentul utilizării
resurselor; pentru venituri realizarea reprezintă momentul transferării
dreptului de proprietate (livrarea şi facturarea), iar pentru veniturile care nu
sunt legate de vânzări (chirii, dobânzi de încasat) momentul constatării lor.
Conform principiului enunţat în calculul rezultatului sunt luate în
considerare numai cheltuielile ataşate veniturilor realizate în exerciţiul
financiar respectiv. Celelalte cheltuieli angajate în cursul exerciţiului sunt
„activate”, fiind imobilizate, stocate sau repartizate pe mai multe exerciţii.
Veniturile realizate în avans sunt „pasivizate”, urmărind a fi atribuite
exerciţiilor viitoare.
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori
reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu,
altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când
se poate evalua în mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare
legate de:
- creşterea valorii unui activ sau de
- scăderea valorii unei datorii.
Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea
creşterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a
activelor, rezultată din prestarea unui serviciu, ori descreşterea datoriilor ca
146
rezultat al anulării unei ajustări pentru depreciere).
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau scăderi
ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în
reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea
acestora către acţionari.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când
se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare
legate de:
- o diminuare a valorii unui activ sau de
- o creştere a valorii unei datorii.
Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii
valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, datoria privind
impozitul pe profit angajat sau consumul de materii prime sau materiale).
Veniturile şi cheltuielile se pot regăsi în contul de profit şi pierdere în

diferite moduri, astfel încât să furnizeze informaţia relevantă pentru procesul
decizional. De exemplu, se foloseşte adesea distincţia între acele elemente de
venituri şi cheltuieli, care sunt rezultatul activităţilor curente ale întreprinderii
şi cele care nu sunt rezultatul acestor activităţi. Această distincţie se
realizează plecând de la prezumţia că sursa unui element (de venituri sau
cheltuieli) este relevantă în procesul de evaluare a capacităţii întreprinderii de
a genera în viitor numerar şi echivalente ale numerarului.
Veniturile
Definiţia veniturilor include atât venituri din activităţile curente cât şi

câştiguri din orice alte surse. Veniturile din activităţile curente se pot regăsi
sub diferite denumiri, cum ar fi vânzări, comisioane, dobânzi, dividende,
redevenţe şi chirii.
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau
de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice
alte surse.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice şi, din acest
punct de vedere, nu diferă ca natură de venituri. Prin urmare, în acest cadru
general, câştigurile nu sunt privite ca elemente separate.
Câştigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma ieşirii
activelor pe termen mediu şi lung. Definiţia veniturilor include totodată şi
câştigurile nerealizate, de exemplu, cele rezultate din reevaluarea titlurilor de
plasament şi cele rezultate din creşterea valorii contabile a activelor pe termen
lung. Prezentarea câştigurilor în contul de profit şi pierdere se realizează, de
obicei, distinct, deoarece cunoaşterea existenţei acestora este importantă
pentru procesul decizional. Câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea
netă, exclusiv cheltuielile aferente.
Cheltuielile
Definiţia cheltuielilor include pierderile, precum şi acele cheltuieli

care apar în procesul desfăşurării activităţilor curente ale întreprinderii. De
exemplu, cheltuielile ce apar în cursul activităţilor curente ale întreprinderii
147
includ costul vânzărilor, salariile, amortizarea, etc. Ele se regăsesc, de obicei,
sub forma ieşirilor sau scăderii valorii activelor, cum ar fi numerarul sau
echivalentele numerarului, stocurile, activele imobilizate.
Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei
cheltuielilor şi care pot apărea sau nu pe parcursul desfăşurării activităţilor
curente ale întreprinderii. Pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor
economice şi, din acest punct de vedere, nu diferă ca natură de alte tipuri de
cheltuieli. Prin urmare, în acest cadru general, ele nu sunt considerate ca
structură distinctă.
În categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din
dezastre, cum ar fi inundaţiile sau incendiile, precum şi cele rezultate din
ieşirea activelor pe termen lung.
De asemenea, definiţia cheltuielilor include şi pierderile nerealizate,
cum ar fi, cele rezultate din creşterea cursului de schimb valutar în cazul unor
împrumuturi pe care întreprinderea le-a contractat în valută. De obicei, în
contul de profit şi pierdere, prezentarea pierderilor se efectuează distinct,
datorită importanţei cunoaşterii existenţei şi valorii acestora în procesul
decizional. Pierderile sunt raportate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv
veniturile aferente.
8.2. Evaluarea veniturilor şi a cheltuielilor
Veniturile sunt evaluate la valoarea justă a mijlocului de plată primit

sau de primit.
Valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit pentru
veniturile rezultate dintr-o tranzacţie se determină prin acordul între societate
şi cumpărătorul / utilizatorul activului, mai puţin reducerile comerciale
acordate de societate.
Mijlocul de plată este numerarul sau echivalentul de numerar, iar
suma veniturilor este valoarea nominală a numerarului / echivalentul de
numerar primit sau de primit.
Dacă intrarea de numerar este amânată, valoarea justă a mijlocului de
plată se determină prin actualizarea tuturor sumelor de primit în viitor,
utilizând rata dobânzii aferente perioadei.
Diferenţa dintre valoarea justă la data recunoaşterii venitului şi
valoarea nominală a mijlocului de plată reprezintă venit financiar din
dobânzi.
Cheltuielile sunt evaluate la valoarea justă a mijlocului de plată
acordat sau de acordat în schimbul contraprestaţiei primite, sau de transferat
fără echivalent (cheltuielile cu impozitele).
8.3. Contabilitatea cheltuielilor
Cheltuielile întreprinderii reprezintă sumele sau valorile plătite, sau

de plătit, pentru: consumurile de bunuri materiale, plata lucrărilor executate şi
servicii prestate de terţi, cheltuielile cu personalul angajat, plata unor obligaţii
legale sau contractuale şi alte cheltuieli sau plăţi efectuate.
În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea,
148
provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare reflectate.
Pentru determinarea rezultatelor exerciţiului financiar, în cadrul
cheltuielilor se mai cuprind: amortizările şi provizioanele constituite şi
ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.
Evidenţa cheltuielilor se organizează pe feluri de cheltuieli, după

natura lor şi se grupează după destinaţia pe care o au în întreprindere astfel:
cheltuieli de exploatare şi cheltuieli financiare.
A. Cheltuielile de exploatare: În structura acestora se cuprind mai

multe elemente de cheltuieli, cum sunt:
60. Cheltuieli privind stocurile, care cuprind consumurile de
materii prime, materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de
schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi aşternut şi alte
materiale consumabile, precum şi: costul de achiziţie al obiectelor de
inventar folosite, costul materialelor nestocabile, costul energiei şi apei
trecute direct pe cheltuieli, costul de achiziţie al animalelor şi păsărilor, costul
mărfurilor vândute.
61. Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi.
În această grupă de cheltuieli se cuprind mai multe elemente, cum
sunt: întreţineri şi reparaţii; redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; studii şi
cercetări, inclusiv sumele plătite pentru contracte de cercetare; cheltuielile cu
alte servicii prestate de terţi, cum sunt: cheltuieli cu colaboratorii externi; cu
plata comisioanelor şi onorariilor; cheltuieli de protocol, reclamă şi
publicitate; cheltuieli cu deplasări, detaşări, transferări; cheltuieli de poştă şi.
taxe de telecomunicaţii; cheltuieli cu serviciile bancare şi alte cheltuieli.
62. Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi, cum ar fi: cheltuieli
cu colaboratorii, cheltuieli cu comisioanele şi onorariile, taxe poştale şi de
telecomunicaţii, comisioane bancare şi alte servicii asimilate, etc.
63. Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, care
cuprind: impozitele pe clădiri, pe terenuri, alte impozite şi taxe locale.
64. Cheltuieli cu personalul, cuprind cheltuielile cu salariile
personalului, precum şi cheltuielile cu impozitele şi taxele aferente acestora
care sunt în sarcina angajatorului.
65. Alte cheltuieli de exploatare, cuprind cheltuielile legate de
protejarea mediului înconjurător, aferente perioadei; pierderi din creanţe şi
debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii, sponsorizări şi alte
cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital;
creanţe prescrise potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră
achiziţionate potrivit legislaţiei în vigoare şi ale căror costuri pot fi
determinate, aferente perioadei curente etc.
Pe seama cheltuielilor de exploatare (contul 654 "Pierderi din creanţe
şi debitori diverşi") se recunoaşte, de asemenea, diferenţa dintre valoarea
creanţelor cedate în schimbul titlurilor primite şi valoarea mai mică a titlurilor
primite, la data dobândirii acelor titluri.
B. Cheltuieli financiare, cuprind în structura lor următoarele elemente:

pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile
financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind
149
exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe
de natură financiară şi altele.
Atenţie!
În cazul vânzării imobilizărilor financiare, pe seama cheltuielilor se

înregistrează valoarea contabilă a acestora.
În cazul vânzării investiţiilor pe termen scurt la un preţ de cesiune mai

mic decât valoarea lor contabilă, pe seama cheltuielilor se înregistrează
pierderea rezultată din vânzarea acestora.
Cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau

pierdere de valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte
impozite se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.
De exemplu ajustările pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi

necorporale fac parte din categoria cheltuielilor de exploatare, pe câtă vreme
ajustările aferente imobilizărilor financiare intră în categoria cheltuielilor
financiare.
8.4. Contabilitatea veniturilor
Veniturile reprezintă bunuri materiale sau sume de bani care revin

unei persoane fizice sau juridice în procesul repartiţiei şi care sunt generate de
desfăşurarea unei activităţi, din exploatarea unui teren, din plasarea unui
capital.
După gradul de realizare, veniturile sunt de două feluri: venituri
potenţiale şi venituri certe.
Veniturile potenţiale sunt acelea care au în sine toate condiţiile de a
fi realizate, care există ca posibilităţi, cum ar fi veniturile din producţia
stocată.
Veniturile certe sunt venituri sigure, generate de livrarea
semifabricatelor, produselor finite, mărfurilor, lucrărilor executate şi
serviciilor prestate pentru terţi, precum şi acele rezultate din vânzarea unor
titluri de participare sau de trezorerie.
Prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea
de lucrări şi prestările de servicii, mai puţin rabaturile şi alte reduceri acordate
clienţilor se obţine cifra de afaceri a întreprinderii.
Evidenţa veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor şi se

grupează, astfel: venituri din activitatea de exploatare şi venituri financiare.
A. Veniturile din exploatare cuprind:

70. Cifra de afaceri incluzând veniturile din vânzarea produselor,
150
mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor prestate. În contabilitate aceste venituri se
înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor
pe bază de factură, sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă
transferul de proprietate al bunurilor respective asupra clienţilor.
71. Venituri aferente costurilor stocurilor de produse reprezintă
variaţia în plus (creştere), sau în minus (reducere), între valoarea la cost de
producţie efectiv a stocurilor de producţie şi a producţiei în curs de execuţie
de la sfârşitul perioadei faţă de începutul perioadei.
72. Veniturile din producţia de imobilizări, reprezintă costul
lucrărilor, respectiv, cheltuielile efectuate de întreprindere pentru ea însăşi,
care în final se înregistrează ca active imobilizate, corporale sau necorporale.
74. Veniturile din subvenţii de exploatare, reprezintă subvenţii
primite pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor,
precum şi alte subvenţii din partea statului, a unor colectivităţi publice sau a
altor întreprinderi.
75. Alte venituri din exploatarea curentă cuprind veniturile
obţinute din alte resurse, cum sunt veniturile din creanţe recuperate, venituri
din despăgubiri, amenzi şi penalităţi, venituri din vânzarea activelor şi alte
operaţii de capital.
Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru

depreciere sau pierdere de valoare se evidenţiază distinct, în funcţie de natura
acestora (vezi exemplul de la cheltuieli).
B. Veniturile financiare sunt formate din următoarele categorii:

a) venituri din imobilizări financiare;
b) venituri din investiţii pe termen scurt;
c) venituri din investiţii financiare cedate;
d) venituri din diferenţe de curs valutar;
e) venituri din dobânzi;
f) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
g) alte venituri financiare.
Atenţie!
În cazul vânzării imobilizărilor financiare, pe seama veniturilor se

