Problema 1.

În figura următoare este prezentată schema unui filtru de ordinul I.

Z 1 (ω )
Z 1 (ω ) VA
-

X (ω ) Y (ω )
+
Z 1 (ω ) VB

Z 2 (ω )

Fig.1.1. Schema filtrului studiat.

a) Considerând amplificatorul operaţional ideal, demonstraţi că:
Y (ω ) − X (ω ) X (ω )
VA = ⋅ Z 1 (ω ) + X (ω ) şi că V B = ⋅ Z 2 (ω ) .
2 Z 1 (ω ) Z 1 (ω ) + Z 2 (ω )
b) Demonstraţi că expresia răspunsului în frecvenţă al sistemului este:
Y (ω ) Z 2 (ω ) − Z 1 (ω )
H (ω ) = =
X (ω ) Z 2 (ω ) + Z 1 (ω )
c) În figura 2.1. este prezentată schema unui filtru de tipul celui din figura 1.1.
Stabiliţi expresia răspunsului în frevenţă al sistemului din figura 2.1.

Fig. 2.1. Un filtru de tipul celui din figura 1.1.

Reprezentaţi grafic caracteristicile Bode ale acestui filtru ştiind că RC = 10 − 3 sec.
Ce fel de filtru este cel din figura 2.1. ?

7-i
Rezolvare.

a) Cele două relaţii sunt evidente.

b) Deoarece între intrările unui amplificator operaţional ideal nu poate curge
curent, impedanţa de intrare a acestuia fiind infinită se poate scrie:

Y (ω ) X (ω ) Z2 Y (ω )  Z 2 1
V A = VB ⇒ + = X (ω ) ⇔ =  −  X (ω ) ⇔
2 2 Z1 + Z 2 2  Z1 + Z 2 2 
Y (ω ) Z 2 − Z 1 X (ω ) Z − Z1
⇔ = ⋅ ⇒ H (ω ) = 2
2 Z 2 + Z1 2 Z 2 + Z1

adică tocmai relaţia care trebuia demonstrată.

b) Pentru sistemul din figura a doua se poate scrie:

1 1 − jωRC
Z1 = R , Z 2 = ⇒ H (ω ) =
jω C 1 + jωRC
Se obţine:
1 + (ωRC )2
H (ω ) = =1 ∀ω ∈ R ⇒ 20 log H (ω ) = 0 ∀ω ∈ R
1 + (ωRC )2
arg{H (ω )} = arg{1 − jωRC } − arg{1 + jωRC } = −2arctgωRC

Caracteristicile Bode ale celui de al doilea sistem sunt prezentate în figura

următoare.
20 log H (ω )
log ω

− arctgωRC
arg{H (ω )}
10 2 10 3 10 4 ω

log ω
π
−
2
−π
Fig.3.1. Caracteristicile Bode ale filtrului din figura 2.1.

Se constată că este vorba despre un filtru trece-tot.

7 - ii
Problema 2.

Se numeşte bandă echivalentă de zgomot a filtrului cu răspunsul în frecvenţă H (ω ) ,

∞ 2
valoarea B z = ∫ H (ω ) dω . Răspunsul în frecvenţă al unui filtru Buterworth de
−∞
1
ordinul N, cu pulsaţia de tăiere de 1 rad/s, are proprietatea H (ω ) =
2
.
1 + ω 2N
a) Determinaţi banda echivalentă de zgomot a unui filtru Butterworth de ordinul I,
cu pulsaţia de tăiere de 1 rad/s.
b) Notând cu 20 log H I (ω ) caracteristica asimptotică de modul a unui filtru
Butterworth de ordinul N, cu pulsaţia de tăiere de 1 rad/s, demonstraţi că:
2  0, ω <1
20 log H I (ω ) = 
− 40 N log ω , ω > 1

Deduceţi de aici expresia lui H I (ω ) .

2

c) Demonstraţi că:
H (ω ) ≤ H I (ω )
2 2

d) Demonstraţi că banda echivalentă de zgomot a unui filtru Butterworth de ordinul

N satisface condiţia:
4N
Bz ≤
2N − 1

Rezolvare.

1 ∞ dω ∞
H 1 (ω ) =
2
a) N = 1 , ; Bz 1 = ∫ = arctgω =π
1+ω2 −∞ 1 + ω
2 −∞

b) Caracteristicile de modul (asimptotică şi reală) ale unui filtru Butterworth de

ordinul N, cu pulsaţia de tăiere de 1rad/s, sunt prezentate în figura următoare.

20 log H (ω ) log ω

-3 dB
− 20 N log ω

Fig.1.2. Caracteristicile de modul ale unui filtru Butterworth de ordinul N cu pulsaţia de tăiere
de 1 rad/s.

