Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CERERE DE FINANŢARE
Iniţiativa cetăţenească pentru revizuirea Constituţiei României privind modificarea art. 48, alineat
1, pentru a defini CĂSĂTORIA ca fiind uniunea dintre un BĂRBAT şi o FEMEIE,
organizată de Coaliţia pentru Familie şi susţinută de către Biserica Ortodoxă Română şi alte culte
din România, urmează a fi supusă dezbaterii în Senatul României în toamna anului
2018, urmând a fi organizat un REFERENDUM naţional.
Dacă nu vom reuşi să aducem la vot peste 6.000.000 de cetăţeni români, pentru a atinge
cvorumul necesar validării referendumului, definiţia instituţiei căsătoriei din Constituţia
României poate fi schimbată sub presiunea unui activism judiciar sau prin votul
Parlamentului, aşa cum s-a întamplat în 16 ţări din Europa. Vă transmitem ataşat o serie de
materiale informative care reflectă implicaţiile cruciale ale acestei iniţiative.
În prezent, în mass media se derulează un atac fără precedent asupra acestei iniţiative,
românii fiind supuşi unui amplu proces de manipulare şi dezinformare, de o virulenţa
nemaintâlnită până în prezent, derulat prin toate canalele mediatice: posturi de televiziune, radio,
internet, presă scrisă.
Miza acestui Referendum o reprezintă copiii acestui neam: minţile şi inimile lor. Ce
moştenire le vom lăsa? Valorile familie mai sunt importante? Ce dorim să înveţe
copiii noştri la şcoală, că doi bărbaţi se pot căsători între ei şi pot înfia un copil sau
vrem sa le lăsăm moştenire definiţia familiei, aşa cum a creat-o Dumnezeu şi am
primit-o de la părinţii noştri?
Cu deosebită consideraţie,
Adopția de copii
Doi bărbati vor putea sa înfieze un copil. Studiile și mărturiile cutremuratoare ale copiilor
crescuţi în astfel de cupluri arată traumele prin care aceștia trec.
Kim Davis
Leon Danaila
-functionar public din SUA- Elaine Huguenin
-medic neurochirug ROMÂN-
- fotograf SUA -
Condamnată la închisoare pentru Amendat cu suma de 2.000 Dată în judecată, amendată și
refuzul de a semna un certificat de de lei pentru declaraţii falimentată pentru refuzul de a
“căsătorie” pentru un cuplu “discriminatorii” la adresa face poze la o nuntă de
homosexual comunităţii LGBT. homosexuali.
Răspunsul la întrebarea „Cu ce te afectează pe tine dacă doi bărbaţi sau două femei se
căsătoresc?”
Traducerea integrală a articolului „Gay activists claim redefining marriage won’t
hurt anyone, but that’s a lie. Just ask Canadians”, de Dawn Stefanowicz
Sunt fiica unui tată homosexual care a murit de SIDA. Mi-am descris
experienţa prin care am trecut în cartea intitulată „Out from Under. The Impact of
Homosexual Parenting”. Peste 50 de copii care au devenit adulți și au fost
crescuți de părinți din comunitatea LGBT au comunicat cu mine și mi-au
împărtășit îngrijorarea lor față de legalizarea căsătoriilor între persoane
de același sex și faptul că acestora li se încredințează creșterea copiilor.
Mulți dintre noi ne luptăm astăzi cu propria sexualitate din cauza
influenței din mediul familial în care am crescut.
Avem o mare compasiune pentru persoanele care se luptă cu sexualitatea lor și
identitatea de gen, nicidecum animozitate. Și ne iubim părinţii. Totuși, când ne
prezentăm în public poveștile de viață, ne confruntăm cu ostracizare,
tăcere și amenințări.
Lecțiile Canadei
Fiind martori la isteria mulţimii care în statul american Indiana a făcut ca legislativul
să revină asupra Legii de Restaurare a Libertăţii Religioase (Religious Freedom
Restoration Act) [2], mulţi cetăţeni americani au început să înţeleagă că activiștii
Stângii doresc să determine trecerea sub controlul statului atât a
instituțiilor, cât și a modului de exercitare a libertăților. Într-un asemenea
cadru, autonomia personală și libertatea de expresie devin nimic mai mult
decât o himeră, iar copiii devin vandabili.