înregistrează preţul de vânzare al acestora.
În cazul vânzării investiţiilor pe termen scurt la un preţ de cesiune mai

mare decât valoarea lor contabilă, pe seama veniturilor se înregistrează
câştigul rezultat din vânzarea acestora.
Momentul recunoaşterii unor venituri:

Venituri din vânzări de bunuri
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care

sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele
semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi
151
făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi
nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie
generate către entitate; şi
e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului

riscurile şi avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra
bunurilor impune o examinare a circumstanţelor în care s-a desfăşurat
tranzacţia. În cele mai multe cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor
aferente dreptului de proprietate coincide cu transferul titlului legal de
proprietate sau cu trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului.
Acesta este cazul celor mai multe vânzări cu amănuntul. În alte cazuri,
transferul riscurilor şi avantajelor aferente dreptului de proprietate apare într-
un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de cel
al trecerii bunurilor în posesia cumpărătorului.
Dacă o entitate păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de
proprietate, atunci tranzacţia reprezintă o vânzare şi veniturile sunt
recunoscute.
De exemplu, un vânzător poate păstra titlul de proprietate asupra
bunurilor doar pentru a se asigura că va încasa suma care se datorează. Într-un
asemenea caz, dacă entitatea a transferat riscurile şi beneficiile semnificative
aferente dreptului de proprietate, tranzacţia este o vânzare şi veniturile sunt
recunoscute.
Un alt exemplu când entitatea păstrează doar un risc nesemnificativ
aferent dreptului de proprietate poate fi o vânzare cu amănuntul, cu o clauză
de returnare a banilor în cazul în care clientul nu este satisfăcut. În asemenea
cazuri, veniturile sunt recunoscute în momentul vânzării, presupunându-se că
vânzătorul poate estima în mod fiabil retururile viitoare şi poate recunoaşte
un provizion aferent retururilor pe baza experienţei anterioare şi a altor factori
relevanţi.
O promisiune de vânzare nu generează contabilizarea de venituri.
Venituri din prestarea de servicii

Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe
măsura efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea
de lucrări şi orice alte operaţiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri.
Stadiul de execuţie al lucrării se determină pe bază de situaţii de lucrări
care însoţesc facturile, procese-verbale de recepţie sau alte documente care
atestă stadiul realizării şi recepţia serviciilor prestate.
În cazul lucrărilor de construcţii, recunoaşterea veniturilor se face pe baza
actului de recepţie semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că
executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile
contractului şi ale documentaţiei de execuţie.
În cazul în care preţul de vânzare include o valoare distinctă, specificată

contractual, destinată prestării ulterioare de servicii (de exemplu, asistenţa
tehnică şi perfecţionarea produsului după vânzarea unui program informatic),
152
acea sumă este amânată (contul 472 "Venituri înregistrate în avans") şi
recunoscută ca venit pe parcursul perioadei în care se prestează serviciile, dar
nu mai târziu de încheierea perioadei pentru care a fost contractată prestarea
ulterioară de servicii.
Venituri din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende

Veniturile din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende se recunosc astfel:
a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura
generării venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente;
b) redevenţele şi chiriile se recunosc pe baza contabilităţii de
angajamente, conform contractului;
c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului
de a le încasa.
Care este structura veniturilor?

Care este structura cheltuielilor?
Care sunt criteriile privind recunoaşterea veniturilor din vânzări de
bunuri?
8.5.Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile de

exploatare
8.5.1. Cheltuieli privind consumurile materiale stocate şi nestocate
Conturile de cheltuieli corespunzătoare consumului de materii prime

şi materiale consumabile funcţionează diferit în cadrul celor două metode –
inventar permanent şi inventar intermitent.
În metoda inventarului permanent cheltuielile cu materiile prime se
înregistrează pe baza bonului de consum sau fişei limită de consum, la preţ de
înregistrare, pe măsura eliberării lor din magazie, astfel:
- cumpărări de stocuri în cursul exerciţiului:
% = 401
30 „Furnizori”
Materii prime şi materiale
- consum materii prime şi materiale:
601 = 301
Pentru lipsurile constante la inventariere, în baza actului de constatare

a minusului de inventar, se efectuează înregistrarea:
601 = 301 preţ întreg

153
În cazul folosirii metodei inventarului intermitent, în debitul
contului de cheltuieli se înregistrează cumpărările de stocuri, iar în creditul
contului de cheltuieli se înregistrează la sfârşitul lunii materiile prime aflate
în stoc pe baza inventarului.
Relaţia de calcul a consumurilor stocate este următoarea:

Cumpărări consumate = Intrări prin cumpărări de la furnizori + Stocuri iniţiale -
Stocuri finale la inventar
Tipurile de înregistrări contabile sunt:
- preluarea la cheltuieli, la deschiderea exerciţiului, a stocurilor

iniţiale:
60X = 3XX
Cheltuieli privind stocurile Conturi de stocuri
- cumpărări de stocuri în cursul exerciţiului:
% = 401
60X „Furnizori”
Cheltuieli privind stocurile
- preluarea de stocuri, la închiderea exerciţiului:
3XX = 60X
Conturi de stocuri Cheltuieli privind stocurile
Exemplu:
În cursul lunii s-au primit şi recepţionat materii prime cu facturi ale
furnizorilor, preţ de cumpărare 5.000 lei, TVA 24%. La sfârşitul perioadei,
stocul de materii prime constatat la inventariere este de 1.400 lei
Înregistrările contabile sunt:
Pentru cumpărări de materii prime:

% = 401 6.200
„Cheltuieli cu materiile prime”
4426 „TVA deductibilă” 1.200
Materiale neconsumate la sfârşitul perioadei, conform inventarului:

301 = 601 1.400
„Materii prime” „Cheltuieli cu materiile prime”
Preluarea la cheltuieli a stocului existent, la începutul perioadei

următoare:
601 = 301 1.400
154
Pentru cheltuielile cu materialele consumabile înregistrările contabile

sunt similare.
Cheltuielile privind mărfurile, specifice activităţii unităţilor care vând
mărfuri cu ridicata sau cu amănuntul. De menţionat că se foloseşte numai
metoda inventarului permanent.
- varianta folosirii ca preţ de înregistrare a mărfurilor preţul de

vânzare în care este inclus adaosul comercial şi TVA neexigibilă,
înregistrarea contabilă a mărfurilor vândute, pentru descărcarea gestiunii, este
următoarea:
% = 371 preţ vânzare

607 „Mărfuri” preţ cumpărare
„Cheltuieli privind
mărfurile” adaosul unităţii comerciale
378
„Diferenţe de preţ la TVA inclusă în preţ
mărfuri” vânzare
4428
- varianta folosirii preţului de cumpărare ca preţ de înregistrare a

mărfurilor:
Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute se înregistrează astfel:
607 = 371 preţ cumpărare

Materialele nestocate sunt materiale consumabile nestocate de unitate,

care deci nu trec printr-un cont de gestiune şi care se înregistrează pe măsura
aprovizionării lor asupra cheltuielilor de exploatare.
Exemplu:
Unitatea se aprovizionează cu imprimate în valoare de 1.500 lei preţul
furnizorului, TVA 24% înscris în factură. În ipoteza consumului integral al
materialelor nestocate aprovizionate, în acelaşi exerciţiu financiar se
înregistrează:
% = 401 1.860
„Cheltuieli privind materialele nestocate”
4426 360
„TVA deductibilă”
155
În ipoteza consumului parţial în acelaşi exerciţiu financiar - 1.000 lei,
restul fiind destinat exerciţiului următor, se înregistrează:
% = 401 1.860
„Cheltuieli privind materialele nestocate”
471 500
4426 360
„TVA deductibilă”
8.5.2. Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi
Această structură de cheltuieli include lucrările şi serviciile ocazionate

nemijlocit de desfăşurarea activităţii de ansamblu a întreprinderii: întreţinere
şi reparaţii, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, prime de asigurare, studii şi
cercetări.
Aceste cheltuieli sunt reflectate de conturi sintetice de gradul I din
grupa 61 „Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi”.
Exemple:
1. Se primeşte factura furnizorului pentru o lucrare de reparaţii în
valoare de 2.000 lei, TVA 24%:
% = 401
611 „Furnizori” .480
„Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii”
4426 „TVA deductibilă” .000
480
2. Se înregistrează cota aferentă exerciţiului curent din valoarea unei

lucrări de reparaţii la o clădire, facturată şi decontată în exerciţiul
precedent, reprezentând 5.000 lei.
Înregistrarea este următoarea:
611 = 471 5.000
„Cheltuieli de întreţinere şi „Cheltuieli înregistrate
reparaţii” în avans”
3. Se primeşte factura reprezentând locaţia de gestiune pentru un

spaţiu comercial folosit în baza contractului de locaţie, pentru suma de 3.000
lei, TVA 24%. Se înregistrează:
% = 401 3.720
612 „Cheltuieli cu redevenţele, „Furnizori” 3.000
locaţiile de gestiune şi chiriile”
156
4. Se achită cu chitanţă fiscală chiria lunară de 1.000 lei.
Înregistrarea contabilă este următoarea:
612 = 531 1.000
„Cheltuieli cu redevenţele, „Casa”
locaţiile de gestiune şi chiriile”
5. Se înregistrează conform scadenţarului, redevenţa de 2.000 lei

aferentă exerciţiului curent, din redevenţa achitată anterior pentru
mai multe exerciţii. Înregistrarea contabilă este:
612 = 471 2.000

