Curs 10: Regimurile Comuniste in Europa Rasariteana: “lagarul socialist” si subminarea ideii de

Europa

Dupa cel de-al Doile Razboi Mondial URSS si-a construit o zona de influenta in statele
din patea de v a Eu.
Europa de Est cunoaste la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial o perioada de
transformari profunde in special in privinta sistemului politic, trecând în doar câtiva ani la forme
de conducere autoritare, prin impunerea unui sistem politic total strain de valorile democratie
occidentale, de catre armatele sovietice victorioase[1]. Noul regim aducea cu sine un sistem de
guvernare comunist -importat din Uniunea Sovietica- ale carui valori de tip sovietic vor guverna
de acum înainte viata politica si sociala din tarile respective. Impunerea noilor norme in politica
tarilor est-europene are similitudini dar si deosebiri, datorate situatiei politice la momentul de
incheiere al celui de-al doilea razboi mondial precum si a rolului real sau fictiv al trupelor
sovietice in procesul de eliberare a tari respctive de sub ocupatia germana. Referindu-ne la
similitudini intre procesul de impunere a comunismului in tarile Europei Centrale si de sud-est
putem alcatui trei categori: Prima formata din Iugoslavia si Albania deoarece aceste tari si-au
obtinut eliberarea fara ajutor sovietic, comunisti locali avand astfel un atu in fata propriului
electorat, iar rusi nu au putut spune ca in cazul Romaniei ca ei au eliberat tara de germani. A
doua categorie este formata din tari precum Romania, Polonia, Bulgaria, avand ca si
caracteristica comuna sprijinul puternic primit de catre comunisti locali din partea Moscovei in
actiunea lor de preluarea a puterii in aceste tari. O a treia categorie se constituie din Ungaria,
Cehoslovacia si RDG, unde procesul de trecere la ,,un regim democratic" in fapt unul de
democratie populara se realizeaza mai lent.
Modalitatea efectiva de preluarea puteri si de impunere a noului regim politic s-a realizat
prin intermediul formatiunilor politice de tip front, precum si a guvernelor de coalitie prin
intermediul carora comunisti preiau controlul sectoarelor-cheie, fiind vizate in special aramata,
justitia si internele. Trebuie mentionat faptul ca aceste actiuni au avut loc sub directa indrumare
a Uniuni Sovietice, iar pentru a putea ajunge in cadrul unor guverne comunisti pe langa faptul
ca s-au prezentat in alegerile locale pe liste unice dar au si fraudat aceste alegeri, asigurandu-si
in acest fel o pozitie dominanta in cadrul noilor structuri politice. Pentru a exemplifica cele
amintite anterior vom face o parelala intre situatia existenta in Europa de Est in perioada anilor
1944-1948.
Politica interna si economia erau centralizate pe urmatoarele idei: partid unic sau partid
pivot, dictatura proletariatului care se imbina foarte bine cu proletcultismul, subordonarea
sentimentuluinational fata de „internationalismul proletar”; democratia controlata si simulata;
rolul bisericii (condamnarea credintei si ingradirea drepturilor sale) planurile economice (cincinal
si anual) sau economia socialista (bazata oe industria grea, metalurgica, siderurgica sau
constructoare de masini).
In ceea ce priveste politica externa URSS avea un rol conducaror in statele nou
construite, este construit Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) la inițiativa URSS în
1949 ca organizație economică a statelor comuniste europene pentru a constitui un echivalent
al Comunității Economice Europene (la care adera pe rand Bulgaria, Cehoslovacia, RDG,
Polonia, Romania, Ungaria), se intaresc relatiile cu China insa cel mai important eveniment pe
plan extern l-a constituit Tratatul de la Varsovia prin care tarile rasaritene voiau să se apere
împotriva amenințării pe care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată
în 1949). Crearea Pactului de la Varșovia a fost grăbită de integrarea Germaniei de
Vest „remilitarizată” în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a Înțelegerilor de la
Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost semnat
la Varșovia pe 14 mai 1955.
Prin urmare comunismul a creat iluzia unui „popor muncitoresc unic” si a unui „stat
mondial” antioccidental care sa combata „capitalissmulputred” al Occidentului, sa impuna
controlul calatorilor si restarangerea libertatii de miscare.
Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și
pentru blocul comunist ca un tot întreg. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste,
insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea, intens mediatizată de mass
media occidentale, a câtorva evadați. Liberalizarea politică de la sfârșitul deceniului al nouălea,
asociată cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la relaxarea restricțiilor la trecerea frontierei est-
germane, care au dus, în cele din urmă, la demonstrații de masă și căderea guvernului
comunist.