Copiii nu sunt o marfă care să poată justifica îndepărtarea de părinţii lor naturali sau
să devină obiect de schimb între adulţi neînrudiţi. Copiii din familiile formate din
parteneri de același sex vor nega de cele mai multe ori tristețea lor
profundă și vor pretinde că nu le lipsesc părinții biologici deoarece se simt
presați să prezinte situația lor într-o lumină pozitivă ca urmare a
politicilor pe care LGBT le promovează în mediul familial. Totuși, atunci
când copiii își pierd fie unul dintre părinţii biologici ca urmare a morţii, a divorţului,a
adopţiei sau ca urmare a utilizării tehnologiilor de reproducere artificială, aceștia
resimt un gol sufletesc profund. La fel se întâmplă și în cazul nostru atunci când
părinţii noștri homosexuali își aduc partenerii lor de același sex în vieţile
noastre. Partenerii lor nu vor putea niciodată să îl înlocuiască pe părintele
nostru biologic care ne lipsește.
Statul ca ultim arbitru al statutului de părinte
Mamele și taţii oferă daruri unice și complementare copiilor lor. Contrar logicii
căsătoriei între persoanele de același sex, diferenţa de gen a părinţilor are un rol
decisiv în dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Știm, de exemplu, că majoritatea
persoanelor încarcerate au fost lipsite de prezenţa tatălui în familie. Tatăl, prin natura
sa, contribuie la edificarea unei identităţi personale solide, induce o direcţie în viaţa
copilului, reprezintă un model de disciplină, de raportare la limite și la risc, oferind un
exemplu care va fi un model pentru copii pentru toată viaţa. Totuși, tatăl nu poate
hrăni copilul în timpul sarcinii, nu poate să nască sau să hrănească un bebeluș la sân.
Mama hrănește și îngrijește copiii într-un fel unic, care nu poate fi înlocuit de către
tată.
Nu trebuie să fii un expert ca să știi că bărbaţii și femeile sunt diferiţi din punct de
vedere anatomic, biologic, psihologic, hormonal și neurologic. Aceste diferenţe unice
oferă copiilor beneficii care durează toată viaţa și care nu pot fi înlocuite de către
„părinţii legali”, persoane de același sex, care acţionează în afara unor roluri diferite în
funcţie de sex sau care încearcă să se substituie în casă unui model de mamă sau tată
care lipsește.
Profesorii nu pot face comentarii în mediul social, nu pot să scrie scrisori editorilor
sau să își afirme public punctul de vedere, să voteze conform propriei conștiinţe
deoarece riscă să fie vizaţi de măsuri disciplinare, lăsate la puterea de decizie a unor
birocraţi care pot să îi oblige să frecventeze cursuri de reeducare sau de sensibilizare
și chiar să decidă concedierea celor care gândesc incorect politic.
Asadar, după ce copiii vrânceni au ascultat ”beneficiile” marii eliberări pe care persoana
transgender a trăit-o atunci când a hotărât să devină din fată, băiat, a urmat sesiunea de
îndemnuri pe care acesta le-a dat ferm elevilor:
“Eu stabilesc ce fac cu corpul meu, nu terți! Pentru că, atâta timp cât suntem
Trans, depindem de niste gate-keeperi, de niste oameni care să valideze
identitatea noastră. Nimeni nu poate spune – si nici vouă! – ce să faceti cu corpul
vostru fie ca e vorba de a tranzitiona către o persoană Trans, fie că e vorba, cine
știe, de altceva, avort, sau orice altfel de a vă raporta la voi!”
Mai mult, persoana transgender care le vorbea atât de convingător copiilor despre cât de
dezirabil si autoderminist este să fii transgender, continuă să ii înveţe ce înseamnă cu adevărat
viaţa si cum trebuie sa ţi-o trăiești: “Viata nu înseamnă să te găsești, ci înseamnă să te
creezi”, iar tot ce suntem noi, asa de la natură sau din mediul social in care ne-am născut,
este doar un tipar pe care trebuie să il deconstruim ca sa putem face din noi ceea ce dorim:
Colegiul Medicilor Pediatri din SUA trage un semnal de alarmă. Vezi AICI!