„Cheltuieli cu redevenţele, „Cheltuieli înregistrate
locaţiile de gestiune şi chiriile” în avans”
8.5.3. Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi
Această structură de cheltuieli include cheltuielile cu colaboratorii, cu

comisioanele şi onorariile, cu reclama şi protocolul, cu transportul de bunuri
şi persoane, taxe poştale, cu serviciile bancare etc., reflectate în conturi
sintetice de gradul I din grupa 62 „Cheltuieli cu alte servicii executate de
terţi”.
Exemple:
1. Se înregistrează achiziţionarea de titluri imobilizate în valoare de
10.000 lei, cu decontare ulterioară, pentru care se datorează un comision de
5%:
% = 269 10.500
263 „Vărsăminte de efectuat 10.000
„Imobilizări financiare sub formă pentru imobilizări financiare”
de interese de participare”
622 500
„Cheltuieli privind comisioanele
şi onorariile”
2. Se achită prin casierie, pe bază de chitanţă fiscală cheltuieli pentru

publicitate executate de o unitate specială în sumă de 1.000 lei, TVA 24%.
Înregistrarea contabilă este următoarea:
% = 531 1.240
623 „Casa” 1.000
„Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate”
3. Se înregistrează cheltuieli de protocol în sumă de 500 lei achitate

pe seama unor avansuri spre decontare justificate prin documente de plată
emise de furnizori:
% = 542 620
157
623 „Cheltuieli de protocol, „Avansuri de trezorerie” 500
reclamă şi publicitate”
4. În baza extrasului de cont se înregistrează reţinerea din contul

curent a sumei de 60 reprezentând comisioane legale pentru efectuarea de
operaţii de încasări/plăţi în numerar:
627 = 512 60
„Cheltuieli cu serviciile „Conturi curente la bănci”
8.5.4. Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate
Această categorie de cheltuieli este structurată pe feluri de impozite şi

taxe, reflectate în conturi sintetice de gradul I din grupa 63 „Cheltuieli cu
impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate”.
- Cheltuielile suportate de unitate privind TVA deductibilă aferentă

produselor, lucrărilor şi serviciilor scutite de impozitare. Se calculează ca
diferenţă între TVA deductibilă înregistrată pentru cumpărări de mărfuri şi
servicii la contul 4426 „TVA deductibilă” şi TVA care se deduce efectiv,
ţinând seama de operaţiile scutite. În acest scop în Decontul de TVA se
stabileşte pro-rata prin raportarea operaţiilor de ieşiri de bunuri şi servicii,
diminuat cu operaţiile scutite de TVA, la totalul acestor operaţii. Cu diferenţa
de pro-rata se corectează TVA deductibil, care devine nedeductibil şi se
suportă de unitate, sub formă de cheltuieli, prin formula contabilă:
635 = 4426
„Cheltuieli cu alte impozite, taxe „TVA
şi vărsăminte asimilate” deductibilă”
- Taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă bunurilor şi serviciilor

folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor
peste normele legale, se înregistrează pe cheltuieli, prin formula contabilă:
635 = 4427
„Cheltuieli cu alte impozite, taxe „TVA
şi vărsăminte asimilate” colectată”
Prin intermediul acestui cont se înregistrează, de asemenea, alte

impozite şi taxe: impozitul pe clădiri, pe terenuri, etc
8.5.5. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul
În această structură de cheltuieli se includ:
158
- salariile şi alte drepturi cuvenite personalului, înregistrate în debitul
contului 641 Cheltuieli cu remuneraţiile personalului în corespondenţă cu
contul 421 „Personal - salarii datorate” pentru salariile brute pe baza statelor
de plată, şi cu contul 428 „Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul”
pentru drepturile de personal aferente exerciţiului încheiat pentru care nu s-au
întocmit statele de plată;
- cheltuielile privind asigurările şi protecţia socială calculate lunar de
unităţile economice şi datorate statului sau altor organisme sociale se reflectă
prin contul sintetic de gradul I 645 „Cheltuieli privind asigurările şi protecţia
socială” desfăşurat pe conturi sintetice de gradul II astfel:
6451 „Cheltuieli privind contribuţia unităţii la asigurările sociale”;
6452 „Cheltuieli privind contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj”;
6453 „Contribuţia angajatorului pentru asigurări sociale de sănătate”;
6458 „Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială”.
Înregistrarea contribuţiei suportată de unitate pentru asigurările sociale

se efectuează astfel:
6451 = 4311
„Cheltuieli privind „Contribuţia unităţii
contribuţia unităţii la la asigurările
asigurările sociale” sociale”
Pentru contribuţia unităţii la constituirea fondului de şomaj se

efectuează înregistrarea:
6452 = 4371
„Cheltuieli privind „Contribuţia unităţii
contribuţia unităţii pentru la fondul de şomaj”
ajutorul de şomaj”
Înregistrarea ajutoarelor acordate personalului pentru protecţia socială,

altele decât cele suportate din contribuţia pentru asigurările sociale se
6458 = 423
„Alte cheltuieli privind „Personal -
asigurările şi protecţia ajutoare materiale
socială” datorate”
8.5.6. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare
Contul 658 „Alte cheltuieli de exploatare” se desfăşoară pe

subconturile:
6581 „Despăgubiri, amenzi, penalităţi”;
6582 „Donaţii acordate”;
6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital”;
6586 „Cheltuieli reprezentând transferuri şi contribuţii datorate în
baza unor acte normative speciale19”
6587 „Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare”
159
6588 „Alte cheltuieli de exploatare”.
Exemple de înregistrări contabile:
1. Unitatea achită prin bancă penalităţi de 2.500 lei:

6581 = 5121 2.500
„Despăgubiri, „Conturi la
amenzi şi penalităţi” bănci în lei”
2.Valoarea debitelor prescrise este de 2.000 lei:

6588 = 461 2.000
„Alte cheltuieli de „Debitori
exploatare” diverşi”
3. Se scoate din evidenţă un utilaj cu valoarea de înregistrare 7.000 lei şi

amortizare înregistrată de 5.200 lei, în urma vânzării acestuia:
% = 2131 7.000
281 „Amortizări privind „Echipamente tehnologice” 5.200
imobilizările corporale”
6583 „Cheltuieli privind activele 1.800
cedate şi alte operaţii de capital”
4. În urma inundaţiilor societatea „X” a constatat distrugerea unui

depozit cu stocuri de mărfuri în valoare de 8.000 lei.
671 = 371 8.000

„Cheltuieli privind calamităţile şi „Mărfuri”
alte evenimente similare”
8.6. Contabilitatea operaţiilor privind cheltuielile financiare
Cheltuielile financiare cuprind următoarele feluri de cheltuieli:

pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind titlurile de
plasament cedate; dobânzile; cheltuielile privind sconturile cedate; alte
cheltuieli financiare. Aceste cheltuieli sunt reflectate de conturi sintetice de
gradul I din grupa 66 „Cheltuieli financiare”.
8.6.1. Contabilitatea pierderilor din creanţe legate de participaţii
Legislaţia financiară prevede în anumite limite posibilitatea includerii

în cheltuielile financiare ale unităţii acele creanţe legate de participaţii care nu
pot fi recuperate.
160
Exemplu:
Societatea comercială X a acordat un împrumut de 10.000 lei societăţii
Z la care deţine titluri de participare, cu dobânda aferentă de 1.500 lei;
societatea Z are o situaţie financiară în prag de faliment, astfel încât
societatea X nu-şi poate recupera creanţele pe care le înregistrează pe
cheltuieli, astfel:
663 = 2671 10.000

„Pierderi din „Creanţe legate de
creanţe participaţii”
legate de
participaţii”
Dobânda aferentă împrumutului acordat, trecută anterior creanţelor

legate de participaţii, se include, de asemenea, pe cheltuieli astfel:
663 = 2671 1.500
„Pierderi din „Creanţe legate de
creanţe participaţii”
legate de
participaţii”
8.6.2. Contabilitatea cheltuielilor din diferenţe de curs valutar
Diferenţele nefavorabile datorate schimbării cursului valutar (asupra

datoriilor faţă de furnizorii externi în cazul creşterii cursului, respectiv asupra
creanţelor de încasat de la clienţii externi în cazul scăderii cursului) precum şi
diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor bancare în
devize, a disponibilităţilor în devize existente în casierie şi în conturile de
acreditive, sunt reflectate de contul 665 Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar.
Înregistrarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar rezultate în
urma încasării creanţelor în valută la un curs inferior cursului din momentul
angajării creanţei:
665 = %
„Cheltuieli din diferenţe 267 „Creanţe imobilizate”
de curs valutar” 411 „Clienţi”
456 „Decontări cu asociaţii
privind capitalul”
461 „Debitori diverşi”
Sumele încasate din lichidarea creanţelor sunt înregistrate în debitul

conturilor de trezorerie şi creditul contului respectiv de creanţe, la nivelul în
lei corespunzător cursului din momentul încasării.
Înregistrarea diferenţelor nefavorabile datorate creşterii cursului, în
cazul plăţii datoriilor în devize:
% = 512
401 „Furnizori” „Conturi curente la
665 bănci”
161
„Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar”
8.6.3. Contabilitatea cheltuielilor privind dobânzile
Dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de unitate reprezintă

cheltuieli financiare reflectate cu ajutorul contului 666 „Cheltuieli privind
dobânzile”.
Calculul dobânzii simple este următorul:
cxtxr
D=
100
în care: c = capital împrumutat;
t = timpul de rambursare;
r = rata dobânzii.
În cazul exprimării timpului de rambursare în luni sau zile, „t” de la

numărător apare ca raport t/12 sau t/360.
Contul 666 „Cheltuieli privind dobânzile” se debitează în
corespondenţă cu următoarele conturi:
168 „Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate”, pentru
dobânzile datorate pentru împrumuturile pe termen lung;
451 „Decontări în cadrul grupului pentru dobânzile aferente
împrumuturilor încasate în cadrul grupului”;
512 „Conturi curente la bănci” pentru dobânzile plătite, aferente
creditelor acordate de bancă în conturile curente;
519 „Credite bancare pe termen scurt” pentru dobânzile datorate
aferente acestor credite.
Cheltuielile privind sconturile acordate clienţilor care achită facturile
înainte de scadenţă sunt reflectate în debitul contului 667 „Cheltuieli privind
sconturile acordate” în corespondenţă cu creditul contului 411 „Clienţi” sau
413 „Efecte de primit”, după caz.
8.7. Cheltuielile cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru

deprecierea sau pierderea de valoare şi impozitul pe profit
Cheltuielile privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru

depreciere se înregistrează în conturile sintetice de gradul I din grupa 68, şi,
după natura lor, intră în structura cheltuielilor de exploatare sau financiare:
681. „Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările

pentru depreciere”
686. „Cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanele şi ajustările
pentru pierdere de valoare”.
Cheltuielile cu impozitul pe profit, contul 691 „Cheltuieli cu impozitul pe

profit” sunt suportate la nivelul întregii activităţi a unităţii economice, fiind
înregistrate pe baza calculului impozitului datorat, astfel:
162
691 = 441
„Cheltuieli cu impozitul pe profit” „Impozitul pe profit”
8.8. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile din exploatare
Aceste venituri sunt reflectate de conturi sintetice de gradul I şi II

incluse în grupele:
70 „Cifra de afaceri”;
71 „Venituri aferente costuluiproducţiei în curs de execuţie ”;
72 „Venituri din producţia de imobilizări”;
74 „Venituri din subvenţii de exploatare”;
75 „Alte venituri din exploatare”.
Conturile de venituri au funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu

veniturile obţinute în cursul perioadei. Se debitează cu încorporarea
veniturilor în rezultate la sfârşitul perioadei. Nu prezintă sold.
Exemple:
1. Se livrează clienţilor produse finite cu facturi scadente peste 30
zile, preţul de livrare 5.000 lei, TVA 24%:
4111 „Clienţi” = % 6.200
701 5.000
„Venituri din vânzarea produselor finite”
4427 „TVA colectată” 1.200
2. Se vând semifabricate la preţ de livrare 1.000 lei cu facturi încasate

în numerar la data livrării
5311 = % 1.240
„Casa în 1ei” 702 1.000
„Venituri din vânzarea semifabricatelor”
3. Se înregistrează locaţiile de gestiune facturate locatarilor în sumă

de 2.000 lei:
461 = % 2.480
„Debitori diverşi” 706 „Venituri din redevenţe, 2.000
locaţii de gestiune şi chirii”
4. Se înregistrează veniturile din chirii aferente exerciţiului financiar

