Problema 1.

Se consideră sistemul caracterizat de ecuaţia cu diferenţe finite :

y[ n] − a ⋅ y[ n − 1] = x[ n − 1] − a ⋅ x[ n]

a). Desenaţi o formă de implementare a sistemului folosind un singur

circuit de înmulţire cu o constantă diferită de ± 1, doar două linii de
întârziere şi sumatoare.

b). Scrieţi ecuaţia cu diferenţe finite care caracterizează sistemul

obţinut prin conectarea în cascadă a două sisteme de tipul celui de la
punctul a).

Rezolvare.

a). y [ n ] = a ⋅ ( y [ n − 1 ] − x [ n ]) + x [ n − 1 ]

Forma de implementare a sistemului este cea din figura 1.1.

Fig.1.1. Forma de implementare cerută.

b). Luând în ambii membri ai ecuaţiei cu diferenţe finite din enunţ

transformata z se obţine:

-1 -1
Y(z) ⋅ ( 1 - a ⋅ z ) = X(z) ⋅ (z - a )

Expresia funcţiei de transfer a acestui sistem este:

Y( z ) z −1 − a
Ha ( z ) = =
X ( z ) 1 − a ⋅ z −1

9-i
Expresia funcţiei de transfer a celui de al doilea sistem este:

z −1 − b
Hb ( z ) =
1 − b ⋅ z −1

Expresia funcţiei de transfer a sistemului obţinut prin conectarea în

cascadă a celor două sisteme este:

z − 2 − (a + b ) ⋅ z − 1 + ab
H ( z ) = Ha ( z ) ⋅ Hb ( z ) =
1 − (a + b ) ⋅ z − 1 + ab ⋅ z − 2

Ţinând seama de legătura dintre expresia funcţiei de transfer a unui sistem

şi ecuaţia cu diferenţe finite care-l descrie, pe baza ultimei relaţii se obţin
următorii coeficienţi ai ecuaţiei cu diferenţe finite care descrie sistemul
global:

b2 = 1; b1 = −(a + b ); b0 = ab ; a 2 = ab ; a1 = −(a + b ); a0 = 1

Ecuaţia cu diferenţe finite care caracterizează sistemul global este

următoarea:

y [ n ] − (a + b) ⋅ y [ n − 1 ] + ab ⋅ y [ n − 2 ] = ab ⋅ x [ n ] − ( a + b ) ⋅ x [ n − 1 ] + x [ n − 2 ]

Problema 2.

Pentru sistemul în timp discret din figura următoare:

Fig. 1.2. Schema sistemului de analizat.

9 - ii
Scrieţi ecuaţia cu diferenţe finite corespunzătoare.
Stabiliţi expresia răspunsului la impuls al sistemului.
Care este expresia răspunsului în fecvenţă al sistemului considerat ?
Desenaţi o formă de implementare a sistemului constând din două sisteme
conectate în paralel.

Rezolvare.

Sistemul considerat este compus din două sisteme de ordinul întâi conectate
în cascadă. Coeficienţii acestora sunt:

Primul sistem.

1 1 1 1
= 1 ⇒ a01 = 1 ; b01 = 1 ; − a11 = ⇒ a11 = − ; b11 = −
a01 3 3 2
Funcţia sa de transfer este:
1
1−( ) ⋅ z −1
H1( z ) = 2
1
1 − ( ) ⋅ z −1
3
Cel de al doilea sistem.

1 1 1 1
= 1 ⇒ a02 = 1 ; b02 = ; − a12 = − ⇒ a12 = ; b12 = 1
a02 4 2 2

Funcţia sa de transfer este:

1
+ z −1
H2( z ) = 4
1
1 + ( ) ⋅ z −1
2

Funcţia de transfer a sistemului global este:

1 7 −1 1 − 2
+ z − z
H ( z ) = H1( z ) ⋅ H 2 ( z ) = 4 8 2
1 1
1 + z −1 − z − 2
6 6
9 - iii
Ecuaţia cu diferenţe finite corespunzătoare este:

1 1 1 7 1
y[ n] + y[ n − 1] − y[ n − 2 ] = x[ n] + x[ n − 1] − x[ n − 2 ]
6 6 4 8 2

b) Pentru stabilirea expresiei răspunsului la impuls al sistemului se

calculează transformata z inversă a funcţiei sale de transfer. Pentru aceasta
se descompune H ( z ) în fracţii simple:

A B
H( z ) = + +C
1 −1 1 −1
1+ z 1− z
2 3
unde:
1 −1 21
C= lim H ( z ) = 3 ; A= (1+ z )H ( z ) − 1 =−
z − 1 →∞ 2 z = −2 10