3. Convingerea unei persoane că este ceea ce de fapt nu este, reprezintă cel mult un semn de
gândire confuză. Când un băiat sănătos din punct de vedere biologic crede că este fată, sau o
fată sănătoasă din punct de vedere biologic se crede băiat, există o problemă psihologică de
factură obiectivă, iar aceasta se găsește în mintea, nu în organismul respectivei persoane și de
aceea trebuie tratată ca atare. Acești copii suferă de tulburare de identitate de gen (disforie de
gen). Iniţial denumită Tulburare de Identitate de Gen, aceasta este recunoscută ca tulburare
mintală în cea mai recentă ediţie a Manualului de Diagnostic și Statistică al Asociaţiei
Americane de Psihiatrie (DSM-V). Psihodinamica și teoriile despre învăţarea socială a
tulburării de identitate de gen nu au fost niciodată contrazise știinţific.
5. Conform DSM-V, până la 98% din băieţii care sunt confuzi în legătură cu genul lor și până
la 88% din fetele aflate în aceeași situaţie sfârșesc prin a-și accepta sexul biologic după ce trec
în mod natural prin perioada de pubertate.
6. Copiii care apelează la blocatori de pubertate pentru a întruchipa sexul opus vor avea nevoie
de hormoni sexuali masculini sau feminini și în adolescenţa târzie. Hormonii (testosteronul,
respectiv estrogenul) sunt asociaţi cu riscuri mari de sănătate, printre care și hipertensiunea
arterială, cheagurile de sânge, atacurile cerebrale și cancerul.
7. Rata sinuciderilor este de 20 de ori mai mare în rândul adulţilor care folosesc astfel de
hormoni și trec printr-o operaţie de schimbare de sex – chiar și în Suedia, una dintre ţările
cele mai prietenoase faţă de persoanele LGBTQ. Cât de iubitoare și raţională este o persoană
care condamnă copiii la un astfel de destin știind că, după pubertate, 88% din fetele și 98%
din băieţii care au această problemă sfârșesc prin a accepta realitatea și își (re)dobândesc
starea de sănătate mintală și fizică?
8. A-i face pe copii să creadă că este normal și sănătos să-și asume întreaga viaţă un rol de sex
opus cu ajutorul operaţiilor și tratamentului chimic reprezintă un abuz asupra copilului.
Ratificarea discordanţei de gen ca ceva normal în sistemul public de educaţie și prin diverse
politici publice, va crea și mai mare confuzie în rândul copiilor și părinţilor și va determina tot
mai mulţi copii să se prezinte la „clinicile de gen”, pentru a primi medicamente de blocare a
pubertăţii. Aceasta va conduce la rândul său la „alegerea” unei vieţi în care vor primi hormoni
de ambele sexe, care de altfel sunt consideraţi și cancerigeni și toxici, și, probabil la luarea în
calcul, ca tineri adulţi, a unei operaţii inutile de mutilare a unei părţi sănătoase a organismului
lor.
Pe data de 5 iunie 2018 s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza
Coman – Hamilton, printr-o Decizie în care instanţa europeană a răspuns la
următoarele întrebări preliminare adresate de Curtea Constituţională a României:
1. «Soț» din articolul 2 punctul 2 litera (a) din Directiva 2004/38, coroborat cu
articolele 7, 9, 21 și 45 din cartă, include soțul de același sex, dintr-un stat care nu
este membru al Uniunii, al unui cetățean european cu care cetățeanul s-a căsătorit
legal conform legii dintr-un stat membru, altul decât statul gazdă?
2. Dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, atunci articolul 3 alineatul (1)
și articolul 7 alineatul [2] din Directiva 2004/38, coroborate cu articolele 7, 9, 21 și
45 din cartă, cer ca statul membru gazdă să acorde dreptul la rezidență pe teritoriul
său pe o perioadă mai lungă de 3 luni unui soț de același sex al unui cetățean
european?
3. Dacă răspunsul la prima întrebare este negativ, soțul de același sex, dintr-un stat
care nu este membru al Uniunii Europene, al unui cetățean european, cu care
cetățeanul s-a căsătorit legal conform legii dintr-un stat membru, altul decât statul
gazdă, poate fi calificat ca fiind «orice alt membru de familie, […]» în sensul
articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/38 ori «partenerul cu care
cetățeanul Uniunii are o relație durabilă, atestată corespunzător», în sensul
articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2004/38, cu obligația corelativă a
statului gazdă de a facilita intrarea și șederea acestuia, chiar dacă statul gazdă nu
recunoaște căsătoriile între persoane de același sex și nici nu prevede vreo altă formă
alternativă de recunoaștere juridică, de tipul parteneriatelor înregistrate?