în curs, repartizate din chiriile înregistrate în avans în exerciţiul precedent,
în sumă de 4.000 lei:
472 = 706 4.000
„Venituri înregistrate în avans” „Venituri din redevenţe,
locaţii de gestiune şi chirii”
163
5. Se încasează în numerar mărfuri la preţ de vânzare cu amănuntul
8.000 lei, TVA 24%:
5311 = % 9.920
„Casa în lei” 707 8.000
„Venituri din vânzarea mărfurilor”
Pentru evidenţa veniturilor din producţia stocată se utilizează contul

711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse ”, a cărei funcţie diferă
de cea a celorlalte conturi de venituri; în cazul acestui cont apare în cursul
lunii sold debitor reprezentând veniturile aferente livrărilor de stocuri rămase
din luna precedentă.
Exemplu:
Situaţia stocurilor de produse finite a unei societăţi comerciale este
următoarea:
- Producţia în stoc la începutul perioadei: 5.000 lei cost efectiv de producţie
(utilizat ca preţ de înregistrare a produselor finite);
- Producţia obţinută în cursul perioadei: 10.000 lei cost efectiv;
- Producţia vândută în cursul perioadei: 14.000 lei cost efectiv de producţie,
19.000 lei preţ de vânzare.
Înregistrările sunt următoarele:

- Obţinerea produselor finite:
345 = 711 10.000
„Produse „Venituri aferente costurilor stocurilor de
finite” produse ”
- Livrarea produselor finite conform facturilor:

4111 = % 23.560
„Clienţi” 701 19.000
„Venituri din vânzarea produselor finite”
- Descărcarea gestiunii pentru produsele livrate:

711 = 345 14.000
„Venituri aferente costurilor stocurilor de „Produse
produse ” finite”
Veniturile din producţia imobilizată sunt formate din: costul de

producţie efectiv al imobilizărilor realizate în regie proprie şi înregistrate în
activul imobilizat; cheltuielile de transport, instalare, montaj efectuate în
regie proprie pentru procurarea şi punerea în folosinţă a imobilizărilor
corporale achiziţionate.
164
Exemple:
- Se recepţionează o lucrare de cercetare aplicată în valoare de 3.000 lei,
executată de către compartimentul propriu de cercetare al unităţii:
203 = 721 3.000
„Cheltuieli de dezvoltare„ „Venituri din producţia
de imobilizări necorporale”
- Se înregistrează amenajări la terenuri în valoare de 2.300 lei realizate cu

forţe proprii:
2112 = 722 2.300
„Amenajări de terenuri” „Venituri din producţia
de imobilizări corporale”
- Valoarea lucrărilor de construcţie a unei clădiri executată în regie proprie,

pe baza procesului verbal de recepţie provizorie, la sfârşitul perioadei este
de 8.000 lei:
231 = 722 8.000
„Imobilizări corporale în curs” „Venituri din producţia
de imobilizări corporale”
8.9. Contabilitatea operaţiilor privind veniturile financiare
Veniturile financiare sunt corelate cu cheltuielile financiare, fiind

generate de aceleaşi operaţii economice. În categoria de venituri financiare
sunt incluse: veniturile din participaţii la capitalul social al altor societăţi;
venituri din alte imobilizări financiare şi din creanţe imobilizate; venituri din
titluri de plasament; venituri din dobânzi; venituri din sconturi obţinute.
Exemple:
1. Dividendele aferente titlurilor de participare deţinute de unitate în

capitalul altei societăţi sunt de 5.000 lei:
461 = 761 5.000
„Debitori „Venituri din imobilizări
diverşi” financiare”
În cazul încasării dividendelor prin bancă, fără reflectarea lor în

prealabil ca creanţe, se înregistrează:
5121 = 761
„Conturi la bănci în lei” „Venituri din imobilizări financiare”
2.Dobânda aferentă unui împrumut pe termen lung acordat de unitate

unui terţ încasată prin bancă este de 2.000 lei:
5121 = 763 2.000
„Conturi la bănci în lei” „Venituri din creanţe imobilizate”
165
3. Unitatea vinde 1.000 acţiuni deţinute pe termen scurt la preţul de
vânzare de 10 lei per acţiune; valoarea de întegistrare a cestora este de 8 lei
per acţiune:
461 = % 10.000
„Debitori 501 8.000
diverşi” „Acţiuni deţinute la entităţile afiliate”
7642
„Câştiguri din investiţii pe termen scurt 2.000
cedate”
4. Unitatea achită următoarele datorii în valută: factura unui furnizor

străin de 1.000 dolari înregistrată la cursul valutar din momentul
aprovizionării, de 3,00 lei / dolarul şi un efect de plată de 2000 dolari
înregistrat la cursul de 3,22 lei/dolarul; cursul valutar la data plăţii este de
3.15 lei/dolarul:
401 „Furnizori”
D 401 „Furnizori” C D 403 „Efecte de plătit” C

4) 3.000 3.000 4) 6.440 6.440
% = 5124 3.150
401 „Conturi la bănci în 3.000
„Furnizori” devize”
665 150
„Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar”
403 = % 6.440
„Efecte de plătit” 5124 6.300
„Conturi la bănci în devize”
765 140
Venituri din diferenţe de curs valutar”
5. Se primeşte extrasul de cont privind dobânzile primite, aferente

disponibilităţilor în conturile curente, în sumă de 800 lei:
5121 = 766 800
„Conturi la bănci în lei” „Venituri din dobânzi”
Contul 766 „Venituri din dobânzi” se mai creditează cu: dobânzile

aferente sumelor datorate de către debitori, în corespondenţă cu contul 46l
„Debitori diverşi”; dobânzile încasate în avans, care se fac venituri ale
exerciţiului în curs, în corespondenţă cu contul 472 „Venituri înregistrate în
avans”; cu dobânzile de primit aferente disponibilităţilor aflate în conturile
curente, în corespondenţă cu contul 518 „Dobânzi”.
166
6. Unitatea achită factura unui furnizor în valoare de 5.000 lei înainte
de scadenţa stabilită, beneficiind de un scont de 2%. Înregistrarea plăţii
facturii este următoarea:
401 „Furnizori” = % 5.000
5121 „Conturi la bănci în lei” 4.900
767 „Venituri din sconturi obţinute” 100
8.10. Contabilitatea veniturilor din provizioane şi ajustări pentru

depreciere sau pierdere de valoare
Veniturile din provizioane se obţin din anularea sau diminuarea

provizioanelor constituite anterior. La anularea provizioanelor, veniturile
obţinute sunt egale cu întreaga sumă a provizioanelor constituite anterior. În
cazul diminuării provizioanelor, veniturile obţinute sunt reprezentate numai
de diferenţa cu care se reduc provizioanele.
Contabilitatea acestor venituri se realizează cu ajutorul conturilor din
grupa 78 „Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere
de valoare” şi anume:
781 „Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind
activitatea de exploatare”;
7812 „Venituri din provizioane”;
7813 „Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor”;
7814 „Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante”;
786 „Venituri financiare din ajustări pentru pierderi de valoare”;
7863 „Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
financiare”;
7864 „Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante”.
Aceste conturi cu funcţie de pasiv se creditează cu veniturile

respective în corespondenţă cu conturile de provizioane corespunzătoare.
Aceste venituri intră în categoria veniturilor din expolatare sau financiare în
funcţie de natura lor. Astfel cele înregistrate în conturile 781 sunt venituri din
explatare, iar cele din conturile 786 – venituri financiare
Rezumat
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori
reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu,
altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când
se poate evalua în mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare
legate de:
- creşterea valorii unui activ sau de
- scăderea valorii unei datorii.
Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea
creşterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a
activelor, rezultată din prestarea unui serviciu, ori descreşterea datoriilor ca
rezultat al anulării unei ajustări pentru depreciere).
167
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau scăderi
ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în
reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea
acestora către acţionari.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când
se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare
legate de:
- o diminuare a valorii unui activ sau de
- o creştere a valorii unei datorii.
Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii
valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, datoria privind
impozitul pe profit angajat sau consumul de materii prime sau materiale).
Evidenţa cheltuielilor se organizează pe feluri de cheltuieli, după
natura lor şi se grupează după destinaţia pe care o au în întreprindere astfel:
cheltuieli de exploatare şi cheltuieli financiare.
Evidenţa veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor şi se
grupează, astfel: venituri din activitatea de exploatare şi venituri financiare.
Unitatea de învăţare 8 prezintă exemple practice privind contabilitatea
veniturilor şi cheltuielilor.

1. Se primeste in chirie un imobil avand valoarea de 6.000 lei. Chiria
lunara datorata si achitata este de 120 lei.
2. Se primeste factura nr.1116 pentru reparatii la utilaje frigorifice in
valoare de 200 lei, TVA 24%.
3. Reparat si verificat aparate de masura si cantarit de catre o firma
specializata, care emite factura nr.502 in valoare de 600 lei, TVA
24%.
4. Se achita la ASIROM prima de asigurare a bunurilor pe luna curenta
in suma de 1.600 lei.
5. Se plateste chiria pe luna curenta, in valoare de 180 lei, TVA 24%.
6. Se achita chiria anticipat pe trei luni, in suma de 600 lei. Se include in
cheltuieli, suma ce devine curenta pe prima luna din trimestru, din
chiria platita anticipat.
7. Se inregistreaza factura nr.1500 a unui institut de cercetari pentru
elaborarea unui studiu realizat in favoarea unitatii economice, in
valoare de 800lei, TVA 24%.
8. Conform statului de plata a salariilor se inregistreaza suma de 120 lei,
salarii datorate.
9. Onorariile cuvenite unui expert contabil, pentru expertiza contabila
efectuata, sunt in suma de 400 lei, TVA 24%.
10. Se inregistreaza factura 8002 primita de la PROTV, pentru
publicitatea efectuata in suma de de 100 lei, TVA 24%.
11. Se inregistreaza plata in numerar a sumei de 200 lei, TVA 24%,
pentru achizitionarea de sucuri si cafea consumate cu ocazia
tratativelor purtate cu o delegatie a unui partener strain.
168
12. Se inregistreaza factura nr. 1101 primita de la intreprinderea de
transport local, pentru transportul personalului unitatii la si de la locul
de munca in valoare de 300 lei, TVA 24%.
13. Consumul de bilete si tichete de calatorie cu transportul de persoane,
pe luna curenta este de 150 lei.
14. Titularul unui avans de 200 lei primit pentru deplasare in interes de
serviciu in alta localitate prezinta la revenirea in unitate decontul de
cheltuieli si acte anexe (bilete de transport 50 lei, nota de plata hotel
100 lei, diurnă de deplasare 30 lei), justificand suma de 180 lei si
restituie suma de 20 lei la casierie.
15. Cheltuielile ocazionate cu deplasarile in alte localitatati a
personalului, pe luna curenta sunt in suma de 280 lei, pentru care s-au
acordat avansuri de trezorerie.
16. Conform decontului se inregistreaza contravaloarea marcilor postale
utilizate in cursul lunii pentru expedierea corespondentei, in suma de
60 lei.
17. Consumul de timbre postale si fiscale, folosit de societate pentru
francarea corespondentei pe luna curenta este in suma de 80 lei.
18. Cheltuielile de telefon pe luna curenta facturate de PTTR sunt in suma
de 300 LEI, TVA 24%.
19. Din extrasul de cont rezulta retinerea de catre unitatea bancara, din
contul de disponibil al unitatii economice a sumei de 350 lei,
reprezentand comisioane si speze bancare pentru serviciile efectuate
in cursul perioadei de gestiune.
20. Se achita in numerar suma de 50 lei reprezentand diferite fotocopii la
terti.
21. Se calculeaza impozitul pentru un teren datorat bugetului local, in
suma de 135 lei.
22. Se inregistreaza impozitul pe profit in suma de 120 lei, datorat
bugetului statului de catre unitatea economică.
23. Fondul de risc si accidente este de 220 lei, pe luna curenta.
24. Se inregistreaza cotele lunare de amortizare, astfel:
-60 lei brevete;
-20 lei cheltuieli de dezvoltare;
-80 lei cladiri;
-50 lei instalatii de lucru;
-40 lei mijloace de transport.
25. La inchiderea exercitiului financiar se constata cu ocazia inventarierii
imobilizarilor corporale, urmatoarele:
- cost de achizitie a imobilizarilor1.450 lei
- amortizarea inregistrata 830 lei
Valoarea neta contabila 620 lei

