CERCETĂRI PRIVIND

RELAȚIILE DINTRE
ROMÂNIA ȘI TURCIA
ÎN PERIOADA 1878 - 2018

25 septembrie 2018.
Sediul Institutului de Studii
Avansate pentru Cultura și
Civilizația Levantului (ISACCL),
 CERCETĂRI PRIVIND
RELAȚIILE DINTRE
ROMÂNIA ȘI TURCIA
ÎN PERIOADA 1878 - 2018

2
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

Imediat după Războiul de Independenţă, România și Turcia au fost decise,

deopotrivă, să pună bazele unor noi relaţii, de deplină egalitate, preluând din
trecut tot ceea ce a fost pozitiv și favorabil apropierii dintre ele. In acest spirit a fost
redactată scrisoarea, din 3/15 februarie 1878, adresată de ministrul de Externe
român Mihail Kogălniceanu omologului său otoman Safvet Pașa. Ca urmare,
Turcia a recunoscut independenţa României înaintea Italiei, Angliei, Franţei și
Germaniei.
In septembrie 1878, România și Turcia au stabilit relaţii diplomatice și au
procedat la schimbul de reprezentanţi diplomatici. România a trimis la Istanbul,
ca ministru extraordinar și plenipotenţiar, pe Dimitrie Brătianu, iar Turcia l-a
numit, cu același rang, la București, pe Süleyman Bey. Au fost înfiinţate consulate
otomane la Iași, Călărași, Tulcea, Constanţa, Giurgiu, Tr.Severin, Brăila, Galaţi
ș.a. Iar consulatele române din Imperiul otoman au funcţionat la Salonic, Adana,
Izmir, Monastir, Ianina ș.a.
In urmă cu 140 de ani, între România și Turcia au început raporturi fundamental
noi, de cooperare pe multiple planuri, în avantaj reciproc. Cu excepţia unor sincope
relativ scurte, aceste relaţii au avut mereu evoluţii de natură să apropie și mai mult
cele două ţări între ele. Astăzi, România și Turcia se află în parteneriat strategic
și sunt aliate în cadrul celei mai mari și mai puternice organizaţii politico-militare
din întreaga istorie a omenirii, care este NATO.

Tasin Gemil

3
 PROGRAM
Orele: 10.30 - 11.15: Sesiunea inaugurală

Prof.univ.dr.Emil CONSTANTINESCU, Președintele României (1996-2000)

Acad.Profesor Ioan-Aurel POP, Rectorul Universităţii Babeș-Bolyai, Cluj-
Napoca, Președintele Academiei Române
E.S.Osman Koray ERTAȘ, ambasadorul extraordinar și plenipotenţiar al
Republicii Turcia în România
Dna.Yasemin MELEZ BİÇER, coordonator TIKA, București

Ceremonia semnării Protocolului-cadru de colaborare între Institutul de Studii

Avansate pentru Cultura și Civilizaţia Levantului și Universitatea Babeș-Bolyai
–Institutul de Turcologie.

Decanul turcologiei române Mustafa A. MEHMED (în colab cu cercet.șt.

dr.Nagy PIENARU, Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română,
București ), 140 de ani de relaţii diplomatice româno-turce (Etapele principale)/140
Years of Romanian-Turkish Diplomatic Relations (Main Phases)

Orele: 11.15 - 11.30: Pauză de cafea

Orele 11.30 - 13.00: SESIUNEA a II-a

Moderator: Conf.univ.dr.habil.Valentin NAUMESCU, Universitatea „Babeș-
Bolyai”, Cluj-Napoca.

Prof.univ.dr.habil.Sorin-Liviu DAMEAN, Universitatea din Craiova, Trandafir

G. Djuvara – ministru plenipotenţiar la Constantinopole (1896 - 1900)/ Trandafir
G. Djuvara – Plenipotentiary Minister to Constantinople(1896 – 1900)

Lect.univ.dr.Adrian-Bogdan CEOBANU, Universitatea „Al.I.Cuza”, Iași,

Politică, diplomaţie și economie. Vizitele miniștrilor de Externe ai României la
Constantinopol (sfârșitul sec.XIX – începutul sec.XX)/ Policy, diplomacy, economy.
The Visits of the Romanian Ministers of Foreign Affairs to Constantinople (the end
of 19th- the beginning of 20th centuries)

Lect.univ.dr.Mihai GHIŢULESCU, Universitatea din Craiova, Modernizarea

sistemului politic din România și din Imperiul Otoman (1908-1919)/Modernizing
the Political System in Romania and the Ottoman Empire (1908-1919)

Dr.Dan PRODAN, Botoșani, A X-a aniversare a Republicii Turcia și participarea

delegaţiei musulmanilor din România (1933)/The 10thAnniversary of the Republic
of Turkey and the Participation of the Muslim Delegation from Romania (1933)

4
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

Prof.univ.dr. g-ral (rez.) Mihail IONESCU, Institutul de Studii Politice de

Apărare și Istorie Militară, București, Compatibilităţi politice și servituţi strategice:
cazul convenţiei militare româno-turce din 1934/Political Compatibilities and
Strategic Servitudes: The case of the Romanian-Turkish military convention of 1934

Orele 13.00 – 14.O0: Pauză de masă

Orele 14.00 – 15.45: SESIUNEA a III-a

Moderator: Prof.univ.dr.Călin FELEZEU, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-
Napoca

Conf.univ.dr.Marian ZIDARU, Universitatea „Andrei Șaguna”,Constanţa,

SOE în Balcani în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Cazul Salvet Lütfi
Tozan alias Pant/SOE in the Balkans during the World War II. The Case of Salvet
Lütfi Tozan alias Pant

Dr. Melek FETISLEAM, Constanţa, Colaborarea fructuoasă dintre ambasadorul

Turciei la București, Hamdullah Suphi Tanrıöver, și liderul mișcării naţionale
tătare din România, Müstecib Hacı Fazıl/The Fruitful Collaboration between the
Ambassador of Turkey to Bucharest, Hamdullah Suphi Tanrıöver, and the leader of
the Tatar National Movement in Romania, Müstecib Hacı Fazıl

Melike ROMAN, București, O carte despre Nicolae Titulescu apărută în Turcia/

A Book about Nicolae Titulescu edited in Turkey

Dr.Claudiu-Victor TURCITU, Arhivele Naţionale ale României, București,

Documente turco-otomane în Arhivele Naţionale ale României/ Ottoman-Turkish
Documents in the National Archives of Romania

Prof.univ.dr.Virgiliu-Leon ŢÂRĂU, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-

Napoca, Spioni și diplomaţi de la un război la celălalt. Relaţii între România și
Turcia la sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial/Spies and Diplomats from a
War to Another. Relaţions between Romania and Turkey at the End of the Second
World War

Prof.univ.dr.habil.Tasin GEMIL, Universitatea „Babeș-Boyai”, Cluj-Napoca,

Relaţii de colaborare și prietenie între România și Turcia (1918-1940)/Collaboration
and Friendship Relations between Romania and Turkey (1918-1940)

Prof.univ.dr.Liviu ŢÂRĂU, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Iuliu

Maniu și Constantin I.C.Brătianu comemoraţi la Istanbul (ianuarie 1956)/Iuliu
Maniu and Constantin I.C Brătianu commemorated in Istanbul (1956, January)