4. Dacă răspunsul la a treia întrebare este afirmativ, atunci articolul 3 alineatul (2)
și articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38, coroborate cu articolele 7, 9, 21 și
45 din cartă, cer ca statul membru gazdă să acorde dreptul la rezidență pe teritoriul
său pe o perioadă mai lungă de 3 luni unui soț de același sex al unui cetățean
european?”
Decizia are profunde implicaţii juridice care se cer a fi analizate după cum urmează:
1
A. Aspecte introductive
În primul rând trebuie subliniat obiectul cauzei care nu este – așa cum se vehiculează
în mod neriguros – legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, ci este
recunoașterea dreptului de ședere al soţului de același sex cu cetăţeanul român,
căsătoriţi fiind pe teritoriul altui stat (astfel cum reţine Curtea în paragraful 21 al
Deciziei).
Pentru că face parte din legislaţia europeană complementară, decizia CJUE nu aduce
atingere dispoziţiilor constituţionale, iar pentru că obiectul asupra căruia a statuat a
fost dreptul de ședere, decizia – potrivit chiar precizărilor exprese făcute de Curte în
cuprinsul ei – nu obligă statul român la legalizarea căsătoriei dintre persoane de
același sex, ci vizează exclusiv interpretarea dreptului de ședere în concordanţă cu
Directiva referitoare la libera circulaţie.
B. Aspecte esențiale
B.1. Reafirmarea competenței naționale exclusive în
ceea ce privește definiția căsătoriei.
„Curtea precizează însă că starea civilă a persoanelor, care cuprinde normele
referitoare la căsătorie, este o materie care intră în competenţa statelor membre și că
dreptul Uniunii nu aduce atingere acestei competenţe, statele menţionate fiind astfel
libere să prevadă sau să nu prevadă căsătoria homosexuală. Ea amintește de asemenea
că Uniunea respectă identitatea naţională a statelor membre, inerentă structurilor lor
fundamentale politice și constituţionale.”
2
Din acest paragraf rezultă că instanţa europeană reafirmă competenţa exclusivă a
statelor membre în ceea ce privește definirea căsătoriei, precizând chiar în mod expres
lipsa vreunei obligaţii în sensul autorizării căsătoriilor homosexuale.
Nici măcar o critică în parte nu se poate reţine în ceea ce privește art. 277 C.civil, faţă
de faptul că dreptul de ședere al partenerului de același sex – singurul recunoscut ieri
de CJUE – este oricum consacrat în dreptul naţional prin disp. art. 2 pct. 6, 7 și art. 3
alin. 2 din OUG 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor
statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European și a cetăţenilor
Confederaţiei Elveţiene. Tocmai de aceea, interesant de remarcat este faptul că nu
dispoziţiile art. 277 Cod Civil sunt cele incidente in materia dreptului de ședere de
încălcarea căruia s-a realizat plângerea părţilor, ci alte dispoziţii legale ce nu fac
obiectul sesizării.
3
Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în
cauza Coman – Hamilton interpretează noțiunea de „soț” din
Directiva privind libera circulație ca aplicându-se și
persoanelor de același sex căsătorite valabil într-un stat
membru, limitând însă recunoașterea calității de soț exclusiv la
dreptul de ședere, fără posibilitatea modificării definiției
naționale a căsătoriei ori a regimului juridic matrimonial
consacrat în dreptul național.
4
Comitetul de
Coordonare a
Inițiativei Cetățenești
pentru revizuirea art. 48 alin. 1 din
Constituția României
noiembrie 2015
decembrie 2015
ianuarie 2016
februarie 2016
martie 2016
aprilie 2016
"România pentru Familie": SIBIU - martie 2016, BUZĂU - martie 2016, CRAIOVA -
aprilie 2016, TÂRGU JIU - aprilie 2016, SLATINA - aprilie 2016, IAȘI - martie 2016, GALAŢI
- martie 2016, BRĂILA - martie 2016, GIURGIU - februarie 2016,
"Un Referendum pentru România": IAȘI - martie 2017, ORADEA martie - 2017,
BOTOSANI - martie 2016, CLUJ - martie 2017, TIMIȘOARA - martie 2017, SUCEAVA - mai
2017
www.coalitiapentrufamilie.ro www.referendumpentruromânia.ro
Redactarea și publicarea
de articole pe tema
referendumului în
ziare online centrale
și regionale.