Valoarea actuala (reala)400 lei
Depreciere valorica 220 lei

Pentru deprecierea valorica se inregistreaza o ajustare.
26. Se inregistreaza scoaterea din evidenta a unui utilaj vandut, a carui
valoare neta contabila este de 1.800 lei.
27. Se inregistreaza o ajustare de 400 lei pentru deprecierea imobilizarilor
169
corporale si o ajustare de 200 lei pentru deprecierea imobilizarilor
necorporale.
28. Se inregistreaza o ajustare pentru deprecierea imobilizarilor financiare
in suma de 300 lei.
29. Se inregistreaza o ajustare pentru deprecierea materiilor prime 200 lei
si a marfurilor 300 lei.
30. Din cauza unei inundatii la magazia de produse finite, se inregistreaza
degradarea produselor finite in valoare de 1.750 lei.
31. Se scoate din functiune un strung, valoarea de inregistrare 360 lei,
amortizarea inregistrata 300 lei.
32. Se vand produsele reziduale ( span) la pretul de vanzare de 300 lei,
TVA 24%.
33. Conform facturii nr. 1101 se livreaza semifabricate, pretul de vanzare
de 1600 lei , TVA 24%.
34. Se factureaza unui client intern contravaloarea unei lucrari executate
in suma de 400 lei, TVA 24%.
35. Se factureaza unui client extern, transportul pentru produsele
cumparate, in valoare de 1800 lei.
36. Se vinde unui client extern o licenta de fabricatie a cimentului in
valoare de 3000 lei.
37. Se inregistreaza suma de 6000 lei, TVA 24% ca redeventa cuvenita
pentru închirierea unui teren altei societati comerciale, pe anul in curs.
38. Se vand 400 lazi de fag unui beneficiar, pretul de vanzare 5 lei/bucata,
TVA 24% .
39. Se vând marfuri in valoare de 5000 lei, pe credit comercial.
40. La SC ALFA SA din productie rezulta produse finite, care se predau
la magazie, la pretul de inregistrare standard de 1600 lei.
41. Din productie rezulta semifabricate, care se predau la magazie, la
pretul de inregistrare de 800 lei.
42. Se executa in regie proprie lucrari de acces la un teren si imprejurimi
a caror cost efectiv este de 280 lei.
43. Se realizeaza in regie proprie o cladire in valoare de 5000 lei, cost de
productie, TVA 24%, din care deductibila 80%.
44. Debitele reactivate sunt in suma de 300 lei.
45. Cu ocazia inventarierii depozitului de produse finite se constata lipsa a
200 bucati pulovere a 5lei/bucata, TVA 24%, care se imputa
gestionarului.
46. Se constata lipsa de combustibil, in valoare de 200 lei, care se imputa
unei persoane din afara societatii la valoarea de 200 lei, TVA 24%.
47. In urma vanzarii la bursa a acţiunilor pe termen scurt deţinute de
entitate, se incaseaza suma de 3800 lei, valoarea nominala fiind de
3.000 lei.
48. Se incaseaza suma de 4500 lei reprezentand dobanda pentru un
imprumut acordat altei societati comerciale.
Teme de control
Pornind de la un bilanţ iniţial să se elaboreze o monografie contabilă
care să conţină minim 30 aplicaţii practice din toate categoriile contabile
170
studiate. Se va considera că operaţiile se efectuează pe parcursul lunii
decembrie. Acestea nu trebuie să aibă carcater repetitiv.
Consideraţi că la sfârşitul lunii se efectuează inventarul şi înregistraţi
oparaţiile care rezultă ca urmare a inventarierii şi evaluării la inventar.
Să se întocmească documente justificative pentru toate operaţiile
analizate.
Să se efectueze înregistrarea cronologică şi sintetică, respectiv să se
completeze Registrul jurnal şi Registrul Cartea mare.
Să se elaboreze balanţa de verificare.
Atenţie! Tema este conceputa în aşa fel încât fiecare dintre voi va avea o rezolvare
originală. În cazul în care vor fi teme asemănătoare, nu le voi lua în considerare.
Temele se vor transmite pe platforma e-lis până la data de 1 mai.
Bibliografie.
situaţiile anuale consolidate.
171
Unitatea de învăţare 9. Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar.
Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare
Cuprins:
prezentarea situaţiilor financiare ............................................................................................ 172
Introducere ......................................................................................................................... 172
9.1. Delimitări privind lucrările de închidere a exerciţiului financiar ............................ 173
9.2. Conţinutul şi structura bilanţului ............................................................................. 174
9.3. Contul de profit şi pierdere...................................................................................... 175
9.4. Note explicative la situaţiile financiare anuale ....................................................... 177
9.5. Întocmirea situaţiilor financiare .............................................................................. 181
9.5.1. Principii de întocmire....................................................................................... 181
9.5.2. Lucrări de închidere a exerciţiului ................................................................... 181
9.2. Întocmirea propriu-zisă a situaţiilor financiare ........................................................... 189
Rezumat ............................................................................................................................. 189
Teme de control: ................................................................................................................ 190
Introducere
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu structura
situatiilor financiare, veti putea sa apreciati importanta intocmirii situatiilor
financiare, sa explicati care este legatura dintre bilant si Contul de profit si
pierdere. Veti aprecia importanta lucrarilor pregatitoare intocmirii bilantului.

 Sa apreciati importanta efectuarii lucrarilor preliminare de
intocmire a situatiilor financiare
 să identificati tipul de informatii oferite de bilant si de Contul de
profit si pierdere;
 să explicati care este legatura dintre bilant si Contul de profit si
pierdere;
 să identificaţi opearţiile care se fac pentru pregătirea întocmirii
situaţiilor financiare;
172
9.1.Delimitări privind lucrările de închidere a exerciţiului financiar
Realizarea funcţiilor contabilităţii implică sintetizarea şi

generalizarea informaţiilor din contabilitatea curentă, în vederea stabilirii
periodice a situaţiei poziţiei financiare cu ajutorul bilanţului şi a rezultatelor
obţinute cu ajutorul contului de profit şi pierdere.
Legea contabilităţii nr.82/1991 aplicată împreună cu 7, reglementările
contabile aplicabile prevede forma şi conţinutul situaţiilor financiare.
Elementele componente ale situaţiilor financiare diferă în funcţie de

mărimea entităţii raportoare. Astfel, în funcţie de criteriile de mărime,
entităţile necotate la bursă se grupează în trei categorii:
- microentităţi;
- entităţi mici;
- entităţi mijlocii şi mari.
Microentităţile sunt entităţile care, la data bilanţului, nu depăşesc

limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 350 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 700 000 EUR;
c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 10.
Microentităţile întocmesc situaţii financiare anuale formate din:
- bilanţ prescurtat şi
- cont prescurtat de profit şi pierdere
Entităţile mici sunt entităţile care, la data bilanţului, nu se

încadrează în categoria microentităţilor şi care nu depăşesc limitele a cel
puţin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
Entităţile mici întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
- bilanţ prescurtat,
- cont de profit şi pierdere,
- notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Opţional, acestea pot întocmi situaţia modificărilor capitalului
propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.
Entităţile mijlocii şi mari sunt entităţile care, la data bilanţului,

depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;
7
Ordinul ministrului finanţelor nr. 1802/2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privindsituaţiile financiare anuale
individuale şi situaţiile financiare consolidate. Materialul de faţă tratează situaţiile financiare individuale necotate la bursă pe o
piaţă reglementată..
173
b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
Entităţile mijlocii şi mari precum şi entităţile de interes public
întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
- bilanţ;
- cont de profit şi pierdere;
- situaţia modificărilor capitalului propriu;
- situaţia fluxurilor de trezorerie;
- notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Fiind un document de sinteză complex, situaţiile financiare trebuie să

dea o imagine fidelă a poziţiei financiare, a rezultatului obţinut de entitatea
economică şi a fluxurilor de trezorerie.
9.2.Conţinutul şi structura bilanţului
Bilanţul este documentul de sinteză în care se prezintă elementele de

activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar.
ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII
În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi
lichiditate, respectiv după natură şi exigibilitate.
Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al
unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii
economice viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi evaluat în mod
credibil.
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din
evenimentele trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire
de resurse care încorporează beneficii economice.
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în
activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Structurile activului, capitalului propriu şi datoriilor rezultă prin

agregarea şi consolidarea informaţiilor din contabilitatea curentă, soldurile
conturilor sintetice, privind elementele proprii poziţiei financiare astfel:
Formatul bilanţului prescurtat, întocmit de aceste entităţi este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an
trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
174
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
9.3.Contul de profit şi pierdere
Contul de profit şi pierdere este documentul contabil de sinteză care

măsoară performanţele întreprinderii.
Măsurarea profitului poate fi abordată din trei unghiuri de vedere 8:
1) patrimonial prin măsurarea valorii unei întreprinderi la două
momente diferite;
2) economic, ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile dintr-o
anumită perioadă;
3) financiar, ca diferenţă între fluxurile nete de trezorerie şi
amortizare.
1. Măsurarea profitului din punct de vedere patrimonial are la bază

ecuaţia juridică a bilanţului:
Active - Datorii = Capitaluri proprii
Comparând capitalurile proprii determinate pentru două exerciţii

succesive, se determină profitul astfel:
Capitaluri proprii - Capitaluri proprii = Rezultatul

aferente exerciţiului aferente exerciţiului exerciţiului
N N-1 N
Calculul rezultatului prin această relaţie trebuie corectat cu creşterile

capitalului social/N (se scad) şi cu repartizările profitului/N pentru dividende
asociaţilor (se adaugă).
2. Stabilirea rezultatului ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
exerciţiului prezintă dificultăţi generate de respectarea principiilor
recunoaşterii veniturilor exerciţiului şi al corectării veniturilor şi
cheltuielilor aferente unui exerciţiu.
8
N.Feleagă, I.Ionaşcu ”Tratat de Contabilitate Financiară”, Ed. Economică, 1998
175
3. Rezultatul stabilit din punct de vedere financiar, are la bază relaţia:
Capacitatea de - Cheltuieli cu amortizarea şi = Rezultatul

autofinanţare provizioanele exerciţiului
Informaţia asigurată de contul de profit şi pierdere permite

utilizatorilor să evalueze valoarea economică a întreprinderii şi posibilitatea
acesteia de a-şi rambursa datoriile. Managerii utilizează acest document de
sinteză pentru a evalua eficienţa activităţii şi definirea strategiilor de urmat.
În prezentarea contului de profit şi pierdere se pot folosi două

modele de expunere a cheltuielilor şi veniturilor: după natura lor economică;
- după funcţiunile/activităţile întreprinderii.
Ca formă, contul de profit şi pierdere se poate prezenta:
- sub formă bilaterală (schema orizontală);
- sub formă de listă (schema verticală).
În ambele forme ale contului, gruparea veniturilor şi cheltuielilor se
face în două categorii corespunzătoare activităţilor care le-au generat:
- cheltuieli şi venituri din exploatare;
- cheltuieli şi venituri financiare;
Asigurarea comparabilităţii informaţiei contabile se realizează prin

două serii de valori pentru fiecare post din contul de rezultate: o serie pentru
exerciţiul curent şi o serie pentru exerciţiul precedent.
În reglementarea actuală în ţara noastră se foloseşte modelul contului
de profit şi pierdere în forma listă cu prezentarea cheltuielilor şi veniturilor
după natura lor economică.
Formatul contului de profit şi pierdere este următorul:
1. Cifra de afaceri neta