5
 Orele 15.45 – 16.00: Pauză de cafea

Orele 16.00 – 18.00: SESIUNEA a IV-a

Moderator: Prof.univ.dr.habil.Sorin Liviu DAMEAN, Universitatea din

Craiova

Prof.univ.dr.Călin FELEZEU, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca,

Evoluția relațiilor bilaterale între România și Turcia în perioda postdecembristă/
The Evolution of the Bilateral Relations between Romania and Turkey in the Post-
December 1989 Period

Conf.univ.dr.habil.Valentin NAUMESCU, Universitatea Babeș-Bolyai”, Cluj-

Napoca, Turcia Post-kemalistă și noile relații strategice la confluența Occident-
Orientul Mijlociu. NATO la Marea Neagră și implicațiile asupra României/
Post-Kemalist Turkey and the New Strategic Relations at the West-Middle East
Confluence. NATO in the Black Sea Region and the Implications for Romania

Dr.Margareta ASLAN, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, Diplomația

culturală româno-turcă (1990 – 2018)/Cultural Diplomacy between Romania and
Turkey (1990 – 2018)

Drd. Güven GÜNGÖR, Academia de Studii Economice, București, Evoluţia

relaţiilor economice dintre România și Turcia în ultimul deceniu/The Evolution of
the Economic Relations between Romania and Turkey in the Last Decade

Dr. Adina FODOR, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, Stabilirea și

dezvoltarea relaţiilor Universităţii Babeș-Bolyai cu Universităţi din lumea turcică
(2009 - 2018)/Establishing and Developing the Relations of Babeș-Bolyai University
with Universities of the Turkic world (2009-2018)

Orele 18.00 – 19.00: Dezbateri pe marginea comunicărilor prezentate

Orele 19.30 – 22.00: Cină festivă ( invitaţi).

6
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

PREZENTĂRI

7
 Prof.univ.dr. Mustafa A. MEHMET,
C.Ș.dr. Nagy PIENARU (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”,
București)

140 de ani de relaţii diplomatice româno-turce

Prin comunicarea cu titlul de mai sus autorii își propun să treacă

în revistă etapele principale ale celor 140 de ani de relaţii diplomatice
dintre România și Turcia, evidenţiind, totodată și unele evenimente
mai semnificative din etapele respective.
După cum se știe, timp de mai multe secole, relaţiile dintre Ţările
Române (Ţara Românescă, Moldova, Transilvania) au evoluat pe
baza unor condiţii speciale, de subordonare, spre deosebire de spaţiul
balcanic, în general, care fusese încorporat în sistemul juridic și
administrativ specific turco-musulman ca atare.
Războiul ruso-româno-turc din anii 1877-1878, finalizat prin
Conferinţa de pace din Berlin (iulie 1878), avea să schimbe fundamental
relaţiile dintre România, ca stat independent și Poarta otomană,
așezându-le pe principiul egalităţii, potrivit uzanţelor diplomaţiei
internaţionale, în general.
Prima etapă a relaţiilor diplomatice româno-turce a evoluat,
începând cu pacea de la Berlin, în condiţii normale, prin înfiinţarea
unor reprezentanţe diplomatice, la București și la Istanbul.
Primul război mondial (1914-1918) avea să aducă cele două ţări
faţă în faţă, fiecare făcând parte din tabere diferite, aflate în conflict.
La sfârșitul primului război mondial, prin Pacea de la Paris (1918-
1920), România își realiza ,,Marea Unire”, în timp ce Poarta otomană,
pierzând războiul, intrase într-un declin fără întoarcere, dar, poporul
turc, condus de Mustafa Kemal (Atatürk) și de tovarășii săi de arme,
pornind lupta de eliberare de sub ocupaţiile străine, avea să iasă, până
la urmă, victorios, încheind , la 24 iulie 1923 pacea de la Lausanne,
iar la 29 octombrie proclama Republica Turcia, prin desfiinţarea unui
imperiu care dăinuise mai mult de șase secole.

8
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

Noua Turcie, condusă de M. K. Atatürk a putut intra în rândul

ţărilor libere, luându-și soarta în propriile sale mâini. Începând de
atunci și până la al doilea război mondial, în toată perioada interbelică,
relaţiile diplomatice dintre România și Republica Turcia au cunoscut o
serie de realizări, dintre care multe aveau să rămână în istorie.
Dacă România participă la cel de-al doilea război mondial alături
de Axa (Germania-Italia ș.a.), până în anul 1944, Turcia cu greu și-a
putut menţine neutralitatea ei până aproape de sfârșitul războiului,
una dintre cele mai distrugătoare din istoria omenirii. După cum se
știe, prin capitularea Germaniei și a aliaţilor ei, România intră în sfera
de influenţă a Uniunii Sovietice, încadrându-se în lagărul socialist, în
timp ce Turcia se alătură sistemului ţărilor libere, fiind cooptat și în
NATO în anul 1952, pentru consolidarea flancului sud-estic al Europei.
Abia după mai mulţi ani de ,,război rece”, în urma trecerii lui Nicolae
Ceaușescu la cârma României, deși socialismul înainta și se lărgea tot
mai mult, relaţiile diplomatice dintre România și Turcia încep să fie
reluate, într-un sens sau altul, instituindu-se treptat chiar și un sistem
de vizite reciproce, la diferite nivele, din șase în șase luni, într-o parte
sau alta, unele având chiar și un caracter de curtoazie, dacă nu existau
alte motive, cum ar fi Protocoale sau Convenţii de semnat.
Abia după Revoluţia din Decembrie 1989, odată cu trecerea
României la democraţie, relaţiile româno-turce intră pe făgașul lor
normal, astăzi cunoscând evoluţii importante în condiţii istorice cu
totul noi și cu posibilităţi de extindere din ce în ce mai mari.
În expunere vor fi identificate evenimentele sau realizările mai
semnificative dintr-o etapă sau alta din evoluţia celor 140 de ani de
relaţii diplomatice dintre România și Turcia.

140 Years of Romanian-Turkish Diplomatic Relations

By means of the piece of work bearing the title above, the authors
attempt to go through the main phases of the 140 years of diplomatic
relations between Romania and Turkey, highlighting, at the same time,

9
some of the considerable events which have taken place during those
phases.
As is well known, the relations between the Romanian principalities
(Wallachia, Moldavia and Transylvania) have evolved under special
subordination circumstances, different to those in the Balkan area,
which had been directly influenced by the Turkish and Muslim legal
and administrative system.
The Russian-Romanian-Turkish War from the 1877-1878,
concluded by the Treaty of Berlin (July 1878), would radically change
the relations between Romania as an independent state and the Sublime
Porte, setting both on a position of equality according to the customs
of international diplomacy.
After the signing of the Treaty, the first phase of Romanian-Turkish
diplomatic relations has developed under normal conditions, by
founding diplomatic representations in Bucharest and Istanbul.
The First World War (1914 – 1918) would bring the two countries
together, each a part of a different side, locked in conflict. At the end
of the First World War, through the Paris Peace Conference (1918 –
1920), Romania was accomplishing its “Great Unification”, while the
Sublime Porte, losing the war, was falling into disarray irredeemably.
The Turkish People, led by Mustafa Kemal (Atatürk) and his fellow
fighters, starting their liberation struggle nevertheless, were to come
out victorious eventually, by signing the Treaty of Lausanne on 24th
July 1923, and on the 29th of October, the Republic of Turkey was
proclaimed, after the abolition of an Empire which had lasted for more
than six centuries.
Only later could New Turkey, led by M. K. Atatürk, become a free
country, by taking control of its own fate. Starting from this moment
and lasting for the whole period between wars, the diplomatic relations
between Romania and the Republic of Turkey were to achieve important
feats, of which some have gone down in history.
While Romania participated to the Second World War on the side
of the Axis Powers (Germany, Italy and so on) until 1944, Turkey has