7 - iii
Caracteristica Bode de modul are următoarea expresie:

1  0, ω ≤1
20 log H (ω ) = 10 log =
1 + ω 2 N − 20 N log ω , ω >> 1

Se constată că:

 0, ω ≤1
20 log H I (ω ) = 
− 20 N log ω , ω > 1

de unde:

2  0, ω ≤1
20 log H I (ω ) = 
− 40 N log ω , ω > 1

De aceea:

 1, ω ≤1

H I (ω )
2
= 1
, ω >1
ω 2 N

c)
1 
H (ω ) = ≤ 1 = H I (ω )
2 2
Pentru 0 ≤ ω < 1 
2N
1+ω
 ⇒ H (ω ) ≤ H I (ω )
2 2
1 1
H (ω ) = = H I (ω )
2 2
Pentru ω > 1 < 
1+ω 2N
ω 2N 

d)
∞ ∞ 2
∞ dω
dω 1 
Bz N = ∫ ≤ ∫ H I (ω ) dω = 2  ∫ dω + ∫ =
2N 2N
−∞ 1 + ω −∞ 0 1ω 
 1 ∞  1  4N
2 1 + ω − 2 N + 1  = 2 1 + =
 1 − 2N 1  2N − 1 2N − 1

7 - iv
Problema 3.
ωn2
Funcţia de transfer a unui filtru trece jos de ordinul II este H (s ) = .
s 2 + 2ξωn s + ωn2
În această problemă sunt evidenţiate condiţiile în care un astfel de sistem
aproximează un filtru trece bandă. Pulsaţia centrală a unui filtru trece bandă, ω c ,
este aceea la care modulul răspunsului în frecvenţă al acelui sistem este maxim iar
pulsaţiile la jumătatea puterii sunt cele la care pătratul modulului răspunsului în
frecvenţă îşi înjumătăţeşte valoarea. Pentru 0 < ξ << 1 şi ω n >> 0 , desenaţi
costelaţia de poli şi zerouri a lui H (s ) şi schiţaţi modulul răspunsului în frecvenţă
corespunzător. Demonstraţi că ω c ≅ ω n şi că banda filtrului (definită ca diferenţa
pulsaţilor la jumătatea puterii) este aproximativ 2ξω n .

Rezolvare.

Polii sistemului considerat sunt rădăcinile ecuaţiei:

s 2 + 2ξω n s + ω n2 = 0 ⇒ s1 ,2 = −ξω n ± jω n 1 − ξ 2 ≅ −ξω n ± jω n
Constelaţia de poli şi zerouri a sistemului considerat este prezentată în figura
următoare.
Im{s}
ωn
− ξω n Re{s}
0

− ωn

Fig. 1.3. Constelaţia de poli şi zerouri a funcţiei de transfer a sistemului considerat.

Răspunsul în frecvenţă al sistemului considerat se obţine particularizând funcţia sa

de transfer:
ωn2
H (ω ) = H (s ) =
s = jω ω n2 − ω 2 + 2 jξωω n

Modulul răspunsului în frecvenţă are expresia:

ω n2
H (ω ) =
(ω n2 − ω 2 )2 + 4ξ 2ω 2ω n2
7-v
Graficul său este prezentat în figura următoare.

Fig. 2.3. Modulul răspunsului în frecvenţă al sistemului considerat.

Pătratul modulului răspunsului în frecvenţă are expresia:

ω n4
H (ω ) =
2

(ω n2 − ω 2 )2 + 4ξ 2ω 2ω n2
Se determină maximul acestei funcţii. În acest scop se notează cu N (ω ) numitorul
acestei funcţii:
( )2
N (ω ) = ω n2 − ω 2 + 4ξ 2ω 2ω n2
Maximul pătratului modulului răspunsului în frecvenţă se obţine când N (ω ) ia
valoarea minimă. Pentru a determina frecvenţa la care apare acest minim se rezolvă
ecuaţia:
dN (ω )
dω
( )
= 0 ⇔ 2 ω n2 − ω 2 (− 2ω ) + 8ξ 2ω ω n2 = 0

cu rădăcinile 0 sau ± ω n 1 − 2ξ 2 . Conform figurii 2.3. rădăcina care

convine este:
ξ << 1
2
ω c = ω n 1 − 2ξ ≅ ωn

Se determină capetele benzii la –3dB a filtrului trece bandă, ω 1 şi ω 2 . În acest scop

se rezolvă ecuaţia:

7 - vi
 H (ω 1 ,2 ) =
2 1 1
H (ω c ) =
2
2 (
8ξ 2 1 − ξ 2 )
Se obţine următoarea ecuaţie de gradul IV:

ω n4 1
(ω 2
n − ω )
2 2
+ 4ξ 2ω 2ω n2
=
(
8ξ 2 1 − ξ 2 )
cu rădăcinile:
ω 1 ,2 ,3 ,4 = ±ω n 1 − 2ξ 2 ± 2ξ 1 − ξ 2

În consecinţă banda filtrului este de:

4ξ 1 − ξ 2
B = ω1 − ω 2 = ≅
2 2 2 2
1 − 2ξ + 2ξ 1 − ξ + 1 − 2ξ − 2ξ 1 − ξ
ξ << 1 4ξ
≅ ⋅ ω n = 2ξω n
2

7 - vii