2. Variatia stocurilor de produse finite si a productiei in curs de executie
3. Productia realizata de entitate pentru scopurile sale proprii si capitalizata
(veniturile din productia de imobilizari)
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii si indemnizatii
b) Cheltuieli cu asigurarile sociale, cu indicarea distincta a celor
referitoare la pensii
7. a) Ajustari de valoare privind imobilizarile corporale si imobilizarile
necorporale
b) Ajustari de valoare privind activele circulante, in cazul in care
acestea depasesc suma ajustarilor de valoare care sunt normale in
entitatea in cauza
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distincta a celor obtinute
de la entitatile afiliate
10. Venituri din alte investitii si imprumuturi care fac parte din activele
176
imobilizate, cu indicarea distincta a celor obtinute de la entitatile afiliate
11. Alte dobanzi de incasat si venituri similare, cu indicarea distincta a celor
obtinute de la entitatile afiliate
12. Ajustari de valoare privind imobilizarile financiare si investitiile detinute
ca active circulante
13. Dobanzi de platit si cheltuieli similare, cu indicarea distincta a celor
privind entitatile afiliate
14. Impozitul pe profit
15. Profitul sau pierderea după impozitare
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
17. Profitul sau pierderea exercitiului financiar.
9.4.Note explicative la situaţiile financiare anuale
O implicaţie importantă a caracteristicii calităţii informaţiei de a fi

comparabilă este ca utilizatorii să fie informaţi despre politicile contabile
utilizate în elaborarea situaţiilor financiare şi despre orice schimbare a
acestor politici, precum şi despre efectele unor astfel de schimbări.
Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferenţele dintre
politicile contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente asemănătoare
utilizate de aceeaşi entitate economică de la o perioadă la alta, precum şi de
alte entităţi similare.
O dată ce politicile contabile adecvate entităţii economice au fost
stabilite, este important ca acestea să nu se modifice în timp, pentru a
asigura astfel o bază consecventă de raportare a rezultatelor, care vor putea
fi comparate cu uşurinţă de utilizatori. Aceasta înseamnă că orice variaţie a
rezultatelor, de la un an la altul, reflectă fluctuaţii reale ale activităţii, şi nu
reprezintă doar influenţa modificărilor politicilor contabile.
Politicile contabile sunt modificate în cazuri extrem de rare, de aceea
este foarte important să se evidenţieze orice modificare, pentru ca utilizatorii
să poată analiza:
• corectitudinea şi necesitatea noii politici;

• influenţa politicii contabile asupra rezultatelor perioadei;
• tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii patrimoniale.
Modificarea politicilor contabile este permisă doar atunci când:
• sunt impuse prin statut;

• sunt impuse de un reglementările contabile;
177
• când au ca rezultat furnizarea unor informaţii mai relevante.
Situaţiile financiare cuprind note, materiale suplimentare, precum şi

alte informaţii. În note se prezintă informaţii suplimentare relevante pentru
necesităţile utilizatorilor, referitoare la elementele din bilanţ şi contul de
profit şi pierdere.
Notele explicative trebuie să cuprindă informaţii referitoare la
elementele de bilanţ, elementele din contul de profit şi pierdere, propunerea
de repartizare a profitului net pe destinaţii.
NOTA 1. ACTIVE IMOBILIZATE

Valoarea contabilă brută**) Deprecieri***)
(amortizare şi provizioane)
Elemente de active*) Sold la 1 CreşteriReduceri Sold la 31 Sold la 1 Deprecierea Reduceri Sold la 31
ianuarie decembrie ianuarie înregistrată sau reluări decembrie
Alte imobilizări
necorporale
Clădiri
Maşini, utilaje şi instalaţii
de lucru
Mijloace de transport
Unelte, dispozitive,
instrumente, mobilier şi
aparatură birotică
Titluri de participare
NOTA 2. PROVIZIOANE
Transferuri *)
Sold la 1 Sold la 31
Denumirea În Din
ianuarie decembrie
provizionului cont cont
- - - -
NOTA 3. REPARTIZAREA PROFITULUI

Destinaţia Suma
PROFIT NET DE REPARTIZAT
- Rezerva legală
- Acoperirea pierderii contabile
- Dividende
PROFIT NEREPARTIZAT
NOTA 4. ANALIZA REZULTATULUI DIN EXPLOATARE

EXERCIŢIUL EXERCIŢIUL
INDICATORUL
PRECEDENT CURENT
0 1 2
1. Cifra de afaceri netă
2. Costul bunurilor vândute
3. şi a serviciilor prestate (3+4+5)
4. Cheltuielile activităţii de bază
5. Cheltuielile activităţilor auxiliare
6. Cheltuielile indirecte de producţie
7. Rezultatul brut aferent cifrei de
afaceri
178
8. Cheltuieli de desfacere
9. Cheltuieli generale de
administraţie
10. Alte venituri din exploatare
11. REZULTATUL DIN
EXPLOATARE (6-7-8+9)
NOTA 5. SITUAŢIA CREANŢELOR ŞI DATORIILOR

CREANŢE Sold la 31 decembrie Termen de lichiditate
(col. 2 + 3) Sub un an Peste un an
0 1 2 3
Clienţi
TVA de recuperat
Sold la 31
Termen de
DATORII*) decembrie
exigibilitate
(col. 2 + 3)
Sub 1 – 5 Peste 5
un an ani ani
0 1 2 3 4
Furnizori
Efecte de plătit
Furnizori-facturi nesosite
Alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate
Alte împrumuturi şi datorii
asimilate
Dobânzi aferente altor
împrumuturi şi datorii asimilate
NOTA 6. PRINCIPII, POLITICI ŞI METODE CONTABILE

Se prezintă:
• Abaterile de la principiile contabile şi schimbarea metodelor de
evaluare, menţionându-se: natura; motivele; evaluarea efectului asupra
rezultatului şi a poziţiei financiare.
• Tratamentele contabile alternative, menţionându-se: elementele
afectate şi valoarea acestora la cost; baza de evaluare adoptată; ajustările
efectuate în vederea aplicării tratamentului contabil alternativ; influenţa
asupra rezultatului: conţinutul, limitele şi modalităţile de aplicare.
• Suma dobânzilor incluse în costul de producţie al activelor
imobilizate şi circulante cu ciclu lung de producţie.
NOTA 7. PARTICIPAŢII ŞI SURSE DE FINANŢARE

Se prezintă următoarele informaţii:
• capital social subscris;
• numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise;
• acţiuni răscumpărabile: data cea mai apropiată şi data limită de
179
răscumpărare; caracterul obligatoriu sau nu al răscumpărării; valoarea
eventualei prime de răscumpărare;
• acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar: tipul de acţiuni;
numărul de acţiuni emise; valoarea nominală totală şi valoarea încasata la
distribuire; drepturi legate de distribuţie: număr, descriere şi valoarea de
acţiuni corespunzătoare; perioada de exercitare a drepturilor; preţul plătit
pentru acţiunile distribuite;
• obligaţiuni emise: tipul obligaţiunilor emise; valoarea emisă şi
suma primită pentru fiecare tip de obligaţiuni; obligaţiuni emise de
întreprindere, deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de
aceasta: valoarea nominală; valoarea înregistrată în momentul plăţii.
NOTA 8. INFORMAŢII PRIVIND SALARIAŢII,

ADMINISTRATORII Şl DIRECTORII
Se fac menţiunile cu privire la:
• salarizare, directori şi administratori: obligaţiile contractuale cu
privire la plata pensiilor câtre foştii directori şi administratori: obligaţia
totală pentru fiecare categorie;
• valoarea avansurilor şi creditelor acordate directorilor şi
administratorilor în timpul exerciţiului: rata dobânzii; principalele clauze ale
creditului; suma rambursată până la acea dată; obligaţii viitoare de genul
garanţiilor asumate de întreprindere în numele acestora;
• salariaţi: număr mediu aferent exerciţiului; număr mediu (fiecare
categorie); salarii plătite sau de plătit aferente exerciţiului; cheltuieli cu
asigurările sociale; alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii.
NOTA 9. CALCULUL ŞI ANALIZA PRINCIPALILOR

INDICATORI ECONOMICO - FINANCIARl
NOTA 10. ALTE INFORMAŢII

a) Informaţii cu privire la prezentarea entităţii: sediul şi forma juridică a
întreprinderii; ţara de înfiinţare; adresa sediului social etc.
b) Modalitatea folosită pentru exprimarea în monedă naţională a
elementelor, a veniturilor şi cheltuielilor exprimate iniţial într-o monedă
străină.
d) Informaţii referitoare la impozitul pe profit: proporţia între
activitatea curentă şi extraordinară; reconcilierea dintre rezultatul
exerciţiului şi rezultatul fiscal, aşa cum este prezentat in declaraţia de
impozit.
e) Cifra de afaceri: prezentarea acesteia pe sectoare economice şi tipuri
de pieţe de desfacere.
f) Cheltuielile cu chiriile şi ratele achitate în cadrul unui contract de
leasing.
g) Onorariile plătite auditorilor.
180
Elementele componente ale situaţiilor financiare se inter-
relaţionează, ele reflectând diferite aspecte ale aceloraşi tranzacţii sau ale
altor evenimente.
Deşi fiecare situaţie oferă informaţii diferite, este probabil ca nici
una să
Poziţia financiară a unei entităţi economice este influenţată de
resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de
lichiditatea şi solvabilitatea sa, precum şi de capacitatea sa de a se adapta
schimbărilor rapide ale mediului de afaceri. Informaţiile despre resursele
economice controlate de entitate şi capacitatea sa din trecut de a modifica
aceste resurse sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a genera numerar
sau echivalente ale numerarului în viitor. Informaţiile despre structura
financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare şi a
modului în care profiturile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate
între cei care au un interes faţă de entitatea economică, acestea fiind utile şi
pentru anticiparea şanselor de a primi finanţare în viitor.
9.5.Întocmirea situaţiilor financiare
9.5.1. Principii de întocmire
Principiile întocmirii situaţiilor financiare sunt:

a. Principiul întocmirii situaţiilor financiare pe baza informaţiilor
consemnate în documentele primare.
Caracterul real al situaţiilor financiare se bazează pe reflectarea
complexă şi calitativă a operaţiilor economice şi financiare în documentele
justificative şi înregistrarea acestor documente în conturi.
b. Principiul întocmirii situaţiilor financiare pe baza informaţiilor
prelucrate de sistemul conturilor.
Indicatorii bilanţieri se construiesc prin agregarea pe un plan superior
a datelor furnizate de sistemul de conturi. La sfârşitul exerciţiului financiar,
soldurile finale ale conturilor, verificate prin balanţa conturilor şi puse de
acord cu realitatea prin inventarierea elementelor de activ, capitaluri proprii
şi datorii sunt grupate conform structurii informaţionale a bilanţului şi
înscrise în posturile de bilanţ corespunzătoare.
c. Inventarierea elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii –
baza concordanţei dintre contabilitatea curentă şi realitatea reflectată în
bilanţ.
d. Calculaţia cheltuielilor şi veniturilor – baza concordanţei dintre
contabilitatea curentă şi realitatea reflectată în bilanţ.
e. Omogenizarea elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii
prin evaluare.
Importanţa evaluării elementelor poziţiei financiare constă în
asigurarea realităţii indicatorilor bilanţieri.
9.5.2. Lucrări de închidere a exerciţiului
În vederea elaborării situaţiilor financiare este obligatorie

parcurgerea următoarelor etape (lucrări) pregătitoare, de închidere a
181
exerciţiului.
Structura lucrărilor de închidere a exerciţiului este următoarea:
1. Elaborarea balanţei conturilor înainte de inventariere.
2. Inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii şi
datorii.
3. Înregistrarea operaţiunilor contabile de regularizare:
- diferenţe la inventariere;
- amortizări;
- ajustări pentru deprecieri;
- provizioane;
- diferenţe de curs valutar;
- delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor.
4. Elaborarea balanţei conturilor după inventariere.
5. Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau
finanţarea pierderii.
6. Redactarea situaţiilor financiare.