10
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

managed, with great difficulty, to keep its neutrality until near the end
of one of the most destructive wars of humankind. After the defeat
of Germany, Romania has entered the sphere of influence of the
Soviet Union by becoming a part of the Socialist Camp, while Turkey
has joined the system of free countries, joining NATO in 1952 and
reinforcing the south-eastern European flank.
Several years after the “Cold War” had started and Ceaușescu had
become leader of Romania, and despite the fact socialism was gaining
ground, the diplomatic relations between Romania and Turkey were
resumed somehow, and a system of reciprocal visits every six months,
in one of the two places and on different levels, was established. Some
of them were courtesy visits, without any other purpose, such as
Protocols or Conventions to be signed.
Only after the Revolution of 1989 and Romania’s move towards
democracy did the Romanian-Turkish relations stabilize, with
major evolution taking place in nowadays’ completely new historical
conditions, with increasingly larger development possibilities.
In the presentation, we shall identify the more important events or
accomplishments of one phase or another of the 140 years of diplomatic
relations between Romania and Turkey.

Prof.univ.dr.habil. Sorin Liviu DAMEAN

Universitatea din Craiova

Trandafir G. Djuvara – ministru plenipotențiar la Constantinopol

(1896-1900)

Interesele României în relațiile cu Imperiul Otoman aveau să fie

reprezentate la nivel diplomatic, la Constantinopol, de Trandafir G.
Djuvara, numit trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la 15 mai
1896. Timp de patru ani, diplomatul român a promovat bunele relații cu
statul otoman și a apărat interesele particulare ale Regatului României,

11
îndeosebi cele legate de necesitatea menținerii păcii în Balcani și de
acordarea de drepturi românilor de pe cuprinsul Imperiului (cei din
provincia Macedonia) egale cu cele ale celorlalți creștini (greci, sârbi,
bulgari). De cealaltă parte, diplomația otomană căuta să încheie o
alianță defensivă cu România sau să inițieze demersurile pentru
constituirea unei Confederații balcanice.
Cea mai importantă misiune a diplomatului român, desfășurată
pe toată perioada mandatului său, a reprezentat-o recunoașterea de
către Sultan a unui episcop sau mitropolit al românilor macedoneni,
pentru a evita deznaționalizarea de către greci, sârbi sau bulgari.
Negocierile au fost îndelungate și mereu tergiversate de diplomația
de la Constantinopol, la un moment dat chiar subordonate încheierii
tratatului de alianță româno-otomană. În cele din urmă, misiunea lui
Trandafir Djuvara s-a încheiat cu un eșec. Cu toate acestea, eforturile
sale aveau să fie apreciate de Regele Carol I. Un câștig la nivelul relațiilor
celor două țări în această perioadă l-a constituit reînnoirea convenției
comerciale în 1897.

Trandafir G. Djuvara – plenipotentiary minister at Constantinople

(1896-1900)

Romania’s interests in relations with the Ottoman Empire were to

be represented at diplomatic level in Constantinople by Trandafir G.
Djuvara, appointed extraordinary and plenipotentiary minister on
May 15, 1896. For four years, the Romanian diplomat promoted good
relations with the Ottoman state and defended the particular interests
of the Kingdom of Romania, especially those related to the need to
maintain peace in the Balkans and to grant Romanians in the province
of Macedonia equal rights with those of other Christians (Greeks,
Serbs, Bulgarians). On the other hand, Ottoman diplomacy sought
to conclude a defensive alliance with Romania or to initiate steps to
establish a Balkan Confederation.

12
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

The most important mission of the Romanian diplomat, deployed

throughout his term of office, was the recognition by the Sultan of a
bishop or metropolitan of the Macedonian Romanians, in order to
avoid denationalization by Greeks, Serbs or Bulgarians. Negotiations
have been constantly delayed by the diplomacy of Constantinople, at
some point even subordinated to the conclusion of the Romanian-
Ottoman alliance treaty. Finally, the mission of Trandafir Djuvara
ended in failure. However, his efforts would be appreciated by King
Carol I of Romania. A gain in the relations of the two countries during
this period was the renewal of the commercial convention in 1897.

Lect. univ. dr. Adrian-Bogdan CEOBANU

Universitatea „Al.I.Cuza”, Iași

Politică, diplomație și economie: Vizitele miniștrilor de Externe ai

României
la Constantinopol (sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul
secolului XX)

După obținerea Independenței de către România și recunoașterea

noului statut juridic de către Imperiul Otoman, relațiile româno-
otomane au depășit momentele tensionate anterioare anului 1877.
Deschiderea relațiilor diplomatice dintre cele două state, în toamna
anului 1878, prin trimiterea unor miniștri plenipotențiari în cele două
capitale, a modificat dinamica relațiilor bilaterale. În timpul domniei
lui Carol I, mai mulți miniștri de Externe s-au aflat în vizită oficială
la Constantinopol. De altfel, chiar tânărul prinț vizita reședința
sultanilor, în toamna anului 1866, când a obținut firmanul de numire
din partea sultanului Abdul-Asiz. În prezentarea de față, ne propunem
să prezentăm contextul în care au avut loc vizitele miniștrilor Afacerilor
Străine ai României, Mihail Pherekyde și Alexandru Marghiloman, pe

13
malurile Bosforului. Vom urmări componența delegațiilor oficiale și
modul în care au fost primite de autoritățile otomane. Ne interesează
aspectele politico-diplomatice ale celor două vizite, dar și implicațiile
economice ale acestora în raporturile dintre guvernele de la București
și la Constantinopol.

Lect.univ.dr. Mihai GHIŢULESCU

Universitatea din Craiova

Modernizarea sistemului politic în România și în Imperiul

Otoman (1908-1919)

Istoricii prezintă, de obicei, evoluţia sistemului politic românesc

în mod izolat sau prin raportare exclusiv la ţările occidentale care au
servit drept model. Considerăm că este utilă o abordare comparativă
cu statele din împrejurimi, pentru a surprinde similarităţile și
diferenţele de parcurs. În prezenta comunicare, propunem o analiză
a modernizării/democratizării sistemelor politice din România și
Imperiul Otoman, cu referiri punctuale și la celelalte state tinere din
regiune (Grecia, Serbia, Bulgaria). Am ales ca limite temporale anii
1908 (începutul celei de a doua perioade constituţionale) și 1919
(ultimele alegeri pentru Adunarea Generală, în Imperiul Otoman, și
primele alegeri prin sufragiu universal, în România), dar referirile la
perioada anterioară (în cazul otoman, în special la prima perioadă
constituţională – 1876-1878) sunt inevitabile. Principalele aspecte
urmărite vor fi organizarea, funcţionarea și raporturile dintre puterile
statului (legislativ-executiv), pe de o parte, și participarea politică (în
primul rând, alegerile generale), pe de alta.Vom încerca să surprindem
atât prevederile constituţionale/legale cu caracter modern/democratic,
cât și modul în care acestea au fost transpuse în practică. Principale
surse constă în colecţii de documente și studii de drept public din

14
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

epocă, precum și contribuţii istoriografice occidentale cu privire la

perioda târzie a Imperiului Otoman.
Cuvinte cheie: Imperiul Otoman, România, constituţie, alegeri,
parlament, guvern.