şi:

1 −1 13
B =(1− z )H ( z ) − 1 =−
3 z =3 20

Deci:

21 13
H( z ) = 3 − 10 − 20
1 1
1 + z −1 1 − z −1
2 3
Inversând fiecare fracţie simplă se obţine răspunsul la impuls al sistemului
global:

21 1 n 13 1 n
h [ n ] = 3δ [ n ] − [ (− ) + ( ) ]σ [ n ]
10 2 20 3

c) Răspunsul în frecvenţă al sistemului considerat se obţine prin

particularizarea funcţiei sale de transfer:

9 - iv
 1 − jΩ 1
(1− e )( + e − jΩ )
H( Ω ) = H( z ) 2 4
jΩ = 1 1
z=e
( 1 + e − jΩ )( 1 − e − jΩ )
2 3

Modulul răspunsului în frecvenţă are expresia:

17 1 5
+ cos Ω )( − cos Ω )
(
H( Ω ) = 16 2 4
5 10 2
( + cos Ω )( − cos Ω )
4 9 3

În figura următoare este prezentat graficul său.

Fig. 2.2. Modulul răspunsului în frecvenţă.

Făcând apel la descompunerea în fracţii simple obţinută mai sus se poate

scrie:

9-v
 9 3 −1 13
+ z
H ( z ) = 10 2 − 20
1 1
1 + z −1 1 − z −1
2 3

Coeficienţii primei funcţii de transfer din membrul drept sunt:

9 3 1
b01 = ; b11 = ; a01 = 1 ; a11 =
10 2 2

Coeficienţii celei de a doua funcţii de transfer din membrul drept sunt:

13 1
b02 = − ; a02 = 1 ; a12 = −
20 3

Prin conectarea în paralele ale formelor canonice II de implementare a

acestor două sisteme se obţine implementarea cerută în enunţ, prezentată în
figura 2.3.

Fig. 3.2. Schema de implementare a sistemului considerat obţinută prin conectarea în

paralel a două sisteme de ordinul I.

9 - vi
Problema 3.
Se notează prin X [ k ] valoarea transformării z a unei secvenţe x [ n ] de
durată N, nulă pentru n ≠ 0 , N − 1 .
Exprimaţi X [ k ] în funcţie de x [ n ] .
2π
1 N −1 jk n
Demonstraţi că dacă x [ n ] = ∑ X [ k ] e N , atunci:
N k =0

1 − z − N N −1 X [k ]
X( z )= ∑
N 2π
k =0 − jk n
1−e N ⋅ z −1

Demonstraţi că dacă x[ n] = ax1[ n] + bx2 [n] atunci X [ k ] = aX1 [ k ] + bX2 [ k ] .

Care este legătura dintre X ( Ω ) şi X [ k ] ?

Rezolvare.

2π
N −1 − jk n
X [k ] = X( z ) 2π = ∑ x [ n ] e N
jk
z=e N n=0

Membrul drept reprezintă exprimarea lui X[k] în funcţie de x[n].

b) Ţinând seama de relaţia din enunţ se poate scrie:

2π
N −1 1 N − 1N − 1 − jk n
−n N z−n =
X( z ) = ∑ x[n]z = ∑ ∑ X [ k ]e
n=0 N n=0 k =0

1 N −1 1 − e − j 2 kπ z − n e − j 2 kπ = 1 1 − z − N N −1 X [k ]
= ∑ X [k ] = ∑
N k =0 2 kπ N 2π − 1
−j k =0 − jk z
1−e N z −1 1−e N

adică tocmai ceea ce trebuia demonstrat.

9 - vii
c)
x [ n ] → X [ k ]; x1 [ n ] → X 1 [ k ]; x 2 [ n ] → X 2 [ k ];

2π 2π
N −1 − jk n N −1 − jk n
X [ k ] = ∑ x [ n ]e N = ∑ ( ax1 [ n ] + bx 2 [ n ])e N =
n=0 n=0
2π 2π
N −1 − jk n N −1 − jk n
= a ∑ x1 [ n ] e N + b ∑ x2 [ n ]e N = aX 1 [ k ] + bX 2 [ k ]
n=0 n=0

Transformarea considerată este liniară.

d)

X [k ] = X( z ) 2π , X(Ω )= X( z ) ,⇒ X [ k ] = X ( Ω ) 2π
jk
N z = e jΩ Ω=k
z=e N

Deci transformata X[k] se obţine prin eşantionarea transformatei Fourier în

2π
timp discret a aceluiaşi semnal, X ( Ω ) , cu pasul .
N

9 - viii