Balanţa realizează centralizarea şi controlul exactităţii datelor
înregistrate în conturi. Balanţa conturilor înainte de inventariere, prin
calculul soldurilor finale, asigură datele necesare comparării acestor solduri
contabile cu soldurile stabilite prin inventarul faptic.
Acest aspect sugerează abordarea balanţei conturilor înainte de
inventariere ca un inventar contabil.
Controlul respectării dublei înregistrări a tuturor documentelor
justificative privind operaţiunile economice şi financiare din cursul
exerciţiului este atestat de egalitatea dintre totalul rulajului debitor sau
creditor din balanţă şi totalul rulajului calculat în Registrul-jurnal.
2. Inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii

şi datorii .
Inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii şi
datorii stabileşte situaţia reală a poziţiei financiare prin constatarea mărimii
faptice a elementelor bilanţiere şi evaluarea lor la valoarea actuală.
Relaţia proprie inventarului este de forma:
Situaţia netă = Activul inventariat – Datorii inventariate
Constatarea existenţei elementelor inventariate se face prin

observarea directă (numărare, măsurare, cântărire şi calcule tehnice), pentru
bunurile corporale, sau pe bază de registre sau documente pentru bunurile
necorporale, creanţe şi datorii.
Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere,
diferenţiate în raport de felul şi natura lor. Recapitularea elementelor
inventariate, grupate în funcţie de natura lor, conform posturilor din bilanţul
contabil, se consemnează în Registrul - inventar.

3.1 Operaţiile de regularizare a plusurilor şi minusurilor de
inventar au la bază principiul: plusurile se înregistrează ca intrări în entitate,
182
iar minusurile se impută. Dacă minusurile constatate nu se datorează vinei
cuiva, se decontează asupra cheltuielilor. Se pot admite compensări
cantitative ale lipsurilor cu plusurile, în cazul în care există riscul de
confuzie între sortimentele aceluiaşi produs, fără a se diminua poziţia
financiară. Compensarea se admite, de regulă, numai pentru aceeaşi perioadă
de gestiune şi la acelaşi gestionar.
Exemple de înregistrări ale plusurilor constatate la inventariere:

- Plus de inventar la materii prime de 80lei:
301 = 601 80
„Materii prime” „Cheltuieli cu materiile prime”
SAU metoda de stornare în roşu (în chenar) care se poate folosi pentru
înregistrarea plusurilor la toate categoriile de active:
601 = 301 80
„Cheltuieli cu materiile prime” „Materii
prime”
- Plus de inventar la produse finite de 1 .000 lei:

345 = 711 1.000
„Produse „Venituri aferente costurilor stocurilor
finite” de produse
- Plus de inventar la utilaje, de 6.000 lei:

2131 = 475 6.000
„Echipamente „Subvenţii pentru
tehnologice” investiţii”
- Plus de inventar de 300 lei la casierie:

5311 = 668 300 lei
„Casa în lei” „Alte cheltuieli financiare”
- La constatarea unui plus de mărfuri într-o unitate comercială cu

amănuntul, unde evidenţa stocului de mărfuri se ţine la preţ de vânzare cu
amănuntul inclusiv TVA, înregistrarea contabilă este următoarea:
371 = % preţ cu amănuntul
“Mărfuri” 607 preţ cumpărare
378 adaos comercial
4428 „TVA neexigibilă”
- Minusurile constatate la inventarierea stocurilor cumpărate se

601 = 301
183
602 = 302
„Cheltuieli cu materiale „Materiale
consumabile” consumabile”
607 = 371
sau, în cazul unităţilor comerciale cu amănuntul:

% = 371
607 „Mărfuri”
378
4428
Imputarea lipsurilor se înregistrează ca o creanţă asupra unui

salariat, fie asupra unui terţ, astfel:
4282 = %
„Alte creanţe în legătură cu 758
personalul” „Alte venituri din
Sau exploatare”
461 “Debitori diverşi” 4427 “TVA colectată”
Minusurile constatate la elemente de natura imobilizărilor corporale

se înregistrează diferenţiat în funcţie de starea activului imoblizat —
complet sau incomplet amortizat:
281 = 213 valoare

„Amortizări privind “Instalaţii tehnice, mijloace contabilă
imobilizările de
corporale” transport, animale şi
plantaţii”
% = 213 valoare contabilă

281 “Instalaţii tehnice, de înregistrare
„Amortizări mijloace de
privind transport,
imobilizările animale şi plantaţii” valoare rămasă de
corporale” amortizat
6582
„Cheltuieli
privind
operaţiile de
capital”
184
3.2 Operaţii privind calculul amortizărilor
Amortizarea activelor imobilizate se calculează şi înregistrează pe
baza planului de amortizare. Dacă la închiderea exerciţiului financiar, după
inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii, se
constată că valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de rămasă de
amortizat, apare necesitatea regularizării diferenţei.
Regularizarea se efectuează astfel:
- înregistrarea unei amortizări dacă diferenţa reprezintă o depreciere
ireversibilă (fie datorată uzurii morale, fie la activule imoblizate propuse
spre casare fiind inutilizabile);
- constituirea de ajustări pentru deprecierea reversibilă a
imobilizărilor corporale cauzată de: supraevaluarea imobilizărilor corporale
la o reevaluare anterioară, lipsa de utilitate temporară a imobilizărilor
corporale în momentul inventarierii.
3.3 Operaţii de regularizare privind ajustările pentru depreciere

Ajustăriele pentru deprecieri vizează acele elemente de activ a căror
valoare de inventar la data închiderii exerciţiului este mai mică decât
valoarea contabilă de intrare. Aceste micşorări de valoare sunt regularizate
la închiderea conturilor.
În acest scop se procedează astfel:
a) În situaţia în care deprecierea calculată pe baza inventarului
(valoarea contabilă - valoarea de inventar) este superioară ajustăţii
constituite (soldul creditor al conturilor de ajustări pentru depreciere) se
constituie o ajustare suplimentară, înregistrarea constând în debitarea
contului de cheltuieli cu amortizările şi ajustările pentru depreciere în
corespondenţă cu creditul conturilor de ajustări pentru deprecieri.
b) În cazul în care deprecierea constatată pe baza inventarului este
inferioară ajustării constituite, se diminuează ajustarea înregistrată cu
diferenţa corespunzătoare, se efectuează înregistrarea constând în debitarea
conturilor de ajustari pentru deprecieri în corespondenţă cu creditul contului
de venituri din ajustări pentru depreciere.
3.4 Provizioanele se constituie pentru finanţarea acelor cheltuieli şi

pierderi a căror realizare sau plată urmează a se realiza în perioadele
următoare.
La închiderea exerciţiului, se analizează provizioanele constituite la
finele anului precedent şi cele în cursul exerciţiului, regularizându-se astfel:
a) prin debitul conturilor de cheltuieli cu amortizarea şi
provizioanele, în cazul majorării provizionului şi creditul conturilor de
provizioane;
b) prin creditul conturilor de venituri din provizioane în
corespondenţă cu debitul conturilor de provizioane, când provizioanele
trebuie diminuate sau anulate, respectiv acestea devin total sau parţial fără
obiect.
3.5 Diferenţe de curs valutar

Diferenţele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării elementelor
monetare sau a raportării elementelor monetare ale unei întreprinderi la
185
cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul
perioadei ori faţă de cele la care au fost raportate în diferite situaţii
financiare anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în
perioada în care apar.
Dacă tranzacţia este decontată în cursul aceleiaşi luni, diferenţa de
curs valutar este recunoscută la decontare.
Dacă tranzacţia este decontată într-o lună ulterioară,
diferenţa de curs valutar este recunoscută la sfârşitul fiecărei luni
la cursul de schimb din ultima zi bancară a lunii, până în
momentul decontării.
3.6 Operaţii privind delimitarea în timp a veniturilor şi a
cheltuielilor
Pentru calculul corect a rezultatului aferent exerciţiului curent, în
baza principiului contabilităţii de angajamente, şi al contabilizării şi
prezentării elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere ţinând
seama de fondul economic al tranzacţiei se realizează delimitarea în timp a
cheltuielilor şi a veniturilor pe următoarele coordonate:
- cota scadentă cuvenită exerciţiului curent din cheltuielile înregistrate

în avans în exerciţiile precedente:
Conturi de cheltuieli din grupele = 471
61, 62, 65, 66 „Cheltuieli înregistrate
în avans”
- înregistrarea directă, în cursul exerciţiului, a unor venituri aferente

exerciţiilor viitoare:
4111 “Clienţi” = 472
Sau „Venituri înregistrate în avans”
5121 “Conturi la bănci în lei”
- transferul asupra exerciţiului curent a cotei de venit cuvenită, anterior

înregistrat în contul de regularizare:
472 = Conturi de venituri
„Venituri înregistrate în avans” din grupele 70, 76
4. Întocmirea unei noi balanţe de verificare.
5. Determinarea rezultatului prin contul 121 „Profit sau pierdere”.