Modernizing the Political System in Romania and the Ottoman

Empire (1908-1919)

Historians usually present the evolution of the Romanian political

system in isolation or by referring exclusively to the Western countries
that served as a model. We think that a comparative approach with
other nearby countries is useful to capture the similarities and the
differences. In this paper, we propose an analysis of the modernization
/ democratization processes of the political systems in Romania and
the Ottoman Empire, with incidental references to other young states
of the region (Greece, Serbia, Bulgaria). We chose as time limits the
years 1908 (the beginning of the Second Constitutional Era, in the
Ottoman Empire) and 1919 (the last elections for the General Assembly
in the Ottoman Empire and the introduction of the universal male
suffrage in Romania), but the references to the previous period (in
the Ottoman case, especially to the First Constitutional Era – 1876-
1878) are unavoidable. The main issues to be pursued will be the
structure, the functioning and the relations between the powers of the
state (legislative branch - executive branch), on the one hand, and the
political participation (mainly, the general elections), on the other. We
will try to capture both the modern/democratic constitutional/legal
provisions and how they have been translated into practice. The main
sources consist in collections of documents and studies of public law
from the time, as well as in Western historiographical contributions on
the late Ottoman Empire.
Keywords: Ottoman Empire, Romania, constitution, elections,
parliament, government.

15
 Dr. Dan PRODAN
Botoșani

A 10-a aniversare a Republicii Turcia

și participarea delegației musulmanilor din România (1933)

În perioada 29 - 31 octombrie 1933 conducătorii și instituțiile

centrale - locale ale tânărului stat turc kemalist au organizat, au
desfășurat și au finalizat manifestări și activități oficiale grandioase,
cu ocazia aniversării a 10 ani de la proclamarea Republicii Turcia
(TürkiyeCümhüriyeti), la 29 octombrie 1923. Comitetul special
de organizare a festivităților a invitat la manifestări reprezentanții
corpului diplomatic acreditat oficial la Ankara / Istanbul și delegații ale
minorităților turce din diferite țări ale lumii.
Din România au participat la manifestările desfășurate la Ankara
și Istanbul, pe lângă reprezentanții diplomatici acreditați oficial, o
delegație formată din aprox. 125 de turci musulmani din județul
Durostor din sudul Dobrogei, condusă de senatorul Ahmed Tașçı Rıfat
și de muftiul Hafez Rıfat. Membrii delegației s-au deplasat în orașele
Istanbul și Yenișehir și în localitățile învecinate, unde aveau rude și
cunoscuți, participând activ la activitățile aniversare desfășurate în
acele locații. Senatorul Ahmed Tașçı Rıfat și muftiul (șeful religios al
județului) Hafez Rıfat au vizitat Ankara, însoțiți de Ion P. Carp, trimisul
extraordinar și ministrul plenipotențiar român în capitala turcă. Acolo,
cei doi conducători ai delegației turcilor musulmani din Dobrogea au
participat la parada militară oficială, au vizitat Institutul de Agricultură,
recent inaugurat de primul ministru turc, s-au întâlnit cu membri ai
guvernului turc: premierul Ismet Inönü, ministrul Afacerilor Străine
Tevfik Rüștü Aras, ministrul Agriculturii Muhlis bey.
Al doilea motiv al invitării și al discuțiilor oficialilor turci cu
liderii delegației turcilor musulmani din România a fost necesitatea
informării senatorului și muftiului din județul Durostor că realitățile
concrete și condițiile de viață din Turcia (în special din Anatolia) sunt

16
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

mai grele decât în Dobrogea, că intențiile familiilor turcilor dobrogeni

de migrare în Turcia trebuie puternic descurajate încă de la început. În
1933 Turcia nu dorea să ofere speranțe deșarte referitoare la beneficiile
imigrării turcilor dobrogeni în Anatolia, pentru că nu dispunea de
sumele și infrastructura necesare colonizării acestora pe pământurile
semi - aride din Asia Mică. De asemenea, prin acțiuni comune
turco - române putea fi combătută eficient propaganda bulgărească,
care promova imigrarea turcilor dobrogeni în Turcia și preluarea
pământurilor lor de către bulgarii din Cadrilater.
Vizita delegației turcilor musulmani din județul Durostor în Turcia,
între 29 - 31 octombrie 1933 a atins două finalități. Grupul a participat
la festivitățile organizate cu ocazia aniversării a 10 ani de la întemeierea
Republicii Turcia. Pe de altă parte, delegația a fost informată, de către
cea mai autorizată sursă - guvernul turc, despre coordonatele oficiale
și oficioase ale problemei migrării turcilor din România în tânăra
Republică Turcia, aflată în intens proces de făurire a propriei identități
interne și internaționale. Un puternic mesaj trimis României (factorilor
de putere și etniei minoritare turce), cu care Turcia kemalistă a încheiat
Tratatul de prietenie, neagresiune, arbitraj și conciliere, semnat la 17
octombrie 1933.

The 10th anniversary of the Republic of Turkey and the participation

of the Muslim delegation in Romania (1933)

Between 29th and 31st October 1933, the leaders and central - local
institutions of the young Turkish Kemalist state organised, carried out
and finalized grand official events and activities on the occasion of
the 10th anniversary of the proclamation of the Republic of Turkey
(Türkiye Cümhüriyeti) on October 29th 1923. The special committee
for organising the festivities invited representatives of the diplomatic
corps officially accredited in Ankara / Istanbul and delegates of Turkish
minorities from different countries of the world.

17
 From Romania, besides the officially accredited diplomatic
representatives, a delegation consisting of approx. 125 Muslim Turks
from Durostor County in southern Dobruja led by Senator Ahmed
Tașçı Rifat and mufti Hafez Rifat attended the events held in Ankara
and Istanbul. The members of the delegation went to the cities of
Istanbul and Yenișehir and to neighbouring villages where they had
relatives and acquaintances, actively taking part in the anniversary
activities taking place in those locations. Senator Ahmed Tașçı Rīfat
and the mufti Hafez Rīfat (the Muslim legal expert of the county) visited
Ankara, accompanied by Ion P. Carp, the envoy extraordinary and the
Romanian minister plenipotentiary in the Turkish capital. There, the
two leaders of the Muslim Turkish delegation from Dobruja attended
the official military parade, visited the Institute of Agriculture recently
inaugurated by the Turkish Prime Minister, met with members of the
Turkish government: Prime Minister Ismet Inönü, Minister of Foreign
Affairs Tevfik Rüștü Aras, Minister of Agriculture Muhlis bey.
The second reason for the invitation and the discussions between
the Turkish officials and the leaders of the Muslim Turkish delegation
from Romania was the need to inform the Senator and the mufti of
Durostor County that the realities and living conditions in Turkey
(especially in Anatolia) are harder than in Dobruja, that the intentions
of the Turkish families from Dobruja to migrate to Turkey must be
strongly discouraged from the start. In 1933, Turkey did not want
to offer vain hopes of benefiting from the emigration of the Turks
from Dobruja to Anatolia because it lacked the necessary funds and
infrastructure to colonize them in the semi-arid lands of Asia Minor.
Also, the Turkish - Romanian joint actions could effectively combat
the Bulgarian propaganda which promoted the emigration of the
Turks from Dobruja to Turkey and the takeover of their lands by the
Bulgarians in Cadrilater.
The visit of the Turkish Muslim delegation from Durostor County
to Turkey between 29th and 31st October 1933 reached two outcomes.
The group participated in the celebrations organised on the occasion

18
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

of the 10th anniversary of the founding of the Republic of Turkey. On

the other hand, the delegation was informed by the most authoritative
source, the Turkish Government, of the official coordinates of the
problem of Turkish migration from Romania to the Turkish Republic
which was in intensive process of building its own internal and
international identity. It was a strong message sent to Romania (the
high-level officials and the Turkish minority ethnicity) with which the
Kemalist Turkey signed the Treaty of Friendship, Non-Aggression,
Arbitration and Conciliation on 17th October 1933.

Prof.univ.dr. g-ral (rez.) Mihail E. IONESCU

Institutul de Studii Politice și Istorie Militară, București

Compatibilități politice și servituți strategice: cazul convenției

militare româno-turce (1934 )

Despre alianțele militare ale României interbelice s-a scris mult.

Abordarea istoriografică standard a fost că România a căutat să
construiască în ani 20-40 ai secolului trecut o arhitectură de alianțe
politico-militare care să sprijine efortul propriu de apărare a status-
quo-ului teritorial în Europa post-Primul Război Mondial. Mai puțin
a fost studiat însă complexul de cauze al prăbușirii acestui sistem în
1938- 1940, accentul fiind pus în principal pe politica de ‘appeasement’
a Angliei și Franței față de Germania ( ‘vârful’ ei fiind Munchen-1938,
care a pecetluit soarta Micii Înțelegeri) și, deopotrivă, pe înțelegerea
dintre Germania și Rusia din august 1939, care și-au împărțit Europa
de Est. Cazul convenției militare de alianță româno-turce din 1934
evidențiază si o altă cauză, anume lipsa de compatibilitate strategică cu
unii parteneri de alianță.

19
 Political Compatibilities and Strategic Servitudes: The Case of
Romanian- Turkish Military Convention (1934)

About the Romanian policy of military alliances during the interwar

period it was written a lot. The standard historical approach was that
Romania has tried during this period to build a system of military
alliances to support its own efforts to preserve the territorial status-
quo after the Great War. The causes of the rout of this defense system
of alliances in 1938-1940 was less studied , usually being invoked the
policy of ‘appeasement’ of UK and France towards Germany ( its peak
being Munchen Agreement - September 1938, which has dissolved
the Little Entente ) and the German- Soviet Pact of August 1939 on
the partition of Eastern Europe. The case of the Romanian-Turkish
military alliance of 1934 supports recognition of another cause of the
overthrow of Romania‘ s system of military alliances, namely the lack
of common strategic direction between the partners.

Conf.univ.dr. Marian ZIDARU

Universitatea „Andrei Șaguna”,Constanţa

SOE în Balcani în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial.

Cazul Salvet Lufti Tozan Alias Pants

SALVETUL LUFTI TOZAN a fost un om de afaceri turc de origine

bosniacă, vorbitor al limbilor sârbă, turcă și limba franceză. În timpul
primului război mondial, el a jucat un rol activ în politică și s-a opus
ferm alianței Junilor turci cu Germania. Înainte și după izbucnirea celui
de-al doilea război mondial, mai mulți membri ai Ambasadei Britanice
la Ankara au fost frecvent oaspeți ai proprietății lui Tozan, printre
care comandantul Wolfson, care a beneficiat de sprijinul lui Tozan în
furnizarea de informații navale și alte informații. În 1941, comandorul

20
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

Wolfson a încheiat un acord cu Pants, prin care acesta din urmă s-a
angajat să închirieze caiace turcești în numele germanilor ca mijloc de
a furniza informații. În timpul celui de-al doilea război mondial, Tozan
a fost unul dintre cei mai importanți agenți SOE din Balcani.În august
1941, Siguranța Română l-a arestat pe Rică Georgescu, colaboratorul
lui Iuliu Maniu și pe operatorul W / T. Odată cu dispariția din scenă
a lui Georgescu și a aparatului W / T, SOE a trebuit să se întoarcă la
curieri ca mijloc de a menține contactul cu Maniu. Aflat în dificultate
SOE a apelat la metode simple și tradiționale cu care au contracarat
controlul german al frontierei de la Svilengrad folosind privilegiile
diplomației, pe care chiar și naziștii au considerat încă de cuviință să le
respecte. Au folosit pe Tozan, consulul finlandez din Istanbul. Acesta a
devenit principalul contact al SOE cu Maniu. Dar, în scurt timp, a fost
arestat de poliția secretă maghiară. Tozan a fost arestat atunci când un
agent maghiar, pe care a fost instruit să îl contacteze într-un acces de
suspiciune, a înțeles greșit abordarea lui și l-a denunțat. Dar două plăți
într-o bancă elvețiană de 20.000 de franci elvețieni și 20.000 de dolari
au scos pe Tozan în siguranță din celula sa maghiară cu un pașaport
croat. Acest articol spune povestea lui Tozan în perioada 1941-1944.
Cuvinte cheie: Tozan, SOE, agent, România, Marea Britanie.

SOE in the Balcans during the World War II. The Case of Salvet
Lutfi Tozan alias Pant.

SALVET LUFTI TOZAN was a Turkish subject of Bosnian origin,

bi-lingual in Serbian and Turkish, speaking French fluently. During
the first World War he took an active part in politics and strongly
opposed the Young Turks’ alliance with Germany. Prior to and after the
outbreak of Second World War, several members of British Embassy
in Ankara, frequently were guests at the Pants property, among them
Commander Wolfson who enlisted Pant’s support in the provision
of naval and other intelligence. In 1941Commander Wolfson made
an agreement with Pants whereby the latter engaged in chartering

21
Turkish caiques on behalf of the Germans as a means of providing
regular sources of information. During the Second World War, Tozan
was one of the most important SOE agent in Balkans. In august 1941
Romanian Surete arrested Rica Georgescu who was Iuliu Maniu’s
collaborator and the W/T operator. With the disappearance from the
scene of Georgescu and the W/T set, SOE had to fall back on couriers
as a means of maintaining contact with Maniu. SOE in trouble resorted
to simple and traditional methods countered the German Svilengrad
border control with the privileges of diplomacy which even the Nazis
still found it expedient to respect. They used Tozan who was Finnish
Consul in Istanbul. He became the main SOE contact with Maniu.
But in short time he was arrested by Hungarian Secret Police. An
Hungarian agent with whom he was instructed to make contact in an
access of suspicion misunderstood his approached and denounced
him. But two payments into a Swiss Bank of 20,000 Swiss francs and
20,000 dollars brought Tozan safely out of his Hungarian cell with a
Croatian passport. This article tells Tozan’s story between 1941-1944.