Rezultatul contabil înainte de impozitare se determină ca diferenţă
dintre veniturile aferente exerciţiului şi cheltuielile angajate pentru realizarea
veniturilor.
Formula generală de calcul a rezultatului contabil înainte de
impozitare este:
Rezultat contabil net = Venituri – Cheltuieli
În scopul determinării rezultatului se închid conturile de venituri din
186
clasa 7 şi de cheltuieli din clasa 6 grupate în structurile prezentate.
7XX = 121
„Conturi de venituri” „Profit şi pierdere”
121 = 6XX
„Profit şi pierdere” „Conturi de cheltuieli”
6. Impozitarea profitului
Pentru impozitarea profitului apare necesitatea disocierii rezultatului
contabil de rezultatul fiscal, deoarece contabilitatea este conectată la
fiscalitate, iar principiile contabile nu sunt în totalitate convergente cu
principiile impunerii fiscale.
Rezultatul contabil reprezintă soldul contului 121 „Profit şi pierdere”
înainte de impozitare.
Rezultatul fiscal se stabileşte conform regulilor fiscale, şi în funcţie
de acesta se calculează suma impozitelor exigibile (sau rambursabile).
Masa profitului impozabil 9 se stabileşte astfel:
Profitul impozabil = Venituri realizate – Cheltuieli conectate la veniturile

realizate + Reintegrări fiscale – Deduceri
fiscale
Cota generală de impozitare actuală este de 16% cu excepţiile

prezentate în Codul fiscal. Sunt deductibile numai cheltuielile aferente
veniturilor, considerate deductibile conform legilor în vigoare.
Profitul impozabil stabilit conform prevederilor fiscale se calculează

şi se evidenţiază trimestrial, cumulat de la începutul anului.
Impozitul datorat pentru trimestrul în curs se determină conform
relaţiei:
Impozitul = Impozitul pe profit - Impozitul aferent

datorat pe calculat asupra profitului impozabil
trimestrul în profitului impozabil cumulat până la sfârşitul
curs cumulat de la începutul trimestrului precedent
anului
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de

25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor.
În contabilitate se înregistrează astfel:
691 = 441
„Cheltuieli cu impozitul pe profit” „Impozitul pe profit”
441 = 512
„Impozitul pe profit” „Conturi curente la bănci”
9
Metoda aplicată în sistemul de contabilitate din România
187
Profitul supus distribuirii trebuie abordat în mod structurat (nu
global):
- constituirea rezervelor în limitele legale şi statutare;
- acoperirea pierderilor din anii precedenţi;
- majorarea capitalului social în funcţie de necesităţi;
- dividende în cazul societăţilor comerciale sau vărsăminte la buget în
cazul regiilor autonome;
- alte destinaţii prevăzute de lege, statut sau contract de asociere.
Repartizarea profitului la rezerve legale, la sfârşitul exerciţiului
financiar, se reflectă cu ajutorul contului 129 „Repartizarea profitului” care
se debitează cu sumele repartizate din profit pe destinaţiile legale şi se
creditează cu aceeaşi sumă, la începutul exerciţiului viitor prin reţinerea din
rezultatul reportat.
Soldul debitor al contului reprezintă repartizările efectuate din profit
în cursul exerciţiului.
Înregistrările contabile privind distribuirea rezultatului:
- Constituirea rezervelor legale:
129 „Repartizarea profitului” = 1061 „Rezerve legale”
- La începutul exeriţiului finaciar următor se închide contul de rezultate:
121 = 129
„Profit sau pierdere” „Repartizarea profitului”
117
„Rezultatul reportat”
În exerciţiul financiar următor rezultatul reportat (profit) se poate

repartiza pe următoarele destinaţii: constituire reserve conform hotărîrii
AGA, acoperirea pierderilor din anii precedenţi, majorarea capitalului
social, dividende cuvenite acţionarilor.
- Acoperirea pierderilor din anii precedenţi:

117 = 117
„Rezultatul reportat reprezentând profitul „Rezultatul
nerepartizat” reportat”
- Constituirea de rezerve statutare şi alte rezerve:

117 = %
„Rezultatul 1063 „Rezerve
reportat statutare”
reprezentând 1068 „Alte
profitul rezerve”
nerepartizat”
- După aprobarea situaţiilor financiare de către AGA se înregistrează

dividende:
1171 = 457
„Rezultatul reportat „Dividende de
188
reprezentând profitul plată”
nerepartizat”
9.2. Întocmirea propriu-zisă a situaţiilor financiare
După executarea lucrărilor pregătitoare se procedează la întocmirea

propriu-zisă a situaţiilor financiare în conformitate cu normele
metodologice.
Indicatorii din bilanţ reprezintă două serii de date: date efective de la
începutul anului, care se preiau din bilanţul întocmit la sfârşitul anului
precedent; - date efective de la sfârşitul perioadei raportate obţinute prin
prelucrarea soldurilor conturilor sintetice stabilite la sfârşitul exerciţiului
prin ultima balanţă de verificare a conturilor sintetice.
Rezumat
În vederea elaborării situaţiilor financiare este obligatorie
parcurgerea următoarelor etape (lucrări) pregătitoare, de închidere a
exerciţiului.
Structura lucrărilor de închidere a exerciţiului este următoarea:
2. Inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii şi
datorii.
- diferenţe la inventariere;
- amortizări;
- ajustări pentru deprecieri;
- provizioane;
- diferenţe de curs valutar;
- delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor.
4. Elaborarea balanţei conturilor după inventariere.
5. Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau
finanţarea pierderii.
6. Redactarea situaţiilor financiare.
Uitatea de învăţare prezintă operaţiile privind pregătirea în vederea
întocmirii situaţiilor financiare.

1. Ce reprezintă situaţiile financiare?
2. Ce cuprinde un set de situaţii financiare?
3. Care sunt lucrările de închidere a exerciţiului?
4. Care sunt relaţiile de control proprii balanţei conturilor?
5. Ce reprezintă inventarierea generală?
6. Ce reprezintă regularizarea rezultatului inventarierii?
7. Cum se evaluează lipsurile imputabile?
8. Ce reprezintă rezultatul contabil? Dar rezultatul fiscal?
189
9. Care sunt destinaţiile de repartizare a profitului net?
10. Ce reprezintă dividendul?
Temă de control:
Folosind balanţa şi datele din tema precedentă, parcurgeţi etapele
necesare pregătirii în vederea întocmirii situaţiilor financiare: efectuaţi
inventarul la sfârşitul exerciţiului financiar, înregistraţi operaţiile care
rezultă ca urmare a inventarului şi evaluării. Efectuaţi regularizările
necesare, închideţi conturile de venituri, cheltuieli şi TVA, calculati si
înregistraţi impozitul pe profit.
Să se efectueze înregistrarea cronologică şi sintetică, respectiv să se
completeze Registrul jurnal şi Registrul Cartea mare.
Să se elaboreze o nouă balanţă de verificare şi situaţiile financiare
(bilanţ şi contul de profit şi pierdere).
Atenţie! Tema este conceputa în aşa fel încât fiecare dintre voi va avea o rezolvare
originală. În cazul în care vor fi teme asemănătoare, nu le voi lua în considerare.
Temele se vor transmite pe platforma e-lis până la data de 10 mai. Temele trimise după
această dată nu se mai iau în considerare.
Bibliografie.
Bibliografie:
1. Elena Ciucur, Anca Bratu, Mariana Gurău - Bazele contabilităţii, Editura

Universităţii, Bucureşti, 2012
2. Nicolae Feleagă, Ion Ionaşcu, Tratat de contabilitate, vol. I, Editura Economică,
Bucureşti, 1998
3. Emil Horomnea şi colectiv, Bazele contabilităţii, Editura SEDCOM Libris, Iaşi, 2007
4. Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea , Contabilitatea financiară, Editura
INTELCREDO, Deva, 2014
5. Mihai Ristea coord, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară,
Bucureşti, 2008
6. Revistele de specialitate: Contabilitate şi informatică de gestiune; Contabilitatea,
expertiza şi auditul afacarilor; Gestiunea şi contabilitatea firmei; Revista finanţe
publice şi contabilitate; Revista finanţe, credit şi contabilitate; Taxe, finanţe şi
contabilitate;
190
7. *** OMFP 1802/2014 Reglementări contabile privind situaţiile finaniare anuale
simplificate şi situaţiile financiare anuale consolidate,
8. *** Ordinul nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii
9. *** Legea Societăţilor Comerciale nr. 31/1990, revizuită şi actualizată
10. *** Legea Contabilităţii nr. 82/1991, revizuită şi actualizată
191

Curs de Medicina Interna Bolile Hematologice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs de Medicina Interna Bolile Hematologice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mariana Gurău

EDITURA UNIVERSITĂŢII „NICOLAE TITULESCU”

Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului/autorilor; designul, machetarea şi

Contabilitate financiară. Partea a doua

Calea Văcăreşti, nr. 185, sector 4, Bucureşti

Obiectivele cursului (modulului)

De asemenea, studenţii vor fi pregătiţi pentru:

Resurse şi mijloace de lucru

Pe lângă materialul ce urmează, recomandăm: OMFP 1802 / 2014 Reglementări

Temele de control se află la sfârşitul unităţilor de învăţare: 8 şi 9 şi: prima temă de

Pentru înţelegerea modulului este necesară parcurgerea în prealabil a cursurilor de „Bazele

Durata medie de studiu individual

Pentru studiul individual al fiecăreia dintre cele 9 UI se estimează ca necesar un minim de

Obiectivele unităţii de învăţare

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

1.1.Delimitări privind stocurile

Stocurile fac parte din grupa activelor circulante.

Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.

Stocurile sunt active:

Reglementările contabile precizează criteriile de recunoaştere a

Categoriile de stocuri delimitate de reglementările contabile sunt

După locul în care se află la un moment dat, stocurile pot fi:

Stocurile din depozitele întreprinderii pot fi grupate după apartenenţă

1.2.Organizarea evidenţei operative şi documentele justificative privind

0:25 Informaţia contabilă privind stocurile şi producţia în curs de execuţie

Documentele întocmite pentru operaţiile de intrare sunt următoarele:

Documentele întocmite pentru operaţiile de ieşire sau diminuare a

Evidenţa operativă foloseşte fişe, situaţii, registre întocmite la nivelul

1.3.Evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie

0:30 Un aspect important în contabilizarea stocurilor îl constituie valoarea

Reglementările contabile furnizează indicaţii practice referitoare la

1.3.1. Evaluarea la intrarea în entitate:

Ca regulă generală, la evaluarea elementelor proprii poziţiei financiare

Prin urmare, la intrarea în entitate stocurile sunt evaluate la cost,

Cost de achiziţie înseamnă preţul de achiziţie la care se adaugă taxele

Exemple de taxe nerecuperabile: taxele vamale şi alte taxe recuperabile

Reducerile comerciale acordate de furnizor reduc costul de achiziţie al

La furnizor, atunci când vânzarea de produse şi acordarea reducerii

În spiritul principiului contabilităţii de angajamente, dacă reducerile

0:45 Reducerile financiare, sub formă de sconturi de decontare pentru

Reducerile comerciale pot fi:

a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra

- Pentru stocurile obţinute din producţie proprie se foloseşte costul de

Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie

Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricaţie sunt

- Pentru stocurile aduse ca aport la capital sau obţinute cu titlu gratuit se

1.3.2. Evaluarea la inventar cu reflectare în bilanţ

Stocurile se evaluează la inventar la valoarea realizabilă netă. Vor fi

Evaluarea la cea mai mică valoare dintre cost şi VRN

Situaţii în care ar fi necesară o ajustare semnificativă a valorii prin

VRN = a – (b + c + d) = 200.000 – (2.000 + 1.800 + 900) = 195.300

Determinarea valorii realizabile nete se efectuează separat pentru

1.3.3. Evaluarea la ieşire din entitate

Foloseşte una din metodele: metoda identificării specifice; metoda

în care: qi = cantitatea aferentă stocului „i”;

Metoda ultimei intrări - primei ieşiri LIFO constă în următoarele:

Metoda preţului prestabilit, antecalculat pe baza preţurilor medii ale

18.000 + 38.000 56.000

9.333 + 70.000 79.333

În exemplificarea de mai sus s-a calculat costul mediu ponderat după

Se observă că utilizarea diferitelor metode de evaluare a ieşirii

În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi

- metoda costului standard, în activitatea de producţie sau