Dr. Melek FETISLEAM

Constanța
Colaborarea fructuoasă dintre ambasadorul Turciei la București,
Hamdullah Suphi Tanrıöver, și liderul miscării naționale tătare din
România, Müstecib Hacı Fazıl
Liderul mișcării naţionale tătare din România, Müstecib Haci
Fazâl l-a cunoscut îndeaproape pe ambasadorul Republicii Turcia,
Hamdullah Suphi Tanrıöver, eminent diplomat și distins intelectual
care a susţinut și a promovat intens educaţia, cultura, necesitatea
modernizării Seminarului Musulman din Medgidia. Graţie eforturilor
ambasadorului Turciei s-au produs numeroase transformări benefice,
în spiritul reformelor kemaliste pentru revitalizarea învăţământului
in limba turcă din România prin promovarea unui sistem educaţional
laic după cum reiese din amintirile prof.Kemal H.Karpat. Acesta a fost

22
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

contextul favorabil dezvoltării mișcării naţionale tătare din România,

un moment de maximă importanţă în istoria acestei comunităţi.
The Fruitful Collaboration between the Ambassador of Turkey to
Bucharest, Hamdullah Suphi Tanrıöver, and the leader of the Tatar
National Movement in Romania, Müstecib Hacı Fazıl
The leader of the Tatar national movement in Romania, Müstecib Haci
Fazâl, has met the Turkish Ambassador, Hamdullah Suphi Tanriöver,
an eminent diplomat and intellectual who has strongly supported and
promoted the education, culture and necessity of modernizing the
Muslim Seminary in Medgidia. Thanks to the efforts of the Turkish
Ambassador, numerous beneficial transformations have taken place in
the spirit of kemalist reforms to revitalize Turkish language education
in Romania by promoting a secular education system as evidenced by
the memoirs of Prof. Kemal H. Karpat. This was the context favorable
to the development of the Tatar national movement, a moment of most
importance in the history of this community.

Erem Melike ROMAN

București

O carte despre Nicolae Titulescu apărută în Turcia

Conferinţa intitulată „Cercetări privind relaţiile dintre România şi

Turcia în perioada 1878-2018” evidenţiază cei 140 de ani de relaţii de
colaborare şi prietenie dintre România şi Turcia.
Putem afirma cu convingere că trăinicia acestor relaţii se datorează
atât înţelepciunii şi demersurilor unor oameni de stat români şi turci, cât
şi sentimentelor de prietenie şi simpatie ce au animat şi animă inimile
şi gândurile celor două popoare aflate în acelaşi perimetru geografic. În
acest context, aş dori să amintesc cartea apărută la Istanbul, prin grija
editorului Bulent Habora, în anul 1982 sub titlul: „Nicolae Titulescu,
marele patriot al României, Diplomatul şi Omul de Stat” şi subtitlul
„Prietenul sincer şi permanent al Turciei” .

23
 În deschiderea cărţii există fotografiile lui Nicolae Titulescu şi
Mustafa Kemal Atatürk, însoţite de următorul text: „România şi Turcia
sunt hotărâte să desfăşoare o prietenie sinceră şi afectivă. În credinţa
că prietenia dintre Turcia şi România se va întări în viitor”. Semnează
Nicolae Titulescu. „Sentimentele leagă popoarele între ele mai mult
decât tratatele. România ocupă un loc frăţesc în inimile noastre”.
Semnează Mustafa Kemal Atatürk.

A book about Nicolae Titulescu edited in Turkey

The conference under the title „Research on Romanian Turkish

relations starting 1878 up to 2018” highlights the 140 years of
cooperation and friendship between Romania and Turkey.
Without a shadow of a doubt the sustainability of these relations is
due both to the wisdom and efforts of Romanian and Turkish public
officials, and the feeling of friendship and sympathy that have been
enlivened in the hearts and thoughts of two nations from the same
geographic perimeter.
In this context I would like to mention a book published by Bulent
Habora in 1982, in Istanbul, under the title: “Nicolae Titulescu, the
great Romanian Patriot, the Diplomat and the Statesman” and subtitle
“The sincere and permanent friend of Turkey”.
At the beginning of the book there are the pictures of Nicolae
Titulescu and Mustafa Kemal Ataturk followed by the texts: “Romania
and Turkey are aetermined to pursue a sincere and affective friendship,
with the belief that it will grow stronger in the future.” Signed Nicolae
Titulescu. “Feelings bind nations more than the treaties do. Romania
has a fraternal place in our hearts.” Signed Mustafa Kemal Ataturk.

24
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

Dr. Claudiu -Victor TURCITU

Șef Birou Arhive Medievale, Fonduri Personale și Colecţii

Documente turco-otomane în Arhivele Naţionale ale României

Poziția geo-strategică a celor trei țări române și evoluția istorică

a acestui spațiu a făcut ca, în ansamblul izvoarelor arhivistice, mai
precis, în cuprinsul fondurilor și colecțiilor de documente păstrate în
depozitele Arhivelor Naționale, documentele redactate în limba turco-
osmană să aibă o pondere însemnată cantitativ.
Obiectivul principal al demersului nostru îl reprezintă redarea
imaginii globale a numărului și tipologiei documentelor otomane
aflate în depozitele Arhivelor Naționale din România. Din păcate,
în pofida eforturilor întreprinse de-a lungul timpului de reputați
arhiviști- paleografi, distribuția documentelor în paleografie turco-
osmană în nenumărate fonduri si colecții, precum și numărul redus
al cunoscătorilor de paleografie turco-osmană, inevitabil, la a condus
o restricționare a accesului la conținutul informațional oferit de aceste
surse istorice. Astfel se explică de ce in cuprinsul unor inventare
conținutul multor documente turco-osmane este necunoscut, sigura
mențiune fiind înregistrată la rubrica Observatii : „document în limba
turco-osmană”.
Trebuie să menționăm că o analiză asupra situației documentelor
turco-otomane, dar și a conținutului acestora a întreprins reputatul
turcolog Mihail Guboglu în anul 1957. Între timp, pe de o parte
transferurile de arhivă între diferite structuri teritoriale ale Arhivelor
Naționale, retrocedările de documente confiscate abuziv către persoane
fizice și către instituții, pe de altă parte politica Arhivelor Naționale de
achiziții de documente prin oferte de donație si de vânzare-cumpărare
au condus la modificări esențiale ale situației privind documente turco-
otomane din România întocmită de Mihail Guboglu cu șase decenii în
urmă, mai ales din punct de vedere al numărului acestora.

25
 Totodată, în cuprinsul demersului nostru vom evidenția acțiunile
întreprinse din anul 1960 până în prezent de către arhivisti-paleografi
ai Arhivelor Naţionale pentru întregirea fondului arhivistic naţional,
care, urmare politicii de acorduri mutuale dintre Arhivele Naţionale
și instituţii deţinătoare de arhivă din Republica Turcia, în special
cu Bașbakanlik Arșivi, au realizat o importantă și bogată colecţie de
documente pe suport de substituţie (microfilm), colecţia Microfilme
Turcia, importantă sursă de cercetare a evoluţiei relaţiilor turco-
otomane. In final, ne vom îndrepta obiectivul analizei către noile direcții
și perspective oferite de actualele realităţi ale știinţei arhivistice, mai ales
de ceea ce reprezintă realizarea descrierilor arhivistice standardizate și
de digitalizare a documentelor de arhivă.

Ottoman-Turkish Documents in the National Archives of Romania

Due to the geo-strategic position of the three Romanian

principalities and the historical evolution of this space, the Ottoman-
Turkish archival sources within the National Archives of Romania are
quite numerous.
The present paper intends to present a global image of the quantity
and types of Ottoman documents within the repositories of the
NAR. Unfortunately, in spite of the efforts undertaken by prestigious
archivists experts in Ottoman paleography, the dispersion of the
Ottoman-Turkish documents in many fonds and collections, as well as
the low number of experts in Ottoman paleography, inevitably led to a
reduced access to the information contained by these archival sources.
This is the reason why the inventories of these fonds and collections
are incomplete, for many such documents the only mention being
“document in Ottoman-Turkish writing”.
We should mention that an analysis of the status of the Ottoman-
Turkish documents and their content was undertaken by the well-
known historian Mihail Guboglu in 1957.

26
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

Meanwhile, due to the transfer of documents among the territorial

branches of the National Archives, the return of the documents that
were illegally confiscated to the rightful owner and the acquisition
policy of the National Archives of Romania, significant changes were
registered comparing to the situation presented by Mihail Guboglu six
decades ago, mainly as regards the quantity of documents.
At the same time, we will highlight the actions undertaken since
1960 by the archivists-paleographers of the National Archives for
completing the national archive fund, which, following the policy
of mutual agreements between the National Archives and archive
institutions, especially with Başbakanlik Arşivi, made an important
and rich collection of documents on substitution support (microfilm),
an important source of research on the evolution of Turkish-Ottoman
relations. Finally, we will focus our analysis on the new directions
and perspectives offered by the current realities of archival science,
especially on what constitutes the achievement of standardized archival
descriptions and digitization of archive documents.

Prof.univ.dr. Virgiliu-Leon ȚÂRĂU

Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca

Spies and diplomats from a war to another.

Relations between Romania and Turkey at the end of the Second
World War.

Ultimele etape ale celui de-al doilea Război Mondial au transformat

realitățile geopolitice din Europa de Sud-Est. Avansarea Uniunii
Sovietice, ca putere victorioasă și predominantă în zonă, a schimbat
în mai multe feluri relațiile dintre statele balcanice. România și Turcia
au încercat, prin intermediul agenților diplomatici, să analizeze și să
gestioneze aceste transformări geopolitice. Ambele țări au încercat să se
opună presiunii sovietice prin canalele lor diplomatice, dar și în relațiile
cu cercurile de informații ale aliaților. Prezentul studiu dezbate, pe

27
baza dovezilor documentare descoperite în arhivele românești și în alte
arhive, schimburile diplomatice, acțiunile politice și alte interacțiuni
dezvoltate de agențiile de stat pentru a face față pericolului sovietic din
ultimul an al războiului.

Spioni și diplomați de la un război la celălalt. Relații între România

și Turcia la sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial

The final phases of the Second World War transformed the

geopolitical realities in the South Eastern Europe. The advance of the
Soviet Union as the victorious and predominant power in the area,
change in multiple ways the relations between the states in the Balkans.
Romania and Turkey try, through their diplomatic agents, to asses and
manage these geopolitical transformations. Through their diplomatic
channels, but also in relations with the intelligence circles of the allies,
both countries try to resist to the soviet pressure. The article try to
discuss, based on documentary evidence discovered in the Romanian
and other archives, the diplomatic exchanges, political actions and
other interactions developed by the state agencies in order to cope with
the soviet danger in the last year of the War.

Prof.univ.dr. Călin FELEZEU

Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca

Evoluţia Relaţiilor Bilaterale între România Și Turcia în perioada

postdecembristă
În 2018 se împlinesc 140 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice
dintre cele două ţări, imediat după războiul de independenţă din 1877.
Începând cu vizita în România, din septembrie 1991, a președintelui
turc Turgut Ozal, ocazie cu care s-a semnat un acord de prietenie,
bună vecinătate și cooperare româno-turc, vizitele președinţilor și
premierilor din cele două ţări au cunoscut o frecvenţă minim anuală.

28
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

La acestea se adaugă consultările frecvente la nivel ministerial sau de

experţi, în domenii extrem de diverse.
Relațiile bilaterale dintre cele doua tari partenere strategice Romania
si Turcia sunt si continua sa rămână de excepție, ca dovada, raporturile
comune pe care le-au demarat in cei 140 de ani de parteneriat in
domeniul politic, economic, universitar etc. In timpul mandatului
diplomatic al ambasadorului Turciei la București, E.S. Osman Koray
ERTAȘ, raporturile cunosc o dezvoltare fructuoasă, oglindită și prin
legăturile cu orașul Cluj-Napoca.

The Evolution Of The Bilateral Relations Between Romania And

Turkey In The Post-December Period

In 2018, we celebrate 140 years since the establishment of the

diplomatic relations between the two countries, shortly after the war of
independence of 1877. Starting with the visit to Romania in September
1991 of the Turkish President, Turgut Ozal, an opportunity for signing
an agreement of Romanian-Turkish friendship, good neighbourly
relations and cooperation, the visits of the presidents and prime
ministers of the two countries had a minimally annual frequency. To
these are added the frequent consultations at the level of ministries or
experts in diverse fields.
The bilateral relations between the two strategic partners, Romania
and Turkey, are and continue to be exceptional, which is also proven
by their common projects carried out during 140 years of partnership
in the field of politics, economics, within universities, etc. During the
diplomatic mandate of the Turkish Ambassador, E.S. Osman Koray
ERTAŞin Bucharest, the relationships have developed fruitfully, which
is also being reflected in the ties with the city of Cluj-Napoca.

29
 Conf. dr. habil. Valentin NAUMESCU
Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca

Turcia post-kemalistă și noile relații strategice la confluența

Occident-Orientul Mijlociu. NATO la Marea Neagră și implicațiile
asupra României

Post-kemalismul, reflectat printr-o sinteză a transformărilor politice,

societale și strategice ale Turciei din ultimii ani, generează, dincolo
de efectele interne, inclusiv consecințe în planul politicii externe a
Ankarei. Influențe există și asupra relațiilor strategice între aliații din
regiune. Turcia pare că „iese” treptat din lumea occidentală, în care
ajunsese la un nivel relativ avansat de integrare, întorcându-se cu fața
spre Orientul Mijlociu, autoritarism și Islam. Situația NATO la Marea
Neagră este doar una dintre multiplele ipostaze ale acestei schimbări,
în care sunt implicate atât statele riverane Turcia, România și Bulgaria,
cât și celelalte țări membre ale Alianței, împreună cu Statele Unite.
Anularea perspectivei de aderare a Turciei la Uniunea Europeană și
răcirea relațiilor turco-americane, adăugate transformărilor percepute
ca negative care au avut loc după tentativa de lovitură de stat din iulie
2016, pe baza criteriilor democrației liberale și statului de drept, creează
un nou context al relațiilor bilaterale și regionale. Obiectul acestei
prezentări este investigarea calității și substanței relațiilor de încredere
politică și strategică în regiunea Mării Negre, atât între aliații NATO cât
și din perspectiva tensiunilor dintre structurile occidentale și Federația
Rusă, ultima aflată la rândul ei într-un proces de schimbare a relațiilor
politice cu Republica Turcă, dar în sensul unei mai bune colaborări.
Poziția României față de această incontestabilă transformare a Turciei
este, de asemenea, analizată. Pornind de la metoda calitativă a analizei
discursului politic și documentelor oficiale, dar și a surselor secundare
(analize, comentarii, interviuri, bibliografia recentă etc.) cercetarea
de față își propune să stabilească până la ce nivel îndepărtarea Turciei
de angajamentele strategice esențiale ale NATO a produs deja efecte

30
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

reflectate în programe și politici publice ireversibile sau dacă slăbirea

relațiilor este doar conjuncturală.Ç
Post-Kemalist Turkey and the new strategic relations at the West-
Middle East confluence: NATO in the Black Sea region and the
implications for Romania

Post-Kemalism, reflected in a mix of political, strategic and societal

transformations of Turkey in the past years, creates the conditions for
a number of consequences in Ankara’s foreign affairs in the region,
not to mention the already known domestic implications. It seems that
Turkey is slowly “leaving” the West, after reaching a quite advanced
level of integration in the past, turning now its face toward the Middle
East, authoritarianism and Islam. The situation of NATO at the Black
Sea is just one of the multiple faces of this change. The cancelation
of the EU perspective and the downturn of the US-Turkey relations,
along with the negative assessments of Turkey after the attempted coup
of July 2016, based on the criteria of liberal democracy and the rule of
law, create a new context of regional and bilateral relations. The aim of
this research is to explore the quality and substance of the relations and
trust in the Black Sea region, between the NATO allies but also between
the allies and Russia, taking into consideration the improvement of the
political relations between Ankara and Moscow. Romania’s position
in this process is also analyzed. Based on the qualitative method of
discourse analysis (political statements and official documents) but
also on secondary sources (interviews, mass-media analyses and
comments, bibliography etc.), this paper explores how deep and
irreversible is the current alienation of Turkey in relation to the West
and whether there are signs that the weakening relations with NATO
and the EU could bejust a passing one.

31
 Dr. Margareta ASLAN
Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca

Diplomația culturală româno-turcă desfășurată între 1990-2018

Diplomația culturală reprezintă unul din pilonii principali ai

Diplomației prin care relațiile bilaterale dintre state se pot construi și
dezvolta până la forme superlative. Diplomația culturală a României
în Republica Turcia reușește să se materializeze mult mai vizibil și
organizat prin deschiderea Institutului Cultural Român Dimitrie
Cantemir la Istanbul. In România, institute culturale turcești și locale
axate pe promovarea culturii turce, desfășoară o activitate absolute
remarcabilă, cu rezultate clare, cuantificabile și vizibile în diverse
domenii (comerț, turism, educație, sănătate etc.). Relațiile bilaterale
româno-turce au fost și vor rămâne la nivel de excepție, reflectate și
în sfera culturală prin efortul susținut al mecanismelor instituționale,
socio-umane, care vor conlucra în promovarea culturilor celor două
țări, în construirea de punți socio-culturale care să faciliteze fuziunea
și colaborarea fructuoasă a elementelor culturale, în formarea unor
viitori „ambasadori culturali”.  

Romanian-Turkish Cultural Diplomacy between 1990 and 2018

Cultural diplomacy is one of the main pillars of Diplomacy, through

which bilateral relations among states can be built and developed
to superlative forms. The cultural diplomacy of Romania in the
Republic of Turkey is developing in a more visible and organized
form through the inauguration of the Dimitrie Cantemir Romanian
Cultural Institute in Istanbul. In Romania, the local and cultural
Turkish institutes focusing on the promotion of Turkish culture are
carrying out a remarkable activity with clear, measurable and visible
results in various fields (commerce, tourism, education, health, etc.).
The Romanian-Turkish bilateral relations have been and will remain

32
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

exceptional, which is also reflected in the cultural fieldthanks to the

sustained efforts of the institutional, socio-human mechanisms, which
will work together in promoting the cultures of the two countries,
building socio-cultural bridges, which are meant to facilitate the fusion
and fruitful collaboration of the cultural elements in the formation of
future “Cultural Ambassadors”.

Drd. Güven GÜNGÖR

Academia de Studii Economice, București

Evoluția relațiilor economice dintre România și Turcia în ultimul

deceniu
Există câteva țări ale căror nume au fost pronunțate în special
în ultimul deceniu. În special, recesiunea economică mondială a
evidențiat performanțele acestor țări, între care Turcia este considerată
un caz special. Fiind unul dintre cei mai importanți actori din regiune
și la scară mondială, Turcia dă dovadă de o combinație foarte bună de
principii democratice și caracteristicile sale culturale și religioase.
Având în vedere faptul că această criză economică are cel mai
profund efect de la „marea criză economică” încoace, chiar și țările
vedete din ultimul deceniu au fost afectate de ea. Turcia a reușit totuși
să facă față crizei.
În plus, Turcia a avut un rol foarte important în regiunea balcanică
în ceea ce privește contribuția sa la îmbunătățirea economiei de piață
și a comerțului internațional în regiunea balcanică, în special după
prăbușirea „Cortinei de fier”. Această afirmație are o bază concretă
atunci când se reflectă și în relațiile economice și comerciale româno-
turcești.
Având în vedere faptul că România este cea mai mare țară din
regiune, aceasta a avut și are încă un potențial economic imens de
a dezvolta și de a stabili legături economice și comerciale puternice
cu țările vecine, dar nu numai. Un studiu privind relațiile bilaterale

33
cronologice dintre România și Turcia ne oferă principalii indicatori
care dovedesc aspectele menționate mai sus.
The Evolution of the Economic Relations between Romania and
Turkey in the Last Decade
There are some countries whose name is mostly pronounced during
last decade. Especially the global economic downturn highlighted the
performance of those countries among which Turkey is considered as
a special case. Being one of the most important actor in its region and
in global scale as well, Turkey is demonstrating a very well established
combination of democratic principal with its cultural and religious
characteristics.
Considering the fact that the economic crisis that we are faced is
the one with the deepest effect since “the great depression”, even those
countries which are the stars of the last decade were affected by.  Turkey
has nevertheless succeeded to cope with the crisis.
Besides, Turkey has had a very important role in the Balkan region
in terms of its contribution to imprevemnt of market economoy and
international trade in Balkan region especially after the collapse of
‘iron curtion’.  This statement finds a concrete base when it is reflected
to Romanian-Turkish economic and commercial relations as well.
Having in mind the fact that Romania is the biggest country in the
region, there was, and still is, a huge economical potential to develop and
to settle strong economic and commercial ties with the negighbouring
countiries but not only. A study on chronological bilateral relations
between Romania and Turkey, at a glance, provides us main indicators
proving obeve mentioned aspects.

34
CERCETĂRI PRIVIND RELAȚIILE DINTRE ROMÂNIA ȘI TURCIA ÎN PERIOADA 1878 - 2018

NOTE / NOTES
NOTE / NOTES